Retentia de urina

Preluat www.sanatatea.com
RETENTIA DE URINA. Este o tulburare a mictiunii, frecventa in geriatrie, constand in imposibilitatea eliminarii urinei din vezica. Se insoteste de glob vezical (dilatarea vezicii urinare). Poate fi acuta sau cronica. Retentia acuta apare brusc si este pasagera. Dispare dupa Tratament sau sondaj vezical. Retentia cronica apare la varstnici, datorita, in special, hipertrofiei de prostata. Exista si o forma postoperatorie, de competenta chirurgiei. Retentia cronica de urina apare lent si progresiv, dupa o perioada de tulburari de mictiune (polakiurie - mictiuni frecvente - disurie - usturimi la mictiune). Se poate instala dupa o faza de retentie cronica incompleta. Complicatia obisnuita este infectia urinara, care poate favoriza formarea de calculi intraveziculari si care se poate propaga ascendent la rinichi si anexe. Pot aparea retentii acute de urina si in boli infectioase sau in stari toxice. Tratamentul consta in cateterism evacuator, cu o sonda de tip Foley cu carje. La femei se poate utiliza si o sonda metalica sau o sonda Nelaton corect sterilizata si manevrata. Cateterismul prezinta riscuri importante, de aceea bolnavii trebuie investigati preventiv. Printre medicamentele care pot perturba mictiunea enumeram: anticolinergicele, neurolepticele, anxioliticele, antihistaminicile si chiar unele siropuri de tuse cu atropina. Sonda „a demeure" (sonda permanenta) trebuie pe cat posibil evitata. Aceasta combate retentia de urina, dar prezinta mari riscuri. Se poate justifica la batrani cu scurta durata de viata (accidente vasculare cerebrale, boala Alzheimer), daca amelioreaza suferinta. intretinerea corecta a sondei previne relativ infectia urinara si obstructia sondei. Irigatiile vezicale cu antibacteriene (Neomicina, Polimixina, Metenamin, Nitrofurantoin) au efect temporar. Impregnarea sondei cu anti-biotice nu diminua riscul infectiilor.
PROSTATA LA BATRANI. Adenomul de prostata afecteaza aproape totalitatea bolnavilor varstnici. Diagnosticul se pune, insa, de obicei tardiv, medicul fiind con­sultat in stadii avansate. Mictiunile frecvente (polakiuria, disuria, nicturia), sunt semnele principale. Anxietatea este prezenta, in special, in caz de retentie de urina. Lentoarea jetului este semnificativa. Singurul Tratament corect este cura chirurgicala, pe care multi pacienti o evita. Complicatiile cele mai frecvente sunt: infectia urinara, retentia de urina si incontinenta urinara. Exista si Tratament conservator. Pentru decongestionarea prostatei se recomanda si masaje (patru masaje in doua saptamani).
Incontinenta urinara

Incontinenta urinara este "pierderea de urina pe cale naturala la timp nepotrivit si in loc nepotrivit". Aceasta arata ca rezervorul vezical isi pierde capacitatea de inmagazinare a urinii si ca aceasta curge necontrolat, imposibil de stapânit, in repaus sau la efort, complet sau incomplet. Mai putem defini incontinenta ca pierderea controlului constient si voluntar al continentei urinare.

Principalele cauze ale incontinentei urinare sunt:
- Disfunctia sfincteriana - apare cel mai frecvent la femeile cu multe nasteri in antecedent, cu traumatisme sfincteriene repetate. Sfincterul controlat voluntar mai poate fi lezat in traumatisme directe, in infectii urinare puternice si repetate, inflamatii locale sau in urma unor gesturi medicale cum ar fi tratamentul endoscopic al adenomului de prostata la barbati. Disfunctia sfincteriana mai poate aparea secundar unor leziuni nervoase, vasculite sau sfincterul poate lipsi congenital insa, in rare situatii.
- Cauze vezicale - cea mai frecventa situatie intalnita este reprezentata de retentia incompleta de urina cu dilatatia vezicii urinare, situatie in care pacientul urineaza foarte putin, prin "prea plin". Alte cauze vezicale sunt reprezentate de pierderea volumului vezical secundar unei cistite, tumori, compresie din exterior, calcul.
- Cauzele uretrale - de incontinenta sunt, cel mai frecvent, reprezentate de leziuni uretrale in regiunea in care sfincterul o inconjoara, calculi inclavati, infectii, corpi straini sau tumori.
- Cauze neurologice - sunt reprezentate de totalitatea leziunilor neurologice centrale sau periferice, care apar la nivelul structurilor nervoase ce controleaza contentia.
- Incontinenta psihogena - poate aparea in sindroame psihotice complexe, in nevroze, isterie, schizofrenie.

Forme clinice ale incontinentei:
- Insuficienta sfincteriana la femeie reprezinta cea mai frecventa forma clinica si are trei grade in functie de efortul fizic la care apare; poate fi pasagera ( in cursul sarcinii) sau definitiva. Acest tip de incontinenta se datoreaza tulburarilor sfincteriene si modificarilor de statica genitala, ce implica anomalii de pozitie ale uretrei si colului vezicii urinare.
- Incontinenta postoperatorie la barbat se datoreaza leziunilor sfincteriene aparute dupa operatia de prostata facuta clasic - mai rar - sau dupa rezectia endoscopica, cand este afectat sfincterul striat, controlat voluntar.
- Incontinenta urinara neurogena apare in afectiunile nervoase, cel mai frecvent traumatice, care implica inervatia vezicala si sfincteriana. Mai este observata in leziunile medulare grave cu paralizie perineala completa.
- Incontinenta prin "prea plin" apare in retentia incompleta de urina, in care pacientul pierde involuntar ceea ce depaseste capacitatea vezicii pline


Produse naturale recomandate in incontinenta urinara:

.

Pro State Power Noni 400 mg Senior Formula