Retea de socializare

Accesul legal al parintilor la conturile copiilor lor pe site-urile sociale este justificat

Definitii

Retea de socializare = platforma virtuala care permite schimbul de informatii de natura personala (text, imagini, multimedia) intre orice numar de utilizatori (ex.: Facebook, Myspace, Hi5)

Acces legal = abilitatea de a monitoriza si interveni in mod legal, fara a fi acuzat(a) de incalcarea dreptului la viata personala

Copil = minor, persoana a carei varsta este sub limita legala a consimtamantului (18 ani in majoritatea statelor lumii)

Argumente

Argumente Pro	Argumente Contra
Argumentul 1: Retelele sociale reprezinta un factor de risc pentru copii Amploarea capatata de siteurilor de socializare inseamna automat si diversificarea tipologiilor utilizatorilor, implicit si raspandirea pericolului pentru minori. Facebook spre exemplu a ajuns la peste 500 de milioane de utilizatori [1], Twitter la peste 175 de milioane [2] iar Hi5 la aproape 50 de milioane [3]. Din moment ce este riscanta increderea acordata anturajului copiilor si atunci cand acesta se reduce la 10 prieteni, este cu atat mai mult justificata necesitatea unui control atunci cand minorul poate intra in contact cu aproximativ o zecime din populatia globala.	Argumentul 1: Amenintarea nu este suficient de mare pentru a renunta la intimitatea minorilor Pericolul pe care l-ar putea reprezenta platformele de socializare reprezinta o exceptie, prea rara pentru a motiva restrangerea intimitatii minorului. Expunerea tinerilor la informatii nu este nici pe departe un dezavantaj, varietatea acestora insemnand un plus cultural. Aceste siteuri ofera ocazia oamenilor de a citi declaratiile unor persoane publice publicate pe profilurile lor spre exemplu, sau de a impartasi opinii legate de muzica, literatura, film etc. In fond, acesta este si scopul pentru care siteurile gen Facebook au fost create. Daca parte din copii nu tintesc spre astfel de cauze, corijarea lor nu ar trebui sa afecteze dreptul majoritatatii de a avea libertatea interactiunii pe platformele de socializare fara a se afla sub controlul intimidant al parintilor.
Argumentul 2: Anonimitatea utilizatorilor platformelor de socializare pune in pericol siguranta copiilor Pe langa paleta larga de profiluri care cu siguranta include si indivizi avand intentii obscure, o alta circumstanta care sporeste amenintarea la adresa copiilor este libertatea acordata de aceste siteuri, libertate folosita pentru a manipula. Alegerea caracteristicilor definitorii pentru profilul utilizatorului nu poate fi verificata pentru a se asigura corespondenta cu realitatea, iar minorii reprezinta categoria cea mai vulnerabila la astfel de inselatorii. De remarcat faptul ca pe Facebook profilul unei persoane care a setat neafisarea informatiilor de baza catre persoane care nu sunt pe lista sa de prieteni si care da add unui tert nu poate fi verificat de acesta pana la acceptarea legaturii. Prin urmare, are loc „imprietenirea” intre doua persoane total straine. In Statele Unite ale Americii o tanara a fost violata si omorata dupa ce cunoscuse pe Facebook un adult de 33 de ani care isi construise un profil fals, pretinzand ca are 19 ani. Desigur, nu se poate sustine ca platforma este responsabila de incident, insa faptul ca a creat circumstante favorabile ademenirii tinerei este greu de contrazis.	Argumentul 2: Anonimitatea utilizatorilor poate fi inselatoare si pentru adulti Prezenta unui adult nu promite niciun fel de protectie impotriva anonimatului. Un utilizator de Facebook are in medie peste 130 de prieteni [4], insa de multe ori numarul este mult mai mare si unele cazuri depaseste 1000 de cunostinte. Chiar presupunand ca parintele cunoaste o parte dintre prietenii copilului, este foarte posibil sa ramana sute de contacte despre care parintele sa nu aiba nicio idee. In incercarea de a afla mai multe despre viata personala a copilului si de a ii „administra” contactele, parintii risca sa-i indeparteze si mai tare pe copii si sa-i determine pe acestia din urma sa devina si mai reticenti in a comunica deschis.
Argumentul 3: Pentru un control eficient, parintii trebuie sa aiba acces pentru a monitoriza si proteja Controlul nu este necesar doar pentru a verifica influenta strainilor asupra minorilor, ci si pentru a supraveghea comportamentul copilului fata de terte persoane. Tot in SUA, o tanara de 13 ani si-a creat un profil fals pe MySpace, pretinzand ca are varsta majoratului. Astfel a ajuns sa interactioneze cu adulti, intretinand relatii sexuale cu parte dintre acestia. Afland adevarata sa varsta, una dintre persoane i-a raportat tatalui minorei fapta comisa, sfarsind in inchisoare pentru corupere de minori. Chiar daca parintii trebuie sa-si demonstreze capacitatea de a educa tinerii, invatandu-i cum sa raspunda la pericole si insuflandu-le valorile potrivite, lipsa limitelor de pe platformele de socializare nu reprezinta un oponent usor de invins, un joc fara regului facand iminenta trisarea. In primul rand, copilul nu are experienta caracteristica unui om matur pentru a distinge intre persoanele de incredere si cei care vor sa induca in eroare, invocarea clasicelor studii psihologice care trateaza naivitatea minorilor nemafiind necesara. In al doilea rand, insasi aceasta categorie poate fi cea care creaza probleme altora, mult mai usor decat in mediul real care e mai propice verificarii datelor inaintate.	Argumentul 3: Controlul parintilor ar trebui sa fie exercitat prin educarea minorilor Accesul copiilor la platformele de socializare se poate traduce printr-un test al modului in care parintii au reusit sau nu sa ii educe pentru a distinge intre un potential pericol si un mediu prietenos. In primul rand spatiul virtual nu poate afecta prin sine insasi integritatea fizica a unui copil, iar daca exista totusi un impact psihologic, acesta va fi manifestat in viata reala, domeniu unde parintii isi pot exercita autoritatea. De altfel, acordarea increderii este necesara si in plan virtual, la fel cum in plan real parintii nu pot asista permanent copii in interactiunile cu diversele persoane. O concretizare a ideii insemna pierderea oricarei intimitati, si afectarea relatiilor pe care tanarul le dezvolta, facand importanta acordarea unei libertati cu increderea ca minorul va distinge pentru sine intre pericole si nonpericole.
Argumentul 4: Platformele de socializare nu respecta dreptul la viata privata al minorilor Numarul imens de utilizatori nu ar reprezenta o problema intr-atat de mare daca informatiile nu ar fi usor accesibile de catre aproape orice utilizator al Internetului. Politica prin care se presupune ca se asigura respectarea dreptului la viata privata este mai mult decat permisiva, bazandu-se pe optiunile utilizatorului. Ziarul New York Times noteaza intr-un articol ca numarul de cuvinte din protocolul de confidentialitate, prin care se explica cum isi poate proteja un utilizator intimitatea, numara 5830 de cuvinte, cu 1287 mai mult decat Constitutia Statelor Unite ale Americii. Un astfel de document este greu de parcurs si inteles si de catre un adult, cu atat mai mult decatre un minor. In plus, unui copil ii este mai dificil sa inteleaga importanta nepublicarii unor date de baza precum adresa sau numarul de telefon. Pentru a atinge cel mai inalt nivel de confidentialitate a datelor specialistii au numarat bifarea a 50 de setari cuprinzand 170 de optiuni. Prin urmare, minorii trebuiesc asistati in succesiunea de etape de catre parinti. Avand in vedere ca exista milioane de tineri care si-au facut deja un profil pe retelele de socializare, este intemeiat a se presupune ca nu si-au asigurat protejarea datelor. Intr-un astfel de context, pericolul la care sunt expusi este inzecit, facand necesar accesul parintilor la conturile acestora.	Argumentul 4: Utilizatorii se pot informa singuri cu privire la cea mai buna solutie Noua politica referitoare la informatii private a Facebook include un ghid care ajuta utilizatorii sa inteleaga care este scopul fiecarei optiuni. Mai mult, de fiecare data cand o optiune controversata este introdusa de catre o retea de socializare, exista o miscare de protest care are loc de cele mai multe ori chiar cu ajutorul acelei retele de socializare. Modul in care sunt protejate informatiile private in forma actuala pe Facebook este intr-o anumita masura si rezultatul presiunii utilizatorilor. In plus, adolescentii sunt de cele mai multe ori cei „la curent” cu schimbarile tehnologice si sunt mai bine informati in aceasta privinta decat parintii lor. O discutie deschisa intre parinti si copii va duce la o constientizare mult mai acuta de catre copii a masurilor de precautie pe care trebuie sa si le ia.

Referinte

http://readersupportednews.org/pm-section/31-31/1351-is-facebook-inappropriate-for-minors

http://www.computerworld.com/s/article/9176758/Mum_s_the_word_from_all_hands_Facebook_company_meeting_on_privacy

http://www.pcworld.com/article/196410/facebook_privacy_secrets_unveiled.html

Adus de la "http://debatepedia.idebate.org/ro/index.php/Accesul_legal_al_parintilor_la_conturile_copiilor_lor_pe_site-urile_sociale_este_justificat"