Predica nr. 1 – Kinshasa

Predica nr. 1 – Kinshasa

Fr. Firmin

Voi ştiţi că noi suntem doar călători pe acest pământ. Vom citi din Proverbe, dar nu aceasta este tema predicii. Noi ştim că Dumnezeu ni se adresează în mod direct (Proverbe 22:17). Când ascultăm Cuvântul, trebuie să-L ascultăm ca şi cum Dumnezeu ni s-ar adresa personal. Denominaţiunile au ucis, ele au deformat. Oamenii ascultă cuvântul în grup, ei ascultă pentru grup, unul ascultă pentru celălalt şi aşa mai departe. Atunci când se uită la cel care vorbeşte, ei văd un om. Corneliu a spus un lucru minunat: “Acum dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu” (Fapte 10:33). Aş dori să citesc aceasta. Corneliu n-a vorbit astfel degeaba. El a vorbit aşa din cauza experienţei care precedase ascultării Cuvântului.

Există oameni care au venit aici pentru că au fost invitaţi. Noi ne bucurăm nespus şi vă spunem să invitaţi şi mai mulţi oameni, iar pe voi care aţi fost invitaţi vă rugăm să reveniţi. Există mai multe motive pentru care ar trebui să reveniţi.

Vedeţi, în Fapte cap.10, Corneliu - un om care se ruga şi căuta fără încetare faţa lui Dumnezeu - era drept şi temător de Dumnezeu. Purtarea lui era bună şi apreciată de Dumnezeu, dar aceasta nu i-a adus mântuirea. « Dar iată, pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut într-o vedenie un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el şi i-a zis : »Cornelie !» Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns : »Ce este Doamne ? » Şi îngerul i-a zis : »Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu şi El te-a mântuit »… El te-a mântuit…Vedeţi că nu sunteţi atenţi ? Şi „El şi-a adus aminte de ele”, dar mântuit tot nu eşti. Încă nu eşti mântuit, dar Dumnezeu a văzut lucrările tale bune. Dar, iată, pentru că erai cunoscut înainte de întemeierea lumii, „Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru.” Şi Corneliu a făcut aceasta întocmai.

Dragii mei, chiar înainte de a ajunge Cuvântul la urechile lui Corneliu, Dumnezeu începuse să lucreze în inima lui. Nu numai că a lucrat în inima lui, dar l-a şi aşezat în poziţia spirituală corectă. Corneliu n-a fost trimis în temple, în sinagogi, nu i s-a spus: „Adu pe cineva care să predice!”, nu, ci „cheamă pe Simon”. Aleluia! Amin!

Sigur de această experienţă, în Fapte 15, Petru spune în versetul 7, în momentul în care se declanşase o mare discuţie: „s-a sculat Petru şi le-a zis: Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu de o bună bucată de vreme (nu de astăzi doar), a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei, şi să creadă.”

Deci, când Dumnezeu îl chema pe Corneliu, El trebuia să-l cheme prin intermediul unui om „al primului ceas”. Era o generaţie deosebită. În aceste generaţii deosebite, Dumnezeu are oameni pe care-i foloseşte în mod deosebit. Aceştia sunt oamenii „primului ceas”. Ei sunt martori, ei trăiesc, ei aud, ei văd şi ei aduc mărturia. 2 Petru 1.5: „Îmi voi da osteneala dar, ca şi după moartea mea să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri”. Amin! „În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt.” Ei au văzut, ei au auzit.

Ioan spune în 1Ioan1: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii, pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim...” Ce vă vestim? Lucrul ai cărui martori am fost. Ce vă vestim? Viaţa veşnică.

Un predicator vesteşte lucruri pe care le-a trăit. Un om care nu a fost mântuit nu va predica niciodată adevărata mântuire. El va predica mântuirea denominaţiunii lui. Un om care nu a trăit o experienţă reală de sfinţire, va predica o explicaţie, o doctrină. Noi nu predicăm o doctrină. Noi predicăm Viaţa. Această Viaţă este neprihănirea, sfinţirea, răscumpărarea, această Viaţă este Dumnezeu, este Domnul, Mântuitorul. Noi predicăm o realitate. Aleluia!

Să ne întoarcem în Fapte. Petru le-a zis: „Fraţilor, voi ştiţi că Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă.” Adică ei erau oamenii primului ceas care erau în legătură cu sfinţii lui Dumnezeu, care cunoşteau planul lui Dumnezeu. Deşi evreii refuzau orice legătură cu Neamurile, Petru a zis că Dumnezeu l-a trimis la Neamuri. Amin! El era un om al „primului ceas”. El nu spunea o predică pe care o auzise într-o adunare. Pavel a spus: Ceea ce vă predic nici n-am primit, nici n-am învăţat de la un om, ci prin descoperire, de la Isus Hristos. Amin! Era un om al „primului ceas”. O, nouă ne place să ne întâlnim cu oamenii „primului ceas”! Când vă întâlniţi cu oamenii celui de-al doilea, al treilea, al patrulea ceas, temele predicilor vor fi istoria mesajului din Congo, Kinshasa, cum au făcut una sau cealaltă. Vedeţi, aceştia sunt oameni care nu sunt martori a ceea ce era de la început. Dumnezeu nu le-a încredinţat nimic. Atunci, au început să-şi încredinţeze ei înşişi anumite lucruri. Nu! EL este cel care dă sămânţa semănătorului. Suntem în 2 Corinteni 1. Trebuie ca El să-ţi dea o sămânţă. Dacă El nu ţi-a dat ţie, atunci ce vei da tu poporului? Când am început, era un stâlp de foc. Toate pentru a impresiona poporul. Dar, aleşii spun ca Ieremia: „Am auzit cuvintele Tale.” Le-aţi auzit voi? „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit.”(în varianta franceză - „le-am devorat, le-am mistuit”). El nu spune: „le-am mâncat”. Există oameni care mănâncă şi-şi obosesc oasele. Unii oameni, când mănâncă, se mişcă, li se mişcă picioarele, parcă întreaga fiinţă trăieşte evenimentul şi tu îţi spui: „Cu siguranţă, ceea ce mănâncă ei, este bun!” Ieremia spune: „Când am primit Cuvintele Tale, le-am înghiţit.” N-am lăsat nici o bucăţică deoparte. De ce? Pentru că era un om al primului ceas. Înţelegeţi despre ce vorbim? Este foarte important.

Acest om al primului ceas, om care a fost martorul acestor lucruri, spune, în altă parte, în Fapte 10:42: „Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Toţi proorocii mărturisesc că „oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” Amin. Era minunat. Corneliu trăise o experienţă. El chemase un om al primului ceas, un om care era martor, care văzuse, auzise, pipăise şi apoi, devenise slujitor al Cuvântului. Acest lucru este scris în Luca 1. Şi după ce a devenit slujitor, Isus i-a poruncit să propovăduiască Cuvântul omului care se îndrepta spre el. Lui Corneliu, la rândul lui, Dumnezeu i-a zis: ”Mi-am adus aminte.”

Ascultaţi ce a zis Simon Petru fraţilor săi în Fapte 11.13: „El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui şi zicându-i: „Trimite la Iope, şi cheamă pe Simon (şi cum puteau fi mai mulţi Simoni, a precizat) zis şi Petru, care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta.”

Aceasta a spus-o Petru evreilor. Când Corneliu a auzit ce i-a spus îngerul şi l-a chemat pe Petru la el, ascultaţi ce i-a zis el lui Petru în Fapte 18.32: „Trimite dar la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru (şi precizează). El găzduieşte în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Deci, trimite acum.” Poate cineva ar fi zis: „Lasă frate, trimitem mâine!” Nu, nu, acum! Mântuirea trebuie să aibă loc atunci când o auzi, numaidecât. Mântuirea e acum! „Am trimis îndată la tine, acum dar (pentru că Dumnezeu mi-a vorbit că va trimite un om prin care El va vorbi), toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu (nu înaintea unui om), ca să ascultăm (nu ceea ce ne va spune omul), ci să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.” Lucrurile erau foarte clare. Când Petru a început să vorbească, a zis: „Isus ne-a poruncit...” Aleluia!

Dacă astăzi, dumneavoastră şi eu stăm pe aceeaşi poziţie, diavolul va fi furios. Deci, dacă astăzi stăm pe aceeaşi poziţie ca şi Corneliu şi Petru, Corneliu - un om căruia Dumnezeu însuşi i-a zis unde trebuia să asculte Cuvântul şi din gura cui. Sunteţi dumneavoastră pe aceeaşi poziţie? Petru - un om al primului ceas care văzuse, auzise, pipăise şi era martor. Dumnezeu îl făcuse slujitor, îi poruncise ceea ce trebuia să zică. Dacă noi suntem pe aceeaşi poziţie, Dumnezeu este acelaşi! Şi pentru că Dumnezeu este acelaşi ca şi ieri, va face acelaşi lucru. Credeţi voi aceasta? Bolnavii vor ieşi de aici vindecaţi, cei pierduţi vor fi mântuiţi, cei murdari vor fi curăţaţi, cei care erau goi vor fi umpluţi cu Duhul Sfânt. Pentru cine crede, Dumnezeu este acelaşi. Acelaşi ieri, azi şi în veci!

În ce timp trăim noi? Noi trăim în timpul de sfârşit. Suntem o generaţie specială. Dumnezeu are şi azi oameni speciali, oameni ai ultimului ceas, care ştiu exact cum vrea Dumnezeu să-şi conducă poporul Lui. Aleluia! Ei nu se abat de la subiect, ei ştiu în ce timp trăim. Credeţi voi aceasta? Dragii mei, voi sunteţi deja eliberaţi şi vindecaţi. Isus a trecut deja pe la voi. Voi sunteţi deja bucuroşi, pacea inundă deja inimile voastre. Biruinţa este deja sigură. Credeţi voi aceasta? Mai este vreun bolnav aici? Să ridice mâna! Nici măcar unul! Noi trăim aceasta în fiecare zi. Biblia spune că toţi cei care veneau la El plecau vindecaţi. Este suficient ca un bolnav să ridice mâna şi el este vindecat. Noi am experimentat aceasta întreaga săptămână. Toţi cei care au venit trişti în locul acesta să ridice mâna! Dumnezeu este Mângâietorul. Cei care au fost şi mai sunt încă slabi, să ridice mâna! Dumnezeu întăreşte. Cei care se simt zdrobiţi, loviţi, şi care se găsesc încă în această stare, să ridice mâna! Dumnezeu întăreşte prin Cuvântul Lui. Dragii mei, Dumnezeu lucrează în simplitate. EL vă dă un lucru care s-a mai petrecut şi El vă spune: „Eu sunt acelaşi! Eu nu mă schimb.” Aleluia! Am putea să ne oprim aici, dar continuăm. Citim din Proverbe 22.17: „ Pleacă-ţi urechea… (la singular)” Nu este scris: Plecaţi-vă urechile, ci „Pleacă-ţi urechea!” Acela care ştie că acest Cuvânt i se adresează lui să ridice mâna şi să strige „Amin”! (n.tr. Toată sala strigă „Amin”) „…şi ascultă cuvintele înţelepţilor, şi ia învăţătura mea în inimă. Căci aste bine să le păstrezi înlăuntrul tău, şi să-ţi fie toate deodată pe buze. Pentru ca să-ţi pui încrederea în Domnul.” Te priveşte aceasta pe tine? „Vreau să te învăţ eu astăzi, da, pe tine”. Aleluia! Dacă este scris „pe tine”, atunci eu ştiu că se referă la mine. Cel care ştie că este pentru el, să ridice mâna! „N-am aşternut eu oare, în scris, pentru tine, sfaturi şi cugetări ca să te învăţ lucruri temeinice, cuvinte adevărate, ca să răspunzi cu vorbe adevărate celui ce te trimite?” Crezi aceasta? Este pentru tine. Aşa vrea El să te înveţe. Aşa a ascultat toată casa lui Corneliu. Când Petru a început să vorbească, de-abia a apucat să spună ce îi poruncise Isus, că Duhul Sfânt s-a şi pogorât. Ştiţi voi de ce sunteţi în starea în care sunteţi? Pentru că Duhul Sfânt v-a vizitat. În timp ce voi ascultaţi, s-a auzit vâjâitul Duhului care vă punea în această stare de aşteptare a unui lucru. Fie ca orice inimă care crede să iasă de aici ca şi Corneliu. Şi noi vedem multe inimi care cred. Aleluia! Amin!

Dragii mei, acum, în timpul sfârşitului, Dumnezeu reaşează toate lucrurile. EL vrea să readucă la existenţă biserica de la început. În versetele pe care le-am citit este vorba despre vestirea şi credincioşii de la început, despre lucrarea Duhului şi Biserica de la început. Aleluia! Astfel de credincioşi vor fi şi la sfârşit. Predici ca la început există acum, predicatori ca la început există şi acum. Dumnezeu aduce şi lucrările care au fost la început. Deci, în timpul sfârşitului este vorba despre hrana pe care o mănâncă poporul. Oamenii mănâncă orice. Unii oameni îmi spun că au părăsit o denominaţiune şi au intrat în alta. Eu le zic: „Fiecare mănâncă în ce restaurant vrea.” Sfârşitul este decisiv. Dacă omul este mulţumit după ce mănâncă, să rămână în continuare în acelaşi restaurant. Dar eu voi căuta în alte restaurante. Dacă intru într-un restaurant frumos, deschid meniul şi văd doar delicatese, eu voi cere: „Ciuperci din acelea aveţi?” „Nu, ne pare rău.” Voi cere altceva din meniu. „Creveţi, aveţi?” „Nu, ne pare rău.” Atunci voi închide meniul şi voi ieşi din acel restaurant. Ce restaurant! Are un meniu, dar nimic din acel meniu nu se prepară pentru clienţi! Este exact ceea ce se întâmplă în denominaţiuni. Voi intraţi într-o adunare, deschideţi Bibliile, -meniul- şi citiţi în Fapte 10 că toţi proorocii mărturisesc că oricine crede în El, capătă prin Numele Lui iertarea păcatelor. Responsabilul de la restaurantul denominaţional îţi va spune: „Păi, nu se face aşa! Prima dată trebuie să accepţi mesajul, apoi trebuie să fii botezat.” Dar în meniu nu scrie aşa! Botezul în apă este dovada că sunt mântuit! Eu nu intru în apă ca să mă mântuiesc. Unii zic că au intrat de mai multe ori în apă -sub duş, la piscină, la băi, dar asta nu i-a mântuit. În Numele lui Isus se capătă mântuirea! Păi, ce fel de restaurant este acesta unde se dă orice fel de mâncare? Voi plecaţi, intraţi în alt restaurant, deschideţi din nou meniul şi citiţi: „Cel pe care-l va alege Dumnezeu, va fi sfânt. Fiecare sa-şi pună toiagul uscat în Sfânta sfintelor şi Dumnezeu se va îngriji să găsească pe cine este al Lui.” Dimineaţa ne uităm la toate toiegele - toate sunt uscate - dar unul a dat lăstar fără să aibă rădăcină. Toate celelalte toiege erau uscate, dar unul, fără să aibă ploaie, soare sau rădăcină, a făcut într-o noapte frunze, flori şi roade. Într-o noapte a devenit o ramură vie.

Ţi se va spune: „Noi nu putem să-ţi dăm ceea ce este în meniu, tu trebuie să faci mai întâi asta şi cealaltă.” Tu spui: „Trebuie să ajung în faţa Lui.” Ei vor zice: „Păi, nu se poate încă.” Eu ies din acest restaurant. Eu vreau un restaurant unde să intru uscat, slab, şchiopătând, bolnav, murdar, pierdut, rătăcit, dar atunci când iau meniul, îl deschid şi-l citesc şi spun că eu vreau să mănânc aceasta să şi primesc ceea ce cer. Şi atunci, într-o singură noapte, vor apărea flori, frunze, roade, mireasmă. Vedeţi voi că Isus este acelaşi? EL face aceleaşi lucruri şi astăzi. Şi în această seară! „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit” (Ieremia 15:16). Ceea ce mănânci este foarte important. Vedeţi, atunci când priviţi un stup de albine veţi observa şi o albină regină (o matcă). Unele muncesc, altele apără stupul. Ştiţi voi cum se formează o matcă? Toate albinele, indiferent de rolul lor, provin din ouă identice. Dar dintre mii de ouă doar din unul se formează matca. Aleluia! Ouăle nu se pot alege pe sine, ci albinele, care există deja, vor alege oul din care va proveni matca. Deci acest ou a fost ales. Am putea să le întrebăm pe albine: „Ce are oul acesta de este atât de special?” Răspunsul va fi: „Nimic.” Este un ou ca toate celelalte. Dar de ce el? Pentru că a fost ales. Aleluia! Şi odată ce este ales, acest ou va fi hrănit cu o hrană diferită de a celorlalte ouă. Toate celelalte ouă sunt hrănite cu acelaşi fel de mâncare. Dar oul ales va fi hrănit cu o hrană specială, iar atunci când se va încheia procesul de creştere, din el va rezulta matca-albina regină. Ea este regina întregului stup. Totul depinde de hrana cu care ea a fost hrănită.

Dragii mei, voi sunteţi ca toţi ceilalţi. Diferenţa este că Dumnezeu v-a ales. Lucrarea noastră, a slujitorilor, este să vă dăm hrana. Ea va face din voi Mireasa lui Isus. Ceilalţi se vor mulţumi cu orice fel de hrană. Lăsaţi-i în pace. Ei fac parte din albinele care muncesc sau dintre cele care apără stupul. Voi, în schimb, veţi deveni regină! De ce ? Pentru că noi îl predicăm pe « Aşa vorbeşte Domnul ! » Noi predicăm Cuvântul lui Dumnezeu. Noi vrem să-L cunoaştem doar pe Isus Hristos. Noi îi iubim pe Avraam, pe Noe, pe Moise, pe Pavel, pe fr.Branham, pe fr.Frank, dar ne închinăm doar lui Isus Hristos ! De ce îi iubim noi pe aceşti oameni ? Pentru că ne-au vorbit despre Isus. Aleluia! Atunci, în ziua răpirii, noi Îl vom vedea pe Isus. La masa Domnului, toţi proorocii vor fi acolo şi Îl vom vedea cu toţii pe Isus. Apoi, mă voi întoarce şi îl voi vedea pe Pavel şi-i voi spune: „Pavele, am auzit aşa de multe despre tine.” El îmi va răspunde: „O, Firmin, de acolo de unde eram, noi am văzut minunile pe care le făcea Domnul prin voi.” Aleluia! Dacă ei ar fi aici, ar zice: Amin! Pentru că Dumnezeu, după ce a vorbit odinioară părinţilor noştri prin prooroci, de mai multe ori şi în mai multe feluri, Dumnezeu a vorbit în timpul din urmă prin Fiul Său. Acesta era răspunsul. Mergeţi în Israel, la Horeb, şi Domnul vă va vorbi. Dumnezeu i-a spus lui Moise să urce pe munte, să se sfinţească. Timp de trei zile-să urce. „Cine poate veni la Mine fără să se sfinţească?” Este exact ce am auzit din Ieremia. Eram în Ieremia 15. Ieremia15.19: „De aceea, Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi şi vei sta înaintea Mea.” Vedeţi, şi astăzi noi trebuie să stăm înaintea Lui - despre aceasta este vorba. Mergem în 2 Corinteni2. Dragii mei, noi vă vorbim înaintea lui Dumnezeu. Există o peşteră, un loc de refugiu. Acest refugiu este Hristos. Dar Dumnezeu era în Hristos. Deci, în această peşteră, Îl găsim pe Dumnezeu. Dacă vrei să-L întâlneşti pe Dumnezeu, intră acolo. Şi astfel, tu vei fi înaintea lui Dumnezeu. Când vorbim înaintea lui Hristos, noi vorbim înaintea lui Dumnezeu. Chiar dacă tu eşti uscat, într-o singură noapte....Aleluia! Uitaţi învăţăturile care vă spun că sfinţirea nu este posibilă. Noi credem că într-o singură noapte, într-o clipă, la auzirea unei singure predici, Isus cel Viu care este acelaşi, vă poate aduce la viaţă. Credeţi voi aceasta? EL este acelaşi. EL nu se schimbă. Aici este un verset care spune: Ce este omul ca să-ţi aduci aminte de el şi fiul omului? L-ai făcut cu puţin mai jos de îngeri. Şi apoi? Evrei2.5: „În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea viitoare despre care vorbim. Ba încă cineva a făcut următoarea mărturisire: „Ce este omul, ca să-ţi aduci aminte de el sau fiul omului ca să-l cercetezi? L-ai făcut pentru puţină vreme mai pe jos decât pe îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse.” Cine este acest om? Isus. Cum este El, aşa suntem şi noi. Ceea ce Îi este supus, ne este supus şi nouă.

Totuşi, trebuie să se întâmple ceva. Trebuie să vină o ploaie. Trebuie să aibă loc o reaşezare. Trebuie să aibă loc schimbarea trupului. Atunci vom vedea ceea ce suntem cu adevărat. Deşi noi nu vedem aceste lucruri, noi umblăm în credinţă. „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde”(Is:43:2). Vină încercările - ele vor fi un prilej de bucurie pentru mine! Vină suferinţa, şi voi învăţa ce este ascultarea. Oricare ar fi situaţia prin care treci, tu cheamă-L pe Isus! EL îţi va da lucrul de care ai nevoie. Noi suntem străini şi călători. Credeţi voi aceasta? Când mă duc în Europa, eu sunt un străin. Am nevoie de o viză. Când ajungem în anumite locuri ni se strigă: „Domnule, străinii trec pe aici, iar cetăţenii ţării pe acolo!” Avem tot timpul sentimentul că suntem străini. Când voi întâlniţi un copil al acestei lumi pe drumul vostru, voi, ca străin, lăsaţi-l să treacă. Nu vă încurcaţi cu ei. Nu vă certaţi cu ei. Ei sunt din această lume, dar noi suntem străini. Isus a zis: „Tată, Eu mă rog pentru ei. Nu-i lua din această lume, păzeşte-i! Dar lumea aceasta îi va urî. Dar ei au primit cuvintele Tale şi au crezut că Eu am venit de la Tine.” Deci, când întâlneşti un om din lume, lasă-l să treacă. Nu încerca să te cerţi cu el şi să-ţi impui punctul de vedere, să spui că ai dreptate, lasă-l, noi suntem nişte străini, nişte călători. Într-o bună zi, noi ne vom întoarce acasă. Dar dragii mei fraţi, El a trimis un mesager care a venit să ne spună: Revenirea lui Isus se apropie! Şi de la deschiderea peceţilor, revenirea este foarte aproape. Peceţile au fost rupte, Cuvântul a fost descoperit. Dumnezeu a rânduit ca slujitorii Lui credincioşi să ne înveţe cum putem avea parte de răpire. La miezul nopţii, un glas va răsuna: „Iată mirele!” Cei care vor avea candelele pline, vor avea parte de răpire. Noi suntem nişte străini. Suntem noi călători? Suntem noi pelerini? Când vine ceasul plecării, Domnul nostru se va întoarce. Vă pregătiţi voi pentru aceasta? Este Isus acelaşi? Amin! Atunci, care este problema? Important este ca slujitorii lui Dumnezeu să vă înveţe să completaţi formularele de cerere ca să aveţi parte de veşnicie şi, dacă voi personal nu le puteţi completa, chemaţi pe cineva să le completeze în locul vostru! Atunci vouă nu vă rămâne decât să semnaţi! Pentru cei care nu au candela plină, Domnul este aici! Aleluia! Mai este vreo problemă? Cheamă-L pe Isus! Dacă eşti trist, El este Mângâietorul. Dacă eşti bolnav, El îţi şterge lacrimile şi îţi aduce balsamul. Numele Lui este balsamul. Numele lui Isus vindecă. Numele lui Isus alungă dracii. Numele lui Isus învie morţii. Numele lui Isus dă bucuria! Numele lui Isus dă pacea! În Numele lui Isus avem iertarea păcatelor! Noi avem totul în Isus Hristos! Voi veţi fi Mireasa, voi veţi fi albina-regină care se hrăneşte cu o hrană specială. Sunteţi voi bucuroşi? Aleluia! Amin! Credeţi voi că veţi ieşi schimbaţi de aici? Amin! Aleluia! Toţi cei care au venit cu poveri să le lase aici! Amin! Toţi cei care au venit cu plângeri, să le lase aici! Toţi cei care aţi venit bolnavi, sunteţi deja vindecaţi! Amin! Acum 2000 de ani, El te-a mântuit! Acum 2000 de ani, El te-a iertat! Acum 2000 de ani, El te-a vindecat! Acum 2000 de ani, El te-a curăţat! Acum 2000 de ani, El a făcut totul! Acum 2000 de ani, El a zis: „S-a isprăvit!” Acum, masa este plină. Suntem într-o sărbătoare, fiecare să vină să ia ce vrea!

Mă apropii de încheiere. Când am fost în Statele Unite pentru prima dată în viaţa mea, mi s-a oferit să mănânc la un restaurant de 5 stele. Mi-a fost adus în faţă un cărucior plin de mâncare - erau foarte multe feluri - şi mi s-a spus că totul a fost plătit şi că puteam să mă servesc atât cât doream. Totul era pentru mine, dar nu puteam să duc nimic din acea mâncare afară. Voi ştiţi că eu mănânc puţin, aşa că nu am putut să mănânc tot. Fraţilor, aşa este şi în această seară! Voi vă aflaţi într-un hotel de 5 stele. Totul a fost plătit, totul este la dispoziţia voastră. Serviţi-vă! Dacă aveţi nevoie de iertare, există iertare din belşug. Neprihănire - din belşug. Pace - din belşug. Bucurie - din belşug. Vindecare – din belşug. Duh Sfânt – din belşug. Libertate – din belşug. Totul – din belşug! Voi puteţi să vă şi întoarceţi mereu şi mereu. Doar într-un loc! Care este acest loc? Sub Pecetea Mielului! EL a biruit totul! Credeţi voi aceasta? Atunci, simţiţi-vă liberi! Isus a făcut totul! Amin! Tot ce a făcut Isus, vom face şi noi, pentru că suntem asemănători cu El. Credeţi voi aceasta? Amin! Să-L lăudăm şi să-I mulţumim Celui care a înfăptuit totul! Îţi mulţumim, Tată, Îţi mulţumim, Dumnezeule. O, Tată, noi simţim prezenţa Ta! Important este să credem.

PREDICA NR.2

Tată ceresc, venim înaintea Ta în această seară ca să auzim ce ai să ne spui. Noi recunoaştem că Tu eşti Acela care ne vorbeşti. Binecuvântează inimile noastre. Binecuvântează-l pe fratele nostru. El este un om ca noi, dar un om în care Tu ai sădit sămânţa Cuvântului Tău. Noi am venit în această seară ca să auzim cuvintele pe care Tu i le-ai pus pe inimă fratelui să ni le spună. Noi vrem să împlinim ceea ce Cuvântul Tău ne cere să facem. Iubite Tată ceresc, noi credem că şi în această seară vom auzi ceea ce Tu ai să ne spui prin Cuvântul Tău. Numele Tău să fie lăudat, căci în acest Nume noi avem totul – neprihănirea, sfinţirea, vindecarea, umplerea cu Duhul Sfânt. Îţi mulţumim, Doamne, căci noi credem că Tu vei fi cu noi în această seară în Numele Domnului Isus . Amin.