Zalán tibor cântec pentru Căluţul de lemn uitat la soare



Yüklə 143,54 Kb.
səhifə1/2
tarix03.01.2022
ölçüsü143,54 Kb.
#48440
  1   2


ZALÁN TIBOR

Cântec pentru Căluţul de lemn uitat la soare
În bisericile întunecoase împuţite ale Asiei

unde liliecii se-aşază pe inima aurită a lui Isus

în bisericile cu turle peste turle

unde ard lunile negre şi se prăbuşesc geamurile cu vitralii

în bisericile necruţător mântuite cu icoane

unde pitacii zornăie ca nişte cătuşe în pumnul cerşetorilor

în bisericile cu pereţii-mproşcaţi de sânge de-o tăcere mortală

unde sfinţii tropăie în cizme de pâslă

– – – – – – – – – –

mă văicăresc îmbătat cu mied

că nu mi-au mai rămas bani de-o chitară ieftină
mă ghemuiesc şi sub toga liliachie a Maicii Domnului
îmi zăresc Dama pe care mi-o taie regele negru

şi-mi pare rău

că mi-a putrezit şi ultima filă albă
dintre degete Fredonez

Taică-meu care dă la sapă

îşi împinge roaba asudată

pe sfoara de mătase galbenă întinsă în cupolă


şi fâlfâitul de-aripi al bunică-mii
îmi zboară şapca din cap trântind-o de perete

Biata bătrână

s-a speriat de frig şi a sărit pe-o frânghie ce mormăie
cu care s-a pregătit să bage sârma-n nas dimensiunilor sfrijite
aşa atârna în gang
i-au scuipat faţa păroasă

Mi-e frig

da’ nu-i nimic încep să prind crustă

mi-am tapetat cu versurile lui Luis Ayala camera


în care ploşniţele emigrante au încheiat o alianţă militară

în stomacul unui vierme de fier

ne-am apropiat pe sub pământ de şedinţa latino-americană
îl ascultam febril tremurând pe vorbitorul ochelarist
şi-mi părea rău că nici spaniola nici mongola

n-o ştiu


eram singurul blond

între ei


m-au înţeles

şi mi-au pus în braţe nişte nori smiorcăiţi să-i îngrijesc

MIRA AQUI

omul blond

care n-are bani de chitară-i orfan

şade în colţ şi fredonează

lacrimi cu pâine pâine cu lacrimi

şi dama de-acasă i-o trosnesc craii

asta fredona omul blond

în colţ de biserică îşi îngroapă faţa în poala Mariei


şi-i este frig

nu îndrăzneşte să tutuiască trecerea timpului


de douăzeci şi trei de ani îi creşte părul pe piept
trebuie alese mărgelele de sticlă dintre porumbei

vine zăpada

mi-a căzut tocul cizmei

se cască precum un crap gras

sub fustele în flăcări ale femeilor nesatisfăcute
îmi pun ochelarii

cu 6563 de dioptrii

este verde şi neagră şi paşte

pleacă şi zăpada

Trebuie şters sângele de pe uşa mea

şi-au tăiat reciproc urechile nişte boxeri beţivi


cu mănuşi rupte ieri sau cam aşa ceva
Şi-n iad e trădată NAŢIUNEA MAGHIARĂ

am

ci-tit şi grăsimea stratului de ozon al pământului


am încercat s-o stabilesc proporţional cu pielea rinocerilor
miopi

tot în biserică şi evident nu demult


OTT-ó ziaristul din Kecskemét traversează în fugă baia
goală

acum şaptezeci şi cinci de ani s-a născut Kassák Lajos


cu care n-am nicio treabă sunt pure abordări empirice

sunt posibile

pe-un disc de Mahler călăreşte pe lângă mine

prietenul meu am băut tot ceaiul împreună şi am aprins


o cameră subînchiriată

când


şi-a procurat o iubită pe acoperişuri picura ploaia
ca ciupită de boala somnului

O O-ul e caraghios mi-a zis

nici n-a observat capcanele ce sâsâiau

care se căţărau de jur împrejur


ca muştele ce se strâng la mierea picurată pe masă
Din ochii mei beţi roiesc fluturii de noapte versurile libere
ar trebui să mi le binecuvântezi Gabriel García

începe


ALAIUL

loveşte pătratele de marmură roşie

psalmul cu-aripi de metal de-un chintal

Sub cupolă

îşi flutură coada roşie bunica poeţilor păsării Phoenix

„pe lume totu-i schimbător”

scria autorul unuia dintre poemele mele

pe urmă de ruşine şi-a dat foc

din cenuşa lui au răsărit păsări-urzică furioase
toată noaptea au lătrat şi-au bătut în zăbrelele de la fereastră
aici am auzit ŢĂRÂNĂ şi CENUŞĂ

Şi-a pus şi el pe liber inima

multă vreme n-am îndrăznit

să merg pe pod până la capăt

mi-era teamă să nu se destrame Structurile Gramaticale Eterne
tenişii găuriţi ai lui Joyce

se rotesc sunt a XXXIV-a planetă din Sistemul Solar

! locurile rămase libere Mendeleev!

trimit la grijile lui legate de încălzire

pânza TIMPULUI
a fost cusută deja cu hărnicie de maşina

cu numărul 67 seria BRL

şi-n braţele cusătoreselor se umple cu magmă

pumnul meu nerăbdător

vrei să fii un trandafir tomnatic sau un căluţ galben

m-a întrebat metacarpul bolnav de stomac al episcopului

când a trebuit să i-l sărut la şase ani

dar am trecut peste toate toate TOATE

şi fără femeie dorm până după-amiază la cinci

şi dacă nu mă deranjează ploşniţele


cânt cântece maghiare

şi cântece maghiare

trebuie să atingi umorul
mi-a spus un redactor foarte european

UMORUL


deşi nu sunt vegetarian
el a plătit berile ce-au prins un gust amar în gurile noastre
Marea Generaţie alunecă pe cur la vale

şi încotro –

la intrare am furat o lumânare de-nmormântare
înainte să-mi fie smulsă din mâini cartea cu cântece
urmăream moartea sugea sânul secătuit
al unei bătrâne

şi trupul de sugar

i l-a năpădit sângele

Eşti un bărbat formidabil

: mi-a sâsâit cactusul ameţelii

când pe ţărâna potecii a adormit crocodilul

e-adânc Nilul

care Nil


care Nil e-un nil adânc

aş dori să mă cer până la closet


dar cârpa de duşumele uitată în receptorul telefonului
mă-mpiedică să descopăr America

ca prim pas şi ca pas de-al doilea

şi ca al doilea pas să-i recunosc în primul
pe morţii culcaţi pe spate

a trebuit să reflectez asupra acestei chestiuni

am aşezat aşadar lumea pe fundamente logice

în sinea mea

!! SĂ ÎNFIINŢĂM FABRICI DE CHITARE!! – !!

am răcnit eu

când iubirea a căzut pe spate pe pietre

şi fecioara palidă uscăţivă a dat în diaree

pe scara rulantă a metroului
tot e bine că membrana din difuzorul lui Fernandel nu

pârâie


atât cât atât ar trebui

împotriva lui Timpul

dospeşte burta munţilor dau în ea picioare însângerate

în vagine sărutate să ne implorăm

ÎNAPOI
întru îndurare

ajungem acasă şi ne culcăm lângă iubitele noastre ca


ucigaşii

în locul inimii noastre cosoarele

pescarilor greci

!

lasă-mă i-a şoptit unei arhitrave


de când cu amestecul de persoane

mă delectez cu versuri moderne

şi dacă mă împreunez cu femeia pe care-o iubesc

dau drumul

parâmelor

şi la persoana întâi singular

mă cer afară la toaletă

până ce cârpa de duşumele ce trăncăneşte la telefon


descoperă America

America o descoperă

cârpa de duşumele ce trăncăneşte la telefon până

mă cer afară la toaletă

la singulara persoană întâi şi

parâmelor

drumul le dau

îmi place cu femeia mă-mpreunez şi dacă

cu moderne versuri mă delectez

cu-al persoanelor amestec de când

arhitravei înţelegătoare i-a şoptit lasă-mă

iii


DAR istoria nu-i bucătăria dietetică a bolnavilor de stomac
o să vomit această epocă

şopti trist

acuzatul de mai târziu I. Cristos
în mână are-un ciocan cu el se pregăteşte să sfarme pe mutter
maică-mii i-a paralizat piciorul

asta-mi aduce aminte

e frig aici O să mă-nfofolesc mai bine cu lumea

trecerea timpului totuşi mă tutuieşte

trecerea timpului Pe masa rotundă a regelui Arthur
a explodat trandafirul de cristal

gemete roşii


pesemne

atunci
am băut

prea
mult

Cu Viaceslav Kuprianov îl înjuram

în japoneză pe Evtuşenko şi pe Voznesenski
îl scuipam

Dar apele au restituit nopţii lotuşii


Au montat trei aparate de ascultare ca să m-asculte
şi sus clopotele tăcute se

h ă
â n


ŢÂ

am făcut armata dacă mi se cer documente


arată-le animakino-ul tău de mituhai
am înfulecat o carte de la bibliotecă cu limba coclită

şi-n Grecia am priceput că cinstirea poeţilor

maghiari e supremă

de-atunci la crâşma catedra de Pace

am ţinut prelegeri fără apă

totuşi aprind lumânarea


un bărbos bombăne un Tatăl Nostru cuman pentru mine

îmi plac


oamenii palizi eu mă înroşesc întruna

mi-e doar în ochi

a urmat MUTAREA cu CALUL şi totuşi parcă
înaintează liniar în Timp

deşi e
i


a
ş

mă vând zorilor cu un formalism îndrăzneţ

ce gen literar
ar spune profesorul Mihály Maestrul

care n-are voie să recomande această poezie

tot timpul e-n camera lui unul din cei care

sunt pălmuiţi la colţ la modul futuristic

Ei linişte Pe liniile unduitoare

se-mprăştie boabele de struguri

SĂ SUFERIM PENTRU MINUNEA FECIOAREI MARIA

Păcat că sunt necredincios


şi că am mutra amară

şi mă citesc de la coadă la cap ca un ziar japonez

( )*

important e că pelicanii au ajuns la ţărm


şi cine-a fost dat jos din ştreang a zâmbit fericit
mi-am vândut o cămaşă neagră

mi-au rămas două

nasturii cusuţi pe piele îmi zornăie la amiază
trebuie să plec într-o pădure unde se poate

Poetissa strânse portocala între picioare

poarta bisericii s-a trântit pe dată
trebuie să-mi schimb numele ca să

mâna unor oameni necinstiţi


a murdărit gâtul lebedelor
de-aceea am înmuiat lumina în pălărie
oi fi tras un chintal jumate cu nervii încărcaţi
de groază

(tre’


povestesc
tre’

povestesc1)


iar se-nmulţesc morţii

pică din degetul Timpului

verzi ca boabele de mazăre

iată şi Dirigintele


îi învaţă pe îngeri să călărească latineşte
KISZI MATA

face negoţ cu blugi pe Rue de Lévis la numărul 92


lucrurile vraişte aparent

aşa cum liliacul se-avântă înapoi în soare


am înţeles conexiunile dar sensul se deschide

doar în conexiuni inverse

au venit sărmanii oameni

îşi cărau fericirea însetată în cutia maşinii de tricotat

mi-au băut sudoarea din palme

a prins să strălucească uraniul în oasele noastre

şi şarpele mulţimii mi-a mursecat coada

Am încercat desigur şi cu poezia autoreferenţială

dar la chemare n-aţi ieşit în faţă DUMNEAVOASTRĂ
v-au cosit trestiile

v-au cosit însă cu totul

au strigat epigonul

deşi din sângele meu erau coapte pogacele oraşului

totuna-i

Homo Sapiens fossilis

spaţiul euclidian tridimensional nu poate fi demonstrat

în cazul generalizării domnul eN eL trece în grădinUgaria

tre’ să-mi formez un sistem independent
da-i greu aici în biserică cu şliţul desfăcut

şi-atunci a urmat MUTAREA cu NEBUNUL

calul magnetic al trecutului

a atras toate cuiele din cruce


a trebuit deplâns

Isus C.

care s-a prăvălit cu braţele deschise
Am lăcrimat şi din alte motive

fiindcă la etajul 9 a revenit durerea


surcele de argint la locul faptei un lanţ de argint
tot m-a ajuns din urmă o scrisoare

i-a pus frâu creierului meu

mă iubesc mulţi aici la noi

»:!?...” ”...?!:«

aşa mă-ndemna Cavalerul Ferigii şi îmi bea vinul

dar se gândea la szeged şi din ochi i s-a rostogolit


?atunci ne-a restituit noapte apelor?

asta am vrut să simt în biserică

însă doar deşi şi totuşi precum cu toate astea

Se pregăteşte în mine

Opus No. 2.

e important

totuşi o carte nu poate avea

totuşi titlul

Fouché la M

la luna plină iar am avut febră

de parcă aş avea vreo treabă cu cineva

am ascultat zorii cu zăngănitul greu al motoarelor

m-a vârât pe fereastra femeii divorţate
atunci am început să fumez pipă şi îngerii au strănutat

totu-i din cauza fariseului bărbos

care m-a umilit

pe tema Femeii şi-a Bărbatului


pot fi umilit cu-atâta uşurinţă

de când ştiu că pot fi umilit cu-atâta uşurinţă

aşa cum pe pereţii unei camere foarte burgheze bărboasă


Yüklə 143,54 Kb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin