Pledoarie pentru condiţia de cercetător



Yüklə 492 b.
tarix01.09.2018
ölçüsü492 b.
#76205



Pledoarie pentru condiţia de cercetător

  • Pledoarie pentru condiţia de cercetător

  • --a avea perspectiva independenţei în gândire (De ce depindem? Suntem partizanii unei teorii?)

  • --a avea curajul de a spune “NU” (Ipotezele sunt infailibile? Explică ele toate consecințele?)

  • --a căuta ca stimulul îndoielii să se tranforme în argumentarea soluţiei alternative (Între ce alegem?)

  • --a consimţi că libertatea intelectuală înseamna să spui ce gândeşti (Care este viziunea mea? Ideile sunt ale mele?)

  • --să te bazezi oricând pe discernământ pentru a nu te epuiza în indignări morale (Ce punem în loc?)

  • --Lumea ideilor există doar dacă participi la perpetuarea ei (Ce facem cu ceea ce găndim? Cucerim sau primim notorietatea? Provocăm valul sau ne lăsăm duși?)



NU S-A SCHIMBAT NIMIC,

  • NU S-A SCHIMBAT NIMIC,

  • DAR TOTUL

  • ESTE ALTFEL

  • ALDOUS HUXLEY



Se schimbă modelul teoretic?

  • Se schimbă modelul teoretic?

  • (cum explicăm ceea ce nu mai putem explica prin ceea ce cunoaştem?)

    • CICLICITATEA INFAILIBILĂ ȘI COMPORTAMENTUL RAȚIONAL
  • Se schimbă modelul de ordine a lumii?

  • (cum înţelegem ordinea lumii când se schimbă setul de valori?)

    • CICLURILE SUPERLUNGI ALE MODERNITĂȚII
  • Este construcţia europeană rezultatul schimbărilor la nivelul teoriei şi acţiunii sociale?

    • INTEGRAREA EUROPEANĂ CA APROXIMARE AVANSATĂ A GLOBALIZĂRII


A ieși din confortul unor teorii (despre cicluri, globalizare, integrare etc.). Pot fi contestate teoriile standard?

  • A ieși din confortul unor teorii (despre cicluri, globalizare, integrare etc.). Pot fi contestate teoriile standard?

  • A contrazice ceva ce este admis ca dat sau certificat empiric. Punem sub semnul întrebării consistența dicționarelor?

  • A chema la bară enunțurile teoretice susținute de formalizare sau de metode statistice. Cantitativismul nu exprimă esența economicității?

  • A te opune curentului agreat de comunitatea științifică cea mai bine situată în gestiunea mijloacelor de susținere a autorității și notorietății. Admitem amânarea succesului profesional?



Akerlof, G. A., Shiller, R.J.(2010), Spirite animale. Despre felul în care psihologia umană influențează economia și ce înseamnă asta pentru capitalismul global, Editura Publica

  • Akerlof, G. A., Shiller, R.J.(2010), Spirite animale. Despre felul în care psihologia umană influențează economia și ce înseamnă asta pentru capitalismul global, Editura Publica

  • Attali, J.(2009): Vivre en crise, Fayard

  • Baldwin, R., Wyplosz, Ch. (2009), The Economics of European Integration, McGraw-Hill

  • Balassa, B. (1961), The theory of economic integration, Alen and Unwin, London

  • Dinu, M. (2010), Economia de dicționar. Exerciții de îndemânare epistemică, Editura Economică (pag. 205-251; 347-505)

  • Dinu, M., Marinaș, M.(2006), Transformarea economică a Uniunii Europene în contextul ciclurilor Kondratieff, Theoretical and Applied Economics, nr. 8/2006 (503)

  • Kondratieff, N. (1984), Long wave cycle, Richardson & Snyder

  • Krugman, P., Obstfeld, M. (2010), International Economics. Theory and Policy, Pearson International Edition

  • Mishkin F. S. (2006) : The Next Great Globalization: How Disadvantaged Nations Can Harness Their Financial Systems to Get Rich, Princeton University Press

  • Roubini, N., Mihm, St. (2010), Economia crizelor. Curs-fulger despre viitorul finanțelor, Editura Publica

  • Schumpeter, J.A.(1939), Business Cycles: a Theoretical, Historical and Statistical Analysis of the Capital Process, McGraww-Hill

  • Stiglitz, J. (2008), Mecanismele globalizării, Editura Polirom

  • Stiglitz, J. (2010), În cădere liberă. America, piața liberă și prăbușirea economiei mondiale, Editura Publica



Termenii au conținuturi vagi, difuze, chiar confuze

  • Termenii au conținuturi vagi, difuze, chiar confuze

    • Opțiune: preluăm în enunțuri termenii ca atare sau interogăm semnificațiile pentru a identifica sensurile profunde?
  • Perspectiva epistemică este preeminentă oricărei perspective

    • Conceptele sunt din categoria transferurilor epistemologice, înainte de toate dinspre științele naturii spre științele sociale și au legătură cu ideea de ordine
  • Distorsiunile majore ale înțelegerii survin din atașamentul paradigmatic la modelul explicativ al iluminismului raționalist

    • Surse: tema schimbării cu sens de progres vs.tema coruperii formelor ideale (fixarea în echilibru)


Motto:

  • Motto:

  • Pentru a înţelege ce se întâmplă cu noi trebuie să înţelegem ce se întâmplă în noi şi în jurul nostru



CICLICITATEA INFAILIBILĂ

    • CICLICITATEA INFAILIBILĂ
    • & COMPORTAMENTUL RAȚIONAL


Ideea de ciclu a intrat în știința economică pe calea cercetărilor empirice de natură statistică

  • Ideea de ciclu a intrat în știința economică pe calea cercetărilor empirice de natură statistică

    • Este prima idee economică născută prin metoda deducției. Marile idei ale Economiei au apărut distilativ din metafizică și filozofie naturală construite prin metoda intuitivă de cunoaștere
  • Ciclul și ciclicitatea sunt concordante ca abstracțiuni, pe de o parte, cu figurile armonice ale lui Pitagora și cu ordinea sferică din universul ptolemeic și, pe de altă parte, cu creșterea și descreșterea lucrurilor naturale și cu mișcarea circulară din universul copernican

    • Marea provocare: este ciclicitatea o lege naturală?


Performanțele economice, atât la nivel micro, cât și la nivel macro (desigur, și la nivel instituțional!) fluctuează în sus și în jos, pe intervale periodice definite de influențele specifice unor factori

  • Performanțele economice, atât la nivel micro, cât și la nivel macro (desigur, și la nivel instituțional!) fluctuează în sus și în jos, pe intervale periodice definite de influențele specifice unor factori

  • La nivel micro

    • Ciclul de viață (ipoteza ciclului de viață) în varianta coincidenței orizontului decizional al agenților cu durata vieții lor și în varianta friedmaniană unde orizontul temporal este mai scurt (nedefinit)
    • Ciclul de viață al produsului (gestiunea firmei)
  • La nivel macro

    • Ciclurile Kitchin (în opinia lui Joseph Kitchin – cicluri ale ofertei monetare de 3-4 ani)
    • Ciclurile Juglar (în opinia lui Clement Juglar – contracțiile de credite și crize periodice la 9-10 ani)
    • Ciclurile Berry (25-30 ani)
    • Ciclurile Kondratieff (50-60 ani)
    • Ciclurile Strauss (90-99 ani)
    • Ciclurile modernității (300 ani)


Observația 1: ciclurile se diversifică în funcție de piețe (ciclul indicilor bursieri etc.) sau de perspective (cicluri electorale). Calea fragmentarizării

  • Observația 1: ciclurile se diversifică în funcție de piețe (ciclul indicilor bursieri etc.) sau de perspective (cicluri electorale). Calea fragmentarizării

  • Observația 2: teoretic vorbind, ciclurile, în diversitatea lor, constituie un fenomen statistic dependent de metodologii. Limitele epistemice ale cantitativismului

  • Observația 3: ciclul și ciclicitatea au sens economic doar dacă exprimă o legătură între cauze explicite și consecințe decelabile



Prima concluzie dilematică: există un model evolutiv economic pe care trebuie să-l vedem ca pe o compensare progresivă între creștere și descreștere? (este creșterea economică o formă de progres socio-uman?)

  • Prima concluzie dilematică: există un model evolutiv economic pe care trebuie să-l vedem ca pe o compensare progresivă între creștere și descreștere? (este creșterea economică o formă de progres socio-uman?)

  • A doua concluzie dilematică: orice tip de ciclu reprezintă schimbare a formulei combinative a factorilor economici pentru a se adapta la tendința de creștere?

  • A treia concluzie dilematică: în ce mod este consistentă existența tendinței de creștere ca scop al economiei cu sustenabilitatea sistemelor naturale?



Ciclul este un proces care desface și reface echilibrul economic, determină fluctuații pozitive și negative în starea de raționalitate a mecanismului pieței

  • Ciclul este un proces care desface și reface echilibrul economic, determină fluctuații pozitive și negative în starea de raționalitate a mecanismului pieței

    • Scopul randamental este atins prin funcționalizarea mecanismului pieței
    • Sensul mecanic al ciclului este dual: supraturarea și subturarea
    • Trebuie să sesizăm că fazele mecanice ale ciclului pot avea doar cauze endogene (prevalent de natură comportamentală) pentru supraturare și cauze mixte pentru subturare
    • Soluțiile economice sunt gândite fie pentru a se permanentiza supraturarea, fie pentru a se limita subturarea


Ciclul economic raportat la timpul fizic este un nonsens pentru că economia nu este un univers al obiectelor naturale, ci are legătură cu proceduri inter-subiective pentru crearea și gestiunea obiectelor artificiale

  • Ciclul economic raportat la timpul fizic este un nonsens pentru că economia nu este un univers al obiectelor naturale, ci are legătură cu proceduri inter-subiective pentru crearea și gestiunea obiectelor artificiale

    • Ciclurile pot fi gândite ca fragmentare nelimitată a timpului și în sens de micșorare și de mărire. Fluctuațiile în sus și în jos a consecințelor au frecvențe foarte mici ( infinit de mici!) care descriu mai degrabă starea permanentă de non-echilibru
  • Piața nu este un mecanism, în sensul fizicii clasice, care se supune legilor naturale ale mecanicii și termodinamicii

    • Asimilarea pieței cu un mecanism infailibil a substituit realitatea cu idealul, canibalizând perspectivele logicii: cauza finală nu are cauză primă evidentă ( dezantropoligizarea gospodăriei)


Discutăm de cicluri și de corecția fazelor acestora, mai ales a celor de până la durata ciclului Kondratieff, și mai puțin de ceea ce schimbă substanța ciclurilor

  • Discutăm de cicluri și de corecția fazelor acestora, mai ales a celor de până la durata ciclului Kondratieff, și mai puțin de ceea ce schimbă substanța ciclurilor

  • Corecția vizează fie prelungirea duratei fazei de avânt, fie scurtarea sau chiar eliminarea fazei recesive

  • Fluctuația economică golește de valoare operațională conceptul de echilibru și încarcă cu valoare explicativă conceptul de dezechilibru

  • Economia are o perspectivă managementală (sau a termenului scurt) în privința echilibrului și o perspectivă epistemologică (sau a termenului lung) în privința tendinței de dezechilibru

  • Putem vorbi de un paradox: pe termen scurt se gestionează riscurile dezechilibrului câștigător și pe termen lung se limitează incertitudinea echilibrului între câștig și pierdere.



Viziunea globală a înțelegerii și explicației ciclurilor

  • Viziunea globală a înțelegerii și explicației ciclurilor

    • Ciclicitatea este o problemă a modelului comportamental ce trebuie rezolvată în contextul definit de paradigma modernității ( Teoria superciclurilor)
  • Fluctuațiile economice au sens epistemic în relația determimistă cauză-efect, dar soluțiile se certifică în spectrul de semnificații ale temeiului natural al comportamentului economic și în funcție de consecințele lui corecte

    • Temeiul natural al activității economice și recipientul care cristalizează adevărul în cogniția economică este bunul-simț
    • Consecința corectă a ipotezei economice de bază este lucrul-bine făcut


Abaterea de la temeiul natural deopotrivă în ordine pragmatică și în ordine epistemică

  • Abaterea de la temeiul natural deopotrivă în ordine pragmatică și în ordine epistemică

  • Aglomerarea critică a consecințelor neintenționate, în plan comportamental, și ceșterea deficitelor explicative, în planul cunoașterii

  • Accepțiunea temeiului natural și a consecinței corecte face să funcționeze pendulul preferințelor conceptuale între excesele soluțiilor pure definite ca laissez faire și reglementare, între autoreglare și intervenționism

  • Starea de raționalitate a pieței are soluții intermediare opțiunilor extreme



Teoria superciclului în consecințele căreia ne aflăm este prima modernitate, subîntinsă de două procese revoluționare, industrializarea și funcționalizarea statului-națiune

  • Teoria superciclului în consecințele căreia ne aflăm este prima modernitate, subîntinsă de două procese revoluționare, industrializarea și funcționalizarea statului-națiune

  • Superciclul începe (ideatic) cu viziunea iluminismului raționalist (universul ca un ceasornic și lumea ca un organism) și (acțional) cu cucerirea naturii, posibilă prin instrumentalizarea cunoașterii și prin utilizarea forței mecanice

  • Superciclul este cel care dă criteriile de decelare a evoluției economice în cicluri de durate diferite, diferențele dintre ele nefiind doar de timp, ci și de cristalizare specifică a consecințelor sau a factorilor care le determină

  • Superciclul primei modernități este fondul care străbate în formele ciclurilor componente



Translatarea viziunii materialiste a iluminismului raționalist asupra funcției-obiectiv a economiei: avuția ca expresie unică a acțiunii randamentale

  • Translatarea viziunii materialiste a iluminismului raționalist asupra funcției-obiectiv a economiei: avuția ca expresie unică a acțiunii randamentale

  • Translatarea perspectivei cognitive a mecanismului (ceasornicului) în structurarea spațiului de raționalitate economică și tratarea omului ca resursă economică (scopul devine mijloc)

  • Translatarea principiului selecției naturale în înțelegerea pieței ca mecanism excluziv

  • Translatarea reducționismului din contextul epistemic al fizicii și al covenționalismului matematicii în universul acțiunii antropice pentru confort



Creșterea economică este înțeleasă ca expresie decantată a fluctuațiilor pozitive și negative ale valorilor randamentale generale pe termene foarte lungi (transgeneraționale – ciclul Kondratieff, cel puțin)

  • Creșterea economică este înțeleasă ca expresie decantată a fluctuațiilor pozitive și negative ale valorilor randamentale generale pe termene foarte lungi (transgeneraționale – ciclul Kondratieff, cel puțin)

  • Pentru a percepe creșterea ca fenomen cantitativ este necesar să compensăm influențele ciclice, adică să corectăm dimensiunea nominală cu distorsiunile temporale ale valorilor, să operăm cu valori reale

  • Starea ideală a trendului creșterii ține de o coerență (concordanță) între expresia efectivă și cea potențială a valorilor randamentale agregate



Creșterea sustenabilă este rezultatul unui model economic care combină corect factorii, când creșterea efectivă coincide cu creșterea potențială

  • Creșterea sustenabilă este rezultatul unui model economic care combină corect factorii, când creșterea efectivă coincide cu creșterea potențială

  • Condiția fundamentală a creșterii sustenabile este împrăștierea redusă a indicatorilor rezultatelor agregate pe segmente foarte lungi de timp (supercicluri)

  • Ciclurile inovative ( schumpeteriene) trebuie apreciate în raport cu performanțele factorilor din funcția de producție într-o formulă echilibrată, clădită pe coincidența dinamică dintre efectiv și potențial



Problema ritmului de creștere are soluții corecte în termeni de concordanță dinamică între valorile efective și cele potențiale ale variabilelor principalelor funcții economice

  • Problema ritmului de creștere are soluții corecte în termeni de concordanță dinamică între valorile efective și cele potențiale ale variabilelor principalelor funcții economice

  • Legea creșterii economice nu trebuie să iasă din spectrul de semnificații al faptului că natura în genere nu face salturi mortale

  • Mai mult, mai repede, tot mai mult și mai mult, tot mai repede și din ce în ce mai repede și mai mult constituie calea creșterii ca eșec, cu decolări bruște și aterizării forțate, cu pierderi mai mari decât câștigurile sau imposibil de compensat rațional



Motivele creșterii corecte sunt originate în distribuirea echitabilă a performanțelor pe factorii funcțiilor economice și au întotdeauna ca suport progresul tehnologic, regăsit atât în dimensiunea randamentală, cât și în cea a confortului; este o expresie și cantitativă, și calitativă a mediului economic

  • Motivele creșterii corecte sunt originate în distribuirea echitabilă a performanțelor pe factorii funcțiilor economice și au întotdeauna ca suport progresul tehnologic, regăsit atât în dimensiunea randamentală, cât și în cea a confortului; este o expresie și cantitativă, și calitativă a mediului economic

  • Modelul centripetării pe capital (mai ales în expresia lui financiară) contrazice temeiul care ferește natura umană să facă salturi mortale

  • Problema ciclurilor este în fapt problema întemeierii economicității pe regula de aur a bunului-simț și asigurarea finalității ca lucrul-bine făcut în toate componentele condiției umane: muncă, lucruri, acțiune.





Economia nu-și întemeiază ipotezele pe simțuri ale căror semnal este atestat prin experiment, ci pe ceva ce constituie reglatorul naturii umane, temeiul ei natural, adică bunul-simț.

  • Economia nu-și întemeiază ipotezele pe simțuri ale căror semnal este atestat prin experiment, ci pe ceva ce constituie reglatorul naturii umane, temeiul ei natural, adică bunul-simț.

  • Bunul-simț este laboratorul unde se întâmplă excluderea exceselor de rațional și irațional, se moderează consecințele intenționate și neintenționate, adică unde se configurează faptele economice.

  • Economia se centrează cognitiv pe algoritmizarea discernământului ca forță a intersubiectivității (și nu pe logica lineară a faptelor în sine, fizice)



Ciclurile modernității imprimă tuturor dimensiunilor condiției umane conținuturi specifice.

  • Ciclurile modernității imprimă tuturor dimensiunilor condiției umane conținuturi specifice.

  • Pentru modernitatea ieșită din iluminismul raționalist, economia a configurat, pe suportul industrialismului, al pieței concurențiale și al logisticii statale, societatea de consum

  • Prima modernitate a hipercentrat mecanismele randamentale ale economiei pe producerea de avuție, a generat prevalența capitalului în ecuația economiei și a așezat proprietatea la baza libertății

  • Distincția finală a economicității industrialismului este extensia poziției hegemonice a pieței financiare în distribuția valorii adăugate



Bunul-simț este regulatorul naturii umane în calitatea ei de mediu de cristalizare (de configurare) a condiției umane (munca+lucrul+acțiunea)

  • Bunul-simț este regulatorul naturii umane în calitatea ei de mediu de cristalizare (de configurare) a condiției umane (munca+lucrul+acțiunea)

  • Discernământul structurează propensiunea omului de a se situa între calea minimală a supraviețuirii și limita infailibilă a intersubiectivității (omul ca ființă socială)

  • Ce limite operaționale există?

  • Funcția minimală explicativă a Economiei este de a da expresie bunului-simț (prima limită operațională în acțiunea economică)

  • A doua limită: Economia furnizează înțelegere prin tipare, rețete de acțiuni bazate pe discernământ atât în gândirea contextelor, cât și în crearea faptelor economice.



Bunul-simț ca sursă a cunoașterii în economie se substanțializează în consecința corectă care este lucrul-bine făcut.

  • Bunul-simț ca sursă a cunoașterii în economie se substanțializează în consecința corectă care este lucrul-bine făcut.

  • În esență, economia oferă proceduri ale lucrului-bine făcut, adică ale temeiului natural al economicității.

    • Rețetele Economiei duc și nu duc la lucrul-bine făcut.
    • Lucrul-bine făcut are valoare impusă de contexte corect configurate și este definit heterodox-rațional cu sens complementar de fabricație și de creație, eficient și etic, util și estetic.


Ciclicitatea economică nu este un fapt natural (activitatea economică produce artificialul), un dat de natura proceselor fizice, ci este consecinţa configurării intersubiectivităţii contextelor mai aproape sau mai departe de regula bunului-simţ şi consistent sau inconsistent cu lucrul-bine făcut.

  • Ciclicitatea economică nu este un fapt natural (activitatea economică produce artificialul), un dat de natura proceselor fizice, ci este consecinţa configurării intersubiectivităţii contextelor mai aproape sau mai departe de regula bunului-simţ şi consistent sau inconsistent cu lucrul-bine făcut.



Prima modernitate a cunoscut:

  • Prima modernitate a cunoscut:

    • un secol de dezvoltare extensivă (filosofia ultimei frontiere),
    • un secol de experimente deviante corectate prin violență și
    • un secol de stăruințe pentru resuscitări de tendințe ratate, fenomenul produs de sentimentul fixării în coada cometei primei modernități, botezată cu imprecizie ca postmodernism
  • Forma maximală a pierderii contactului cu temeiul natural este criza globală actuală



Economiei nu trebuie să-i cerem să scoată omul din ecuația ei!

  • Economiei nu trebuie să-i cerem să scoată omul din ecuația ei!

  • În logica pură, pentru a ajunge la adevăr este nevoie să ne întoarcem la simțuri (pipăitul ca o formă de certitudine venită din experiment!); în logica economică fiul risipitor al înțelegerii se întoarce la bunul-simț!.

  • Cea care semnalizează a fi adevăr, faptă, coincidență etc. este în Economie instanța bunului-simț!

  • Pe înfășurarea dintre adevăr și bunul-simț se instalează contextul ca replicant al coincidenței sau concordanței dintre enunț și realitate.



Cogniția economică este dincolo de obiectualism și obiectivism empirist prin implicarea – conștientă sau nu – a omului atât ca subiect cât și ca forță fizică.

  • Cogniția economică este dincolo de obiectualism și obiectivism empirist prin implicarea – conștientă sau nu – a omului atât ca subiect cât și ca forță fizică.

  • Conceptele Economiei sunt reflexive, se autoîmplinesc pentru că sunt la purtător, la o forță conștientă care generează consecințe intenționate și neintenționate.

  • Reflexivitatea conceptelor economice crează conținuturi contextelor, le configurează în repere situaționale de natura certitudinilor subiective.

  • Faptele sunt procese subiective în curs de substanțializare în contexte intersubiective.



Cunoașterea economică este științifică pe o filieră care atestă raționalitatea diferit de experiment.

  • Cunoașterea economică este științifică pe o filieră care atestă raționalitatea diferit de experiment.

  • Nu este știința lumilor perfecte, omogene și recursive, atemporale și nelocalizate pentru că Economia își așează bunul-simț ca regulator cognitiv al aproximării adevărului.

  • Tocmai datorită intemeierii cognitive pe bunul-simț și nu pe experiment Economia nu este Profeție!



Economia prevede situaţia, iar nu faptul. În Economie suntem în inversul concretului fizic (inerent şi suficient sieşi), adică în ceea ce este conştienţa concretului şi material şi spiritual la care accedem şi raţional şi emoţional în sisteme deschise şi dinamice. În aceste sisteme determinanţi şi condiţionările lor se schimbă şi aceasta schimbă contextele.

  • Economia prevede situaţia, iar nu faptul. În Economie suntem în inversul concretului fizic (inerent şi suficient sieşi), adică în ceea ce este conştienţa concretului şi material şi spiritual la care accedem şi raţional şi emoţional în sisteme deschise şi dinamice. În aceste sisteme determinanţi şi condiţionările lor se schimbă şi aceasta schimbă contextele.

  • Economia este, în cazul crizelor, sacrificatul de serviciu!



Economia prevede comportamentele posibile în configurarea unui context, unde abundă efectele întâmplătoare, rezultate spontane, tendinţe neaşteptate şi esenţial, consecinţe neintenţionate.

  • Economia prevede comportamentele posibile în configurarea unui context, unde abundă efectele întâmplătoare, rezultate spontane, tendinţe neaşteptate şi esenţial, consecinţe neintenţionate.

  • Criza este aglomerare de lucruri rău făcute; se acumulează încălcări ale legilor naturale (temeiul natural al economiei) când se produc consecinţe incorecte. Acum intervin dereglări şi în logică şi în psihologie şi care afectează profund adevărul şi în antropologie şi în sociologie.



Criza nu siderează Economia ca știință atâta timp ea își certifică aserțiunile în reperele bunului-simț, așa cum natura însăși își certifică veșnicia fără să facă salturi!

  • Criza nu siderează Economia ca știință atâta timp ea își certifică aserțiunile în reperele bunului-simț, așa cum natura însăși își certifică veșnicia fără să facă salturi!

  • Actuala criză, ca oricare alta din trecut, este o abatere gravă de la regula de aur a bunului-simț de a asigura regularitatea lucrului-bine făcut!



Abaterea pozitivă și negativă, determinată de căte un complex de factori endogeni și exogeni, a curbei funcției de bază a economiei față de temeiul natural al naturii umane de a recurge la muncă pentru a supraviețui, de a avea lucruri pentru confort și de a se manifesta prin acțiune omul ca ființă socială

  • Abaterea pozitivă și negativă, determinată de căte un complex de factori endogeni și exogeni, a curbei funcției de bază a economiei față de temeiul natural al naturii umane de a recurge la muncă pentru a supraviețui, de a avea lucruri pentru confort și de a se manifesta prin acțiune omul ca ființă socială

  • Pe culoarele de înțelegere a raporturilor cu munca, ale definirii regimului lucrurilor( producere, însușire, folosire etc.) si ale convențiilor sociale asupra tipologiei acțiunii (individuală sau laolaltă, spontană sau determinată etc.) se induc consistența și durata ciclului.



Ca pe un set de valori care semnifică acțiunea și gândirea umană, consistența și coerența contextului societal, altitudinea și orizontul înțelegerii (cunoașterea mainstream) și modelul explicativ de referință

  • Ca pe un set de valori care semnifică acțiunea și gândirea umană, consistența și coerența contextului societal, altitudinea și orizontul înțelegerii (cunoașterea mainstream) și modelul explicativ de referință

  • Superciclul este asociat cu expresii specifice ale tridimensionalității condiției umane (muncă, lucruri, acțiune) și cu propensiunile naturii umane

























--Valorile se definesc ca fiind referenţialele gândirii şi acţiunii!.

  • --Valorile se definesc ca fiind referenţialele gândirii şi acţiunii!.

  • --Schimbarea radicală este precedată de o etapă în care operează valori tranzitorii!.

  • --Valorile tranzitorii sunt difuze (par să se indepărteze) în raport cu ipotezele şi sunt confuze (par să ezite) în raport cu ţintele !.

  • --Noile valori conduc la alte principii de bază (intemeietoare), la alte mijloace etc.



Criza actuală pune în evidență un deficit de consistență a teoriei economice de bază( a teoriei mainstream)

  • Criza actuală pune în evidență un deficit de consistență a teoriei economice de bază( a teoriei mainstream)

    • Ipotezele de bază devin prevalent inversul lor (criza principiilor)
    • Apar consecințe care nu sunt explicate de ipoteze (criza mijloacelor)
    • Economia devine Politică (criza scopurilor)
  • Experiența societală cumulează tendințe originate în modele paradigmatice a căror identitate presupune discontinuitate iminentă

    • Se epuizează consecințele revoluțiilor industriale și naționale,inspirate de Iluminism (de prima modernitate)
    • Suntem în pragul marii cezuri a istoriei omenirii între Era Preglobală și Era Globală (a doua modernitate)




Cel mai adesea criza a fost gândită ca degradare a stării de raționalitate specifică economiei de piață;

  • Cel mai adesea criza a fost gândită ca degradare a stării de raționalitate specifică economiei de piață;

    • Conceptul de dezechilibru a fixat cadrul în care
    • s-a dezvoltat modelul explicativ al crizelor economice;
    • Sub influența mecanicismului, ieșirea din criză a fost văzută ca revenire la starea de echilibru (perspectiva fizicalistă).
  • Teoria crizei s-a configurat ca matrice de soluții pentru refacerea funcționalității mecanismelor economiei de piață.



Divergența soluțiilor, fie cu sens maximal de autoreglare a mecanismului pieței, fie ca stimulare exclusiv din exterior a factorilor de echilibru. Esența soluțiilor este, în consecință, marcată de viziunea care generează înțelegerea și structurează explicația;

  • Divergența soluțiilor, fie cu sens maximal de autoreglare a mecanismului pieței, fie ca stimulare exclusiv din exterior a factorilor de echilibru. Esența soluțiilor este, în consecință, marcată de viziunea care generează înțelegerea și structurează explicația;

    • Dacă piața este văzută ca un mecanism infailibil de raționalitate, soluțiile sunt, la limită, așteptate ca autoreglare, ca autoechilibrare a pieței;
    • Dacă piața este văzută ca formulă de tranzacționare a utilității în termeni de intersubiectivitate, soluțiile țin de intenționalitate și discernământ.


Criza actuală a suportat aceeași gâlceavă clasică în privința preeminenței conceptuale și prevalenței practice ale unei extreme sau ale celeilalte.

  • Criza actuală a suportat aceeași gâlceavă clasică în privința preeminenței conceptuale și prevalenței practice ale unei extreme sau ale celeilalte.

  • Asemenea altor crize de aceeași amploare și această criză s-a complicat: a devenit o criză a alegerii soluțiilor.

  • Criza soluțiilor relevă ceva mult mai profund: criza în sine este consecința opțiunii pentru abordări inconsistente, de natură extremă, ideologizantă.



În prima variantă, criza este rezultatul neconformării comportamentelor raționale la funcția obiectivă de reglator care i se atribuie pieței.

  • În prima variantă, criza este rezultatul neconformării comportamentelor raționale la funcția obiectivă de reglator care i se atribuie pieței.

  • În varianta a doua, criza este consecința specifică spiritelor animale care alterează comportamentele raționale.

  • În discursul public, soluțiile balansează între extremele reprezentate de dereglementare (laissez faire) și intervenționism.



Explicație:

  • Explicație:

  • 1) Economia este știința responsabilă de starea de raționalitate

  • 2) Criza este o stare de iraționalitate ( panică, teamă, spaimă,egoism etc)

  • 3) Gândirea emoțională periferizează sau blochează gândirea rațională.



Fascinația boom-urilor

  • Fascinația boom-urilor

  • Exuberanța irațională, spiritul de turmă, dorința de a fi în trend, evadarea în iluzii etc.

  • Șocul balonului speculativ

  • Scapă cine poate, panică, refuzul intersubiectivității tranzacționale, hazard moral etc.



Cauza directă a crizei a fost supraturarea mecanismului pieței prin metode și pe căi situate în afara spațiului de raționalitate (bani fictivi,piață neagră, piață duală, căutare de rentă ș.a. Lucruri-rău făcute.Abatere negativă de la bunul-simț)

  • Cauza directă a crizei a fost supraturarea mecanismului pieței prin metode și pe căi situate în afara spațiului de raționalitate (bani fictivi,piață neagră, piață duală, căutare de rentă ș.a. Lucruri-rău făcute.Abatere negativă de la bunul-simț)

  • Consecința directă a fost încetarea circulației activelor, mai întâi a celor speculate, provocând o fracturare între sectoarele monetar și real ale economiei, o băltire a lichidității, o încremenire a fluxurilor de valori și o cancerizare a cererii.

  • Forma cea mai gravă s-a produs în economiile care au tergiversat procesele tranziționale la economia de piață funcțională (criza globală s-a suprapus peste crizele transformaționale).



Prima ipoteză: criza este turbulența foarte persistentă din zona de bifurcare a traiectoriei specifice unui sistem de creare a avuției; ea semnalizează încheierea ciclului lung al economiei excluzive (născute pe solul industrialismului materialist) și apariția altui ciclu lung, al economiei incluzive, de tip global (bazate pe resurse virtuale și intelectuale și pe gestiunea lor postnațională).

  • Prima ipoteză: criza este turbulența foarte persistentă din zona de bifurcare a traiectoriei specifice unui sistem de creare a avuției; ea semnalizează încheierea ciclului lung al economiei excluzive (născute pe solul industrialismului materialist) și apariția altui ciclu lung, al economiei incluzive, de tip global (bazate pe resurse virtuale și intelectuale și pe gestiunea lor postnațională).

  • A doua ipoteză: Criza este deopotrivă a principiilor, mijloacelor și finalității ( o criză de sistem), iar prin apelul la soluții clasice se prelungește funcționarea neschimbată, critică a sistemului, se intră într-o buclă vicioasă.



În cazul primei ipoteze trebuie să admitem că se trece de la o modernitate (a cuceririi naturii, ca matrice a adversității pentru tranșarea randamentală a soluțiilor individuale) la altă modernitate (a certificării randamentului în contextul societății globale);

  • În cazul primei ipoteze trebuie să admitem că se trece de la o modernitate (a cuceririi naturii, ca matrice a adversității pentru tranșarea randamentală a soluțiilor individuale) la altă modernitate (a certificării randamentului în contextul societății globale);

    • Dacă vedem această criză ca o problemă de paradigmă putem vorbi de oportunitatea globală de schimbare pe care o presupune (se schimbă lumea în ansamblul ei și devin fundamentale eforturile de prindere a valului)
  • Dacă stăruim în spectrul de semnificații al celei de-a doua ipoteze schimbarea ia aspectul amplificării efortului de ranforsare a rezilienței buclei vicioase, criza acutizându-se ciclic (lumea acceptă calea închisă a primei modernități);

    • Criza nu este, astfel, abordată ca oportunitate de schimbare radicală, ci drept o corecție pentru reluarea continuității de esență paradigmatică.


Conservarea modelului economic excluziv a dus la socializarea pierderilor și la intervenționism (atât bugetar, cât și privind regimul proprietății) în favoarea agenților care au mizat pe excese dincolo de spațiul de raționalitate economică (sistemul bancar cu deosebire).Se stăruie în superciclul primei modernități.

  • Conservarea modelului economic excluziv a dus la socializarea pierderilor și la intervenționism (atât bugetar, cât și privind regimul proprietății) în favoarea agenților care au mizat pe excese dincolo de spațiul de raționalitate economică (sistemul bancar cu deosebire).Se stăruie în superciclul primei modernități.

  • Schimbarea de model comportamental economic tinde să fie înțeleasă în logica adversității și explicată cu terminologia revolută a luptei de clasă.Schimbarea superciclurilor este turbulentă.

  • Criza de sistem a început din sectorul financiar, a blocat apoi economia reală, s-a extins la ideologiile guvernării și a ajuns acum în corpul social. E o luptă de baricadă.



Ca turbulențele coliziunii dintre consecințele a două tipuri de crize: o criză a epuizării determinanților dezvoltării unui sistem și o criză a insuficientei configurări a determinanților creșterii altui sistem.

  • Ca turbulențele coliziunii dintre consecințele a două tipuri de crize: o criză a epuizării determinanților dezvoltării unui sistem și o criză a insuficientei configurări a determinanților creșterii altui sistem.

  • Prima criză derivă din restabilirea, cu costuri nesustenabile, a potențialului surselor care asigură reproducerea fundamentelor economice.

    • Această criză este specifică inimii economiei preglobale.
  • A doua criză este expresia (similară “bolilor de creștere”) insuficienței temporare în configurarea fundamentelor postindustriale și postnaționale ale economiei.

    • Această criză este specifică economiilor care aproximează globalizarea
    • Economiile de tranziție sunt caracterizate de excepția care confirmă distanța față de modelele concurente.


Intoleranța ideologică a avantajaților de fenomenologia instituțională a primei modernități (centru vs. periferie, vârful vs. bază). Acumularea critică a problemelor nerezolvate. ( externalități, adversități, nevroze milenariste etc.)

  • Intoleranța ideologică a avantajaților de fenomenologia instituțională a primei modernități (centru vs. periferie, vârful vs. bază). Acumularea critică a problemelor nerezolvate. ( externalități, adversități, nevroze milenariste etc.)

  • Resuscitarea soluționării iraționale a îndreptățirilor, recurgerea la tranșarea violentă a statusurilor.

  • Traficarea convingerilor fără argumente, alături de deturnarea publică a sensului valorilor de configurare a trendurilor ( globalizarea ca americanizare a lumii, de exemplu)

  • Confiscarea poziției centrale (hegemonizarea lumii)



Europa a deschis superciclul primei modernități, iar America îl închide!

  • Europa a deschis superciclul primei modernități, iar America îl închide!

  • America închide superciclul sub forma unei crize structurale și de sistem, aplicând soluții de corecție a consecințelor deviante (decadente) ale proceselor definitorii ale primei modernități: revoluția națională și revoluția industrială

  • Superciclul celei de-a doua modernități este deschis tot de Europa!

  • Europa deschide superciclul celei de-a doua modernități traversând o criză de innoire, o criză de creștere a unei entități economice și politice de tip postnațional și postindustrial.



  • Spre

  • o lume

  • globală?



De ce globalizarea?

  • De ce globalizarea?

  • Evoluția lumii se bifurcă: calea care se închide a primei modernități și calea care se deschide a celei de-a doua modernități

  • Miza absolută – cum rezolvăm problemele pe care omenirea nu le-a rezolvat de-a lungul istoriei? (războaie, sărăcie, poluare etc.)

  • Dilema absolută – cauza o constituie natura umană sau ordinea creată de om? (ca efect al condiţiei umane – muncă, acţiune, avuţie, putere, control, instituţii etc.)

  • Dileme subiacente – principiul ordonator este supranatural sau este uman, ţine de diferenţierea omenirii sau de apropierea oamenilor?



Principiul ordonator (creator de ordine)

  • Principiul ordonator (creator de ordine)

  • (din perspectivă istorică)

  • Principiul adversităţii (al diferitului ireconciliabil)

  • Experienţa societală descrisă ca istorie a evenimentelor

  • - Propensiunea aproprierii

  • - Războaiele de cotropire, cucerire, exterminare

  • - Lupta de clasă, rasă etc.

  • - Imperiile

  • (Întregul este suma mecanică a părţilor)

  • Principiul armonic al cooperării

  • - Preeminenţa se dispută şi redispută paşnic şi/sau raţional

  • - Important este ceea ce ne aseamănă

  • (Întregul este mai mult decât însumarea părţilor, iar părţile tind să se comporte ca întregul)

















--Trecerea de la Era Preglobală la Era Globală înseamnă schimbarea radicală a setului de valori!.

  • --Trecerea de la Era Preglobală la Era Globală înseamnă schimbarea radicală a setului de valori!.

  • --Inţelegerea schimbării are sensul internalizării noului set de valori!.

  • --Sugestia de la care se porneşte în înţelegere este testarea forţei explicative a valorilor (şi viziunilor teoretice) ale primei modernităţi!.









1. Modelele au aglutinat în jurul lor viziuni concurenţiale; ele se află în concurenţă:

    • 1. Modelele au aglutinat în jurul lor viziuni concurenţiale; ele se află în concurenţă:
  • * au loc acţiuni de promovare extrem de active

    • 2. În fapt, modelele sunt în concurenţă pentru generalizarea variantei specifice de globalizare
  • * modelele sunt expresia reacţiei alergice la alteritate

  • - modelul american vrea să impună formula de globalizare de tip hegemonic;

  • - modelul asiatic este expresia idiosincraziei faţă de modelul american care atentează la valorile asiatice;

  • - modelul european are o evoluţie proprie, nonconflictuală.

    • 3. Unilateralismul american face să se prelungească faza în care să devină efective opţiunile pentru o lume globală.


“ America este nu numai prima și singura superputere cu adevărat globală,ci şi, probabil,ultima”

  • “ America este nu numai prima și singura superputere cu adevărat globală,ci şi, probabil,ultima”

  • Zbigniew Brzezinski



Sisteme verticale (ierarhice)

  • Sisteme verticale (ierarhice)



In 1989 a eşuat sistemul de control oligarhic al puterii!

  • In 1989 a eşuat sistemul de control oligarhic al puterii!

  • In 2007 a intrat in colaps sistemul de control oligarhic al avuţiei!

    • Prima provocare: Puterea se democratizează şi avuţia se umanizează?
    • A doua provocare: Ordinea lumii se aproximează pe un traseu deopotrivă postcomunist şi postcapitalist?
    • A treia provocare: Schimbarea ordini globale va fi paşnică?






Sisteme orizontale

  • Sisteme orizontale

  • (cooperative)



Uniunea Europeană

  • Uniunea Europeană

  • Aproximare

  • avansată

  • a globalizării



Uniunea Europeană dezvoltă structuri supranaționale, prin transfer de suveranitate

  • Uniunea Europeană dezvoltă structuri supranaționale, prin transfer de suveranitate

  • apar actori cu identitate europeană (comunitară) prevalentă (de la agenți economici până la instituții)

  • decizia se ia într-un sistem de guvernare multinivel, cu partajarea responsabilităților

  • Uniunea Europeană aplică metode de coordonare a politicilor pentru a minimiza eșecurile pieței

  • procesele de convergență omogenizează accesul la ofertă, ridicând periferia la nivelul standardelor centrului

  • procesele economice servesc formării societății europene

  • principiul competitiei este aproximat de obiective precum coeziunea socială atinsă prin creștere economică



DA, din cel putin patru motive:

  • DA, din cel putin patru motive:

  • 1. Europa are o experienţă in a evita performant deviaţiile pieţei.

  • 2. Europa a insemnat o vocaţie a macrostabilizării care se armonizează cu microdinamizarea

  • 3. Europa are conservată experienţa gestionării deopotrivă a unei semnificative proprietăţi de stat coexistente cu o proprietate individuală dinamică.

  • 4. Europa are datele unui intreg care vrea să difuzeze prosperitatea dinspre nucleul său dur – Europa Occidentală – spre zonele emergente, care vor să depăşească starea de periferie



NU, daca:

  • NU, daca:

  • 1. diversitatea naţională va împiedica adoptarea valorilor specifice funcţionalizării întregului

  • 2. nucleul va fi în continuare fascinat de condiţia sa prosperă pentru a admite difuzarea prosperităţii către Est

  • 3. se vor manifesta anumiţi factori care să afecteze funcţionarea mecanismelor unionale

  • 4. va persista o birocraţie greoaie care induce o slabă capacitate de guvernare democratică a Europei.



Cheia înţelegerii schimbării aduse de U.E.

  • Cheia înţelegerii schimbării aduse de U.E.

  • Se face o sinteză a unei filosofii a unificării:

  • - ideea greacă a individului

  • - ideea romană a justiţiei

  • - ideea creştină a persoanei

  • - ideea luministă a ştiinţei

  • - ideea post-modernă a comunităţii

  • Tinde să fie o uniune a:

  • - persoanelor

  • - cetăţenilor

  • - statelor

  • - popoarelor

  • - patriilor



Chei ale înţelegerii schimbării aduse de U.E.(1)

  • Chei ale înţelegerii schimbării aduse de U.E.(1)

  • A pune la un loc suveranităţile

  • ¤ pune la un loc:

  • - teritorii

  • - instituţii

  • - pieţe

  • - societăţi

  • U.E. se fondează pe:

  • - reprezentativitate

  • - responsabilitate

  • - legitimitate



Chei ale înţelegerii schimbării aduse de U.E.(2)

  • Chei ale înţelegerii schimbării aduse de U.E.(2)

  • Construcţie societală şi economică deplină pentru că se dovedeşte:

  • - comunitate de drept

  • - izvor de drept

  • - ordine de drept

  • Un model care integrează interesele











Ipoteze ale viziunii comunitare(1)

  • Ipoteze ale viziunii comunitare(1)

  • Indiferent de sensul evoluţiei, mişcarea de unificare nu trebuie să se oprească (metoda pendulului)



Ipoteze ale viziunii comunitare(2)

  • Ipoteze ale viziunii comunitare(2)

  • Evitarea opţiunilor de extremă













“Noi, americanii, obișnuiam să spunem

  • “Noi, americanii, obișnuiam să spunem

  • că merită să mori pentru.

  • Pentru noul vis european merită să trăieşti

  • Jeremy Rifkin




Yüklə 492 b.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2022
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə