Resursele psihologice ale persoanelor de varsta a treia
Yüklə 20,05 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Biologic
|
Ramascanu Iuliana Psihologie, An II, grupa 7 Resursele psihologice ale persoanelor de varsta a treia Argumente contra
Cauzele imbatranirii pot fi atat de natura endogena, cat si exogena. Indiferent ca e vorba de consecinte ale unor erori de reproducere in diviziunile celulare sau de ‘ genele clandestine’, procesele de imbatranire a tesuturilor pot fi observate la nivelul tuturor organelor. Daca prin comportamentul sau, individul influenteaza in mod semnificativ acest proces, el nu poate totusi nici sa-l opreasca, nici sa-l schimbe. Imbatranirea biologica este ansamblul de modificari care survin in organism odata cu inaintarea in varsta si care diminueaza rezistenta si adaptabilitatea organismului la presiunile environmentale( B. Cassou, apud H. Barrere, 1993). Potrivit acestei definitii imbatranirea biologica este un proces un proces intrinsec, universal, progresiv si degradant. Nimeni nu poate controla acest proces care evolueaza gradual si conduce in timp la acumularea unor deficite de functionare care favorizeaza degradarea abilitatilor de adaptare ale persoanei.( Novac, 1985) Inaintarea in varsta ca si unele influente exterioare pot determina modificari ale functionarii sistemului cardiovasular, ale celui respirator, gastrointestinal, nervos, endocrin, muscular si osos, deci practic asupra intregului organism. Toate aceste modificari atenteaza la mecanismele vitale de echilibrare, redresare, readaptare, augmentand riscul imbolnavirilor si accidentelor. Ar putea fi deci considerata corecta opnia unora potrivit careia varstnicii sunt persoane lipsite de forta, bolnave din punct de vedere fizic si psihic ?( G. Cazacu) Imbatranirea sistemului nervos Dintre toate organele, psihologul se intereseaza in mod deosebit de sistemul nervos care ne ghideaza comportamentele si reprezentarile. Sistemul nervos nu se abate de la regula, supunandu-se unor modificari importante in cursul imbatranirii. Astfel, cunoasterea mecanismlui imbatranirii sistemului nervos permite o mai buna interpretare a modificarilor comportamentale observate odata cu inaintarea in varsta. Modificarile nervoase generate de trecerea timpului descrise in literatura de specialitate sunt : -atrofia creierului( pierdere de greutate si diminuarea volumului) -aparitia de placi senile ; -degenerescenta neurofibrilara ; -mortalitatea neuronala ; -rarefierea si aglomerarea dendritica.
Aparitia de placi senile( leziuni ce apar intre celulele neuronale) in cursul imbatranirii a fost evidentiata in unele regiuni cerebrale. Se pare ca, la persoanele varstnice normale, placile senile apar in principal in hipocamp si in neocortex. Potrivit lui Kemper( 1984) ele sunt prezente la 65% dintre persoanele de peste 70 de ani. Degenerescenta neurofibrilara presupune o leziune care apare in interiorul corpului celular al neuronului. Fascicule de filamente anormale invadeaza corpul celular al neuronului, ceea ce provoaca o distorsiune si o deplasare a nucleului, parazitand astfel buna sa functionare. In cazul imbatranirii normale, degenerescentele neurofibrilare au fost observate din abundenta in special la nivelul lobului temporal anteromedial. Se pare ca aceste leziuni sunt prezente la peste 60% dintre persoanele trecute de 70 de ani. Imbatranind, neuroplasticitatea pare sa fie mai putin activa si eficienta, ceea ce s-ar traduce printr-o scadere a capacitatilor de deprindere. Ea pare sa dispara complet in maladia Alzheimer. Bolnavul devine in acest caz incapabil sa realizeze noi deprinderi. Odata cu inaintare in varsta se observa o moarte a neuronilor de la nivelul anumitor regiuni corticale. Acestei pierderi neuronale pare sa i se asocieze o atrofie a corpilor celulari. Astfel, Terry si colab sai( 1981) au descris o atrofie a neuronilor de dimensiuni mari din cortexul temporal, fara modificarea densitatii neuronale, in cazul imbatranirii normale. De cativa ani este descrisa o rarefiere a arborizarii dendritice pentru anumite regiuni ale creierului. Este vorba despre o diminuare medie a numarului de dendrite posedate de neuroni. Totusi s-a observat ca odata cu trecerea timpului, unele zone cerebrale sufera intr-adevar o degenerescenta, in timp ce altele ar manifesta o crestere. Totusi, acest fenomen ar disparea la personele de peste 90 de ani. Imbatranirea cerebrala pare sa se afle si sub controlul mediului. In plan psihologic trebuie deci sa ne asteptam sa obserrvam profiluri de imbatranire diferite, in functie de modurile de viata si de istoriile vietii indivizilor. Efectele varstei asupra diferitelor modalitati senzoriale si activitati perceptive. Varsta este cea care determina si transformari in intregul sistem senzorial al persoanei, transformari cu imensa influenta asupra abilitatilor de informare si relationare ale persoanei. Acest fapt poate duce la o pierdere a nivelului de satisfactie existentiala si la modificari importante la nivelul personalitatii( de exemplu scaderea stimei de sine). Unele modalitati senzoriale nu sunt prea afectate de trecerea timpului, decat foarte slab( gustul, mirosul, kinestezia), in timp ce altele sunt intr-o masura mult mai mare afectate( pipaitul, temperatura, durerea, echilibrul, vazul, auzul). Imbatranirea se manifesta printr-o anumita crestere a pragurilor perceptive( absolute si diferentiale). La nivelul aparatului auditiv se manifesta degradarea celulelor ciliate care incepe inca de la varsta de 50 de ani, continua intr-un ritm lent pana la 70 de ani si se accelereaza apoi semnificativ( Oachs si colab sai, 1985). Consecintele acestei degenerescente sunt cunoscute sub numele de prezbistaza( o deficienta caracterizata prin dificultati de echilibru si riscuri de cadere). Simptomul esential este senzatia de vertij, ce are drept consecinta oscilarea persoanei in jurul axei verticale. Amplitudinea acestei oscilatii creste semnificativ dupa varsta de 60 de ani, fapt ce provoaca numeroase caderi si accidente. Auzul este o modalitate puternic afectata si apare fenomenul de presbiacuzie( scadere in perceptia sunetelor). Ea e provocata de anumite schimbari in urechea interna( Olsho et al., 1985) : atrofia si degenerescenta celulelor ciliate( 12%) ; pierderea neuronala in circuitul nervos auditiv( 31%) ; atrofia si largirea structurilor vibratorii ale melcului. Persoana varstnica afectata de prezbiacuzie are tendinta de a da mai tare sonorul la televizor sau la radio si le cere celor din anturaj sa-i repete ce au spus. Toate aceste sfarsesc prin a incomoda anturajul, iar varstnicul percepe acest disconfort al celor din jurul sau si in consecinta are loc un fenomen de retragere sociala. Acesta nu mai asculta si nu mai comunica. Si aparatul vizual sufera modificari odata cu timpul. Cele mai importante se refera la reducerea acuitatii, cresterea sensibilitatii la schimbarea intensitatii luminii, reducerea campului vizual( se ingusteaza cu cateva grade incepand de la 40-45 de ani ; ajunge la doar 140 de grade la 50 de ani). Imbatranirea inteligentei Testele efectuate au permis masurarea a trei IQ : IQ verbal, IQ de performanta si IQ total si s-a constatat ca IQ verbal are un profil de imbatranire foarte diferit de IQ de performanta : primul e stabil pana la 80 de ani ; cel de-al doilea scade incepand cu varsta de 45 de ani si se prabuseste dupa 70 de ani( una din cauze o reprezinta imbatranirea perceptiva). Modelul bifactorial al inteligentei( Cattell) privind aptitudinea cristalizata si cea fluida sustine ca inteligenta fluida( de intelegere a relatiilor dintre date noi de natura spatiala sau verbala, de construire de inferente) scade odata cu varsta, in timp ce intelegenta cristalizata( intelegere verbala, formare de concepte, rationament logic si rationament general) ramane constanta sau chiar se imbunatateste odata cu varsta. S-au avansat mai multe explicatii pentru scaderea inteligentei fluide declansata odata cu varsta : mobilizarea scazuta a memoriei de lucru, capacitatea mica de concentrare, declinul capacitatilor perceptive, scaderea vitezei de executie si de decizie si dificultatea tot mai mare odata cu varsta de a selectiona in rationamente informatiile pertinente de cele non-pertinente.
Imbatranirea personalitatii Desi nu s-a constatat niciun efect al batranetii asupra personalitatii ( din perspectiva psihometrica care descrie o mare stabilitate a trasaturilor de personalitate in cursul imbatranirii), cercetatori fac unele precizari. In viziunea lui Erikson, cel care a elaborat modelul de evolutie a structurii personalitatii, fiecare etapa este carcaterizata printr-o criza si necesita rezolvarea, adica depasirea unui conflict intern-extern. In stadialitatea psihosociala observam la varsta a treia manifestarea conflictului : integritate vs deznadejde. La batrani observam conflictul dintre dorinta de a se bucura de viata si de a imbatrani demn si anxietatea legata de anticiparea batranetii extreme, a pierderii autonomiei si a mortii. In aceasta ultima etapa persoana face bilantul, compara scopurile pe care le-a atins si scopurile pe care si le-a fixat. Castigul rezolvarii conflictului este o stare de intelepciune, insa potrivit aceluiasi cercetator putine persoane ating acet sentiment de intelepciune. Jung, adeptul conceptiei conform careia dezvoltarea se produce de-a lungul intregii vieti, postuleaza existenta a doua tendinte fundamentale ce determina evolutia individului in cursul vietii sale adulte. Cea dintai se refera la cuplul extraversiune-introversiune, care catre mijlocul vietii s-ar inversa : daca la tinerete predomina extraversiune, tradusa printr-o nevoie de afirmare de sine si de realizare personala, in special profesionala, in a doua jumatate a vietii s-ar produce o crestere puternica a introversiunii, persoana indreptandu-se atunci spre analiza sentimentelor personale, bilantul propriei vieti si constientizarea intalnirii inevitabile cu moartea. A doua tendinta se refera la cuplul feminitate-masculinitate. In opinia lui Jung posedam o dubla personalitate, feminina si masculina. Pe parcursul copilariei dezvoltam una din laturi( specifica rolului de gen) si o inhibam pe cealalta, in schimb in a doua jumatate am elibera expresia feminitatii sau a masculinitatii refulate. Consecinta ar fi o diminuare a distantei dintre personalitatea masculina si cea feminina( fenomenul de androginie). Se observa ca persoanele varstnice se descriu intre ele( barbati si femei) in mod mult mai asemanator( Turner, 1982) decat tinerii- diferentele de gen par sa se estompeze. Factorii de natura sociala constituie o grupa importanta de influente asupra dinamicii developmentale. In aceasta categorie sunt incluse : evenimente sociale cum sunt pensionarea, institutionalizarea , roluri sociale precum acela de bunic, strabunic, vaduv, toate cu impacte psihologice semnificative asupra evolutiei persoanei. Pensionarea este un fenomen psiho-social de importanta covarsitoare pentru existenta unui individ. In categorizarea propusa de Guillemard( 1970) s-au identificat stiluri de pensionare defectuoase. Tipul pensie-retragere se caracterizeaza printr-o ingustare a campului social si spatial, prin absenta proiectelor, chiar si pe termen scurt. Persoana se deplaseaza foarte putin, nu se intalneste cu nimeni sau aproape cu nimeni, nu are nicio actvitate- practic angajamentul sau social si mentinerea in activitati productive sunt inexistente. Se poate vorbi despre o pensionare ca ‘moarte sociala’ cu un risc crescut pentru sanatate. Un alt tip de pensionare nebenefic il reprezinta pensia-participare, prin care individul se insereaza social prin intermediul televizorului. Consumul televizual ii ocupa cea mai mare parte a timpului, fara sa fie vorba de o actvitate productiva. Numeroase studii au aratat ca pensionarii care practica izolarea sociala si sedentarismul au o speranta de viata semnificativ inferioara celei a pensionarilor integrati social. Depresia Depresia nu-i ocoleste nici pe batrani. Persoanele in varsta din cauza pierderii unei persoane dragi sau din cauza ca locuiesc singure pot dezvolta sentimente depresive. Ei pot deveni bolnavi din punct de vedere fizic si nu mai pot fi ca in tinerete. Aceste schimbari pot duce la depresie. Unii dintre ei nu pot primi ajutor specializat pentru a scapa de depresie pentru ca multi varstnici nu-si destainuie sentimentele si persista in depresie. In toate cazurile persoanele depresive manifesta schimbari cognitive si comportamentale caracteristice. Ele sunt apatice, demotivate si sensibile doar la faptele negative din viata lor. Tulburarea devine majora cand starea dureaza mai mult de cateva saptamani. Simptome : insomnie, letargie, anorexie, izolare sociala, puternica degradare a stimei de sine, tristete, anxietate, stari de gol interior ; atitudin pesimiste si lipsa de speranta ; sentimente de vinovatie, lipsa de valoare si neajutorare ; iritabiltate si neliniste etc. Bibliografie :
Yüklə 20,05 Kb. Dostları ilə paylaş:
|