Metode si mijloace ale comunicării folosite în predarea vocabularului

Metode si mijloace ale comunicării folosite în predarea vocabularului

Prof. Frăţilescu Mihaela – Ramona

Şcoala Gimnazală Gheorghe Tătărăscu, Tg-Jiu

Cu accent pe limbă, comunicare şi cultură în standardele naţionale pentru învăţarea limbilor moderne, cadrele didactice sunt într-o continuă căutare de modalităţi mai bune de accesare a materialelor autentice şi de furnizare de experienţe care vor dezvolta mai bine competenţele elevilor de comunicare în limbi străine. Tehnologia este probabil cel mai bun mijloc pentru crearea unui mediu favorabil pentru învăţare. TIC poate sprijini profesorii în a face învăţarea limbilor străine rapid, mai uşor, mai atractiv şi mai interesant.

Mijloacele informatice fac parte din cultura noastră, din viaţa noastră de fiecare zi (acasă sau la serviciu). Deşi uniţi într-o reţea planetară, se manifesta  o îngrijorare faţa de riscul izolării sociale a celor care petrec multe ore în faţa calculatorului. Şi totuşi, internetul trebuie privit ca orice alt mijloc de comunicare asemeni celorlalte mijloace moderne de comunicare.

Când vorbim de noi tehnologii de informare ne referim la internet precum şi orice alte metode de comunicare offline şi online, la diverse programe de eLearning create sau diverse posibilităţi pe care calculatorul ni le dă şi de care ne putem folosi ca şi mijloc de redare a unor informaţii (messenger, Skype, MS Office, produse Apple, tabele, video si audio etc. )

Utilizarea Internetului în procesul de învăţământ, alături de alte instrumente auxiliare, favorizează accesul în timp real la informaţii, schimburile interne şi internaţionale şi oferă noi posibilităţi de învăţare – predare. În acest cadru participă diverse categorii de persoane (elevi, profesori, specialişti în informatică), fiecare având un rol bine determinat.

Aplicaţiiledidactice ale internetului ar putea fi clasificate în mai multe tipuri de activităţi de predare – învăţare.

• 
  Comunicarea interpersonală, realizată cu ajutorul poştei electronice (email) şi a comunicării directe (chat). Aceasta reuneşte acele aplicaţii pedagogice care favorizează schimburile interpersonale între tineri şi îi determină să cunoască şi să respecte asemănările şi deosebirile culturale, politice, lingvistice din cele mai îndepărtate zone. Se pot organiza întâlniri cu personalităţi, ori forma clase virtuale, prin care studenţii vor avea posibilitatea de a-şi verifica aptitudinile comunicaţionale într-o limbă străină. Profesorii îi vor învăţa pe tineri tehnici de corespondenţă amicală şi oficială specifice limbii străine studiate, ceea ce va conduce la ameliorarea exprimării scrise, la utilizarea informaţiilor pertinente şi corecte, la structurarea ideilor. Tot pentru exprimarea în scris se poate avea în vedere şi mesageria electronică.
  
• 
  Culegerea de texte autentice în limbi străine. În funcţie de specificul tematicii lecţiei, profesorul va defini în mod clar un subiect care să atragă interesul studenţilor şi expune mai multe tipuri de documente (PDF, articole de presă, eseuri etc.). Studenţii (individual sau în grup) ar avea ca sarcină culegerea documentelor, analizarea şi interpretarea documentelor culese, solicitarea avizului unor cadre didactice specialiste în domeniul respectiv, precum şi redactarea unei lucrări scrise (rezumat, sinteză, comentariu etc.) în limba străină.
  
• 
  Cercetarea documentară, validarea şi utilizarea resurselor în limbă străină în vederea realizării unei bibliografii pe o temă dată respectând regulile citării documentelor electronice. 
  
• 
  Publicarea de documente în limbi străine pe Internet implică nu numai o bună cunoaştere a calculatorului, a programelor specifice unei astfel de activităţi ci şi o bună cunoaştere a unei limbi străine. Se poate avea în vedere redactarea une pagini personale în care studentul să se prezinte, să-şi descrie realizările în plan intelectuale şi profesional, domeniile de interes, proiectele. Rolul profesorului este de a-l învăţa pe student tehnicile de structurare, redactare şi prezentare personală în limbă străină. Studenţii vor putea să-şi perfecţioneze cunoştinţele de exprimare scrisă în limbă străină (respectarea stilului jurnalistic specific unei reviste de specialitate, prezentarea convingătoare a informaţiei etc.) prin redactarea unui articol.
  
• 
  Auto-formarea prin conectarea la situri specializate în manuale virtuale ori teste de verificare a cunoştinţelor de limbi străine.
  

Cateva din avantajele utilizarii noilor tehnologii de formare sunt actualitatea (materiale de calitate, autentice şi de actualitate), flexibilitatea, autonomia elevilor (au posibilitateade a-şi  organizeza singuri propriul procesde învăţare), abordarea diferentiata, facilitarea unui tip de învăţare contextuală

Aspecte tehnice: Complexitatea este semnalată ca aspect pozitiv. In programele multimedia de limbi străine sunt integrate imagini, secvenţe video, grafice, animaţii, înregistrări audio, etc. care în mod normal apar izolat în cazul altor mijloace de învăţare. Combinarea elementelor audio-vizuale cu textele facilitează trecerea rapidă de la un tip de exerciţiu la altul, fără a fi necesară schimbarea metodei de învătare. De asemenea specificul interactiv este des întalnit în aceste metode de învatare, precum şi atractivitatea. Prin colorit, animaţie, efecte speciale, programele multimedia sunt atractive şi motivante. De asemenea elementele vizuale, sonore, fragmentele de film, personajele animate, conferă atractivitate programelor multimedia şi paginilor web.

Tehnologia este tot mai folosită în procesele de învatare a limbilor străine fie ca o completare a instruirii, fie ca singurul mijloc de învăţare. Deşi accesul la tehnologie poate prezenta dificultăţi în accesarea programelor de educaţie pentru adulţi şi practicieni, acestea pot fi depăşite.

Platformele online au progresat considerabil în ultimii ani. Acestea continuă să ofere din ce în ce mai multe aplicaţii utile, la preţuri accesibile şi instrumente pentru învăţarea limbilor străine. Profesorii care utilizează  aceste tehnologii trebuie să continue să ofere oportunităţi pentru învătare şi  pentru promovarea şi dezvoltarea limbilor străine. Însă este recunoscut faptul că sunt necesare cercetări suplimentare cu privire la impactul utilizării tehnologiei; având în vedere ritmul rapid de inovaţii în software şi acces la Internet, sunt necesare studii de cercetare  pe termen lung  pentru a înţelege mai multe despre rolul şi impactul folosirii tehnologiei în învăţarea limbii engleze la adulţi.

Dacă în mod tradițional limba engleză punea accent pe studierea amănunțită a regulilor gramaticale, în defavoarea vocabularului, o dată cu folosirea tot mai frecventă a metodelor bazate pe comunicare, studierea vocabularului și-a recăpătat locul bine meritat.

Articolul de față analizează rolul pe care îl are vocabularul în învățarea limbii engleze. Principalele idei ale articolului se referă la importanța pe care o are acesta în cunoașterea unei limbi străine; ce înseamnă concret studierea vocabularului; problemele pe care le pot întâmpina profesorii când lucrează cu elevii, precum și tehnici care pot face predarea atractivă pentru elevi. O dată ce selecția cuvintelor a fost făcută, următorul pas constă în a înțelege că a preda vocabularul nu înseamnă doar a prezenta cuvinte noi elevilor. Predarea vocabularului este un proces mult mai amplu și mai complex. A cunoaște un cuvânt într-o limbă străină înseamnă nu doar a-i cunoaște sensul, eventual traducerea, ci înseamnă a-i cunoaște pronunția, ortografia, conotațiile, registrul în care poate fi folosit, structura, expresiile în care poate fi folosit, prefixele și sufixele care i se pot aplica, varietatea de sensuri pe care le poate avea, sinonimele și antonimele acestuia, precum și a fi capabil să îl utilizezi în mod adecvat în situații concrete de comunicare. Dacă elevului i se prezină pur și simplu un cuvânt nou în afara unui context adecvat, i se scrie pe tablă și i se dă traducerea, probabilitatea ca el să îl uite în perioada imediat următoare este destul de mare. Important este ca elevul să interacționeze cu un cuvânt nou, să facă ceva concret cu acel cuvânt ( să îi caute sensul în dicșionar, să alcatuiască o propoziție, să joace un joc precum ”spânzurătoarea”, să creeze un context în care poate fi folosit). Modul în care i se prezintă un cuvânt trebuie sa aibă o rezonanță afectivă, să îi trezească interesul, să îl motiveze să îl rețină, să îl amuze etc.

Tehnici care pot fi folosite în predarea vocabularului:

• 
  Folosirea obiectelor concrete (fructe, legume, obiecte de igiena personală etc.)
  
• 
  Folosirea pozelor (pentru obiecte care nu pot fi transportate în sala de clasă)
  
• 
  Mima (cu precădere pentru acțiuni)
  
• 
  Traducerea (este cea mai simplă modalitate de a prezenta un cuvânt și mai eficientă în ceea ce privește timpul, însă rareori îi motivează pe elevi să se implice în descoperirea unui cuvânt nou)
  
• 
  Explicarea sensului unui cuvânt nou folosind limba engleză (este mai greu de folosit cu începătorii)
  
• 
  Folosirea dicționarului (elevii sunt puși să caute singuri sensul unui cuvânt în dicționar)
  
• 
  Descrierea (un cuvînt poate fi ”ghicit” de către elevi dacă profesorul descrie principalele sale caracteristici)
  
• 
  Definiții (”a dog is an animal with four legs etc.”, ”un câine este un animal cu patru picioare etc.”)
  
• 
  Hiponime (natural phenomena: wind, rain, fog, snow; fenomene ale naturii: vânt, ploaie, ceață, zăpadă)
  
• 
  Sinonime, antonime (good-bad, big-small)
  
• 
  Expresii (”to paint the town in red” – a fi foarte fericit)
  
• 
  Crearea unui context (o glumă, o propozitie, o poveste scurtă în care să apară un cuvânt nou).
  

Oricare ar fi tehnica folosită în prezentarea unui cuvânt nou, de reținut este că predarea vocabularului este un proces lung și complex care solicită atenție, timp, pregătire, creativitate din partea profesorului. A trezi interesul elevului pentru un cuvânt nou, a-l face să ” interacționeze”cu acesta și a-l determina să îl folosească în mod adecvat în situații de comunicare este o misiune dificilă a profesorului. Satisfacția de a-i auzi pe elevi vorbind în engleză este însă la fel de mare.

BIBLIOGRAFIE

1. Harmer, Jeremy (1991). The Practice of English Teaching. London: Longman.

Ur, Penny (1999). A Course in Language Teaching – Practice and Theory. Cambridge University Press.

2. ELLIS, Mark, and JOHNSON Christine, Teaching Business English, Oxford University Press, Hong Kong, 2003