MĂSURAREA GRADULUI DE VIOLENŢĂ PREZENT ÎN PROGRAMELE AUDIOVIZUALULUI ROMÂNESC Coordonatori: Prof. Dr. Ioan Drăgan, director al CSMNTC Prof. Dr. Poliana Ștefănescu Doctoranzi-cercetători: Alexandra Povară, Anca Velicu, Elena Stoian
13-19 octombrie 2008
Metodologie. Instrumentele analizei
Istoricul studiului:
“Evaluarea reprezentării violenţei în programele televizuale” prima de acest gen din România a fost realizata, în două etape, în 2004, tot de CSMNTC-UB la comanda CNA.
Analiza de acum este a doua cercetare a violentei TV din audiovizualul românesc.
Instrumentul de cercetare folosit:
metoda analizei de conţinut (iconice și verbale)
metoda analizei semio-discursive.
Tipologia violenţei:
Tipurile violenţei după emisiunile în care apare:
violenţa reală
violenţa ficţională;
Tipurile violenţei după “domeniul” în care este prezentă violenţa:
V. Fizică,
V. Verbală,
V. Psihologică,
V. Economică,
V. Sexuală,
V. Socială.
Cinci tipuri de emisiuni studiate :
informative, ficţionale, divertisment, reality-show şi publicitate şi promo.
Metodologie. Corpusul analizei
Perioada monitorizată:
13-19 octombrie 2008
13 Canale TV analizate:
Canale generaliste:
Publice:TVR1,
Private: ProTV, Acasă, Antena 1, Prima TV, B1 TV, OTV, Kanal D;
Canale specializate:
de emisiuni informative: Antena 3, Realitatea TV,
canale pentru copii (desene animate): Cartoon Network, Jetix, Minimax
Volumul de programe analizate cuprinde 370 de ore și 45 minute.
Intervalele orare analizate:
Obiective şi indicatori
Obiectivele avute în vedere au fost:
Calcularea indicatorilor clasici ai violenţei
frecvenţa actelor de violenţă,
durata actelor de violenţă
ponderea violenţei, ca durată, într-o emisiune şi într-o oră de emisiune;
Identificarea tipului de violenţă difuzat (după tipologiile amintite mai sus);
Identificarea formelor concrete de manifestare a diferitelor tipuri de violenţă;
Portretizarea actelor de violenţă de pe fiecare canal ţinând cont:
de tipul de emisiune
de contextualizarea actului de violenţă (contextul în care are loc, de la localizarea fizică la intenţionalitate, legitimitate, context ludic, gratuitate etc.);
Analiza actanţilor din scenele de violenţă (în ceea ce priveşte natura, sexul, vârsta, modul de definire / reprezentare etc.).
Rezultatele sintetice ale monitorizării (violenţa reală şi violenţa ficţională)
Rezultate sintetice
Rezultate sintetice
Formele de manifestare ale violenţei de tip verbal
Rezultate sintetice
Rezultate sintetice
REPREZENTAREA VIOLENŢEI REALE ÎN AUDIOVIZUALUL ROMÂNESC
Comparaţia buletinelor de ştiri
Comparaţia buletinelor de ştiri
Comparaţia tipurilor de emisiuni
Emisiunile de divertisment care au fost analizate :
Comparaţia tipurilor de emisiuni - durata totală a actelor de violenţă pe oră -
Comparaţia tipurilor de emisiuni - durata medie a unui act de violenţă -
Comparaţia tipurilor de emisiuni - număr mediu de acte violente pe oră -
Comparaţia tipurilor de emisiuni - ponderea duratei violenţei -
REPREZENTAREA VIOLENŢEI FICŢIONALE ÎN AUDIOVIZUALUL ROMÂNESC
Frecvenţa actelor de violenţă
Într-un clasament “brut” al canalelor violente, pe primul loc, în ceea ce priveşte numărul de acte de violenţă ficţională pentru întreaga perioadă monitorizată, se află Acasă TV, cu 354 acte, urmat de ProTV, PrimaTv, Antena 1 şi, în finalul clasamentului, de postul public de televiziune, TVR1 (aproape la jumătate faţă de primul clasat).
Acest clasament trebuie însă să fie privit cu o anumită rezervă deoarece, spre exemplu, Acasă TV esteun canal tematic (ficţiune), pe care, în toată perioada monitorizată au fost majoritar filme.
Un indicator mai obiectiv după care putem face o comparaţie a canalelor este indicatorul compus “număr mediu de acte de violenţă pe emisiune”.
Din această perspectivă, cel mai violent canal se arată a fi ProTV-ul, cu în medie 47 de acte de violenţă pe emisiune, urmat de Antena1, Acasă, TVR1 şi Prima TV. Vedem astfel că, deşi Acasă şi prima păreau canale violente după numărul de acte de violenţă per canal, ele transmit emisiuni mai puţin violente decât ProTv sau Antena 1.
Canalul public de televiziune, rămâne şi după acest indicator un canal puţin violent, cu o medie de 21 de acte de violenţă pe emisiune.
Frecvenţa actelor de violenţă pe oră de emisiune
Indicatorul anterior are unele deficienţe (datorate duratei diferite a emisiunilor). Pentru a îndrepta şi această deficienţă am construit un alt indicator, anume « frecvenţă medie a actelor de violenţă pe oră de emisiune ». Menţionăm că ora de emisiune avută în vedere este chiar durata concretă a emisiunii, fără pauzele publicitare care o preced, postced sau segmentează (acolo unde este cazul).
După acest indicator, cel mai violent canal este Antena 1 (cu o medie de 40 de acte pe oră), urmat de ProTV, Acasă, Prima şi TVR1.
Durata medie a actelor de violenţă
Pentru comparabilitate, am construit indicatorul “durată medie a actelor de violenţă”. Prin aceasta am vrut să vedem dacă există un fel de profil al canalelor, în ceea ce priveşte durata actelor de violenţă.
ProTV-ul are cele mai lungi acte de violenţă, cu 21 secunde media actelor de violenţă, în timp ce Prima are cele mai scurte acte de violenţă (9 secunde). Acasă TV este la egalitate, sub acest aspect cu canalul public de televiziune cu o medie de 18 secunde per act de violenţă.
Ponderea scenelor de violenţă într-o oră de emisiune
Pe ProTv, din o oră de emisiuni ficţionale, 47 de minute sunt neviolente, în timp ce 13 minute[1] sunt pline de violenţă. Pe Antena 1 sunt 9 minute de violenţă într-o oră de emisiune, pe Acasă aproape 7 minute, pe TVR1 4 minute şi pe Prima TV 3 minute.
[1] Reamintim faptul că măsurarea s-a făcut în secunde. Doar pentru citirea mai uşoară a datelor s-a realizat trecerea în minute.
Cele mai violente filme sunt cele de acţiune (cu 28% dintre cazurile de violenţă), în care predomină violenţa fizică dar apare şi cea psihologică şi cea economică. Acestea sunt urmate de serialele româneşti (altele decât telenovelele sau sit-com-urile care au fost clasate ca atare) cu o pondere de 22% din totalul actelor de violenţă.
După ţara de producţie, 41% din violenţa ficţională difuzată în perioada monitorizată apare în producţii româneşti (este adevărat că există foarte multe producţii româneşti în grilele televiziunilor monitorizate dar la fel de adevărat este că acestea sunt foarte violente).
Tipologia actelor de violenţă
În ceea ce priveşte tipurile de violenţă, din totalul actelor înregistrate în perioada monitorizată, 54% sunt acte de violenţă verbală, urmate de 31% acte de violenţă fizică.
Violenţa psihologică care nu însoţeşte niciun alt act de violenţă[1] este prezentă în 10% dintre cazurile analizate. Cel mai slab reprezentate tipuri de violenţă sunt cea socială şi cea sexuală, cu câte un procent fiecare.
[1] Precizare metodologică: deoarece orice tip de violenţă (fizică, verbală, economică, socială sau sexuală) poate să fie însoţit de violenţă psihologică, ceea ce ar fi multiplicat atât frecvenţa cât mai ales durata actelor de violenţă, am decis să numărăm acest tip de frecvenţă doar atunci când nu însoţeşte un alt act. În caz contrar, era analizat actul principal de violenţă.
Tipologia actelor de violenţă. Analiza comparativă pe canale
Pentru fiecare canal în parte, această pondere a tipurilor de violenţă variază faţă de media canalelor.
Astfel, în ceea ce priveşte violenţa fizică, PRO TV-ul este cel mai violent canal, 55% din cazurile de violenţă de pe acest canal fiind de tip fizic.
Cel mai puţin violent canal, sub acest aspect, pare să fie Antena 1 în care doar 11,7% dintre actele de violenţă ficţională prezentate sunt de tip fizic.
Antena 1 este însă un canal pe care predomină violenţa verbală, 77,4% din violenţa ficţională a acestui canal fiind de acest tip.
Violenţa psihologică este, ca procent din total violenţă pe un canal, cel mai mult prezentă pe Acasă TV (12,1%).
Tipologia violenţei ficţionale în funcţie de ţara de producţie a emisiunilor
Dacă percepţia curentă este aceea că producţiile americane (mai precis cele hollywood-iene) sunt cele mai violente, observăm, în graficul de mai jos de ce.
Cea mai “vizibilă” violenţă este cea de tip fizic, iar producţiile SUA conţin 49,2% o astfel de violenţă (şi 35% violenţă verbală), în timp ce producţiile româneşti conţin 77,4% violenţă verbală şi “doar” 8,6% violenţă fizică.
Reprezentarea violenţei televizuale pe canalele de desene animate
Frecvenţa actelor de violenţă
Sub aspectul numărului total al actelor de violenţă înregistrate pe un canal, CN este cel mai violent, urmat de J şi MM.
Cu toate acestea, în ceea ce priveşte numărul de acte de violenţă per emisiune, cel mai violent canal este J, urmat de CN şi MM. Aceasta se poate explica si prin faptul ca Jetx-ul are cele mai lungi emisiuni (emisiunea medie este de 27 minute, faţă de 18 minute pe CN si 17 minute pe MM).
Un indicator mai obiectiv pentru a realiza comparaţia între cele trei canale, ar fi frecvenţa actelor de violenţă pe ora de emisiune[1]. Conform acestui indicator, CN este cel mai violent, cu 27 acte de violenţă pe oră (adică 1 act la fiecare două minute), urmat de J şi de MM.
[1] La MM doar dintre emisiunile violente!
Durata actelor de violenţă
CN este cel mai violent canal nu doar prin frecvenţa actelor de violenţă ci şi prin durata acestora (atât în ceea ce priveşte durata medie a unui act, de 18 secunde, cât şi în ceea ce priveşte cel mai lung act de violenţă), în timp ce MM rămâne cel mai puţin violent sub ambele aspecte.
Şi sub aspectul ponderii duratei violenţei din o oră de emisiune, Cartoon Network este de cel puţin două ori mai violent decât restul canalelor, cu 22,6 minute de violenţă într-o oră de emisiune. Practic, mai bine de o treime din timp, copilul vede pe acest canal acte de violenţă (şi aceasta, exceptând pauzele publicitare şi de promo dintre emisiuni, în care toate promo-urile, la canal sau la emisiunile canalului, sunt construite în jurul ideii de violenţă). Jetix are 11 minute de violenţă la ora de emisiune, ceea ce înseamnă că la aproape cinci minute fără violenţă, copilul vede şi un minut de acte de violenţă.
Tabel de sinteză pentru indicatorii violenţei in emisiunile pentru copii
Tipologia actelor de violenţă
La nivel general, predomină violenţa de tip fizic, în peste 50% dintre cazuri.
Singurul canal la care majoritară este violenţa verbală este MM. Tot acesta este canalul cu cea mai multa violenţă de tip psihologic.
Cartoon Network are cea mai multa violenţă de tip fizic, Jetix are cea mai puţină violenţă de tip psihologic.
Formele de manifestare ale violenţei fizice. Media pe canale de DA
Formele de manifestare ale violenţei fizice. Analiză comparativă pe canale
Formele de manifestare ale violenţei verbale. Media pe canale de DA
Formele de manifestare ale violenţei verbale. Analiză comparativă pe canale
Actanţii violenţei. Natura Aagresorilor
Acest indicator este important pentru că induce un anumit „imaginar violent” micilor receptori, imaginar ce diferă în funcţie de canalul la care se uită predilect copilul.
Jetix prezintă cele mai „umanizate” programe, actorii iniţierii actelor de violenţă fiind, în general, oameni (în 68,6% dintre cazuri). Desenele animate de pe acest canal sunt foarte „realiste”, fiind, din ce în ce mai mult, nu doar sub formă de desen animat cu personaje oameni, ci, mai nou, cu două seriale neanimate, cu actori oameni.
Canalul care prezintă cele mai puţine acte de violenţă comise de oameni este Minimax, unde majoritatea actelor de violenţă sunt comise de animale sălbatice. Pe Minimax se continuă într-un fel imaginarul basmelor, animalul sălbatic (lupul cel rău) fiind, în mai bine de jumătate dintre cazuri, agresorul.
Cartoon Network este, în această privinţă, la jumătatea drumului între cele două canale. Pe primul loc, şi la acest canal, se află agresorii umani, dar după ei vin (cu aproape o treime dintre cazuri) monştrii (mutanţii, semioamenii şi monştrii hidoşi), contrabalansând violenţa societală cu cea din paradigma basmelor, cea a marilor lupte între Bine şi Rău (unde, ne aducem aminte, răul era reprezenta de balaur, de monstruos).
Actanţii violenţei. Sexul şi rolul în acţiune al agresorilor
A trecut de mult epoca în care violenţa era apanajul exclusive al masculinităţii. O dată cu emanciparea femeii adusă de secolul XX, femeia a intrat, atât în realitate, cât şi în imaginarul ficţional, în sfera violenţei ca actor cu parte întreagă.
Desenele animate nu fac nici ele excepţie de la acest imaginar. Astfel, deşi agresorul masculin rămâne majoritar (în 45,2% dintre acte), femeia este şi ea prezentă cu acest rol în 20,9% din cazuri. În restul de aproape o treime dintre situaţii, fie nu se poate discerne sexul agresorilor, fie nu se poate aplica indicatorul, fiind în scenă mai mult decât un singur agresor.
Cel mai “modern” canal, gata să scoată femeia din rolul clasic şi să o prezinte ca agresor, este canalul Jetix (cu mai bine de o treime dintre actele de violenţă comise de femei); cel mai “tradiţionalist” canal este Minimax, cu 14,2% dintre cazurile de violenţă comise de femei.
Dacă pe CN si J agresorul are un rol clar definit (el este eroul sau antieroul), pe Minimax, agresorul este, în aproape 70% dintre cazuri, ori nespecificat, ori cu rol neutru in acţiune. Este vorba, cu alte cuvinte, despre o violenţă neasumată (de altfel, cum se va vedea mai jos, pe acest canal au loc cele mai puţine acte de violenţă intenţionată).
În ceea ce priveşte violenţa asumată de către erou, Cartoon Network şi Jetix sunt aproape la egalitate, cu 23% dintre cazuri. Violenţa contextualizată din start negativ (în primul rând prin faptul că este făptuită de personajul negativ) este cel mai mult prezentă pe Jetix (38,2%), urmat de CN (32,4%) şi de Minimax.
Contextualizare. Loc de desfăşurare, intenţionalitate, semnificare
