Regula sfântului Francisc de Assisi



Yüklə 42,81 Kb.
tarix26.10.2017
ölçüsü42,81 Kb.
#13663

Regula sfântului Francisc de Assisi

Capitolul I

ÎN NUMELE DOMNULUI ÎNCEPE VIAŢA FRAŢILOR MINORI

Regula şi viaţa Fraţilor Minori este aceasta: observarea sfintei Evanghelii a Domnului nostru Isus Cristos trăind în ascultare, fără nimic propriu şi în castitate.

Fratele Francisc promite ascultare şi respect Domnului papă Honoriu şi succesorilor săi canonic aleşi, precum şi Bisericii Romane. Şi ceilalţi fraţi sunt ţinuţi a asculta de fratele Francisc şi urmaşii săi.

Capitolul II

DESPRE ACEIA CARE VOR SĂ ÎMBRĂŢIŞEZE ACEASTĂ VIAŢĂ

ŞI CUM TREBUIE SĂ FIE PRIMIŢI

Cei care vor voi să îmbrăţişeze viaţa aceasta şi vor veni la fraţii noştri, aceştia să-i trimită la miniştrii lor provinciali, cărora numai, şi nu altora, le este îngăduită admiterea fraţilor. Miniştrii să-i examineze însă cu atenţie în ceea ce priveşte credinţa catolică şi sacramentele Bisericii. Şi dacă cred toate acestea şi le mărturisesc cu încredere şi dacă vor să rămână statornici până la sfârşit; şi dacă nu au soţii, sau dacă au, şi acestea sunt deja în mănăstire sau dacă sunt la o vârstă la care nu mai pot provoca bănuieli, atunci, după depunerea votului de castitate, cu permisiunea episcopului diecezan, să li se spună cuvântul Evangheliei, să meargă şi să vândă tot ce au şi să aibă grijă ca totul să fie dat săracilor. Şi dacă nu pot face aceasta, ajunge bunăvoinţa.

Pentru a putea face cu averea lor, fără nici o constrângere, ceea ce Domnul îi inspiră, fraţii şi miniştrii să se ferească de a se preocupa de lucrurile lor trecătoare. Însă, dacă li se cere sfatul, miniştrilor să li se permită a-i trimite la oameni cu frica lui Dumnezeu, după al căror sfat să-şi împartă averea săracilor.

După aceea să li se acorde îmbrăcămintea pentru timpul de probă, adică două tunici fără capuciu, cingol, pantaloni şi o pelerina până la cingol, în afara cazului în care miniştrii nu vor decide altfel după îndemnul lui Dumnezeu.

Odată încheiat anul de probă, să fie primiţi la ascultare, promiţând respectarea acestei vieţi şi a acestei Reguli pentru totdeauna. Şi conform ordinului domnului Papă să nu li se permită sub nici un motiv părăsirea acestui ordin; căci aşa cum spune sfânta Evanghelie: „cine pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu este vrednic de Împărăţia lui Dumnezeu”.

Şi cei care au promis deja ascultare, sa aibă o tunică cu capuciu şi dacă vor, o alta fără capuciu. Şi cei constrânşi de nevoie pot purta încălţăminte. Şi toţi fraţii sa se îmbrace cu haine simple, pe care să le poată petici cu sac sau cu alte petice, cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Îi previn şi îi îndemn pe fraţi să nu judece sau să desconsidere pe acei oameni care poartă haine colorate şi moi şi care servesc mâncăruri şi băuturi alese, ci mai degrabă fiecare să se judece şi să se dispreţuiască pe sine.

Capitolul III

DESPRE OFICIUL DIVIN, DESPRE POST

ŞI DESPRE MODUL ÎN CARE FRAŢII VOR CUTREIERA LUMEA

Clericii trebuie să recite oficiul divin după rânduiala sfintei Biserici Romane, cu excepţia psaltirii, de aceea pot avea breviare.

Laicii însă, să spună la Matutin douăzeci şi patru de Tatăl Nostru, la Laude cinci, la Prima, Terţa, Sexta şi Nona câte şapte, la Vespere douăsprezece, şi la Completoriu şapte; şi să se roage pentru cei răposaţi.

Să postească de la sărbătoarea Tuturor Sfinţilor până la Naşterea Domnului. În schimb, aceia care de bunăvoinţă vor ţine Postul Mare, care începe cu Epifania şi durează patruzeci de zile fără întrerupere, şi pe care Domnul l-a sfinţit prin postul sau sfânt, vor fi binecuvântaţi; cei care nu vor sa ţină Postul Mare, să nu fie obligaţi. Celălalt post însă, până la Învierea Domnului, să-l ţină.

În celelalte timpuri să postească numai vinerea. Totuşi, în vremuri de evidentă necesitate, fraţii să nu fie obligaţi să postească trupeşte.

Sfătuiesc, însă, atenţionez şi îndemn pe fraţii mei în numele Domnului Isus Cristos ca atunci când merg prin lume să nu se certe, să evite schimburile de cuvinte şi să nu judece pe nimeni; dar sa fie blânzi, paşnici şi modeşti, buni şi umili, şi să vorbească cinstit cu toţi după cum se cuvine. Să nu li se îngăduie să călărească, decât în cazul în care sunt nevoiţi de o evidentă necesitate sau infirmitate.

În orice casă vor intra să spună mai întâi: Pace acestei case. Şi după cum spune sfânta Evanghelie, să le fie permis a mânca din toate mâncărurile care le vor fi puse înainte.

Capitolul IV

CA FRAŢII SĂ NU PRIMEASCĂ BANI

Poruncesc cu fermitate tuturor fraţilor ca în nici un chip să nu primească dinari sau bani, direct sau prin persoane intermediare. Totuşi, pentru necesităţile bolnavilor şi pentru îmbrăcămintea celorlalţi fraţi, numai miniştrii şi custozii să poarte conştiincios de grijă, cu ajutorul prietenilor spirituali, după locurile, timpurile şi regiunile friguroase după cum li s-ar părea potrivit după nevoi; mereu cu condiţia, după cum s-a spus, să nu primească dinari sau alţi bani.

Capitolul V

DESPRE MODUL DE A MUNCI

Acei fraţi, cărora Dumnezeu le-a dat harul de a munci, să muncească cu fidelitate şi dăruire, în aşa fel încât să alunge lenea, duşmanul sufletului, dar fără să stingă spiritul sfintei rugăciuni şi devoţiuni, căruia trebuie să-i slujească celelalte lucruri vremelnice. Ca răsplată a muncii, să primească pentru ei şi pentru fraţii lor ceea ce este necesar trupului, afară de dinari şi bani, şi aceasta cu umilinţă, aşa cum se cuvine slujitorilor lui Dumnezeu şi discipolilor preasfintei sărăcii.

Capitolul VI

PENTU CA FRAŢII SĂ NU-ŞI ÎNSUŞEASCĂ NIMIC,

CA ŞI DESPRE CERŞIT ŞI DESPRE FRAŢII BOLNAVI

Fraţii să nu-şi însuşească nimic, nici casă, nici locuri, nici vreun alt lucru. Dar ca peregrini şi străini în această lume, slujind Domnului în sărăcie şi umilinţă, să meargă să cerşească cu încredere; şi nu trebuie să se ruşineze, căci Domnul s-a făcut sărac pentru noi în această lume. Aceasta este măreţia supremei săracii, că v-a făcut pe voi fraţii mei preaiubiţi, moştenitori şi regi ai Împărăţiei cerurilor, v-a făcut săraci în bunuri şi bogaţi în virtuţi. Aceasta să fie moştenirea voastră care duce în pământul celor vii. Fraţilor preaiubiţi, aderând întru totul la această sărăcie, pururi nimic altceva să nu doriţi să aveţi sub cer, pentru numele Domnului nostru Isus Cristos.

Şi oriunde sunt şi s-ar întâlni fraţii, să se arate familiari între ei. Şi cu încredere să-şi dezvăluie unul altuia nevoile sale; căci dacă o mamă îşi hrăneşte şi îşi iubeşte fiul trupesc, cu cât mai multa râvnă fiecare trebuie să-şi iubească şi să-şi hrănească fratele spiritual?

Şi dacă unul dintre ei s-ar îmbolnăvi, ceilalţi fraţi trebuie să-i slujească aşa cum şi-ar dori ei înşişi să fie slujiţi.

Capitolul VII

DESPRE POCAINŢA CE TREBUIE IMPUSĂ FRAŢILOR CARE PĂCĂTUIESC

Dacă unii dintre fraţi, ispitiţi de vrăjmaşul cel râu, păcătuiesc de moarte, pentru acele păcate pentru care a fost rânduit între fraţi să se recurgă numai la miniştrii provinciali, fraţii mai sus numiţi să fie obligaţi sa apeleze la ei cât mai grabnic cu putinţă, fără întârziere.

Miniştrii înşişi, dacă sunt preoţi, să le impună pocăinţa cu îndurare; dacă însă aceştia nu sunt preoţi, să lase alţi preoţi ai Ordinului să impună pocăinţa după cum li se va părea că este mai bine înaintea lui Dumnezeu.

Şi trebuie să se păzească de a se mânia şi a se tulbura din cauza păcatului săvârşit de alţii, căci mânia şi tulburarea împiedică în sine şi în alţii caritatea.

Capitolul VIII

DESPRE ALEGEREA MINISTRULUI GENERAL AL ACESTEI FRATERNITĂŢI

ŞI DESPRE CAPITOLUL DE RUSALII

Toţi fraţii să fie ţinuţi să aibă pe unul dintre fraţi ca ministru general şi slujitor al întregii fraternităţi şi să-l asculte cu fermitate. La moartea sa, alegerea succesorului să se facă de către miniştrii provinciali şi de către custozi la Capitolul de Rusalii, unde toţi miniştrii provinciali sunt obligaţi să participe, oriunde ar fi locul stabilit de ministrul general; şi aceasta o dată la trei ani sau la un alt termen, mai devreme sau mai târziu, aşa cum va fi hotărât de sus numitul ministru.

Şi dacă vreodată comunitatea miniştrilor provinciali şi a custozilor va fi de părere ca sus numitul ministru nu corespunde serviciului şi binelui comun al fraţilor, fraţii sus numiţi, cărora le-a fost dată alegerea, sunt ţinuţi în numele Domnului să-şi aleagă un alt custode. După Capitolul de Rusalii fiecare dintre miniştri şi custozi, dacă vor şi considera că este necesar, pot să convoace toţi fraţii în acelaşi an în teritoriile lor la Capitol.

Capitolul IX

DESPRE PREDICATORI

Fraţii să nu predice în dieceza vreunui episcop dacă le-a fost interzis de el. În nici un caz să nu îndrăznească vreun frate să predice poporului dacă înainte nu a fost examinat şi aprobat de către ministrul general al acestei fraternităţi şi nu i-a fost acordat oficiul de a predica.

Îi previn şi îi îndemn încă pe aceşti fraţi ca în predica lor cuvintele să fie ponderate şi curate spre folosul şi edificarea poporului, vestind credincioşilor viciile şi virtuţile, pedeapsa şi slava prin cuvântări scurte, deoarece Domnul pe pământ a ţinut cuvântări scurte.

Capitolul X

DESPRE ADMONESTAREA ŞI ÎNDREPTAREA FRAŢILOR

Fraţii care sunt miniştrii şi slujitorii altor fraţi să-i viziteze şi să-i atenţioneze pe fraţii lor, corectându-i cu umilinţă şi dragoste, fără a le porunci nimic ce ar putea fi împotriva sufletului lor şi al Regulii noastre.

Apoi fraţii care sunt supuşi, să-şi aducă aminte că pentru Dumnezeu au renunţat la voinţa proprie. De aceea le poruncesc lor cu severitate, să asculte de miniştrii lor în toate cele pe care le-au promis Domnului şi care nu sunt contrare sufletului şi Regulii.

Şi oriunde s-ar afla fraţi care îşi dau seama şi recunosc că nu pot observa spiritual Regula, trebuie şi pot să recurgă la miniştrii lor. Miniştrii însă, să-i primească plini de dragoste şi bunăvoinţa şi să-i trateze cu o atât de mare familiaritate încât aceştia sa poată vorbi şi face cu ei aşa cum vorbesc şi fac stăpânii cu slujitorii lor; căci aşa trebuie să fie: ca miniştrii sa fie servitorii tuturor fraţilor.

Sfătuiesc şi îndemn în numele Domnului Isus Cristos ca fraţii să se ferească de orice mândrie, deşertăciune, invidie, zgârcenie, de grijile şi de preocupările acestei lumi, de defăimare şi murmurare.

Şi cei care sunt neştiutori de carte, să nu se îngrijească să şi-o însuşească, ci să aibă în vedere ca înainte de toate să dorească Duhul Domnului şi lucrarea sa sfântă, să se roage cu inima curată, să fie umili, să fie răbdători în persecuţii şi în infirmităţi, şi să-i iubească pe aceia care ne prigonesc, ne dojenesc şi ne învinuiesc, căci aşa spune Domnul: „Iubiţi pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc şi vă defăimează. Fericiţi sunt cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este Împărăţia cerurilor. Însă cine va persevera până la sfârşit va fi mântuit”.

Capitolul XI

PENTRU CA FRAŢII SĂ NU INTRE ÎN MĂNĂSTIRILE CĂLUGĂRIŢELOR

Poruncesc cu tărie tuturor fraţilor să nu aibă relaţii sau conversaţii suspecte cu femei şi să nu intre în mănăstirile călugăriţelor, cu excepţia celor care au o permisiune specială din partea Scaunului Apostolic.

Să nu se facă naşi la bărbaţi sau femei, pentru a nu se ivi cu această ocazie scandal între fraţi sau în privinţa fraţilor.

Capitolul XII

DESPRE ACEIA CARE MERG LA SARAZINI

SAU LA ALŢI NECREDINCIOŞI

Acei fraţi care, la inspiraţia divină, ar voi să meargă la sarazini sau la alţi necredincioşi, să ceară permisiunea miniştrilor lor provinciali. Miniştrii însă să nu dea permisiunea de a merge decât acelora pe care îi găsesc apţi pentru a fi trimişi.

În afară de aceasta, le poruncesc miniştrilor prin ascultare, să ceară domnului Papă unul dintre cardinalii Bisericii Romane care să fie guvernatorul, protectorul şi îndrumătorul acestei fraternităţi, ca mereu supuşi la picioarele aceleiaşi sfinte Biserici, neclintiţi în credinţa catolică, să observăm sărăcia, umilinţa şi Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos, după cum am promis cu fermitate.



Nimănui să nu i se permită să combată această scriere a noastră de confirmare sau să se opună ei cu îndrăzneală şi temeritate. Dacă însă va îndrăzni cineva să încerce aceasta, atunci să ştie că va atrage asupra sa mânia atotputernicului Dumnezeu şi a fericiţilor săi apostoli Petru şi Pavel.

Dat în Lateran, la 29 noiembrie (1223), în al 8-lea an al Pontificatului nostru.
Yüklə 42,81 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin