„Un singur lucru este cert şi acela este că nimic nu este cert“.
Chesterton,
Scriitor, jurnalist şi gânditor englez (1874-1936)
Strategia (DEX)
Strategia (DEX)
→ Parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării şi ducerii războiului şi operaţiilor militare.
→ Arta de a folosi cu dibăcie toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă. (sens figurat)
Termenul de “stratego” face parte din aceeaşi familie de cuvinte şi înseamnă
“planificarea distrugerii inamicilor prin utilizarea eficace a resurselor”,
acesta regăsindu-se în
denumirea modernă de “strategie”, care are sensul de
“artă de a conduce un război”.
denumirea de “strategos” era titulatura unuia din cei zece magistraţi supremi aleşi pentru un an în Atena antică.
denumirea de “strategos” era titulatura unuia din cei zece magistraţi supremi aleşi pentru un an în Atena antică.
apoi a dobândit semnificaţia de “general”, referindu-se la rolul de conducător de armată în unele oraşe – stat ale Greciei antice
(în greaca veche “stratos” înseamnă armată, iar “egos” = conducător”).
pe timpul lui Pericle (450 î.e.n.) strategia implică trăsături preponderent administrative
în perioada lui Alexandru Macedon (330 î.e.n.) “strategos”
se referea la capacitatea de a utiliza forţa militară într-o confruntare şi de a crea un sistem de guvernare global.
O listă a celor mai comune şi apreciate principii militare cuprinde:
O listă a celor mai comune şi apreciate principii militare cuprinde:
Stabilirea obiectivelor;
Ofensiva;
Concentrarea forţelor;
Economia forţelor;
Manevra;
Securitatea;
Elementul-surpriză;
Simplitatea operaţiilor desfăşurate.
Principiile de bază ale strategiei politico-militare ale lumii antice
→ le regăsim în dezvoltarea pe termen lung a marilor organizaţii contemporane (societăţi comerciale sau alte tipuri de organizaţii (fundaţii, organizaţii religioase), combinate cu elemente introduse de tehnologia actuală şi sistemul prezent de valori)
În domeniul economic ideea de strategie a fost introdusă de către Von Neuman şi Morgenstern (urmare a studiilor lor asupra teoriei jocurilor, teorie care furnizează o perspectivă unificatoare asupra unei varietăţi de situaţii conflictuale, politice şi de afaceri).
Strategia, în viziunea lor, ca element al teoriei jocurilor, este
“un plan complet: un plan care specifică ce opţiuni va avea jucătorul în orice situaţie posibilă”.
● în 1962 Chandler spune că aceasta înseamnă “determinarea scopurilor şi obiectivelor pe termen lung ale unei organizaţii şi alocarea resurselor necesare pentru a le atinge”;
● în 1962 Chandler spune că aceasta înseamnă “determinarea scopurilor şi obiectivelor pe termen lung ale unei organizaţii şi alocarea resurselor necesare pentru a le atinge”;
● Ansoff (1965) tratează strategia ca “axul comun al acţiunilor organizaţiilor şi produselor/pieţelor ce definesc natura esenţială a activităţilor economice pe care organizaţia le realizează sau prevede să o facă în viitor”.
În viziunea sa, strategia cuprinde patru componente:
• vectorul de creştere geografică, bazat pe cuplul produs/piaţă, care precizează orientarea şi mărimea activităţilor viitoare ale firmei; • avantajul competitiv, care se referă la câştigarea unei poziţii competitive mai puternice, prin identificarea proprietăţilor fiecărui cuplu produs/piaţă; • sinergia utilizării resurselor organizaţiei; • flexibilitatea strategică, bazată pe resurse şi competenţe transmisibile de la un domeniu de activitate la altul.
● în1971, Andrews remarcă faptul că strategia este
● în1971, Andrews remarcă faptul că strategia este
“sistemul de scopuri şi obiective, de politici şi de planuri pentru atingerea acestor obiective, exprimate într-o manieră care să contribuie la definirea sectorului de activitate în care se află firma sau în care acceptă să intre, ca şi a tipului de firmă care doreşte să devină”;
● în 1980 Quinn sintetizează definiţia strategiei :
“un model sau plan care integrează într-un tot coerent scopurile majore ale organizaţiei, politicile şi etapele acţiunii”.
R. Daft consideră că strategia are patru componente:
R. Daft consideră că strategia are patru componente:
scopul,
alocarea resurselor,
competenţele caracteristice (distinctive) şi
sinergia.
→ Scopul se referă la numărul şi specificul afacerilor organizaţiei, la produsele şi serviciile care definesc domeniul în care organizaţia intră în corelaţie cu mediul. → Alocarea resurselor se referă la nivelul resurselor şi la modelul folosit de organizaţie pentru distribuirea resurselor în vederea îndeplinirii obiectivelor strategice. Se poate stabili şi provenienţa resurselor.
→ Competenţele distinctive se referă la poziţia pe care o organizaţie o dezvoltă faţă de competitorii săi prin deciziile sale referitoare la alocarea resurselor sau la scop. → Sinergia defineşte condiţiile care există atunci când părţile componente ale organizaţiei interacţionează, producând un efect mai mare decât cel obţinut prin acţiunea separată a părţilor.
Sintetizând definiţiile din domeniul economic →
Sintetizând definiţiile din domeniul economic →
conceptul de strategie se referă:
- atât la planurile concepute pentru realizarea obiectivelor (strategie planificată),
- cât şi la eforturile/acţiunile realizate pentru îndeplinirea scopurilor propuse (strategie realizată).
O definiţie a strategiei care sintetizează elementele anterioare, ar fi aceea că “reprezintă acea abordare a activităţilor şi afacerii care permit atingerea performanţei”, răspunzând la trei mari probleme strategice:
O definiţie a strategiei care sintetizează elementele anterioare, ar fi aceea că “reprezintă acea abordare a activităţilor şi afacerii care permit atingerea performanţei”, răspunzând la trei mari probleme strategice:
“Unde se află organizaţia în prezent?”
“Unde vrea organizaţia să ajungă?”
“Cum va ajunge organizaţia acolo unde şi-a propus?”
O definitie interesantă a strategiei (Michel de Certeau , L`invention du quotidien):
O definitie interesantă a strategiei (Michel de Certeau , L`invention du quotidien):
scenarii institutionalizate sau forme fixe de acţiune care funcţionează drept ghiduri generale de comportament social. Această definiţie, înscrisă în sfera ştiinţelor sociale, este foarte interesantă pentru specialiştii din publicitate, deoarece subliniază faptul că o strategie este mai întâi un discurs.
Strategia este totul.
“Dacă doriţi să stabiliţi o imagine clară în mintea consumatorilor, trebuie mai întâi să aveţi o imagine clară în mintea voastră!”
Sergio Zyman
O strategie desemnează o ţintă, fixează câteva repere generale şi îţi oferă un cadru pentru gândire.
O strategie desemnează o ţintă, fixează câteva repere generale şi îţi oferă un cadru pentru gândire.
O strategie îţi permite să îţi foloseşti creativitatea şi să oferi altor oameni libertatea de a-şi folosi propria lor creativitate în direcţii care să te propulseze către atingerea scopului urmărit.
Strategiile elaborate anterior sunt cele care te vor menţine focalizat.
Pentru a “răzbi” prin dezordinea care domină piaţa şi pentru a ajunge la consumatorul ţintă, sunteţi confruntat cu o mulţime de posibilităţi (ceea ce reprezintă o problemă).
Pentru a “răzbi” prin dezordinea care domină piaţa şi pentru a ajunge la consumatorul ţintă, sunteţi confruntat cu o mulţime de posibilităţi (ceea ce reprezintă o problemă).
Nu puteţi şi nu vreţi să încercaţi totul. Ar costa tone de bani şi nu aţi ajunge nicăieri.
În consecinţă, pentru a fi siguri că nu pierdeţi din vedere nici o oportunitate, aveţi nevoie de gândirea cuprinzătoare a cât mai multor oameni, însă trebuie ca aceştia să raţioneze şi să lucreze împreună în aceeaşi direcţie, pentru a atinge un obiectiv comun.
PUTEŢI REALIZA ACEST LUCRU FOLOSIND STRATEGIILE.
Strategiile vă oferă atracţia gravitaţională care vă împiedică să vă disipaţi eforturile în multiple direcţii.
Pentru a vă plasa în fruntea competiţiei, trebuie să fiţi dispuşi să vă asumaţi riscuri, să inventaţi noi concepte, să încercaţi noi tehnici (toate acestea sunt foarte riscante dacă strategia nu este “clară” precum cristalul).
Strategia trebuie să se afle în centrul a tot ceea ce întreprindeţi.
Trebuie să decideţi “ruta” pe care o veţi urma pentru a ajunge la destinaţie, precum şi mijlocul de transport pe care îl veţi utiliza.
Nu vă duceţi la aeroport pentru a prinde trenul.
Strategia reprezintă harta voastră rutieră.
Mijloacele de transport sunt tacticile pe care le dezvoltaţi odată ce aţi ales strategia.
Dezvoltarea şi implementarea unei strategii sunt acţiunile care vă menţin pe voi şi pe toţi ceilalţi pe aceeaşi “cale”, astfel încât să puteţi maximiza eficienţa activităţilor.
Însă, mai important decât atât, aceste acţiuni transformă gândirea strategică într-un mod de viaţă.
Vă trebuie o singură strategie pentru o problemă,
însă aveţi nevoie de strategii pentru o mulţime de probleme.
Gândirea strategică
Gândirea strategică
“Gândirea strategică” este unul din acei termeni pe care oamenii îi folosesc adesea pentru a indica faptul că ei sunt importanţi şi se gândesc doar la lucruri însemnate, neputând fi deranjaţi cu chestiuni mărunte.
GREŞIT!
Trebuie să vă gândiţi la tot.
Trebuie să vă gândiţi la tot.
Trebuie să priviţi în jurul vostru.
Trebuie să vedeţi ce se petrece în realitate.
Trebuie să înţelegeţi conexiunile existente între lucruri aparent diferite şi apoi să vă formaţi o părere care să vă servească drept bază pentru modul în care aveţi de gând să acţionaţi şi pentru ce intenţionaţi să întreprindeţi.
Planificaţi-vă destinaţia. Alegeţi-o în funcţie de unde vreţi voi să fie, şi nu în funcţie de unde credeţi că puteţi ajunge.
Planificaţi-vă destinaţia. Alegeţi-o în funcţie de unde vreţi voi să fie, şi nu în funcţie de unde credeţi că puteţi ajunge.
Odată ce aţi ales destinaţia, dezvoltaţi o strategie pentru a ajunge acolo.
Strategia este “şeful”.
Strategia este cea care controlează “orice” în “orice comunică”.
Puteţi decide să vă schimbaţi strategia,
dar nu puteţi devia de la ea.
Strategia lucrează în acelaşi mod în care funcţionează poziţionarea:
Strategia lucrează în acelaşi mod în care funcţionează poziţionarea:
dacă nu aveţi o strategie,
concurenţii voştri vor găsi una pentru voi,
o strategie care, în majoritatea cazurilor, vă va situa într-o poziţie defensivă şi vă va forţa să vă focalizaţi asupra unei serii întregi de strategii alese la întâmplare (în mod conştient sau nu) şi care nu sunt corelate cu obiectivele voastre.
În loc de concluzie
În loc de concluzie
În limba chineză, cuvântului criză (Wei Ji) îi corespund două semne grafice distincte, ale căror semnificaţii individuale sunt pericol (Wei) şi oportunitate (Ji).
