Petrecut. Promisiunile lui Dumnezeu față de Israel sunt prezentate ca fiind împlinite în Isus. 1: 2



Yüklə 262,26 Kb.
səhifə1/4
tarix18.08.2018
ölçüsü262,26 Kb.
#73028
  1   2   3   4

LUCA

  1. Gânduri și comentarii:

1:1-4

O introducere elegantă de genul celor deseori folosite pentru a începe lucrările istorice, în zilele lui Luca.



1:1

Petrecut. Promisiunile lui Dumnezeu față de Israel sunt prezentate ca fiind împlinite în Isus.

1:2

Ni le-au încredințat cei ce le-au văzut… au ajuns slujitori. Apostolii care au fost martori și au împărtășit veștile bune despre Isus.

1:3

Cercetări cu de-amănuntul. Se referă la atenta cercetare a lui Luca în privința veștilor bune despre Isus. Teofil. Vezi introducerea, „audiența.”

1:4

Le-ai primit. Scopul lui Luca e să ofere asigurarea că ceea ce au învățat despre Isus e adevărat.

1:5-56

Luca începe cu istorii ale profețiilor trimise din ceruri privind nașterile lui Ioan, profetul și Isus, a cărui cale Ioan a fost trimis să o pregătească. Narațiunile sunt scrise în stilul Vechiului Testament, ca să atragă atenția asupra continuării lucrării lui Dumnezeu de mântuire, descrisă aici.



1:5

Irod. Menționarea lui Irod cel Mare (care a condus între 37-4 B.C.) ar lega incredibila istorie a lui Isus de un personaj istoric cunoscut din trecutul recent. Aaron. Ambii părinți erau din familii preoțești.

1:6

Amândoi erau neprihăniți. În contrast cu criminalul Irod, o rămășiță neprihănită a rămas totuși în Israel.

1:8

La rândul cetei lui. Fiecare dintre cele douăzeci și patru de diviziuni ale preoților slujeau pentru o perioadă de două săptămâni în fiecare an la templu.

1:10

Se ruga. Un punct important al istoriei, subliniind importanța rugăciunii.

1:12

S-a înspăimântat. O groază îmbinată cu respect la vederea unui înger, și reasigurarea îngerului, sunt elemente obișnuite ale Vechiului Testament (de ex. Gen. 15:1; Dan. 10:7-12).

1:13

Un fiu. Un fiu promis unui cuplu în vârstă urmează modelul liderilor Vechiului Testament precum Isaac (Gen. 16:1; 17:15-16) și Samson (Jud. 13:3-24; vezi de asemenea Samuel, 1 Sam. 1:1-20; Fapte 3:24).

1:15

Nici vin, nici băutură tare. Precum Solomon (Jud. 13:4-7) și cei ce supuneau jurământului nazireilor (Num. 6:1-5), viața lui Ioan a fost pusă de-o parte ca sfântă pentru Dumnezeu.

1:17

Ilie. Ioan urma să întoarcă lumea înapoi la Dumnezeu așa cum a făcut-o Ilie (1 Împ. 17-21) și așa cum profetizase Maleahi că se va întâmpla din nou chiar înainte de venirea Domnului (Mal. 4:5-6).

1:19

Gavril. Trimiterea emisarului oficial al lui Dumnezeu (Dan. 8:16) arată că Dumnezeu e în spatele a ceea ce urmează să se întâmple.

1:24

S-a ținut ascunsă. Aparent din motive ce țin de ea însăși, căci nici un obicei evreiesc cunoscut nu cerea retragerea/izolarea în timpul sarcinii (vezi v. 80).

1:26

O cetate. Luca folosește termenul „cetate” pentru a se referi la orașele de toate mărimile.

1:27

Fecioară. Maria nu a avut niciodată relații sexuale cu un bărbat, așa cum face clar v. 34. Logodită pentru căsătorie.

1:28

Ți s-a făcut mare har. În faptul că a fost aleasă de Dumnezeu, în ciuda statutului ei umil, de om sărac (2:24; vezi de asemenea Lev. 12:8) și femeie necăsătorită.

1:32-33

Scaunul de domnie ale tatălui Său David. Lui David i se promisese un urmaș măreț a cărui domnie nu va avea sfârșit (2 Sam. 7:12-13; Ier. 23:5; compară cu Dan. 7:13-14).

1:34

Cum se va face lucrul acesta. Maria căuta să înțeleagă, în timp ce Zaharia și-a exprimat neîncrederea cerând o dovadă (vers. 18-20).

1:35

Fiul lui Dumnezeu. Despre Israel (Ex. 4:22) și îngeri (Iov 1:6) se vorbește ca despre fii ai lui Dumnezeu, dar Isus e pe deplin Fiul lui Dumnezeu, conceput prin lucrarea Duhului Sfânt. Pentru mai multe despre titlul de Fiu, referindu-se la persoana lui Hrisots, vezi Is. 9:6; Mat. 1:23; Evr. 1:8.

1:37

Nu este lipsit de putere. Așa cum acum mult timp, Dumnezeu i-a demonstrat Sarei, o femeie stearpă (Gen. 18:14; 21:1-2).

1:38

Facă-mi-se după cuvintele tale. Zaharia și Maria primesc solii asemănătoare din partea îngerului, totuși în contrast cu îndoiala lui Zaharia, Maria oferă un exemplu luminous de supunere, deși ea va fi privită într-un mod negativ pentru purtarea în pântece a unui copil înainte de viața conjugală (de ex. Mat. 1:19).

1:41

I-a săltat pruncul. Duhul Sfânt deja acționează prin Ioan pentru a anunța venirea Domnului (vers. 15, 17). Duhul Sfânt. Lucrarea Duhului Sfânt e ilustrată de la început până la final în scrierile lui Luca (v. 15; Fapte 28:25).

1:43

Maica Domnului meu. Doar Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, putea să-i spună Elisabetei acest lucru.

1:46-55

Cântecul de laudă al Mariei arată că venirea lui Isus va duce mai departe lucrarea de milă și dreptate a lui Dumnezeu așa cum e amintită în Vechiul Testament (de ex. 1 Sam. 2:1-10; Ps. 107; Lc. 6:20-26).



1:50-51

Peste cei ce se tem de El… mândri. Motivul din spatele acestei inversări e descris în 52-53 (compară cu Iov 5:11-18).

1:53

Flămânzi… bogați. Aceasta poate fi înțelesă atât în sens spiritual cât și fizic (de ex. 16:19-31).

1:59

Să taie pruncul împrejur. Legea lui Moise cerea ca băiatul să fie circumcis în ziua a opta, un simbol al primirii lor în legământul cu Dumnezeu (Gen. 17:12-13; Lev. 12:3).

1:68-79

Profeția poetică a lui Zaharia răspunde întrebării ascultătorilor din v. 66, „Oare ce va fi pruncul acesta?” (vers. 76-77).



1:69

Un corn de mântuire. Coarnele animalelor reprezentau puterea și tăria (Deut. 33:17). Sunt deseori folosite profetic pentru a simboliza liderii unși de Dumnezeu (1 Sam. 2:10; Ps. 132:17).

1:70

Gura sfinților Săi prooroci. Vocile speranței profetice a poporului lui Dumnezeu (de ex. Ps. 106:10; Is. 62:8-11), care acum încep să se împlinească – nu prin cuceriri pământești ci prin iertarea și pacea pe care Isus le va aduce (vers. 77, 79; 19:10).

1:78

Răsare din înlățime. Răsăritul, promis în Mal. 4:2; Is. 60:1-3; vezi de asemenea Is. 42:7.

1:79

Pacea și iertarea (vers. 77) îl identifică tipul de salvare pe care Isus o va aduce.

1:80

Locuri pustii. De asemenea și Moise (Fapte 7:30) și Isus (Lc. 4:1), au fost pregătiți pentru misiunea lor în pustie. Ioan, precum Moise, a stat în locuri pustii pentru mulți ani înainte să-și înceapă misiunea în Israel.

2:1

August. Conducătorul Imperiului Roman, care includea Galileea și Iudea. Să se înscrie. Pentru o listă oficială a locuitorilor cu scopuri ce țineau de taxe, scopuri guvernamentale și militare.

2:5

Logodnica. Deja angajată în căsătorie.

2:7

Scutece. Benzi de material înfășurate strâns în jurul copilului pentru a-i ține drepte membrele. Iesle. Un jgheab pentru hrănirea animalelor.

2:8

Păstori. Considerată o joasă ocupație. Totuși David fusese păstor (1 Sam. 17:15) iar Isus și-a comparat lucrarea cu a unui păstor (Lc. 15:4-7; Ioan 10:11).

2:9-10

S-au înfricoșat. Natural în prezența îngerilor (1:13) și în fața strălucirii lui Dumnezeu (Is. 6:1-5). Dar scopul lui Dumnezeu aici e să aducă bucurie.

2:11

Mântuitor. Cezar August era lăudat în religia romană ca un salvator ce a adus pacea, dar acest copil e Hristosul lui Dumnezeu Cel de mult promis. Hristos. Vine din ebraicul Mesia, care înseamnă „Cel Uns.” Liderii Vechiului Testament, precum împărații, erau unși pentru a indica alegerea lor și împuternicirea din partea lui Dumnezeu (1 Sam. 2:10; 16:13; Ps. 2:2).

2:12

Semnul. Pregătește păstorii în avans în ceea ce privește locul umil unde vor găsi pe Domnul lor.

2:14

Pace. Subliniază profeția lui Zaharia (1:79) conform căreia Isus își a conduce poporul pe calea păcii.

2:17

Au istorisit. Dumnezeu a pregătit mulți martori care să ateste această istorie minunată.

2:19

Păstra… se gândea. Ca o urmașă credinciosă a lui Dumnezeu, Maria prețuia cuvintele lui Dumnezeu în viața ei, deși ca și alții nu le înțelegea pe deplin.

2:21-22

Tăiat împrejur… curățirea. Familia lui Isus erau niște păzitori credincioși ai legii lui Dumnezeu (vezi nota de la 1:59; vezi de asemenea Lev. 12:1-8). Să-L înfățiseze. După ce Dumnezeu a salvat întâii născuți ai lui Israel, la exod, El a poruncit ca toți viitorii întâi născuți să fie puși de-o parte pentru El și sângele mielului să fie vărsat ca răscupărare pentru ei (Ex. 12:3-13; 13:11-15; vezi de asemenea Num. 8:13-18).

2:25

Mângâierea. Cel Promis care va aduce alinare și iertare lui Israel (Is. 40:1-4; 61:1-2; Lc. 4:18).

2:28

Binecuvântat. Lăudat.

2:30

Mântuirea Ta. Mântuirea e personificată în Pruncul din brațele lui Simeon pe care Dumnezeu L-a trimis.

2:32

Neamurile. Toți cei care nu sunt urmași ai lui Avraam și astfel parte a poporului evreu, poporul legământului lui Dumnezeu din Vechiul Testament (Gen. 15). Dumnezeu iubea și avea un plan pentru neamuri prin slujirea evreilor (Is. 11:10; 49:6; Fapte 9:15; 11:18). Slava poporului Tău, Israel. Mântuitorul pe care Dumnezeu L-a promis că-L va trimite printre ei.

2:34

Prăbușirea și ridicarea. În timp ce poporul căuta ca Mesia să stabilească împărăția lui Dumnezeu, Simeon avertizează că vremurile dificile ale deciziei, au fost primele care au sosit, în care oamenii aleg fie să-L accepte fie să-L respingă pe Isus. Semn. Venirea lui Isus e precum standard care semnalizează intențiile lui Dumnezeu (11:29-30).

2:36

Ana. Așa cum Luca descrie o vizită angelica atât în cazul preotului Zaharia cât și în cazul Mariei (1:11, 28), la fel și profețiile sunt date atât unui bărbat evlavios (Simeon, v. 25) cât și unei femei (Ana). După fecioria ei. După ce a devenit femeie căsătorită.

2:40

Înțelepciune. Demonstrată în istoria ce urmează. Harul. Ocrotire.

2:41

Paștelor. Oricărui israelit îi era poruncit să țină această comemorare anuală a elibăririi lui Israel din Egipt (Ex. 12:3-27; Deut. 16:1-8).

2:42

Doisprezece. La vârsta de doisprezece ani, băieții erau considerați ca pășind în maturitate, și astfel devenind responsabili cu privire la Lege.

2:49

Că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu? Isus recunoaște că prima Sa datorie e față de voia Tatălui Său ceresc.

2:51

Le era supus. În ciuda dezvoltării înțelegerii destinului Său, El se supunea pe Sine părinților Săi în timpul tinereții, în armonie cu Legea lui Moise.

3:1-2

O mare introducere istorică marchează deschiderea acestei etape esențiale în planul de mântuire a lui Dumnezeu. Aici oamenii și pozițiile de importanță mondială sunt ocolite în favoarea unui tânăr necunoscut din pustie.



3:3

Botezul. Scufundarea în apă. Scufundarea în apă era folosită de mult timp în multe culture pentru a reprezenta curățirea spirituală (de ex. 2 Împ. 5:14). În Noul Testament, botezul e un act fizic ce indică pocăința interioară a cuiva (de ex. Fapte 22:16). Pocăinței. O întoarcere față de păcat atât în inimă cât și în fapte (Lc. 3:7-9; Fapte 26:20). Iertarea. Iertarea care e oferită gratis celor ce cred și se pocăiesc (Fapte 5:31; 1 Ioan 1:9).

3:4-6

Pregătiți calea Domnului. Ioan a împlinit această profeție (Is. 40:1-3) chemând la pocăință ca pregătire pentru ca Cel Prea Înalt să vină (Lc. 3:3, 16).

3:7

Pui de năpârci. Cuvinte șocante folosite pentru a trezi mulțimile față de nevoia lor disperată după iertare și în fața judecății viitoare (vezi 3:9, 17; Fapte 17:31).

3:8

Roduri vrednice de pocăință. Pocăința pe care o cere Dumnezeu va rezulta în schimbarea comportamentului.

3:10-14

Aceste versete descriu felul de pocăință pe care-o cere Dumnezeu.



3:16

Duhul Sfânt și cu foc. Isus coboară Duhul Sfânt peste urmașii Săi după înălțarea Sa (Fapte 2:1-4; de asemenea Fapte 1:5; 2:33). Focul poate simboliza atât judecata lui Dumnezeu (Gen. 19:13, 24) cât și transformarea sfinților (Zaharia 13:9).

3:20

Temniță. Prefigurează maltratarea pe care Isus Însuși o va suferi (vezi 9:9).

3:21

A fost botezat și Isus. De la început, Isus S-a unit cu poporul Său, pășind pe drumul lor alături de ei. Pe când se ruga. Luca în mod repetat îl descrie pe Isus în rugăciune în momentele cruciale din viața Sa (6:12-13; 9:29; 22:40-43).

3:22

Fiul Meu prea iubit. Afirmă deja declarata filiație a lui Isus (1:35) la începutul lucrării Sale, având Duhul Sfânt.

3:23a

Aproape treizeci. În lumea lui Luca, treizeci era considerate vârsta maturității sociale, când un era gata pentru autoritate (de ex. Gen. 41:46; Num. 4:2-4; 2 Sam. 5:3-4).

3:23b-38

O genealogie impresionantă era așteptată ca parte a istoriei de viață a unui mare om. Nu era cu adevărat nevoie de înregistrarea fiecărei generații. Termenul „fiu” se poate referii la orice bărbat descendent, precum un nepot sau un stră-nepot, precum și la orice alt fiu vitreg sau la orice relație adoptivă.



3:38

Fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu. Luca trasează legătura lui Isus cu lucrarea lui Dumnezeu în istorie și demonstrează originea Sa comună cu întreaga rasa umană.

4:1

Duhul Sfânt a coborât peste Isus la botez și a rămas cu El, umplându-L și conducându-L. Pustie. Vezi nota de la 1:80.

4:2

Ispitit… timp de patruzeci de zile. Probabil o relație simbolică cu cei patruzeci de ani pe care copiii lui Israel i-a petrecut în pustie fiind smeriți și încercați (Deut. 8:2; Fapte 7:36).

4:3

Fiul lui Dumnezeu. Diavolul a recunoscut adevărata identitate a lui Isus (1:35; 3:22, 38; 4:41) și L-a ispitit pe Isus să-Și folosească puterea pentru a-Și face propria cale mai ușoară în loc să urmeze conducerea lui Dumnezeu în viața Sa.

4:4

Este scris. Deut. 8:2-3 descrie cum Dumnezeu s-a luptat patruzeci de ani în pustie pentru a învăța poporul să se încreadă în El. În contrast, Isus demonstează încredere și supunere deplină, triumfând peste orice ispită prin folosirea imediată a cuvântului lui Dumnezeu.

4:7

Te vei închina înaintea Mea. Ar fi fost mult mai ușor pentru Isus să accepte autoritatea Satanei și împărăția lumii decât să continue pe cărarea dificilă pregătită pentru El.

4:8

Să te închini Domnului. Citând din nou din poruncile lui Moise adresate poporului lui Dumnezeu la granița țării promise (Deut. 6:13), Isus declară supunerea Sa completă față de Dumnezeu.

4:9-10

Aruncă-Te jos… să Te păzească. Aceasta ar fi oferit o dovadă miraculoasă a mesianității Sale.

4:12

Să nu ispitești pe Domnul. Din nou, citând din cuvântul lui Moise adresat poporului lui Dumnezeu (Deut. 6:16), Isus refuză să facă așa cum făcuseră ei în încercarea de a forța mâna lui Dumnezeu (de ex. Ex. 17:1-7).

4:13

În timp ce Israel a căzut în fața încercărilor din pustie, Isus a rezistat cu succes.



4:14-30

Lucrarea lui Isus e subliniată într-o predică care prefigurează cum va fi primită lucrarea Sa în final.



4:14

Puterea Duhului. Declară de la început că lucrarea lui Isus e împlinită prin puterea Duhului (3:21; Fapte 10:38).

4:15

Sinagogile. Locurile de întâlnire ale evreilor. Slăvit. Modelează reacția potrivită la cuvintele și faptele lui Isus (de ex. 4:36; 5:9).

4:16

După obiceiul Său. Isus participa cu regularitate la serviciile de închinare din Sabat (v. 31; 6:6; 13:10). În ziua Sabatului. Istoriile despre Isus și Sabat joacă un rol important în Luca (vezi 4:31-41; 6:1-5; 6:6-11; 13:10-17; 14:1-24; 23:50-56). În această istorie (4:16-30), Isus alege Sabatul pentru a-Și proclama lucrarea Sa de predicare, eliberare și vindecare. Istoriile următoare legate de Sabat arată cum el împlinește această lucrare. Sabatul este, într-un sens foarte special, ziua Lui. Pentru mai multe despre relația lui Isus cu Sabatul, vezi Mc. 2:27-28.

4:18-19

O citare din Is. 61:1-2. M-a uns. Venirea Duhului la botezul lui Isus reprezintă ungerea Sa (Lc. 3:21; Fapte 4:27; 10:38; compară cu 1 Sam. 16:13). „Hristos” (în greacă) și „Mesia” (în ebraică) înseamnă „Cel Uns.” Săracilor. Evanghelia lui Luca îl descrie pe Isus oferind compasiunea (Deut. 24:19; 1 Sam. 2:8) lui Dumnezeu (Deut. 24:19; 1 Sam. 2:8) celor săraci și suferinzi atât spiritual (Lc. 5:20; 7:6, 10) cât și fizic (de ex. 7:22; 14:13; 16:20-22).



4:24

Nici un prooroc nu este primit bine. Deși răspunsul este la început pozitiv, Isus avertizează despre cât de dificil va fi pentru propriul popor să-i accepte mesajul profetic.

4:25-27

Ilie… Elisei. Isus subliniează natura inclusivă a lucării Sale descriind lucrarea marilor profeți față de neamuri în loc să fie față de evrei. Aceste minuni ale profeților nu erau doar pentru oamenii de acasă ci pentru neamuri: o văduvă singură (1 Împ. 17:9-16), celălalt un soldat dușman (2 Împ. 5:1-15).

4:28-29

S-au umplut de mânie. Un indiciu timpuriu despre reacția pe care mulți o vor avea față de misiunea inclusivă a lui Isus.

4:31-41

Probabil o zi obișnuită de Sabat în lucrarea lui Isus.



4:31

În ziua Sabatului. Vezi nota de la v. 16.

4:35

L-a certat. Demonii cunoșteau faptul că a anunța identitatea lui Isus în acest mod, Îi va face doar rău. Mărturia demonilor s-ar putea să fi fost o recunoaștere reflexivă a domniei lui Isus sau o declarație calculată (gândită) a-I face rău înaintea audienței. În orice caz, Isus le-a poruncit tăcearea în acest punct. A ieșit afară din el. Isus a eliberat acest om din captivitate, o ilustrare a aceea ce a promis în v. 18.

4:43

Împărăția lui Dumnezeu se referă la de mult așteptata reînnoire a domniei lui Dumnezeu pe acest pământ, pe care Isus a împlinit-o prin cuvintele și faptele Sale de milă și putere (vezi 11:20).

5:1

Norodul. O dovadă a creșterii popularității lui Isus. Lacul Ghenazaret. Un alt nume pentru Marea Galileii.

5:4-5

Simon. Simon Petru (6:14; vezi de asemenea Mat. 4:18) a văzut pe Isus vindecând-o pe soacra lui (Lc. 4:38-39), dar s-a îndoit de capacitatea lui Isus de a-Și exercita autoritatea asupra naturii la nivelul acesta. Oricum, Simon se supune față de Isus ca Învățător.

5:8

Pleacă de la mine. O întâlnire cu puterea divină îl aduce pe om față în față cu propria păcătoșenie și nevrednicie (Iov 42:6; Is. 6:1-5).

5:10

Pescar de oameni. Doar după ce Simon a văzut autoritatea lui Isus și și-a recunoscut păcătoșenia, Isus îl cheamă să se alăture în aducerea oamenilor în împărăție.

5:11

Au lăsat totul. În acest moment de succes economic important, a-L urma pe Isus devine cel mai important lucru pentru ucenicii Săi. Vezi de asemenea 5:28; 10:27; 14:33.

5:12

Lepră. Una dintre cele câteva boli de piele desfigurante care poate fi sau nu inclusă în ceea ce azi, în limbajul modern se numește boala lui Hansen. Dacă vrei. Precum Hristos în Ghetsemani (22:42), leprosul supune cererea sa voii lui Dumnezeu. Vezi de asemenea Mat. 8:2.

5:13

S-a atins. O persoană cu lepră era exclusă din viața socială și religioasă. Cineva care a atins un lepros era considerat a fi ceremonial necurat (Lev. 13-14). Isus era doritor să facă acest lucru deși minunea ar fi putut avea loc și fără atingerea Sa.

5:16

Se ducea în locuri pustii. Luca subliniează aici obiceiul lui Isus de a părăsi locurile locuite pentru a fi singur cu Dumnezeu (de ex. 4:1-2; 9:28).

5:17

Farisei. Un numeros grup religios care urmărea sfințenia înaintea lui Dumnezeu prin atenta păzire a legilor biblice și a tradițiilor. Vezi de asemenea Mc. 2:16; 12:13.

5:20

Credința. Speranța ferventă a paraliticului și a prietenilor lui e demonstrată printr-o acțiune hotărâtă.

5:21

Blasfemia e un atac la măreția lui Dumnezeu, demonstrată aici prin aparenta usurpare a unui drept despre care se credea că aparține doar lui Dumnezeu. (Dumnezeu a delegat uneori oamenilor sarcina proclamării iertării lui Dumnezeu, de ex. 2 Sam. 12:13).



5:24

Ca să știți. Întrebarea implicită e: Ar da Dumnezeu puterea de a întregi un om, unuia care ar acționa într-un mod blasfemator?

5:28

A lăsat totul. La fel ca Simon și colaboratorii săi, Levi lasă totul (însemnând profesia sa și modul său de viață). El nu a devenit imediat sărac. Mai degrabă, casa sa și resursele sale au fost dedicate slujirii lui Isus (v. 29).

5:30

Vameșii. În general cunoscuți ca fiind necinstiți iar de către evrei, erau în plus și colaboratori ai ocupației romane. Păcătoșii. Aceia care comiteau păcate evidente, dezabrobate social. A mânca cu cineva era înțeles ca a te plasa pe tine pe același nivel social cu respectiva persoană.

5:32

Să chem… păcătoși. Petru, în v. 8, a modelat recunoașterea păcătoșeniei pe care o caută Isus.

5:36

Nouă… veche. Isus nu doar aduce o ajustare la tradițiile fariseilor, ci un mod complet diferit de înțelegere.

5:39

Vin vechi. E dificil pentru cei care sunt obișnuiți cu vechile tradiții să ia în considerare și să accepte ce e nou.

6:1-5

Despre istoriile legate de Sabat, din Luca, vezi nota de la 4:16.



6:1

Le frecau. Pentru a îndepărta pleava.

6:2

Nu este îngăduit. Multe legi tradiționale și tradiții restrictive au fost concepute pentru explica și pentru a întării odihna originală a Sabatului poruncită de Scriptură din vremea creației (Gen. 2:2-3; Ex. 20:8-11; Deut. 23:25).

6:3

Ce a făcut David. Interpretând Scriptura cu Scriptura, Isus indică cum David, pe care fariseii îl venerau, a luat seama la nevoia omenească presantă atunci când a interpetat legea (1 Sam. 21:1-6; vezi de asemenea Lev. 24:5-9).

6:5

Domn chiar și al Sabatului. Isus a recunoscut Sabatul ca o instituție continua, și-Și declară autoritatea în interpretarea modului în care trebuie ținut. El implică faptul că El este Cel care a creat Sabatul la creație (Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11).

6:6-11

Despre istoriile legate de Sabat în Luca, vezi nota de la 4:16.



6:8

Știa… și a zis. Deși cunoștea pericolul, Isus a demonstrat în mod deschis refuzul Său de a fi condus de legile omenești care contraveneau principiilor divine mai înalte.

6:9

A face bine sau rău. Sugerează doar două opțiuni: cel ce refuză oportunitatea de a face binele, face rău.

6:12

Să se roage. Vezi nota de la 3:21.

6:13

Apostoli. Literal, „cei trimiși” delegați cu o sarcină. Ei au fost numiți de Isus ca martori ocular oficiali la viața, moartea și învierea Sa (Fapte 1:21-22) și ca ambasadori în proclamarea împărăției lui Dumnezeu (Lc. 9:1-2; 10:1,9).

6:20

Spre ucenicii Săi. Această predică arată întregii cete de ucenici (v.17) ceea ce înseamnă să trăiești ca ucenic. (Primii pași în a deveni ucenic sunt exprimați mai detaliat în alte locuri, de ex. 3:3; 7:50; Fapte 16:31; 26:18). Săraci. Isus a fost uns cu scopul de a predica vești bune celor săraci spiritual și fizic. Vezi nota de la 4:18-19. Împărăția. Primită de toți cei ce recunosc nevoia lor și se întorc la El.

6:21

Flămânzi… spiritual. Atât în sensul spiritual (7:44-50; Ps. 107:9; Ezec. 9:4-6) cât și fizic (Lc. 7:12-14; Ps. 146:7; Ier. 33:10-11).

6:24

Vai. O plângere, ca de altfel și un avertisment a ceva ce stă să vină. Bogaților. Dumnezeu poate binecuvânta o persoană cu bogăție (Gen. 24:35), dar această bogăție e pentru a fi cheltuită pentru a ajuta ce pei în nevoie (Lc. 1:50-53; 6:30; 12:21, 33; Prov. 28:11; Is. 58:1-10; Fapte 2:44-45). Cei ce se mândresc cu bogăția lor spirituală sunt de asemenea destinatari ai acestui vaiet (de ex. Lc. 18:10-14).

6:25

Sătui… râdeți. Isus deplânge asumarea confortului și comodității fără nici o preocupare pentru cei nevoiași și tragedia învârtirii în jurul sinelui (de ex. 12:15-21; 16:19-26).

6:27-28

În locul căutării bogăției și confortului, porunca lui Isus să iubiți pe vrăjmașii voștri, descoperă principiul radical ce stă la baza împărăției lui Dumnezeu – dragostea jertfitoare chiar și pentru cei ce aparent nu merită dragostea.



6:29-38

Isus extinde semnificația acestei porunci cu exemple ce nasc o continuă reflectare asupra lor.



6:29

Întoarce-i și pe cealaltă. Isus, în contextul propriilor judecăți, a exemplificat acest răspuns pașnic la atac (22:50-53; vezi de asemenea Fapte 16:22-28). Uneori El de asemenea recunoaște și acționează asupra nevoii de a Se îndepărta singur din fața pericolului (Lc. 4:28-30).

6:35-36

Fiii Celui Prea Înalt vor demonstra milă, așa cum face Tatăl lor, în loc să judece și să condamne.

6:39

Poate un orb să călăuzească un alt orb? Înainte de încerca să conducă sau să corecteze pe alții, un ucenic trebuie să se supună învățăturilor lui Isus.

6:42

Fățarnicule. Literal, un actor ce joacă o piesă pretinzând că e ceva ce nu este. Scoate mai întâi bârna. Recunoaște și acționează pe baza adevărului pe care Isus l-a învățat.

6:43

Un ucenic care cu adevărat urmează voia lui Dumnezeu face roade bune.



6:45

Lucruri bune din visteria bună a inimii lui. Învățăturile lui Isus sunt prețuite în inima și viața lui Isus.

6:47-49

Vine… aude… le face. Cei care vin prima dată la Isus, apoi aud și acționează pe baza acestor cuvinte provocatoare pe care El le-a învățat, va fi un ucenic de nezguduit.

7:2

Un sutaș. Un ofițer militar care avea în subordine între 80 până la 100 de soldați. Ținea foarte mult. Foarte prețuit fie din rațiuni ce țin de muncă fie datorită atașamentului emoțional personal.

7:6

Nu sunt vrednic. Precum Petru (5:8), acest om dintre neamuri recunoaște măreția lui Isus. El era de asemenea conștient că Isus credea că intrarea sa în casa unuia ca el dintre neamuri, îl face pe un evreu necurat ceremonial (de ex. Fapte 11:1-3).

7:10

Au găsit sănătos pe robul. O astfel de vindecare oferă speranță cititorilor Evangheliei lui Luca, care nu pot intra în prezența fizică a lui Isus pentru a fi vindecați. De asemenea amintește o altă vindecare a unui dintre neamuri, Naaman, la care Isus se referă în 4:27 (compară cu 2 Împ. 5:1-14).

7:12-13

O văduvă era depedentă de fiul ei pentru a acoperi nevoile fizice, iar acum ea nu mai avea nici un sprijin. Ca femeie și văduvă urma să aibă o poziție joasă în societatea antică, totuși lui Isus i s-a făcut milă de ea.



7:14

S-a atins de raclă. O încălcare a regulilor evreiești în ceea ce privește curăția ceremonială (Num. 19:16), totuși în loc ca Isus să primească necurăția, omul primește puterea lui Isus. Aceasta ne amintește învierea fiului văduvei la care Isus se referă în Luca 4:25-26 (1 Împ. 17:20-24).

7:16

Un mare prooroc. Aduce aminte de profeția lui Moise din Deut. 18:18-19 (vezi de asemenea Fapte 3:19-23).

7:19

Acela care are să vină. Ioan a prezis anterior venirea Unuia mai mare ca el (3:16), dar acțiunile lui Isus nu întâlneau aceste așteptări.

7:22

Orbii văd. Isus citează Isaia (35:4-6) pentru a arăta că El e într-adevăr împlinirea profețiilor Vechiului Testament, așa cum El a promis (Lc. 4:18-19; Is. 61:1-2).

7:23

Un prilej de poticnire. Care nu se întoarce de la Isus din cauză că El nu se potrivește ideilor lor preconcepute.

7:25

Desfătări. Mesagerul ales al lui Dumnezeu nu a căutat luxul (6:24), ci a trăit o viață simplă în pustie (1:80).

7:26

Mai mult decât un prooroc. Ioan a fost unic în sensul că i s-a oferit unica onoare de a pregăti calea Domnului.

7:28

În mod ironic, Ioan nu a apucat niciodată să fie martor la lucrările mărețe ale lui Isus sau să participle la triumful învierii Sale și să lucreze în biserică.



7:30

Au zădărnicit planul lui Dumnezeu. Prin respingerea mesajului profetului (3:3,7-18, 21) ei au respins voia lui Dumnezeu pentru ei.

7:32

Copiii se joacă jocuri care sunt schimbabile după propriile capricii și sunt dezamăgiți când alții nu se joacă.

7:35

Găsită dreaptă de toți copiii ei. Copiii înțelepciuniii sunt cei cei care recunosc înțelepciunea și declară că e dreaptă și adevărată (vezi v. 29).

7:37

Alabastru. O piatră scumpă care e îndeajuns de moale pentru a fi sculptată.

7:38

Stătea înapoi lângă picioarele lui Isus. Cei ce participau la cină erau întânși pe saltele sprijinindu-se într-un cot, cu picioarele lor întinse departe de masă. Lacrimile. Subliniază răspunsul ei sincer la lucrarea Sa. Le ungea cu mir. Un gest ce exprima onoare (în mod normal capul era cel uns, dar probabil că ea se simțea nevrednică).

7:39

Dacă ar fi fost un prooroc. Isus în mod ironic demonstrează că El e într-adevăr un profet, cunoscând și răspunzând critice tăcute a lui Simon (v. 40).

7:41

Doi datornici. Ambii au ajuns să aibă datorii seminificative pe care nu mai erau capabili să le plătească. Cinci sute dinari. Aproximativ 500 zile de muncă.

7:44-46

Apă… sărutare… mir. Mijloace tradiționale de a arăta ospitalitate.

7:47

A iubit mult. Faptele de iubire ale femeii sunt reflectare a credinței ei (vezi vers. 48, 50; 5:20).

7:48

Iertate îți sunt păcatele. În ochii cerului ea nu mai este o păcătoasă, pentru că iertarea i-a fost deja oferită.

7:49

Cine este acesta…? Întrebarea e lăsată fără răspuns pentru ca audiența lui Luca să cugete la ea (vezi 5:21).

8:1

Împărăția lui Dumnezeu. Vezi nota de la 4:43.

8:2

Niște femei. Sprijinul oferit de femei rabinilor (învățătorilor evrei) nu era neobișnuit, dar ca femeile să călătorească cu un rabin a fost un lucru nemaiauzit. Luca, însă, deseori așează alătură istorii de bărbați și femei primind și participând la lucrarea lui Isus (2:22-38; 4:31-39; 7:1-17, 36-50; 24:1-10).

8:5

Un semănător umblând înainte și înapoi pe câmp împrăștiind sămânță era o priveliște comună. Inevitabil nu orice loc în care cădea sămânța era solul potrivit pentru creștere.



8:10

Vouă. Ucenicii de bună voie au auzit și au urmat cuvintele lui Isus (de ex. 5:1-11). Măcar că aud, să nu înțeleagă. Explicația ulterioară a lui Isus face clar faptul că toți au o de făcut o alegere dacă vor asculta cuvântul lui Dumnezeu cu o inimă sensibilă și deschisă putând astfel să i se dea înțelegere (vezi vers. 18, 21; Ps. 81:10-13).

8:15

Îl țin. O ține strâns ca pe ceva prețios astfel că sămânța cuvântului lui Dumnezeu să aducă roade în viețile lor.

8:16

Lumină. Cuvântul lui Dumnezeu poate fi de asemenea comparat cu lumina care luminează toate lucrurile.

8:18

Luați seama dar la felul cum ascultați. Afirmă punctul central al vers. 3-17.

8:21

Mama Mea și frații Mei. Nu o respingere a propriei Mame și a fraților ci o invitație adresată tuturor de a fi incluși în familia Sa ascultând și împlinind Cuvântul lui Dumnezeu.

8:25

Cine este acesta, în fața căruia chiar și forțele naturii se supun? Aceasta și întrebarea anterioară sunt lăsate deschise ca audiența lui Luca să răspundă.

8:26

În ținutul Gherghesenilor. Locația exactă de pe malul estic al Mării Galileii e incertă.

8:28

Nu mă chinui. Trimițându-l în „adânc” (v. 31).

8:30

Legiune. O unitate militară romană formată din 4.000 până la 6.000 de soldați.

8:31

Adânc. Reprezintă locul unde forțele răului sunt închise până la distrugerea lor finală (Apoc. 17:8; 20:1-3; vezi nota de la Apoc. 20:10).

8:33

S-au înecat. Pierderea porcilor a rezultat în faptul că mulți au auzit ce a făcut Isus pentru omul demonizat (v. 34).

8:37

A rugat pe Isus să plece. Ca în parabola semănătorului, împlinirea cuvântului lui Dumnezeu de către Isus, a condus la respingerea multora și la ucenicia câtorva (vers. 38-39).

8:39

Întoarce-te… povestește. În timp ce unii sunt chemați ca și Petru să călătorească departe de casă (5:10; Fapte 1:8), acest nou adept dintre neamuri primește sarcina să povestească propriului popor la ceea ce a fost martor cu Isus.

8:41

Fruntaș al sinagogii. Un membru influent al comunității care avea în sarcină serviciile de la sinagogă.

8:42

Isus tocmai eliberase un om de demoni; acul el va ajuta două femei.



8:43

Scurgere de sânge. O continuă scurgere care-o făcea pe această femeie să fie necurată ceremonial, care o excludea din prezența altor oameni și de la templul lui Dumnezeu (Lev. 15:25-27).

8:44

S-a atins de poala hainei Lui. Deși necurată, atingerea ei nu l-a pângărit pe Isus; în schimb a adus curăție femeii.

8:52

Doarme. Isus compară moartea cu un somn, mai degrabă decât să mângâie părinții cu asigurarea că ea e acum în ceruri.

8:53

Își băteau joc. Așa cum sugerase Isus că se va întâmpla cu cei ce mărturisesc Numele Lui (6:22).

8:55

Duhul. Din grecescul pneuma care înseamnă „vânt” sau „respirație.”

9:1

Putere și stăpânire. Apostolii sunt împuterniciți să continue lucrarea pe care Isus o îndeplinea (4:36-40; 8:1).

9:3

Să nu luați nimic. Isus a dat alte instrucțiuni mai târziu, în 22:36.

9:5

Să scuturați praful. Îndeplinit formal atunci când se pleca dintr-o țară păgână pentru a simboliza separarea de căile celor care trăiau contrar lui Dumnezeu.

9:7

Cârmuitorul. Un conducător numit de către romani.

9:8

Ilie. Unul asemenea lui Ilie era așteptat înaintea zilei Domnului (Mal. 4:5). Această profeție a fost împlinită de către Ioan Botezătorul (Lc. 1:17).

9:10-17

Despre minunea hrănirii celor 5.000, vezi nota de la Mat. 14:13-21.



9:17

S-au săturat. Așa cum Dumnezeu cu mult înainte a oferit pâine pentru copiii lui Israel în locuri pustii (v. 10; Ex. 16:4). Au ridicat… fărămiturile. Dumnezeu oferă abundent iar urmașii Săi nu risipesc surplusul.

9:18

Se ruga. Când Isus se pregătea să anunțe apostolii despre evenimentele dificile ce urmau să vină, El se întoarce, ca întotdeauna, spre Dumnezeu, în rugăciune (vezi nota de la 3:21).

9:19

Ilie. Vezi nota de la v. 8.

9:20

Hristosul. Vezi nota de la 2:11.

9:21

Să nu spună nimănui. Numindu-L Hristos, ar fi ridicat așteptări și opoziție care doar ar fi împiedicat lucrarea Lui.

9:22

Trebuie să pătimească. Apostolii sunt prima dată avertizați că Mesia va fi diferit de Mesia cuceritorul după care sperau ei.

9:23

Să-și ia crucea în fiecare zi. La fel ca Isus, fii zilnic pregătit pentru a înfrunta o puternică opoziție în timp ce-L urmezi. (Ascultătorii vremii își aminteau clar multele cruci oribile din Galileea după ultima revoltă împotriva romanilor).

9:24

O va pierde. Viața cuiva nu poate fi salvată de eforturile cuiva indiferent cât de egoist e păzită. O va mântui. Doar predând viața lui Dumnezeu, poate fi salvată.

9:26

Când va veni. Urmând pe Isus (v. 23) e cea mai bună pregătire posibilă pentru întoarcerea Sa, o zi de mare slavă. Despre tema Celei de-a Doua Veniri în Luca, vezi introducerea, „mesajul” și 17:20-37; 19:11-27.

9:27

Vor vedea Împărăția lui Dumnezeu. Această zicere misterioasă se poate referi la avampremiera slavei împărăției Sale văzută cu ocazia transformării la față (9:32; 2 Petru 1:16-17), ridicarea Sa la ceruri la dreapta Tatălui (Fapte 2:33), sau la venirea Duhului la Cincizecime (Fapte 2:1-3).

9:28

Să se roage. Vezi nota de la 3:21.

9:30

Moise și Ilie. Ilie a fost luat la cer fără să vadă moartea (2 Împ. 2:11), în timp ce Moise a fost luat la cer după ce a murit (Iuda 9). Cei doi reprezintă Legea și Profeții din Vechiul Testament, ambele mărturisind despre Hristos (de ex. Deut. 18:15; Is. 9:6; Luca 24:27).

9:31

Sfârșitul. Grecescul exodus, literal însemând „plecare.” La fel ca exodul Israelului din sclavia egipteană sub conducerea lui Moise, moartea lui Isus, învierea și ridicarea vor salva pe mulți din sclavie și-i va aduce în adevărata țara promisă.

9:33

Colibe. Corturi de locuit. În Vechiul Testament cortul era locul unde Dumnezeu locuia în mijlocul poporului și unde era adorat. Nu știa ce spune. Petru încă nu recunoștea că Moise și Ilie nu erau egali în staut cu Isus, pentru a li se aduce închinare.

9:35

De El să ascultați. Deut. 18:17-18.

9:41

Pornit la rău. Literal folosit pentru un vas stricat pe roata olarului. Aparent se referă la eșecul ucenicilor de a vindeca băiatul (vezi 9:1).

9:48

Primește pe acest copilaș. Grija pentru cei neimportanți și vulnerabili mai degrabă decât căutarea propriei ascensiuni.

9:50

Nu-l opriți. Deși trebuie să distingă adevărul de eroare (21:8), oamenii nu controlează oferirea harului lui Dumnezeu.

9:51

Și-a îndreptat fața. Către agonia și triumful pe care știa că le are înainte.

9:52

Samaritenilor. Vezi nota de la 10:33.

9:53

Nu L-au primit. Ierusalimul era văzut ca un rival al muntelui Garizim, propriul lor loc de închinare.

9:54

Să poruncim… foc. Ucenicii încă căutau să exercite o putere coercitivă în locul griji iubitoare (vers. 46-50).

9:60

Morții. Oricine e separat de Dumnezeu (15:24; 18:18,22).

10:1

A rânduit alți șaptezeci. La fel ca cei doisprezece (9:1), aceștia au fost împuterniciți să continue lucrarea lui Isus de predicare a împărăției și de vindecare (10:9).

10:2

Secerișul. Aceia gaa să asculte și să urmeze mesajul împărăției lui Dumnezeu (vers. 1, 9).

10:3

Ca pe niște miei. Aparent vulnerabili și dependenți de alți (vers. 3-9), dar în realitate sprijiniți de puterea lui Dumnezeu (11-17).

10:4

Să nu întrebați pe nimeni de sănătate. Era posibil ca lungile saluturi tradiționale să-i distragă de la misiunea lor.

10:5

Pacea. Obișnuitul salut ebraic, „Șalom,” urează pace și împlinire ascultătorului. Această binecuvântare devine realitate în venirea lui Isus (1:79; 2:14).

10:6

Fiu al păcii. Unul deschis pentru a primi pace de la Isus.

10:11

Praful. Vezi nota de la 9:5. Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi. Vedeți nota de la 4:43.

10:12

Sodoma. Cetatea păcătoasă distrusă de focul trimis de Dumnezeu (Gen. 19:1-24).

10:13-14

Vai. Vezi nota de la 6:24. Horazine… Betsaido. Cetăți evreiești, în timp ce Tirul și Sidonul erau cetăți ale neamurilor lângă Galileea. Pocăit. Răspunsul uman esențial la corecția lui Dumnezeu (3:3; 13:3; Ezechel. 18:30-31; Ioan 3:4-6).

10:15

Locuința morților. Hades.

10:18

Căzând ca un fulger. Vezi Is. 14:12-15 (compară cu Apoc. 12:9).

10:19

Șerpi și peste scorpioni. Simbolul răului (Gen. 3:1-5; Deut. 8:15; Ps. 140:1-3). Vrăjmașului. Satana. Nimic nu are puterea de a face rău permanent celor trimiși de Isus.

10:20

Scrise. Despre cărțile folosite la judecată, vezi Dan. 7:10; Mal. 3:16-18; Fil. 4:3; Apoc. 3:5; 20:12.

10:21

Isus recunoaște dreptatea lui Dumnezeu în ceea ce El a făcut. Ascuns. Cei ce se consideră înțelepți nu sunt doritori să asculte, astfel că Dumnezeu i-a căutat pe cei de jos (vezi 1:51-52; nota de la 8:10).



10:25

Învățător. Un expert în legea lui Moise.

10:28

Bine ai răspuns. Dragostea e nucleul legii și standardul după care poporul lui Dumnezeu e chemat să trăiască.

10:29

Vroia să se îndreptățească. Să se arate înțelept în ochii martorilor.

10:30

Ierusalim la Ierihon. O coborâre de aproximativ 900 m pe o distanță de 29 km printr-un deșert stâncos.

10:32

Levit. Leviții asistau preoții la treburile templului. Ajuntând victim, ambii riscau un alt atac și timp consumat cu ritualul de curățire pentru a atingerea unui potențial om mort (Lev. 21:1-4; Num. 19:11-20).

10:33

Samaritean. Samaritenii erau dintr-un amestec de strămoși evrei și dintre neamuri. Evreii și samaritenii aveau o lungă istorie de ostilități între ei, începând chiar imediat după întoarcerea evreilor din exilul babilonian (Ezra 4:1-4).

10:35

Doi lei. Dinari. Plata pentru două zile de muncă.

10:36

Care… aproapele. Întoarce întrebarea originală a învățătorului, „cine este aproapele meu?” într-o și mai importantă întrebare „sunt eu un bun aproape?”

10:39

La picioarele Domnului. Poziția unui ucenic.

10:42



Yüklə 262,26 Kb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2022
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə