Tema scrisa personalitate
Yüklə 73 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- (setaţi Table - Autoformat - Classic 1 - debifaţi last row, NU faceţi tabele fără setare din Table).
- Model mai jos (cum a arate lucrarea)
- Comunităţi bazate pe resurse naturale
- Cercetarea în caz de catastrofe
- ................................................ Alte informatii utile
- Guidelines for student presentations
|
TEMA SCRISA PERSONALITATE EUGEN AVRAM Studentii care citesc atent acest caiet de sarcini vor face tema corect, vor doândi competenţe pentru viitor, nu vor avea erori si nu vor pierde punctaj de seminar.
La biblioteca in bazele de date cautati materiale de psihologia afacerilor, business psychology (vedeti care sunt conceptele cheie: behavior, business, Teme pot fi: aliante strategice, comunicarea in afaceri, managementul in afaceri, fuziunile de firme, increderea in afaceri, negocierea, comportamentul in afaceri, etc etc. vedeti si voi de tema gasiti si ce va place), cautati modele, teorii, cercetari NU FOLOSITI materiale de pe net!!!
- de scris academic (necesară pentru a putea redacta alte lucrari: licenţă, dizertaţie, doctorat, publicaţii în perspectivă pentru evoluţia academică a dvs), - de citire şi conspectare a unui material în limba engleză (în vederea dezvoltării unui aspect al evaluării sau terapiei – în perspectivă pentru profesie). - trimiterea unui document pe mail unui agent social (învăţaţi să scrieţi corect un mail şi o lucrare - în perspectivă pentru câştigarea încrederii şi respectului în relaţii sociale) Ati gasit materialul apoi: A) deschideti un fiser word nu alt gen de fisier (nu Office), B) faceti setarile de format: caractere de 12, fara coloane (daca textul original e pe coloane, voi faceti in format clasic o coloană), distanta de 1 intre randuri, margini de 2, margini drepte (faceti setarile de la inceput), times new roman. C) Deschideti textul articolului in engleză. Cititi titlul autorii revista şi în docul deschis scrieti sus referinta dupa care ati lucrat in formatul de mai jos Wrosch, C., Scheier, M. F., Carver, C. S., & Schulz, R. (2003). The importance of goal disengagement in adaptive self-regulation: When giving up is beneficial. Self and Identity, 2, 2, 1-20. Smith, T. W., & Spiro, A., III. (2002). Personality, health, and aging: Prolegomenon for the next generation. Journal of Research in Personality, 36, 2, 363-394. D) Printati textul în engleză. Cititi abstractul şi textul o dată. Apoi citiţi peparagrafe şi încercaţi să intraţi în posesia înţelesului, ideilor lui. Sistematizaţi ideile cu notări, accolade, numere, etc. După ce aveţi sentimentul că aţi înţeţeles, puteţi începe traducerea. Trebuie sa faceti un document tradus in romana de 5 pagini text (plus bibliografia), sa prindeti toate ideile importante, insa nu traducand primele pagini din fisier sau la întâmplare, ci selectand frazele si paragrafele care cuprind ideile fundamentale din tot materialul. Deci trebuie sa prindeti partea de introducere (cam tot), (nu traduceţi abstratul/sumarul dacă există), partea de studiu/cercetare (mai sintetic, despre obiective, subiecti (diagnostic, vărste, etc., criterii de includere sau excludere a subiectilor), povestiti procedura listati metodele (dacă prezentarea lor e lungă şi prea “medicală” sintetizaţi), instrumentele le descrieti, listati cu liniute ideile evidentiate de cercetare, fara cifre, la tabelele cu indicatori cercetari doar listati indicatorii fara cifre, fara expresii statistice, vezi mai jos**), partea de discutii (cam tot, foarte importanta) (nu e simplu, cere atentie si preocuparea de a face o lucrare de nota maxima!!!) - Păstraţi citarile: cand lucrati observati ca în text apar paranteze cu numele autorilor şi anul lucrării, le păstraţi. Dacă apar paranteze patrate cu cifre, ex. [15] (15), cautati la bibliografie referinta 15 si scrieti in textul tradus numele autorului (sursa citată) ex. (Hanung, 2007) sau (Hanung et al., 2007 daca exista mai mult de 3 autori ai studiului). Deci aceste paranteze de citare trebuie lucrate diferit. !!!Dacă sunt mai multe surse citate în paranteze păstraţi numai pe cea mai recentă ca să nu copiaţi multă bibliografie. de ex. daca aveti [15, 21, 24, 25]. verificati la final anii si retineti pe cea mai recenta. - traduceţi ca atare (cu citări) textul teoretic. **Când ajungeţi la cercetare va trebui să povestiţi ceea ce au studiat autorii (cei care vor avea aşa ceva). De exemplu, “Johnson şi Peterson (2010) au studiat.... Ei şi-au propus următoarele obiective... Lotul studiului a cuprins .... Metodele, instrumentele de cercetare au fost... Cercetătorii au găsit următoarele rezultate....(cu liniuţe)”. Apoi traduceţi discuţiile şi concluziile (Autorii Johnson şi Peterson (2010) comentează că....). - la statistica din cercetare nu traduceţi şi nu prezentaţi expresiile statistice, ci evidenţiaţi textul care arată rezultatele cercetării (cere un efort), prezentând toate rezultatele (eventual cu liniuţe), extrageţi idei pe care să le înţeleagă cine citeşte, nu descrieti cu tentă statistică, - cuvintele sau conceptele de bază (de afaceri, psihologice) le notaţi în paranteză prima dată când apar (…). Conceptele pe care nu le puteti traduce le prezentaţi în paranteza in limba engleza. - păstraţi titlurile si subtitlurile din text cu bold 12 si numerotarea originală (dacă există), - numele testelor folosite în cercetări rămân în engleză (de ex. la “testul Digit Span...”), - tabelele se scriu numai parţial dacă sunt consistente (altfel nu): titlu, variabilele investigate, fără cifre, deci Traduceti doar rubricile scrise în cuvinte, procentele, nu cifrele statistice (setaţi Table - Autoformat - Classic 1 - debifaţi last row, NU faceţi tabele fără setare din Table).
- figurile (dacă sunt figuri interesante, modele altfel nu): le scanati si notati textul in romana (şi se puntează), le amplasati la locul corespunzător Figura... - redactare fara erori de tastare, cu diacritice.
Traducerea textului: claritate, coerenţă maximă (ca şi cum veţi prezenta materialul unui şef sau angajator, ori client). F) la final notati bibliografie (alfabetic, fără numerotare) scris corect si exact cum arate la finalul textului, sa corespunda cu citarile, deci nu toata ci numai ceea ce a fost cuprins in parantezele de citare). Scrierea bibliografiei numai în limba engleza/ originală, nu se traduce bibliografia!!!): fără erori, fiecare semn e reglementat. Puteţi da select, copy paste la referinţe, apoi le aşezaţi în pagină. G) Verificati textul lucrat: nu trimiteti materialul ca să scăpaţi de el, ci îl verificaţi citindu-l ca şi cum ar fi fost scris de altcineva şi încercaţi să vedeţi cât de inteligibil este. Printaţi materialul lucrat pentru corecturi. Revedeţi materialul de 4 ori înainte de a-l trimite, aşa încât să fie bine lucrat şi să vă recomande ca oameni capabili de a face o lucrare cu valoare profesională. H) Veti trimite un singur folder care va contine 2 lucrări: documentare (conspectul traducere), lucrarea in engleza. Folderul se numeste _nume_prenume_sectie (_ionescu_ion_PED). Trimiteti acest fisier (o singura data) până la deadline la adresa eav.management@gmail.com. In textul mesajului notati un text standard asa cum va adresati angajatorilor dvs. (Stimate Dle.... Permiteti-mi sa va prezint lucrarea. Cu stima, nume, an, sectie.) ATENTIE!!!! materialul se va trimite intr un singur doc. Word (nu alt program, ex Office), o singură dată (nu de mai multe ori “ca să fiţi siguri”). La el veţi primi feedback inainte de sesiune (nu aşteptaţi confirmare de primire). Dat fiind comunicarea mediată de internet pot apărea unele omisiuni, ele trebuie reglate prin comunicare (îmi scrieţi mesaj ca să verific situaţia, nu vă agitaţi). Criteriile de mai sus constituie grila de punctare! Fără îndeplinirea acestei teme nu se poate promova! indiferent de nota de la scris! Dacă un student ia max de puncte la scris dar nu are tema, este restanţier şi vine în restanţă cu tema scrisă (nu mai dă examen dacă are la scris 7 puncte, dacă are sub 6 atunci dă iar examen scris plus tema). Nu uitati: trebuie sa prezentati toate ideile relevante nu o selectie din text la intamplare. Punctez in plus dacă lucrati mai mult de 4,5 pagini. Model mai jos (cum a arate lucrarea) Flint, C. G., & Luloff, A. E. (2005). Natural Resource-Based Communities, Risk, and Disaster: An Intersection of Theories. Society and Natural Resources, 18:399–412. Comunităţile bazate pe resurse naturale, risc şi dezastru: o intersecţie a teoriilor Comunităţile bazate pe resurse naturale sunt adesea presupuse a fi vulnerabile la efectele negative ale schimbărilor sociale şi de mediu. Aceste comunităţi sunt, de asemenea, considerate ca fiind deosebit de vulnerabile la riscuri şi dezastre. Perspectivele de cercetare în caz de catastrofe pun accentul pe vulnerabilitatea socială şi de mediu. De asemenea, în mare măsură, teoriile de risc nu reuşesc să ilumineze experienţele la nivel de comunitate. Pentru a aborda această lacună, o abordare bazată pe comunitate este avansată şi încorporează vulnerabilitatea, percepţia de risc, precum şi capacitatea de acţiune locală într-un cadru, pentru înţelegerea răspunsului comunităţii la risc. Intersecţia unei teorii interacţionare a comunităţii şi a perspectivelor de risc şi de cercetare a dezastrului este exploatată în contextul comunităţilor bazate pe resurse naturale (Flint, Luloff, 2005). Comunităţile bazate pe resurse naturale ocupă o interfaţă unică între societate şi mediul înconjurător. Sub rezerva capriciilor controlului extern şi a cererii de resurse de pe piaţa globală, aceste comunităţi apar adesea deosebit de vulnerabile la efectele negative ale schimbărilor sociale şi de mediu. Într-adevăr , există cercetări substanţiale pe comunităţi bazate pe resurse naturale, care transmit o astfel de perspectivă (West 1994). Având în vedere această condiţie, comunităţile bazate pe resurse naturale sunt, de obicei privite ca fiind deosebit de vulnerabile la riscuri şi dezastre. Nu este surprinzător, însă riscul cercetării dezastrelor pune un accent considerabil pe comunităţi, ca victime ale proceselor distructive de mediu şi societate (Blaikie et al, 1994). Astfel de comunităţi bazate pe resurse naturale se presupun a fi limitate în capacitatea lor de a se poziţiona pentru a aborda circumstanţele negative. Ele sunt de obicei descrise ca fiind prinse în cicluri interminabile de vulnerabilitate şi în nevoie constantă de asistenţă externă pentru atenuarea dezvoltării riscului şi a recuperării în caz de dezastru (Freudenburg 1992). Atunci când este privită ca un întreg, această cercetare prezintă o înţelegere incompletă a vieţii comunităţii. Riscurile, dezastrele şi dependenta de resurse naturale afectează mai mult întreprinderile şi persoanele fizice şi au, de asemenea , un impact asupra comunităţii. În timp ce vulnerabilităţile comunităţii sunt reale şi, în consecinţă, la fel sunt şi abilităţile comunităţii de acţionare. Un cadru alternativ există , având în vedere că recunoaşte vulnerabilitatea comunităţilor bazate pe resurse naturale, însă fără a exclude capacitatea lor de acţionare. Aici, vom introduce o teorie interacţională a comunităţii pentru a aduce rolul agenţiei locale şi a percepţiei riscului de dezastre în contextul comunităţilor bazate pe resurse naturale (Luloff şi Swanson 1995). Un model conceptual de răspuns al comunităţii la risc şi dezastru urmează a fi prezentat. Comunităţi bazate pe resurse naturale O perspectivă tradiţională a comunităţilor bazate pe resurse naturale sugerează ca ele sunt dependente de extracţia resurselor şi a forţei de muncă intensive (cel puţin la început) şi sunt controlate pe plan extern. Ele sunt de obicei descrise ca punct de vedere instabil economic, prins într-o scurgere constantă a capitalului uman şi lipsit de diversitate (Krannich şi Luloff 1991). Dependenta de produse extractive este premisă unor factori structurali şi de relaţie de o mare putere dezechilibrată cu instituţiile externe şi agenţii acestora. De exemplu, controlul extern al comunităţilor din mediul forestier a avut de suferit, având în vedere că sateliţii corporativi le-a făcut ceva mai mult rău decât extracţia de cherestea. Ca urmare, ei au avut de suferit (Humphrey 1990; Marchak 1983). De-a lungul timpului, vulnerabilitatea din mediul rural a comunităţilor forestiere a fost documentată ca un model de inegalitate spaţială (Nord şi Luloff, 1993). Humphrey (1993), precum şi Krannich şi Luloff (1991) au constatat că ciclurile de instabilitate , din cauza unor circumstanţe dependente, au condus la o incapacitate de acţiune comunitară şi a sărăciei. Ca urmare, multele interpretări ale comunităţilor forestiere sunt saturate de un sentiment general de neputinţă. Definiţiile nu ar trebui sa fie statistice (Binder 1978). Statisticile recente legate de dependenta de lemn arată că s-a trecut de la dependenta de cherestea clasică la o mai mare apreciere a multiplelor valori, eterogenitatea structurilor socioeconomice şi a populaţiei, precum şi a factorilor de mediu asociaţi cu o înaltă calitate a vieţii. Mai mult decât atât, am început să înţelegem cum mai multe valori ale resurselor naturale şi ale interpretărilor se intersectează cu identitatea comunităţii şi a acţiunilor bazate pe comunitate, pentru a reduce vulnerabilitatea şi pentru a promova obiectivele comunitare (Luloff et al 2003;. Bridger şi Luloff 1999). Prin acest proces , dependenta de pădure a scos la iveală o parte din conotaţiile negative ale acesteia. Încercarea de a-şi afirma controlul la nivel local , precum şi beneficiile asociate cu activităţile economice şi non-economice se încadrează în administrarea studiilor locale forestiere şi a resurselor comunităţii pe bază de acţiuni (Luloff et. al 2003;. Gray et. al 2001). Comunităţile bazate pe resurse naturale sunt dinamic încorporate într-un context social şi geografic unde se intersectează colectivele de oameni, iar valorile concurente interacţionează (cf. Wilkinson 1991). Deşi dependenţa rămâne un obstacol, comunităţile bazate pe resurse naturale sunt văzute ca fiind vulnerabile , insuficiente şi eronate. Capacitatea comunităţii există în ciuda vulnerabilităţii acesteia. Modul în care oamenii lucrează împreună pentru a lua decizii şi a acţiona, valorile lor colective se intersectează în fata riscurilor, dezastrelor şi a vulnerabilităţilor de zi cu zi, iar acest lucru este esenţial pentru investigaţiile în aceste domenii. Cercetarea în caz de catastrofe Cercetarea în caz de catastrofe este marcată de două perspective distincte asupra relaţiei dintre mediu şi societate. Perspectiva dominantă ia în considerare în caz de pericol sau catastrofe mediul ca agent (Burton et al 1978), punând originea riscurilor şi a dezastrelor în mediul fizic sau tehnologic (Hewitt 1998; Gilbert 1995). Această perspectivă dominantă vede dezastrul în funcţie de un agent extern şi comunitatea ca victimă neajutorată a unui eveniment extrem (Hewitt 1983; 1998). Aici, asistenţa profesională este considerată ca fiind necesară pentru controlul naturii sau al tehnologiei şi pentru a reveni la normal. Făcând acest lucru, înseamnă că dezastrul este un agent de menţinere a echilibrului, indiferent dacă acest lucru contribuie la marginalizare şi vulnerabilitate. O perspectivă alternativă pune condiţiile sociale în centrul descrierii şi interpretării catastrofei (Hewitt 1998). Dezastrul ca şi perspectivă a vulnerabilităţii sociale sugerează că, în timp ce pericolele pot fi naturale sau tehnologice, dezastrele nu sunt decât rezultatul inevitabil al impactului unui pericol (Cannon, 1994). În schimb, dezastrele sunt rezultatul intersecţiei pericolului cu vulnerabilităţile de zi cu zi (Oliver Smith şi Hoffman, 2002). Cauza dezastrului se găseşte în procesele sociale, spre deosebire de procesele de mediu , care, în caz de dezastru rămâne, ca agent de perspectivă, ipoteza de neajutorare a comunităţii (cf. Blaikie et al. 1994). Perspectiva vulnerabilităţii sociale în caz de dezastru, adoptă în mod normal o abordare de dezvoltare descendentă şi are ca obiectiv reducerea vulnerabilităţii sociale şi protecţia reliefului (Blaikie et. al, 1994). În ciuda bunelor intenţii, se menţine statutul în cadrul comunităţilor, exacerbând marginalizarea şi ducând la creşterea vulnerabilităţii (Susman et. al. 1983). Implicarea la nivel local în atenuarea efectelor dezastrelor şi în recuperarea lor este de multe ori intenţionat exclusă (Cuny, 1983). Prin promovarea vulnerabilităţii sociale, în înţelegerea dezastrului, procesele de mediu sunt de multe ori eliminate din ecuaţie. Deşi este important să se evite determinismul mediului, includerea în contextul de mediu este esenţial pentru o analiză completă a comunităţii şi a dezastrelor. Aşa cum a scris Lowenthal, natura şi societatea au fost defalcate de o falsă simplitate, în interesul presupus al moralităţii. Dar ele sunt separate doar în minţile noaste, nu şi pe teren. Numai prin recunoaşterea unităţii de bază ale acestora ne putem împăca cu riscul de mediu. Bunăstarea socială este intrinsec legată de bunăstarea ecologică şi nu există nici o justificare pentru o separare între uman şi mediu (Wilkinson 1991). Este nevoie de o perspectivă pentru a merge dincolo de recunoaşterea faptului că vulnerabilităţile de zi cu zi au creat o distribuţie inegală a riscului de dezastre şi de succese în recuperare, acceptând parteneriatul dintre mediu şi societate (Field and Burch 1988). În mod tradiţional, în caz de dezastru, agenţiile locale au capacitatea de a acţiona în faţa unei crize, excluzând analiza sau privind forţele externe de mediu sau de vulnerabilitate socială (Blaikie et. al, 1994). Cele mai recente eforturi au arătat complexitatea vulnerabilităţii sociale şi au promovat rolul comunităţilor ca agenţi ai schimbării în reducerea vulnerabilităţii (cf. Stehr 2001; Mitchell, 1996). Cunoştinţelor locale de acţiune, participare şi control sunt importante în determinarea comunităţii de a răspunde la dezastre şi în recuperare (Schwab et. al 1998;. Morrow şi Enarson 1996; Berke et. al 1993). Unul dintre indicatorii de evaluare a vulnerabilităţii sociale la riscurile de mediu a fost utilizat în Statele Unite ale Americii (Cutter et. al. 2003). Cu toate acestea, există un decalaj semnificativ în literatura de specialitate în ceea ce priveşte vulnerabilitatea comunităţii şi răspunsul acesteia la dezastru. Totuşi, există o capacitate insuficientă pentru a înţelege vulnerabilitatea socială la nivel local (Cutter 2001). Nici interacţiunea dintre vulnerabilităţile biofizice şi sociale nu au fost investigate îndeajuns în contextul dezastrelor (Cutter et. al. 2003). Studiul bazat pe comunitate este necesar atât pentru a expune vulnerabilităţile şi capacităţile comunităţii, cât şi pentru inhibarea sau susţinerea recuperării locale. Cercetarea în caz de catastrofe tinde să se concentreze pe experienţa imediat următoare după dezastru. Un astfel de interval îngust de timp limitează posibilitatea de a înţelege în ce condiţii comunităţile mai rezistente au mai multe şanse de recuperare pe termen lung. Studiile longitudinale de recuperare sunt necesare pentru a reduce vulnerabilităţile şi capacităţile de creştere. Cercetări de Risc În timp ce cercetarea se concentrează asupra evenimentelor din timpul dezastrului şi imediat după dezastru , perioada de timp pană la dezastru devine obiectiv de cercetare. Există un număr de diferite perspective teoretice în literatura de risc. Acestea subliniază, riscul predominant, la nivel individual de analiză şi ignoră percepţia de risc la nivel de comunitate. La un capăt al cercetării de risc este o tehnică puternică sau o abordare mai realistă a riscului. Aici, mediul este considerat a fi extern societăţii şi poate fi măsurat în mod obiectiv (Lupton 1999). Incertitudinile care nu au nici o probabilitate calculabilă sunt excluse de la analiza de risc tehnic, aşa cum sunt construcţiile sociale sau percepţiile (Cothern 1996). La celalalt capăt al spectrului sunt abordările construcţioniste sau relativiste , care subliniază modul în care oamenii atribuie un sens lumii lor (Irwin 2001). Perspectivele puternice constructiviste abordează riscul ca pe ceva subiectiv cunoscut. Ce cred oamenii şi ce viziuni au ei asupra lumii culturale sunt ceea ce fac riscurile reale (Raynor 1992). Riscul a fost destul de ambiguu definit în literatura de specialitate. Din punct de vedere tehnic, riscul este probabilitatea apariţiei unui eveniment nedorit (Knight 1921). Perspectivele sociale constructiviste au tendinţa de a defini riscul ca o condiţie a mintii, în opoziţie cu o probabilitate statistică (Douglas şi Wildavsky 1982), deşi aprecierea a crescut pentru un amestec de abordări constructiviste sociale şi tehnice (Irwin 2001). Abordările alternative se află între capetele teoriei riscurilor. De exemplu, perspectiva psihometrică are atât o abordare cognitiva, cât şi o abordare individuală pentru măsurarea ipotetică a percepţiei riscurilor (Lazo et. al 2000). Ea se bazează pe presupunerea că percepţia riscurilor este insuficientă; interpretările realităţii şi opiniile experţilor tinzând sa fie glorificate. Lucrul alături de Tversky şi Kahneman (1974) este adesea folosit ca bază pentru perspectivele cognitive cu privire la risc, criticând cunoştinţele, pe care le consideră cauza alegerilor necorespunzătoare. Din acest motiv, perspectiva psihometrică nu se pretează la o atmosferă de colaborare între risc şi gestionarea resurselor naturale, scăpând din vedere mai mulţi factori contextuali care influenţează percepţia riscului şi a acţiunii. Cele mai multe perspective teoretice pun accentul pe unitatea individuală de analiză a riscului, deşi unele se bazează puternic pe influentele contextuale şi culturale în jurul valorii individuale (Hannigan 1995). În plus, cercetarea riscului general se concentrează pe posibilitatea unui eveniment negativ şi pierde atât vulnerabilităţile care există în procesele de zi cu zi, cât şi intersecţia lor cu procesele tehnologice sau naturale şi a fenomenelor care creează situaţiile riscante (Hewitt 1998). În schimb, cercetările recente asupra riscului au evaluat experienţa comună a comunităţii, precum şi răspunsul acestora la risc. Acest lucru a demonstrat complexitatea percepţiei şi dinamica comunităţii, inclusiv rolul împuternicirii locale şi al acţiunii corespunzătoare riscului (Zavestoski et al. 2002). Concentrarea asupra răspunsului comunităţii la risc recunoaşte că experienţele colective reprezintă o interfaţă între procesele sociale şi de mediu. Aceste studii scot în evidentă noile teorii de risc asupra comunităţii. Din păcate, cu toate aceste teorii examinarea răspunsului la nivel comunitar , precum şi contaminarea şi/sau a riscurilor tehnologice, ca şi în cercetările descrise mai sus, nu este completă. Studiul riscurilor naturale a fost lăsat în domeniul studiilor pericolelor naturale, în cazul în care acţiunea umană este adesea văzută ca fiind constrânsă prin procedee fizice (Axelrod et. al 1999). Această bifurcaţie între originile presupuse ale riscului au fost criticate (Quarentelli 1998). Cu toate aceste, cercetători cum ar fi Ulrich Beck (1992, 1999), Erikson Kai (1976, 1994), dar şi alţii (Kroll-Smith et. al 2002) au continuat să consolideze distincţia între riscurile tehnologice şi naturale, bazate pe presupunerea că riscurile naturale se întâlnesc cu caracteristicile terapeutice ale comunităţii care servesc în ameliorarea întreruperilor. Spre deosebire de pericolele naturale, riscurile tehnologice s-au întâlnit cu procesele corozive ale comunităţii care descompun structura socială din cauza ambiguităţii riscului (Picou şi Gill 2000). Noţiunea terapeutică a comunităţii este răspunsul muncii lui Friz, care a susţinut că solidaritatea ar apărea în mod natural în caz de dezastru. Partajarea pe scară largă a pericolului, pierderii şi privării produce o solidaritate intimă, solidaritatea grupului primar printre supravieţuitorii care înving izolarea socială şi oferă un canal de comunicare intimă, o sursă de sprijin fizic şi emoţional, precum şi de reasigurare (1961). Pe de altă parte, Teza de risc asupra societăţii a lui Beck (1999) se bazează pe ideea că o modernizare reflexivă la nivel mondial ameninţă bunăstarea generală, creând un climat de anxietate asupra omenirii. Pentru Beck (1999) o creştere mondială a riscului tehnologic duce la mobilizarea politică pe scală globală, spre deosebire de structurile tradiţionale, locale ale solidarităţii. Procesul modernizării reflexive şi al schimbării contextului de risc conduc către o individualizare socială, mai puţin legăturile sociale tradiţionale între indivizi (Lupton 1999). Teza lui Beck perpetuează distincţia polarizată între originile naturale şi tehnologice de risc şi catastrofe. În ciuda pretenţiilor cu privire la răspunsurile comunităţii terapeutice sau corozive, puţine dovezi empirice susţin ipoteza, dincolo de mai multe studii de caz care nu au reuşit sa măsoare nivelurile comportamentului altruist (Picou şi Gill 2000). Întrucât recuperarea după dezastru a fost rareori urmărită în timp, există, de asemenea puţine dovezi empirice despre caracteristicile terapeutice care apar sau persistă pe tot parcursul procesului de recuperare. Lucrările lui Erikson legată de Buffalo Creek, dar şi alte lucrări care se confruntă cu dezastrele create de mâini omeneşti (1976, 1994) atribuie vagi modificări, fără a oferi prea multe dovezi de susţinere, mai ales la nivelul comunităţii. Suntem conştienţi că niciun studiu comparativ asupra unei comunităţi nu este suficient de riguros. Lipsa unui suport empiric larg pentru comunitatea terapeutică reflectă noţiunile neomogene ale proceselor sociale, aşa cum au fost invocate de mari teoreticieni, cum ar fi Beck (1992, 1999). De fapt, nu toate grupurile de oameni sunt la fel de expuse la pericole sau riscuri (Tierney 1999). Realitatea în care comunităţile sunt complexe, nediminuate în faţa riscului, este adesea ignorată. Cercetările recente contestă ipoteza de răspuns la risc, chiar în cazurile luminate şi emancipate, care au apărut în faţa riscului tehnologic (Zavestoski et al. 2002; Gunter et al. 1999; Rich et al. 1995). În plus, cercetările asupra riscului au ignorat riscurile naturale sau acelor riscuri care rezultă dintr-o combinaţie de procese naturale şi antropice, în special a celor legate de gestionarea resurselor naturale (Axelrod et al., 1999.). Distincţia între riscurile tehnologice şi cele naturale promovează o falsă dihotomie (Weiss 2001). Creşterea conştientizării rolului vulnerabilităţii sociale şi a explicaţiilor dezastrelor, au condus la apariţia semnificativă a modelelor teoretice şi a înţelegerii contextuale (Cutter 2001). Bibliografie Axelrod, L. J., T. McDaniels, and P. Slovic (1999). Perceptions of ecological risk from natural hazards. J. Risk Res. 2(1):31–53. Berke, P. R., J. Kartez, and D. Wenger (1993). Recovery after disaster: Achieving sustainable development, mitigation and equity. Disasters 17(2):93–109. Billings, D. B. (1990). Religion as opposition. Am. J. Sociol. 96:1–31. …. …. toate sa corespunda cu citarile Strategia de INVATARE Retineti cum se invata la toate disciplinele. Cititi acest material de 3 ori! Aveti nevoie de 4 repetitii ca sa puteti sti materia. Se invata dupa carte, xerox sau foi. Foile se pun in coperti ca sa aiba continuitate. Nu se invata de pe foi neprinse in coperti. A. Varianta Lunga (daca incepeti sa invatati de inceput de an) La final de saptamana sau in ziua libera cititi cursurile prima data si subliniati cuvintele cheie, realizati notatii pe cursuri. In vacanta, numarati cate pagini aveti de invatat si programati-va exact in ce zile veti invata. In fiecare zi aveti de invatat cam 10 pagini, 1 pag pe ora.
1. se fac acolade la textul “vital” (selectezi esentialul din materie – asa incat la fiecare subiect sa poti scrie minim 10 aspecte), 2. se subliniaza materialul (vezi cartea de neuro cum se subliniaza si cum se pun barile care delimiteaza paragrafele de citit-spus). (Nu incepi sa inveti un text neorganizat). - se pun parantze, - se fac sublinieri cu o linie ca sa evidentiati cuvinte cheie - sublinieri cu 2 linii scurte la aspectele de aceeasi factura/ idee - se taie cuvintele inutile (care ocupa spatiu mnezic) sau bucati de text care repeta acceasi idee, sau care nu pot fi retinute/ intelese. - se numeroteaza ideile, - se face semnul la concepte cu care incepe o idee - liniile oblice spre dreapta scot in evidenta enumeratii sau mai multe idei din aceeasi fraza. II. Strategia de invatare Ca sa stii o materie trebuie sa treci prin ea de 4 ori, dupa sublinierea/ organizarea materialului.
III. PROGRAMUL DE LUCRU in sesiune (min. 10 ore dupa regula: 50 min. invatare, 10 min pauza). Trezire la 7. De la 8 se citeste la masa (in pozitia corporala pe care o veti avea in examen. Lucrati la aceeasi masa, NU in pat, Nu se asculta muzica, Nu se deschide TV., nu se discuta cu altii), Materialul este inclinat pe masa (puneti 2,3 carti ca suport). Cititi pana la 8.50. Apoi 10 min stati intinsi in pat (altfel vor ceda muschii si veti renunta dupa 4,5 ore). De la 9 la 9.50 la fel. Pana la 11.30 sau 12 cand e pauza de masa. Reluati pana la 15. Pauza 2 ore stat in pat chiar daca nu dormiti (muschii spatelui trebuie sa se relaxeze). De la 17 la 22, sau 23 reluati acelasi regim. !!!!NU se invata in pat, sau cu cartea pe genunchi, ci numai la masa, stand pe scaun. Trebuie sa aveti aceesi pozitie ca in timpul examenului. IV. TEHNICA DE INVATARE
CONCLUZIE: In presesiune citit pe paragrafe de 4 ori si spus. Mergeti mai departe pana finalizati tot. Sunt necesare 2 treceri prin materie (citit paragrafe de 4 ori si apoi spus paragraful). In sesiune, sunt necesare alte 2 treceri prin materie, daca aveti timp atunci cititi de 4 ori (a treia trecere) si incercati sa spuneti. Apoi de 3 ori fiecare paragraf cu sa fara spus (a 4a trecere prin materie). Daca nu aveti timp cititi de 3 ori (si spuneti cu voce tare) si de 2 ori fiecare paragraf cu sa fara spus. Nu reveniti, daca simtiti ca ati uitat!!. Va trebui sa invatati 2,3 pagini pe ora (depinde de timpul disponibil si de material). V. ATENTIE Secretul vital al CONCENTRARII materiei. Principiul 1 : Cu o zi inainte de examen invati, NU se ia pauza !!! (gresala fatala) Principiul de aur : Cu o jumatate de zi, sau 6 ore inainte de examen (in ziua dinainte sau dimineata, daca aveti examen la ora 11 sau 12 – varianta ideala), cititi tot o data cu voce inceata, o pagina la 1,2 minute, murmur, parcurgand rapid cu ochii. Principul de diamant : Inainte de a pleca la examen rasfoiti materia, ca si cum o fotografiati cu ochii, dati pagina dupa pagina la secunda. Principiul final: dati toate paginile vazand numai titluri si subtitluri. Abia acum aveti sentimentul de stapanire a materiei. El se castiga in ultimile ore si trebuie sa dureze cateva ore, cu cota maxima in examen. Dvs. invatati pentru un examen de 1,2 ore. Este ca si la box, te antrenezi pentru un meci de box, numai in meci trebuie sa fii capabil total, nu si inainte. VI. EVITATI ERORILE DE INVATARE:
Deci mintea trebuie sa fie lasata sa lucreze singura, fara a o epuiza inutil. Dvs. nu trebuie sa depuneti efort, ci doar cititi si spuneti paragraful. Tot asa mai departe. Luati la rand materia ca sa aiba continuitate. Concentrarea finala este esentiala, abia in ultimile ore exista stapanitea materiei. Succes! Eugen Avram ................................................ Alte informatii utile
……………………………………… Guidelines for student presentations General guidelines:
Suggestions:
Communication:
PowerPoint:
Your social image: your hair, clothes, movements. Yüklə 73 Kb. Dostları ilə paylaş:
|