Raluca un an jumatate de la operatia de endometrioza, presarat cu multa bucurie, iubire si increderea ca va fi bine

Raluca - un an jumatate de la operatia de endometrioza, presarat cu multa bucurie, iubire si increderea ca va fi bine

Raluca – endometrioza, cu “R” gresiat, multe zambete si un suflet de copil

Cred ca multe dintre noi sunt tentate sa creada ca sistemul medical din afara este mult mai bun, inclusiv in ceea ce priveste endometrioza. Sunt, insa, multe exemple care dovedesc contrariul. Multe paciente decid sa se opereze in Romania tocmai pentru faptul ca acolo, in strainatate, nu gasesc specialistii potriviti si cu experienta in endometrioza.

Acesta este si cazul Ralucai, o fata frumoasa, copilaroasa si senina, care s-a operat de endometrioza stadiul IV in mai 2016. Imi amintesc ca eram programata la operatie pe 10 iunie 2016, asa ca, bineinteles, am incercat sa stau de vorba cu cateva fete operate inaintea mea. Printre ele, si Raluca.

Asa am aflat ca era putin mai mica decat mine, ca era de loc din Drobeta Turnu Severin, insa de cativa ani locuia in Danemarca. Bineinteles, prima intrebare a fost despre doctorii de acolo. Nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca foarte rar se ducea la medic in acea tara, iar cu ceva ani in urma, cand locuia in Franta, consulta un medic roman stabilit acolo.

Pe langa aceste “date tehnice”, Raluca m-a ajutat mult moral, inainte de operatie, mai ales ca tonusul ei, fizic si psihic, erau ok, neavand mai mult de 2 luni de la operatie pe cand am abordat-o prima oara.

De la “suspecta de cancer” la endometrioza

Raluca e precum un copil. Asta va spun acum, cand am reusit sa ne intalnim si fata in fata. Pe Facebook nu cred ca aveam o compatibilitate atat de mare (da, Facebook-ul te poate pacali destul de mult si intr-un sens si intr-altul). Are 31 de ani, dar arata de maximum 26, e mereu vesela si pusa pe sotii, dar imi place ca, in acelasi timp, e serioasa si deschisa la cel din fata sa.

Ii stiam in mare povestea, insa cand mi-a spus-o “pe indelete” am inteles ca, din nou, exista multe similitudini intre noi doua.

Bineinteles, se confruntase si ea cu dureri menstruale si, la un moment dat, ajunsese la o doamna doctor ginecolog in Timisoara. Dumneaei a fost intre doua diagnostice: cancer sau endometrioza. Tot doamna doctor i-a recomandat un alt doctor, specializat in endometrioza si, in urma consultului, Raluca avea sa afle ca are endometrioza stadiul IV.

In doar cateva luni se opera, avand inclusiv nodul rectovaginal.

“Cand m-am asezat pe masa de operatie, mi-am spus ca asta e, nu se poate ca toate relele sa mi se intample mie. Trebuia sa fie bine. Dupa, insa, domnul doctor mi-a spus ca a gasit un nodul inclusiv aproape de diafragma, deci nu a fost chiar asa simplu. Rezectia nu a fost atat de joasa ca in cazul altor fete, ceea ce m-a bucurat. Aderente, bineinteles, peste tot. Eu, insa m-am recuperat bine si am plecat acasa, in Danemarca, destul de repede dupa operatie”.

Raluca a rezumat destul de clar experienta ei cu operatia de endometrioza. Destul de greu, insa nu ceva peste care sa nu poti trece. Dupa, insa, a fost destul de greu sa isi gaseasca o cale, mai ales ca nu lua anticonceptionale pentru ca spera sa ramana insarcinata.

Intre controale la 6 luni, alimentatie sanatoasa si planuri de echilibrare hormonala

Deocamdata nu a fost sa se intample, dar Raluca este optimista. Merge la control din 6 in 6 luni. Pentru moment, lucrurile sunt ok si a terminat de curand un program de nutritie si suplimente cu un terapeut cu experienta in endometrioza. Nu exclude nici ea nicio varianta, inclusiv anticonceptionalele, pe viitor, insa momentan vrea sa mai incerce asa.

Ce imi place super mult la ea este ca e foarte optimista si increzatoare. Nu a luat partea asta cu a deveni mama mult prea in serios, poate d-asta si psihic e atat de linistita.

Ea face tot ce tine de ea, merge la medici, mananca sanatos, se roaga si lasa viata sa decurga asa cum ii este cursul. Daca e sa faca copii bine, daca nu, asta e, spune ea.

O filosofie cu care nu prea sunt de acord, mai ales ca are alaturi o persoana la fel de frumoasa ca ea, care o iubeste si care o face fericita. Lucru atat de rar astazi!

In ce consta fericirea? O jumatate care sa iti semene, multa buna dispozitie, curajul de a trai acolo unde esti fericit si mici hobbyuri pe care le descoperi cand si cand

M-am intalnit cu Raluca si prietenul ei acum 2-3 saptamani la Bio Fresh, un restaurant raw vegan din Timisoara. Mi-a recomandat atunci cateva preparate delicioase care da, m-au convins si pe mine apoi.

Desi ne vedeam pentru prima oara atat ea, cat si prietenul ei, au fost foarte deschisi si comunicativi. Se vedea cat de ok sunt impreuna, in ciuda a tot ceea ce traise Raluca cu endometrioza asta. Mi-au povestit ca sunt impreuna de mult timp, din liceu, ca se inteleg foarte bine si lucrurile astea nu au cum sa ii afecteze.

Din nou, involuntar, am facut comparatia cu alte cupluri pe care le cunosteam, erodate, in timp, de endometrioza. Vazandu-i pe Raluca si…. Mi-am spus inca o data ca, poate, in cazul celorlalti, nu a fost iubire.

Stiu, problemele te macina, insa cand te uiti la oameni precum ei doi iti dai seama ca intelegerea, iubirea, respectul, increderea sunt mai presus de orice afectiune.

Ma bucur ca ei doi mi-au reconfirmat asta.

In rest, Raluca e foarte fericita cu viata ei din Danemarca (si ea cu dezavantajele ei), se gandesc ca intr-o zi sa se intoarca aici sau poate chiar sa se stabileasca in alta tara (Grecia, poate?:) insa deocamdata sunt foarte ok acolo. Si asta se vede. Din atitudinea si seninatatea cu care se poarta si vorbesc.

Am descoperit cu amuzament ca ne leaga mai multe similitudini: aveam amandoua 1.61, vorbim amandoua gresiat si, bineinteles, suntem diagnosticate amandoua cu endometrioza. “Tu operata de doua ori, eu o singura data!” imi spune amuzata Raluca.

Da, si sper ca asa sa ramana, mai ales ca nu avem noi timp de alte complicatii, mai ales acum cand viata fiecareia a intrat pe un fagas normal.

Cand ne-am luat la revedere, Raluca mi-a facut un cadou foarte dragut, o brosa “hand-made” pentru ca mai nou are hobbyul asta care o relaxeaza si, bineinteles, ii bucura prietenii. A ales culorile special pentru a se potrivi cu ochii mei, spune ea, iar eu am fost foarte fericita de acest mic dar personalizat.

Cine stie, poate iubirea, bucuria asta de copil si micile hobby-urile formeaza o reteta a fericirii, mi-am spus cand am plecat, simtindu-ma mai bogata ca am cunoscut asa oameni.

Un articol de Marina Rasnoveanu