[]
TRASEUL PERETELE CAPRELOR (4A)
Yüklə 489,19 Kb.
|
11. TRASEUL PERETELE CAPRELOR (4A) Pentru accesul la bază folosim drumul descris la punctul numărul zece. De la intrarea în traseul Erasmus Nyárády escaladăm săritoarea ce întrerupe vîlcelul pe oare am urcat pîna în acest moment, apoi ne îndreptăm spre stînga, la baza Peretelui Caprelor, unde, lîngă o excavaţie în perete şi un trunchi uscat de copac, observam primele pitoane ale traseului. Dacă, odată ajunşi deasupra săritorii amintite mai sus, ne vom îndrepta spre dreapta, vom descoperi peştera Erasmus Nyárády - o Grota a lui Hili în miniatură. A doua variantă de acces, mult mai interesantă, este legarea traseului Peretele Caprelor de traseul Erasmus Nyărădy. Această variantă a fost descrisă la tura anterioara. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Primii metri îi parcurgem pe creasta din stînga excavaţiei, apoi escaladam, cu ajutorul scăriţelor, o placă deasupra căreia regrupăm. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Ne căţărăm pe verticala peretelui pînă în dreptul unei nişe, traversăm spre stînga spre un arbust, apoi continuăm traseul pe un brîu de iarbă pe care îl urmăm pînă aproape de sfîrşit, unde regrupăm. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ, încheiem ascensiunea brîului, apoi atacăm o placă şi un diedru punctat cu pitoane. O traversare spre dreapta şi încă un pasaj vertical ne conduc în regrupare. A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Urcam în caţărare liberă zonele friabile de deasupra noastră şi, după aproximativ 30 de metri, ajungem la încheierea traseului. Ne aflăm foarte aproape de platoul Dealului Sîndului unde întîlnim marcajul punct roşu care ne conduce la cabana Cheile Turzii. PREMIERA: Kovács Gheorghe.
La ora actuală, Madona Neagră este cea mai dificilă şi mai lungă tură alpină din Cheile Turzii, gradul de dificultate menţinîndu-se constant ridicat pe toată lungimea ei. Baza acesteia se găseşte la aproximativ zece metri aval de intrarea în traseul Vigh Tibor. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Escaladăm la liber o fisură care ne conduce într-un horn înierbat. În continuare, trecem o surplombă şi regrupăm la baza unui alt horn.1 A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Escaladăm hornul surplombat la baza căruia ne-am oprit şi regrupăm aproape de baza celui de-al treilea horn. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Din locul de regrupare efectuăm o traversare spre dreapta pe un brîu de piatră, întrerupt la mijloc. Pe prima parte, o surplombă care tinde să ne arunce în afară ne îngreunează mersul. Regruparea o găsim pe un prag de iarbă la baza unui alt horn. A PATRA LUNGIME DE COARDA. Urcăm cinci-şase metri pe horn, apoi intrăm intr-o traversare scurtă de trei metri spre stingă, urcăm pe verticală în bavareză patru metri, traversăm descendent spre stingă încă patru metri, pentru ca în final să intrăm într-un horn. Parcursul dintre cele doua hornuri este unul dintre cele mai dificile pasaje ale traseului, fiind cotat de autorii premierei la gradul VI. În continuare, escaladăm hornul pînă la întinderea completă a corzilor. A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Ne caţărăm încă zece metri pe horn şi ieşim la o placă stîncoasă. Odată trecut acest obstacol ajungem pe vîrful Piciorului Peretelui, unde regrupăm. A ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ. De pe vîrful Piciorului Peretelui începe marea traversare a Peretelui Uriaş. Trecem o surplombă deasupra căreia intrăm pe linia unei fisuri bine conturate.2 În continuare, depăşim două surplombe suprapuse, un brîu şi încă o surplombă, ieşind pe alt brîu ascendent, unde regrupam. A ŞAPTEA LUNGIME DE COARDĂ. După o fisura pe care o depăşim în escaladă artificială, trecem pe deasupra unei surplombe şi ajungem sub un tavan. Continuăm traversarea pînă pe un brîu pietros, dificil şi ascendent, spre dreapta, unde regrupăm. A OPTA LUNGIME DE COARDĂ. După ce trecem o muchie, ajungem sub un pasaj foarte dificil, al cărui început este marcat de un piton mic în care nu putem prinde decît un cîrlig fifi sau o carabiniera foarte subţire. Faţa de stîncă de deasupra o parcurgem într-un mers la limita căderii. O surplombă şi o zonă friabilă sînt ultimele puncte caracteristice ale lungimii. Regruparea, deosebit de comoda, ne permite un popas mai lung. A NOUA LUNGIME DE COARDĂ. Din regrupare înaintăm cu mare atenţie pentru a nu pierde linia traseului, zona care urmează fiind deosebit de frămîntată. Primii metri îi parcurgem în traversare spre dreapta, trecem o muchie şi observăm că platforma unde am regrupat este aproape desprinsă din perete. În acest punct am terminat practic traversarea Peretelui Uriaş. Escalada continuă peste o surplombă prin zone extrem de friabile. A ZECEA LUNGIME DE COARDĂ. O traversare spre dreapta ne conduce într-un horn care se termină într-o zonă înierbată. A 11-A LUNGIME DE COARDĂ. Ne apropiem pe iarbă de baza unui alt perete. A 12-A LUNGIME DE COARDĂ. O succesiune de surplombe şi plăci stîncoase care culminează cu un pasaj unde înaintăm în bavareză, ne scot pe un brîu de iarbă. A 13-A LUNGIME DE COARDĂ. Deasupra noastră observăm două hornuri. Urmîndu-l pe cel din stingă ieşim pe creastă în punctul unde se încheie traseele Vigh Tibor şi Peretele Porumbeilor.1 Variantele de revenire la cabană sînt descrise la punctul numărul 13. PREMIERA: Silvius Iorga, Octavian Bratilă, la 15.10.1984.
În zona numită Mijlocul Cheii, versantul stîng se ridică impresionant spre înălţimi. Este imensa platoşă de stîncă ce poartă un nume sugestiv - Peretele Uriaş. Aici, vizavi de Vîrful Puşcariu, se desfăşoară pe toată verticala peretelui traseul Vigh Tibor considerat pînă nu de mult cea mai dură tură alpină din Cheile Turzii. Traseul este o piatră de încercare pentru toţi alpiniştii sosiţi în acest paradis de stîncă, fiind constituit dintr-o succesiune de surplombe, hornuri, traversări expuse, eşalonate de-a lungul verticalei peretelui. In plus, este şi printre cele mai lungi din Chei, începînd la nivelul Hăşdatelor şi terminîndu-se în imediata apropiere a Crucii Sînduleştilor. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ, începe de lîngă albia rîului. O fisură vizibilă din potecă şi orientată spre stînga, pe care o parcurgem în escaladă liberă, este primul obstacol al traseului. Urmează un horn deasupra căruia regrupăm într-o zonă cu iarbă, la o placă spălată. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Din regrupare plecăm spre stînga pe un brîu de iarbă. La nivelul nostru se află o surplombă pe care o vom trece în traversare. Un alt horn este, din nou, ultimul obstacol al acestei lungimi de coardă. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ, începe cu un scurt traverseu uşor descendent spre dreapta, sub surplomba de la nivelul regrupării. Depăşim direct acest obstacol şi suim pe un prag de piatră ce ne conduce ascendent spre dreapta pînă sub o placă. O escaladăm prin stînga, pentru a ieşi pe un brîu de rocă friabilă. Atenţi să nu rostogolim pietre în vale, ne angajăm pe el şi, în scurt timp, ajungem la o platformă unde regrupăm. A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Din regrupare o luăm puţin spre stînga pe o fisură ce trece pe la baza unui mic diedru. Din acest punct avem de ales între două variante. Una dintre acestea „propune" continuarea escaladei diedrului, trecînd peste o placă, unde vom folosi scăriţele, şi ieşind în regrupare, după ce am depăşit o zonă friabilă. A doua varianta „escaladează" o mică parte din diedrul iniţial, apoi face o traversare spre dreapta intrînd dintr-un alt diedru mult mai deschis decît primul, surplombant în partea finală, şi iese pe un brîu de iarbă, care, parcurs spre stînga, ne conduce în regrupare. A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Din regrupare putem ieşi spre stînga, pe iarba, spre baza traseelor Peretele Porumbeilor şi Diedrul Porumbeilor. Noi însă escaladăm, într-o frumoasă bavareză, o faţă de stîncă brăzdată de o fisură şi ieşim pe o creastă uşoară cu multe zone friabile. La capătul crestei putem alege mai multe variante pentru a ajunge în regrupare: a) escaladăm hornul din stînga, b) facem o combinaţie creastă-horn. Regruparea, comodă, este vecină cu regruparea din traseul Madona Neagră. A ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ, începem cu o traversare spre stînga, pe o placă cu prize fine. Escaladăm în continuare o surplombă, apoi ne îndreptăm spre stînga; traversăm o fată de stăncă şi ajungem la intrarea într-un horn. Dacă pînă aici am întrebuinţat destul de des scăriţele, hornul îl vom parcurge în escaladă liberă. În partea lui finală, acesta se desparte în două. Noi escaladăm ramura din dreapta şi la sfîrşitul ei regrupăm. A ŞAPTEA LUNGIME DE COARDĂ. Deasupra observăm o arcadă de stîncă. Folosind scăriţele, o ocolim prin partea stînga. Trecem peste o placă surplombantă, după care intrăm într-un horn cu porţiuni friabile. La ieşirea din horn, un brîu stîncos orientat către dreapta ne conduce pînă în dreptul unei plăci. Facem o traversare scurtă şi expusă şi ajungem la baza unui alt horn unde regrupăm. A OPTA LUNGIME DE COARDĂ. Primul obstacol al celei mai frumoase lungimi a traseului este hornul în care am regrupat. Traversarea ce urmează, fără a fi deosebit de dificila, este una dintre cele mai expuse din traseele din Cheile Turzii. Numai pasajele de traversare din noul traseu Madona Neagră o întrec în spectaculozitate şi lungime, dar nu şi în înălţime. Sub noi se prăvăleşte Peretele Uriaş, la baza căruia curge apa Hăşdatelor. Pitoanele bătute de jos în sus sau îndoite după ce au intrat doar cîţiva centimetri ne îndeamnă să înaintăm repede. In mijlocul traversării întîlnim, prinsă în perete, o placă în memoria lui Vigh Tibor1. La încheierea acestui pasaj, ne căţărăm iar pe verticala peretelui depăşind o surplombă dificilă. Regruparea o facem într-o zona cu iarbă. A NOUA LUNGIME DE COARDĂ. Doua variante ne stau în faţă: putem escalada fie creasta din stingă, fie hornul din dreapta. Ambele variante au zone friabile. După aproximativ 30 m regrupăm pe un umăr al crestei. A ZECEA LUNGIME DE COARDĂ. Urmînd linia crestei trecem o surplombă după care străbatem o zonă friabilă. O placă spălată şi un diedru sînt ultimele obstacole ale lungimii. A 11-A LUNGIME DE COARDĂ. Este, practic, ultima lungime de coardă a traseului. Ne scoate, după 40 m de creastă, aproape de punctul de ieşire al traseelor Grota lui Hili şi Diedrul Porumbeilor. Aici traseul Vigh Tibor se încheie. In continuare, parcurgem creasta ce ne conduce la Crucea Sînduleştilor, unde intrăm în marcajul punct roşu al circuitului Cheilor. Urmîndu-l spre dreapta, coborîm în 20 minute la cabana Cheile Turzii. O varianta de coborîre deosebit de interesantă este şi rapelul prin Grota lui Hili. După ce ne-am încheiat tura coborîm la liber pantele de iarba din stînga noastră pînă la ieşirea din traseul Grota lui Hili şi Diedrul Porumbeilor. Aici vom observa primele pitoane. Un rapel de 20 metri ne scoate pe platforma de la capătul traversării, pentru ca următorul rapel de 40 metri să ne conducă la primul piton al traseului Grota lui Hili. De aici, pentru mai multă siguranţă, mai facem un rapel de 40 m, care se încheie în locuri ce pot fi coborîte făra pericol. In continuare, vom urma în sens invers drumul de acces la traseul numărul 15. PREMIERA: Vigh Tibor, Molnar Ladislau, Vigh Bela, Moravek Vasile, Vigh Paul, în 1969.
Peretele Porumbeilor este un traseu în care predomină căţărarea artificială. Pentru a ajunge la baza avem de ales între două variante:
Varianta de acces pe sub Grota lui Hili este lunga şi neclară, motiv pentru care nu o recomandăm. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Parcurgem în escaladă artificială o fisură cu iarbă, care acoperă pitoanele, pînă sub o surplombă, unde regrupăm în scăriţe. A DOUA LUNGIME DE COARDA. Depăşim surplomba, apoi trecem un horn surplombant foarte scurt. După o mică traversare spre dreapta, ne căţărăm cu ajutorul scăriţelor pe o fisura înierbată orientată spre stînga, pînă sub o surplombă. O escaladăm, trecem un horn şi regrupăm pe un prag. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Iarba care ne-a însoţit pînă aici dispare complet. Ne căţărăm într-o uşoara diagonală spre stînga, trecem o fisură în escaladă artificială, apoi depăşim un complex de obstacole format dintr-un diedru, o surplombă şi o placă deasupra căreia ajungem într-o regrupare incomodă. A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Fisura se adînceşte luînd forma unui horn îngust. După opt-zece metri evităm o surplombă, trecînd prin stînga ei. Aici, într-o gaură în perete, observăm un cuib de porumbei de stîncă. Puţin mai sus intrăm într-un horn înierbat orientat spre dreapta şi, după ce depăşim un arbust, regrupăm. Deasupra, pe verticala peretelui, observam pitoane. Este varianta directa a traseului Peretele Porumbeilor, care are în componenţa ei singurul pasaj cu pitoane cu expansiune din zona Cheilor Turzii. A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Un diedru rotit cu 45° ne conduce după 20 de metri în creastă. A ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ. Ne îndreptăm privirile spre peretele din stînga. O surplomba şi o ultimă porţiune de căţărare artificiala de aproximativ zece metri ne scot iar în creasta pe care se desfăşoară traseul Vigh Tibor, cu aproape două lungimi de coardă înainte de încheierea acesteia. Continuarea escaladei şi reîntoarcerea la cabană sînt cele descrise la tura anterioară. PREMIERA: Eme Sabin Doctor — varianta clasica; Bucur Dinu - varianta directă, în 1971.
Traseul este deosebit de spectaculos şi străbate, pe toată înălţimea, una dintre cele mai frumoase zone ale Cheilor Turzii. In plus, nu pune probleme deosebite de tehnică alpină, fiind accesibil şi începătorilor conduşi şi asiguraţi de un alpinist cu experienţă. La cîţiva metri după ce depăşim Şipotul Cheii, ajungem la punctul de bifurcaţie „k". Aici trecem apa Hăşdatelor pe pietre şi începem urcuşul pe Zuruşul Lung, avînd în partea dreaptă Turnul Despărţitor2. Deasupra acestuia, o traversare spre dreapta ne conduce pe la baza traseului Turnul Ascuţit, apoi continuăm drumul peste un perete cu prize bune pînă în valea largă ce duce spre Grota lui Hili. Nu ne vom abate spre mijlocul acesteia. Mergem cît mai aproape de peretele din stînga noastră, pe un brîu de piatră, pînă în dreptul unui soc, deasupra căruia ne închide calea o surplombă pămîntoasă. În acest punct ne legăm în coardă. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Surplomba de deasupra este practic cea mai dificilă parte a traseului. Stîncă friabilă şi alunecoasă, din cauza prafului depus, ne pune probleme deosebite. O dată depăşit acest punct, înaintăm pînă la întinderea totală a corzilor, unde întîlnim un piton şi regrupăm. Acest pasaj poate fi ocolit prin dreapta. Suim spre alt pom, apoi mai întîi pe verticală şi, în final, într-un traverseu spre stînga, ajungem la pitonul amintit mai sus. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Deasupra noastră se deschide, impresionantă, aceasta grota fără tavan. Ne apropiem de ea tot pe lîngă peretele din stînga pînă cînd drumul ni se închide. Ne îndreptăm cu 90° spre dreapta şi urcăm în căţărare uşoară spre o grota de mici dimensiuni, unde întîlnim primele pitoane şi regrupam. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Din grotă traversăm spre stînga, ajutîndu-ne de un cablu prins în pitoane. În scurt timp ajungem pe o creastă care, urcata, ne conduce aproape de tavanul peşterii, unde regrupăm. A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Este în totalitate un traverseu spre dreapta pînă pe un balcon de stîncă foarte încăpător. In acest punct traseul original se desparte de varianta lui Kari Desideriu. A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Pe peretele din stînga observăm un piton. După ce ajungem la el, trecem o treaptă stîncoasă, apoi o zonă de iarbă şi blocuri de stîncă. Ieşim astfel deasupra Grotei lui Hili, pe o platforma, unde la adăpostul unui perete, sînt bătute ultimele pitoane ale traseului. În faţa noastră se profilează o creastă spre care ne vom îndrepta urcînd cu atenţie pe pante înclinate de iarbă. O dată ajunşi aici găsim un piton care reprezintă punctul unde am regrupat ultima oară în traseul Vigh Tibor. Variantele de coborîre sînt cele descrise la traseul numărul 13. PREMIERA: Lorincz Nicolae, Puiu Moldovan, Andrei Moldovan, în 1951 16. TRASEUL GROTA LUI HILI - VARIANTA (2B) Accesul la bază şi primele patru lungimi de coardă sînt comune cu traseul numărul 15, iar revenirea la cabană este cea descrisă la traseul l numărul 17. Ne aflăm în regrupare imediat după ce am încheiat traversarea din interiorul grotei. Dacă ne aruncăm privirea pe peretele din faţa noastră observăm o fisură pitonată pentru escalada artificială. A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Urcam cu ajutorul scăriţelor fisura amintita şi ieşim într-o strungă. Ne căţărăm apoi pe creasta din dreapta, mai puţin înclinată, pînă la un loc plan, unde regrupăm sub o placă de stîncă. A ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ. Folosind pitonul fixat aici traversăm spre stînga într-un horn cu vegetaţie. Atenţi la zonele friabile de pe creasta din dreapta noastră ieşim deasupra pe o pajişte de iarbă lîngă punctul final al traseului Turnul Ascuţit. PREMIERA: Kari Desideriu.
Imediat ce depăşim Şipotul Cheii observăm în dreapta noastră un grohotiş, care ajunge pînă în apa Hăşdatelor. Este Zuruşul Lung sau Zuruşul lui Gütler. Pentru a ajunge la baza traseului trecem în acest punct apa pe pietre, urcăm grohotişul şi, îndată ce depăşim Turnul Despărţitor, observăm, în dreapta, o potecă firavă, care ne scoate la baza peretelui Turnului Ascuţit. Un piton marchează intrarea în traseu. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Plecăm pe un horn scurt, pe alocuri înierbat şi, după 10 metri, regrupăm pe un pinten. Această lungime scurtă este necesară pentru a nu regrupa apoi în scăriţe, ci a folosi platformele bune de pe parcursul traseului. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. De pe pintenul pe care ne-am oprit observăm o fisură puternic conturată şi orientată spre dreapta. In stînga ei, pe direcţia traseului se înalţă, suprapunîndu-se şi barîndu-ne calea, trei surplombe. Depăşim cu ajutorul scăriţelor acest obstacol ce pare atît de redutabil de jos. În continuare, după ce facem un scurt traverseu spre dreapta, ne căţaram din nou pe verticala peretelui spre o nouă surplombă, a patra. După depăşirea ei intrăm într-un horn larg deschis. Ieşirea în regrupare se face escaladînd o placă. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. În stînga noastră observăm un nou horn înierbat. Atenţie însă: nu pe aici continuă traseul! Din regrupare plecăm spre dreapta şi, printr-o traversare ascendentă, ne apropiem la cîţiva metri de linia crestei Turnului Ascuţit. Ajungem curînd sub o surplombă dificilă pe care o trecem direct. În continuare, ghidîndu-ne după linia pitoanelor, intrăm în regrupare la epuizarea celor 40 m de coardă. A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Depăşim cu atenţie doua brîne ascendente, separate între ele de o placă, şi ieşim pe creastă într-un punct de unde putem admira măreţia locurilor care ne înconjoară. Regrupăm cîţiva metri mai sus. Ca şi cea precedentă, şi această regrupare se face tot pe partea stîngă a crestei. A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Ocolim prin dreapta o surplombă ce se află deasupra noastră şi pentru scurt timp mergem chiar pe linia crestei, pe un prag de piatră aproape vertical. Continuăm escalada pe faţa dinspre Zuruşul Lung, pentru a ieşi din nou pe linia crestei, într-o zonă deosebit de friabilă. Aici exista un horn. În luna august anul 1983, partea dreaptă a acestuia s-a prăbuşit. Acum pasajul s-a transformat într-o creastă. În dreapta noastră blocuri imense stau gata sa cadă. Regruparea o facem la capătul crestei. A ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ. Plecăm repede din acest loc extrem de periculos. Un brîu de iarbă şi o surplombă ce se găsesc la capătul lui sînt ultimele obstacole ale traseului. După ce am depăşit surplomba, ieşim pe o creastă largă şi orizontală pe care înaintăm pînă la întinderea completă a corzilor. A ŞAPTEA LUNGIME DE COARDĂ. Parcurgem în continuare creasta şi pe ultima porţiune efectuăm o coborîre de zece metri la liber pînă pe zonele înierbate de sub Crucea Sînduleştilor. Strîngem corzile şi ne îndreptăm spre platoul unde întîlnim marcajul punct roşu care, urmat spre dreapta, ne conduce la cabana Cheile Turzii. PREMIERA: Eme Sabin Doctor.
De Ia intrarea în traseul Turnul Ascuţit continuăm urcuşul pe Zuruşul Lung şi, curînd, ajungem sub peretele impunător al Coastei Călaştur, pe verticala căruia se desfăşoară traseul Solidarităţii. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ, înaintăm în căţărare la limita echilibrului peste praguri înguste dispuse la trei-patru metri distanţă. Micii pereţi dintre aceste praguri tind să ne arunce în afară. După 20 de metri, ajungem pe o brină largă şi uşor ascendentă. Aici efectuăm o traversare spre dreapta, pînă la un pasaj vertical, pe care îl depăşim în escaladă artificială. Deasupra acestuia, o zonă înierbată şi înclinată ne conduce în regrupare lîngă un copac. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Este orientată oblic spre stînga. Pe această parte a traseului escalada liberă se îmbină cu cea artificială peste zone cu stîncă friabilă. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Depăşim în escaladă artificială o fisura care ne conduce sub o surplombă, apoi efectuăm o traversare delicată spre dreapta pînă pe un prag, la baza unui horn, unde regrupăm. A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Escaladăm hornul prin spraiţ şi ramonaj şi ieşim în linia crestei, pe care o urmăm pînă la întinderea totală a corzilor. A CINCEA, A ŞASEA Şl A ŞAPTEA LUNGIME DE COARDA. Urmează creasta prin zone care nu pun probleme de tehnică alpină, înălţimea mare la care ne aflam şi porţiunile friabile pe care le străbatem ne îndeamnă însă să ne sporim atenţia. În scurt timp după încheierea traseului ieşim pe platoul Dealului Sîndului unde întîlnim marcajul punct roşu. PREMIERA: Octavian Bratilă, Silvius Iorga, la 10.10.1983.
Pentru a ajunge Ia baza, îndată ce am depăşit Şipotul Cheii, părăsim poteca ce străbate Cheile Turzii. Urcăm pe Zuruşul Lung, trecem rînd pe rînd prin apropierea intrărilor la traseele Turnul Ascuţit şi Solidarităţii şi ajungem în dreptul unui turn care împarte rîul de grohotiş în două. Pe partea dreaptă observăm o mică placă ovala, fixată acolo de prieteni în memoria unui căţărător. Ne aflăm la intrarea în traseul Creasta Cocoşului. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ, începem căţărarea pe o faţă de stîncă surplombantă în partea finală, continuăm apoi pe o fisură dificilă pînă sub o surplombă care nu este altceva decît un bloc ce pare aproape desprins din perete. Ocolim obstacolul prin stînga şi ieşim pe un prag de iarbă deasupra căruia o mică treaptă stîncoasă ne scoate în regrupare. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Chiar de la plecare trecem o surplombă şi ne îndreptăm spre alta, formată tot de un bolovan aproape desprins din perete. Il depăşim cu grijă prin dreapta, apoi trecem direct sau ocolim prin stînga o placă spălată şi regrupam cu ajutorul a două pitoane. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ, înaintam relativ uşor pînă la nivelul unui al treilea bloc, aproape desprins din perete. În dreapta se observă un pom. Noi însă urcăm pe bolovanul amintit de unde observăm urechea ruginită a unui piton. Un diedru pe care îl traversăm spre stînga pînă într-o fisură proeminentă pe care o escaladăm la liber, apoi un alt diedru ne conduc în regruparea punctată, ca şi celelalte, cu două pitoane. In unul dintre ele, o plăcuţă metalică ne dezvăluie iniţialele numelui autorului premierei şi anul efectuării acesteia: M.L. 1971. A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. După o frumoasă porţiune verticală, creasta pe care se desfăşoară această ultimă parte a traseului devine friabilă, pierde din dificultate şi se încheie după 30 de metri, într-o zonă cu iarbă. Strîngem corzile şi parcurgem încă 40 de metri printre tufişuri şi stînci pe panta înclinată ce ne scoate pe Dealul Sîndului, foarte aproape de punctul numit Dolina. Aici întîlnim marcajul punct roşu al circuitului versanţilor Cheilor Turzii. PREMIERA: Moravek Vasile, Szilagyi Eva, în 1971.
De la ultimul pod părăsim poteca şi ne îndreptăm spre peştera Cetăţeaua Mică. Nu ajungem însă pînă la ea, ci, urcînd spre dreapta, ieşim pe o frumoasă platformă înierbată. Pe peretele ce se ridică deasupra observăm mai întîi o zonă pitonată pentru şcoală de căţărare, apoi hornul caracteristic al traseului Şcoala Turdeană. In continuare, o potecă firavă ne conduce spre baza traseului nostru, aflată la aproximativ 20 metri spre dreapta. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. De la început intram într-un horn larg şi cu vegetaţie, pe care urcăm şapte-opt metri. O scurtă traversare ne ajută să prindem scăriţa în primul piton pe care îl zărim pe peretele din stînga noastră. Urmează o porţiune de căţărare artificială pe un perete cu alveole. În finalul lungimii trecem un horn uşor surplombant în partea terminală, după care regrupăm. A DOUA LUNGIME DE COARDA. Ne căţărăm pe un perete cu alveole, apoi pe o muchie ce se detaşează evident din perete. Urmînd în continuare creasta, ajungem în regrupare. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Un prim obstacol este o placă pe care o parcurgem în diagonală spre dreapta. Deasupra noastră se deschide un horn larg. Îl escaladăm parţial, apoi trecem pe creasta din stînga şi ajungem la o faţă de stîncă pitonată. Prizele bune şi căţărarea prin aderenţă ne ajută să trecem acest pasaj la liber. În final, creasta devine orizontală şi noi o parcurgem pînă la întinderea totală a corzilor. Din acest punct avem de ales între două variante de coborîre şi una de continuare a escaladei. Putem coborî folosind mai întîi poteca ce parcurge pantele înierbate de sub Peretele Aerian, apoi de-a lungul Zuruşului Lung pînă la nivelul riului Hăşdate pe care îl trecem pe pietre. În cazul în care dorim să ne întoarcem la baza traseului putem alege varianta de coborîre peste un diedru vertical cu prize bune, care ne scoate în imediata vecinătate a platformei înierbate de unde am început escalada. In sfirşit, o variantă mult mai interesantă este să continuăm escalada de-a lungul traseului Garofiţei sau a traseului Zburătorul. PREMIERA: echipa A.S. Armata Braşov, în 1956. 21. TRASEUL ŞCOALA TURDEANA (3A) Intrarea în traseul Şcoala Turdeană se găseşte chiar pe platforma înierbată descrisă la traseul Creasta Frumoasă. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ, începem căţărărea pe o fisură şi, după aproximativ cinci metri, traversăm spre dreapta pîna într-un horn. Specificăm că intrarea în traseu se poate face şi direct pe horn. In continuare, ne căţărăm pe prize bune, cum numai în calcar putem întîlni, pînă în regrupare. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Pornim peste un perete vertical care ne scoate într-o şa. De aici ne îndreptăm spre dreapta, trecem o placă spălată, apoi parcurgem un brîu pietros la capătul căruia regrupam în acelaşi loc unde ne-am oprit după a doua lungime din traseul Creasta Frumoasă. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ şi înapoierea la baza este cea descrisă la traseul numărul 20. PREMIERA: Szölösi Ernest, Szántó Eugen ş.a. 22. TRASEUL GAROFIŢ I (36) Variantele de acces la baza şi cele de revenire la cabană sînt descrise la punctul numărul 23. Intrarea în traseul Garofiţei se găseşte la zece metri în dreapta intrării în traseul Zburătorul. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. O fisură ne conduce în escaladă artificială pînă sub un tavan. Urmează o traversare scurtă spre dreapta şi trecerea directă a tavanului. Deasupra întîlnim o alta fisură care, pe măsură ce înaintăm, se adînceşte luînd forma unui mic diedru. Ieşirea în regrupare se face pe creasta friabilă din dreapta noastră. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Are aproximativ 15 metri şi străbate un brîu ascendent de iarba; pitoanele de regrupare le întîlnim pe un colţ de stîncă lîngă un pom firav. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Chiar din regrupare escaladăm o placă uşor înclinată şi ieşim la baza unui diedru barat de o surplombă. După ce îl depăşim, ocolim prin dreapta un bloc instabil ce surplombează deasupra. Zona în care înaintăm este din ce în ce mai frămîntată. Trecem în continuare o placa, apoi ajungem sub o surplombă pe care o depăşim la liber. Din acest punct, în stînga, observăm o strungă. Linia traseului continuă însă uşor spre dreapta, oferindu-ne încă un punct de căţărare pînă în Creasta Scoruşului unde ieşim în scurt timp. PREMIERA: Vasile Lazăr, Mihai Vasile, Marius Gabor, la 11.05.1985. 23. TRASEUL ZBURĂTORUL (3A) Două variante de a ajunge la baza traseului ne stau în faţă. Putem să traversăm apa rîului Hăşdate în dreptul Zuruşului Lung; urcăm de-a lungul acestuia o porţiune scurta, după care ne îndreptăm spre pajiştile cu iarbă din stînga grohotişului, de sub Peretele Aerian; în aproximativ 20 de minute ajungem Ia baza peretelui. O altă variantă, mult mai interesantă, este să escaladăm fie traseul Creasta Frumoasă, fie traseul Şcoala Turdeană; la ieşire urcăm în diagonală spre dreapta aproximativ 100 de metri, urmînd o potecuţă care ne duce la un copac distinct crescut lîngă stîncă, chiar la intrarea în traseul Zburătorul. Această tură străbate pe toată înălţimea, mică de altfel, Peretele Aerian, şi are pasaje ce depăşesc dificultatea gradului 3A. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. De la pom urcăm fie pe placa spălată de deasupra, fie pe creasta din stînga. Sus, în dreapta noastră, se profilează o surplombă pe care o trecem prin căţărare liberă. Continuăm escalada pe un brîu de iarbă orientat ascendent spre stînga. O ultima treaptă, de trei metri, cu porţiuni friabile, ne conduce în regrupare lîngă un pom. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Plecăm pe peretele din faţa noastră, trecem o placă mai puţin înclinată şi ne apropiem, prin stînga, de o surplombă care poate fi văzută de la baza traseului. Atacăm obstacolul tot prin stînga şi ieşim deasupra într-un diedru pe care îl parcurgem cu ajutorul scăriţelor. Ultimul obstacol al traseului este un horn cu prize bune care ne scoate în Creasta Scoruşului. Urmînd spre dreapta aceasta creastă ieşim pe Dealul Sîndului unde întîlnim marcajul punct roşu al circuitului Cheilor Turzii. Dacă dorim să ajungem Ia nivelul apei Hăşdatelor, ne angajăm pe un hăţaş abia vizibil ce străbate curba de nivel pînă în dreptul Grohotişului Morarilor. De aici coborîm pînă în apropierea „Portiţei”. PREMIERA: Kari Desideriu. 24. TRASEUL COLŢUL VESTIC (3A) Din punctul ,,n" urcăm puţin pe poteca spre peştera Cetăţeaua Mică. În stînga ei se ridică o creastă scurtă pe care se desfăşoară cele trei lungimi de coardă ale traseului Colţul Estic. De obicei, acesta este folosit pentru antrenament şi şcoală de alpinism. După prima lungime, majoritatea căţărătorilor sînt tentaţi să coboare în rapel. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Este cea mai dificilă de pe întreg traseul, începem escalada pe un diedru prin stingă crestei, apoi traversăm puţin spre dreapta pe un perete vertical. Urmează o fisură pe care o parcurgem cu ajutorul scăriţelor pînă la nivelul altei fisuri pronunţate ce brăzdează placa de deasupra noastră. În acest punct traversăm spre stînga şi ieşim într-un horn. La capătul lui, o surplombă ne conduce într-un culoar deasupra căruia regrupăm. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Escaladăm mai întîi un horn friabil, apoi trecem peste o surplombă. Dificultatea traseului scade vizibil, pereţii verticali de la început lăsînd loc unei creste pe care înaintăm pînă la întinderea totală o corzilor. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ ne conduce în creasta Scoruşului. Pentru coborîre putem urma variantele descrise la traseul Peretle Scoruşului sau, aşa cum am amintit la început, putem face un rapel de 40 de metri, după prima lungime de coardă, pînă în imediata vecinătate a peşterii Cetăţeaua Mică. PREMIERA: echipa A.S. Armata Braşov, în 1956.
În scurt timp după ce depăşîm cel de-al patrulea pod peste rîul Hăşdate ajungem în punctul de bifurcare „o". In dreapta noastră observăm un perete arcuit unde începe escalada traseului Peretele Scoruşului. Poieniţa de la baza lui, mascată faţă de potecă de o perdea de vegetaţie, este adesea plină de alpinişti începători care deprind tehnica de căţărare artificială. PRIMA LUNGIME DE COARDA. Se desfăşoară, în mare parte, peste o surplomba impresionantă, apoi străbate un perete brăzdat de fisuri, trece un diedru şi o surplomba ieşind într-o zona cu iarbă. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Ne conduce printr-un vîlcel larg şi înierbat pînă la baza unui alt perete. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Depăşim pentru început o fisura în escalada liberă şi ne îndreptăm spre o placă. O trecem în aderenţă, apoi ne căţărăm peste o surplomba şi un horn, ajungînd într-o regrupare foarte comodă. A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Din locul de regrupare avem de ales între două variante:
A CINCEA ŞI A ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ. Urmează creasta Scoruşului, avînd fiecare cîte o scurtă porţiune mai dificilă la început. Reîntoarcerea la cabană:
PREMIERA: Matei Schenn, Karaczony Ladislau, în 1956. 26. TRASEUL BRÎNELE DE PIATRA (4B) De pe platforma de la intrarea în traseul Peretele Scoruşului urcăm, prin stînga, un prag stîncos, pînă la intrarea într-un vîlcel. În dreapta, pe o platformă înierbată, se află intrarea în traseul Brînele de Piatră. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. O fisură pe care o trecem în escalada artificială ne conduce pe un brîu de piatră. Traversăm spre stînga pînă la baza altei fisuri unde ne căţărăm tot cu ajutorul scăriţelor. La capătul acesteia regrupăm într-o zonă înierbată, foarte aproape de intrarea în traseul Fisura Scoruşului ale cărui prime pitoane le observăm pe un perete apropiat. A DOUA LUNGIME DE COARDA. Din regrupare traversăm spre dreapta pe un brîu de iarbă pînă sub o surplombă dificilă, apoi, folosind pitoanele existente, parcurgem o fisură bine conturată, în continuare, o succesiune de trei brîne de piatră ne întrerupe drumul spre creastă. Odată ajunşi aici, traseul pierde din dificultate, însă zona friabilă ne impune atenţie. Un brîu este ultimul obstacol înaintea regrupării. Următoarele trei lungimi de coardă şi reîntoarcerea la cabană sînt comune cu cele descrise la traseul Peretele Scoruşului. PREMIERA: Dan Moldovan, la 21.04.1984. 27. TRASEUL FISURA SCORUŞULUI (4A) De pe platforma de la baza traseului Peretele Scoruşului suim o treaptă stîncoasă şi ajungem într-un vîlcel cu grohotiş. La capătul lui, pe peretele din dreapta observăm pitoane. Ne aflăm la intrarea în Fisura Scoruşului. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Trecem peste o nişă, apoi ne căţărăm pe o fisură ce brăzdează peretele. Urmează un horn friabil care în partea finală se lărgeşte şi se acoperă cu iarbă, pentru ca după ce depăşim o placă, echipată cu un piton să ieşim în regrupare. A DOUA LUNGIME DE COARDA. O scurtă traversare prin stînga ne conduce pe lîngă o creastă într-o fisură largă. O zonă de iarbă şi un prag de piatră ne scot în regrupare. Tot în acest punct ajungem pe o variantă care din regrupare pleacă în diagonală spre dreapta. Ultimele doua lungimi de coardă şi reîntoarcerea la cabană sînt cele descrise la traseul numărul 25. PREMIERA: Boros Ladislau, Kovács Francisc. 28. TRASEUL GABOR FRANCISC (3B) Din punctul de bifurcare „p” urcăm pantele din dreapta potecii pînă la baza peretelui, pe o platformă cu iarbă şi pomi. PRIMA LUNGIME DE COARDA. Debutează cu o surplombă care ne scoate pe un perete cu alveole. Urmează o traversare spre dreapta pe sub altă surplombă. Ajungem astfel în dreptul unui tavan de mici dimensiuni. Îl trecem direct, apoi escaladăm hornul de deasupra. O placă, unde vom folosi aderenţa espadrilelor, ne conduce în dreptul unei regrupări foarte comode. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Continuăm ascensiunea depăşind două trepte surplombante. Apoi, tot prin aderenţă, trecem o placă spălată şi regrupăm o dată cu întinderea totală a corzilor. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Deosebit de uşoară, lungimea parcurge creasta ce se află în faţa noastră. Pentru a reveni în potecă, efectuăm o traversare spre stînga pînă în Grohotişul Morarilor de-a lungul căruia, coborînd, ajungem în scurt timp la nivelul apei Hăşdatelor. De la ieşirea din traseu există şi posibilitatea urcuşului spre culmea Dealului Sîndului. PREMIERA: Gabor Francisc, Vigh Paul, în 1963; repitonat: Szalma Mihai, în 1970.
Ultimul traseu înainte de ieşirea amonte a Cheilor Turzii este unul dintre cele mai scurte şi mai uşoare din zonă. Escalada începe chiar din potecă, din punctul de bifurcare „r”. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Porneşte pe o faţă uşor înclinată, apoi depăşeşte prin dreapta o placă spălată, în acest loc traseul îşi modifică direcţia parcurgînd parţial un horn spre stînga. Urmează o faţă verticală punctată de o surplomba care ne conduce lîngă un brîu, sub o placă. Deasupra plăcii regrupăm. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Se prezintă sub forma unei creste uşoare la capătul căreia traseul se încheie. Pentru a reveni în potecă, efectuăm o traversare spre stînga printr-o zona împădurită, pînă în Grohotişul Morarilor. Coborîm de-a lungul lui ajungînd aproape de baza traseului. PREMIERA: Moravek Vasile. 30. TRASEUL COLŢUL CETĂŢII (3B) Istoria traseului Colţul Cetăţii este elocventă pentru traseele abandonate din Cheile Turzii. După premieră, traseul a fost parcurs din ce în ce mai rar, apoi uitat. In vara anului 1984, o echipă intră aici pentru a face o premieră. Cele cîteva pitoane întîlnite nu i-au ajutat pe componenţi să recunoască existenţa unui traseu. Totuşi, în afară de primii zece metri, ei au refăcut o veche tură alpină pe nedrept uitată. Pentru a ajunge la bază, părăsim poteca ce însoţeşte apa Hăşdatelor în punctul de bifurcare „m”, apoi suim pantele abrupte şi înierbate din dreapta peşterii Cetăţeaua Mare, pînă sub perete. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ, începem căţărarea depăşind, cu ajutorul scăriţelor, o fisură orientată oblic spre dreapta. Aceasta este noua variantă a traseului. Tot aici ajungem dacă urmărim varianta originală1. Ea porneşte din dreapta fisurii, trece mai întîi o placa, ocoleste prin stîngă un tavan şi, în sfîrşit, escaladează un horn. În continuare, depăşim o zonă friabilă unde se simte lipsa unui piton pentru asigurare. Ultimele obstacole ale lungimii sînt două placi de stîncă deasupra cărora regrupăm. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Ne îndreptăm în diagonală spre stînga către o placă ce pare desprinsă din perete, apoi traversăm spre dreapta pe o faţă cu puţine prize, încă o dată ne îndreptăm într-o uşoară diagonală spre stînga, trecem cu uşurinţă o surplombă şi o placă şi ajungem la baza unui diedru. Este punctul cel mai dificil al traseului. După ce depăşim obstacolul în escalada liberă intrăm într-o zonă friabilă întreruptă de o surplombă de mici dimensiuni şi de o placă brăzdată de o fisură. Ajungem astfel pe creastă unde regrupăm. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Străbate creasta şi iese din zona de iarbă. Pentru a coborî, urmăm potecuţa firavă din stînga noastră, care nu este alta decît cea folosită pentru coborîrea din traseele din Colţul Sanşil. PREMIERA: Victor Măciucă, în 1956; repitonat de Dan Păvăloiu şi Gheorghe Pop, în 1984. 31. TRASEUL SANŞIL (3B) De la punctul de bifurcaţie „j” din poteca ce străbate Cheile Turzii urcăm deasupra Şipotului Cheii, lăsăm în stînga intrarea în traseu Surplomba Sanşil şi escaladăm cu atenţie pantele de deasupra noastră. Poteca ce se vede printre stînci şi iarba ne scoate pe un brîu unde se afla intrarea în traseul Sanşil, unul dintre cele mai căutate şi îndrăgite din zonă. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. De la baza traseului, marcată cu un piton, urcăm în diagonală spre stînga o porţiune cu perniţe de iarbă. După aproximativ şase metri întîlnim o fisură orientată spre dreapta. În partea ei inferioară trecem o surplombă cu ajutorul a trei pitoane. În continuare, ne orientăm puţin spre dreapta către un diedru pe care nu îl vom parcurge în întregime, ci vom traversa spre stînga. O surplombă şi o creastă scurtă ne conduc în regrupare. A DOUA LUNGIME DE COARDA. Din acest punct escaladăm un diedru cu prize solide, apoi, asiguraţi în două pitoane, trecem în căţărare liberă o placă. Pînă la următoarea regrupare urmăm fără abatere linia crestei. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Continuam urcuşul şi ocolim prin stînga o mică placă spălată. După 20 de metri de la plecare ajungem la a doua placă pe care o vom trece cu ajutorul a patru pitoane. Urmează curînd un horn pe care îl depăşim fără dificultate şi ieşim într-o zonă unde traseul îşi pierde din verticalitate. URMĂTOARELE PATRU LUNGIMI DE COARDĂ străbat creasta Colţului Sanşil, lungă de aproximativ 160 m. Fără a fi deosebit de dificilă, aceasta necesită însă o atentă asigurare datorită înălţimii mari la care se desfăşoară. La încheierea escaladei, ca o răsplată a efortului depus, ne odihnim pe pajiştile de iarba de la capătul crestei şi admirăm splendida panoramă ce ni se deschide spre satele Petresti, Deleni etc. Pentru coborîre, urmăm mai întîi spre dreapta pînă la ieşirea din traseul Coltul Vestic, apoi în jos, poteca ce se conturează firav chiar de la sfîrsitul crestei Colţului Sanşil. Aceasta ne conduce în aproximativ zece minute la nivelul rîului. Coborîrea pe partea stînga nu este recomandată decît dacă dorim să intrăm într-unul din traseele ce pornesc din Zuruşul Cetăţii. PREMIERA: Lonincz Nicolae, Kovács Francisc, Gagyi Andrei, în mai 1952. 32. TRASEUL SURPLOMBA SANŞIL (4A) Principala caracteristică a acestui traseu este surplomba de la începutul primei lungimi de coardă, una dintre cele mai redutabile existente în traseele alpine din Cheile Turzii, care a dat şi denumirea traseului. Acesta are numai două lungimi distincte, restul de şase fiind comune cu lungimile finale ale traseului Sanşil. La bază ajungem folosind aceeaşi poteca pe care am urcat şi la traseul precedent. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Pornim în escalada dintr-un intrînd al peretelui. Urcăm la liber cinci metri pînă la baza surplombei pe care o depăşim cu ajutorul scăriţelor. După trecerea ei ne angajăm într-o traversare spre stînga folosind, pe lîngă pitoanele fixate în perete, şi o clepsidra naturală săpată în stîncă. Continuăm ascensiunea pînă unde stîncă ne oferă posibilitatea unei regrupări intermediare. Mai departe trecem o mica surplomba, apoi ne căţărăm pe verticala peretelui pînă în regrupare. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Contrar aşteptărilor, în acest punct ne abatem de la firul crestei printr-un traverseu de circa opt-zece metri spre stîngă, pe versantul ce se ridica deasupra Zuruşului Cetăţii. Aceasta zona friabila şi cu iarba necesită o atenţie deosebita. Pasajul odată depăşit, continuăm escalada pe verticala peretelui spre un horn care ne scoate din nou pe linîa de creasta. Aici întîlnim traseul Sanşil în punctul unde acesta şi-a consumat prima lungime. PREMIERA: Rozsnyai Carol, Gyöngyösi Nicolae.
Din punctul unde se găseşte intrarea în traseul Sanşil coborîm ocolind un pom ce a crescut chiar la marginea stîncii. Urcam apoi spre alt pom ce marchează intrarea în traseu. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Ne căţărăm la început pe un diedru larg şi intrăm într-o zonă cu iarbă. În continuare, escaladăm o placă brăzdată de o fisură şi barată de mai multe surplombe de dimensiuni reduse. Trecem direct două dintre ele, apoi traversăm spre stînga urmînd linia pitoanelor. Un ultim pasaj vertical ne scoate în regrupare pe un brîu de piatră înclinat spre gol. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Parcurgem integral brîul, după care escaladăm o fisură orientată spre stînga. Faţa de stîncă ce urmează o trecem prin căţărare liberă. La capătul ei ieşim într-o regrupare comodă. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Este cea mai lungă de pe întreg traseul. Există însă posibilitatea să facem o regrupare intermediară, ceea ce micşorează foarte mult frecarea corzilor şi, deci, efortul pe care trebuie să-l depună capul de coardă. Primele obstacole, o placă şi un diedru sur-plombant, le depăşim cu ajutorul pitoanelor. În continuare, un scurt traverseu spre stînga ne ajută să ocolim un bloc ce surplombează deasupra noastră. Mai sus ne căţărăm cîţiva metri şi ajungem sub ultima surplombă a traseului. Din acest punct există două variante:
A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Urcăm hornul şi, după zece metri, ieşim în creastă, pe care o parcurgem pînă la întinderea completă a corzilor. Ultimele trei lungimi de coardă, ca şi coborîrea la bază, sînt cele descrise la traseul Sanşil. PREMIERA: Andrei Moldovan, Lorincz Nicolae, Boroş Ladislau. 34. TRASEUL GROTA SANŞIL (3B) La intrarea în acest traseu ne conduce limba de grohotiş a Zuruşului Cetăţii. Urcăm aproximativ un sfert din lungimea lui pîna la un pîlc de copaci tineri, de unde căutăm cu privirea pitoanele ce punctează traseul Grota Sanşil. Aceasta tură alpină se parcurge destul de rar, deoarece stînca este acoperită cu iarba pe prima lungime şi are mai multe porţiuni friabile pe ultima. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Trecem mai întîi două muchii pînă ajungem la primul piton. Puţin mai sus intrăm într-o zona cu multă iarbă. Pentru a o depăşi trebuie sa mergem în zigzag în căutarea pitoanelor. La ieşirea din această porţiune întîlnim o arcadă ce ne respinge în afara. Stînd în aderenţa pe placă trecem obstacolul şi ieşim în regrupare. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. De la pom traversam spre dreapta peste o placa spălată, în continuare urcăm ghidaţi de linia pitoanelor, pentru ca în finalul lungimii să ne îndreptam din nou spre dreapta printr-o porţiune friabilă, spre o grotă unde vom regrupa. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Pornim pe peretele din stingă grotei şi urcăm cu atenţie pe un pasaj scurt, unde căţărarea liberă se îmbină cu cea artificială peste zone deosebit de friabile. La nivelul superior al grotei, drumul ne este închis de o surplombă pe oare o trecem direct. Odată depăşit acest obstacol intrăm într-un horn larg, barat la rîndul lui de o altă surplombă de mari dimensiuni. De sub ea traversăm spre dreapta pe un sector foarte sfărîmîcios. Atenţie mare în acest punct: pietrele căzute din perete ajung la Şipotul Cheii şi pot provoca accidente printre turiştii care trec pe potecă! Ultima parte a traseului se îndreaptă pe verticala peretelui printr-un horn fără pitoane, spre creastă. Ultimele trei lungimi de coarda străbat porţiunea finală a crestei Colţului Sanşil. Coborîrea este cea descrisă la traseul Sanşil. Am descris mai sus tura ce ne duce din Zuruşul Cetăţii pîna pe creastă. Aceasta însă are şi doua variante deosebit de interesante:
PREMIERA: Andrei Moldovan, Kovács Francisc - varianta originala, în 1949; Gyöngyösi Nicolae, Rozsnyai Carol - varianta cu ieşire în creasta, în 1961; Moravek Vasile, Dan Moldovan - varianta cu ieşire prin tunel, în 1984. 35. TRASEUL PERETELE COLŢULUI CRĂPAT (5A) Din punctul de ramificaţie „l” urmăm în sens invers poteca de coborîre din traseele din Colţul Sanşil, apoi, traversînd Zuruşul Cetăţii prin partea lui superioară, ajungem la brîul de iarbă de sub peretele impunător al Colţului Crăpat. Urmăm acest brîu pe o distanţa mica, pîna în dreptul unui pîlc de copaci. Din acest loc ne înălţăm privirea pe verticala peretelui descoperind cu uşurinţă pitonul ce indică intrarea în traseu. Recomandăm ca varianta de acces pe Zuruşul Cetăţii să fie evitată, deoarece, deşi pare mai directa, nu scurtează urcuşul şi nici nu este mai uşoară. Dimpotrivă, mersul pe grohotiş este foarte obositor şi, în plus, există pericolul ca pietrele instabile să se prăvălească pe pantă accidentînd turiştii care se odihnesc la Şipotul Cheii. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Se observă chiar de la început ca traseul are o uşoara tendinţă spre stînga. Pornim pe perniţe de iarbă, peste un perete cu prize întoarse spre primul piton văzut de jos. Ajunşi deasupra lui, mai urcăm cîţiva metri pînă pe un brîu pe care îl urmăm spre stînga. Din acest punct încep practic marile plăci spălate ale peretelui, punctate doar foarte rar de brîne minuscule, fisuri sau alveole. Folosind tehnica de escalada artificială, ne căţărăm la început pe verticala peretelui, apoi traversăm spre stînga. Zece metri deasupra punctului unde am încheiat traverseul se găseşte o brînă îngustă şi uşor ascendentă spre stînga, pe care regrupăm. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Mergem încă trei-patru metri pe brîna pe care am regrupat. Linia pitoanelor ne indica locul unde, mai întîi în escalada liberă, apoi cu ajutorul scăriţelor, continuăm căţărarea. Un traverseu, tot spre stînga, avînd pitoane foarte depărtate solicita din plin forţa şi atenţia căţărătorilor. Următoarea porţiune, verticală, ne conduce la o alveola pe care încap doar tălpile espadri-lelor şi în jurul căreia sînt bătute mai multe pitoane. Am cîştigat înălţime şi priveliştea din jurul nostru devine impunătoare. Brîul pe care am ajuns la baza traseului a rămas undeva jos, lipit de perete, şi privirea noastră scapă pînă în albia rîului. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Este cea mai uşoară a traseului, deoarece peretele pierde din verticalitate. Totuşi, lipsa prizelor ne obliga să recurgem la folosirea scăriţelor. La sfîrşitul lungimii, un traverseu spre stînga ne scoate într-un horn înierbat unde regrupăm. A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Este cea mai frămîntată de pe traseu. Din regrupare observăm, în dreapta şi puţin deasupra noastră, o surplombă de mari dimensiuni, pe care o evităm prin partea stîngă. Continuăm ascensiunea cu escaladarea unui diedru întrerupt de două surplombe, apoi ne angajăm direct în trecerea altei surplombe care ne barează calea. Pîna în regrupare, ultimii metri îi parcurgem uşor, orientîndu-ne spre dreapta. Din acest punct traseul se ramifică în două variante. 1) Varianta dreapta. A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Un brîu de piatră ne conduce la baza unei placi de stîncă. La partea superioară, aceasta se depărtează de perete. Escalada în opoziţie ne ajuta să ajungem deasupra, unde se înălţa un perete fără prize, pe care, undeva sus, este bătut un piton. Menţionăm că acest pasaj dificil poate fi ocolit prin stînga. În continuare ne căţărăm peste ultima surplombă a traseului, apoi străbatem atenţi o zona friabilă, în finalul lungimii poposim pe iarba din creasta, unde regrupăm pentru ultima oară. 2) Varianta stîngăa. A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Fie direct din regrupare, fie de la nivelul plăcii de stîncă descrisă anterior, facem un traverseu spre stînga pîna într-un horn de mari dimensiuni ce se observă de la mari depărtări. Ne căţărăm pe horn pînă la întinderea completă a corzilor. A ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ. Parcurgem partea finală a hornului şi ieşim în creasta Colţului Crăpat, în apropierea punctului unde se găsesc pitoanele pentru prima variantă de coborîre din traseele Metalul şi Creasta Colţului Crăpat. Coborîrea şi reîntoarcerea în poteca ce străbate Cheile Turzii este cea descrisă la traseul numărul 36. PREMIERA: Kovács Gheorghe - traseul clasic; Gyöngyösi Nicolae - varianta cu horn.
Părăsim poteca Cheilor în punctul de bifurcare „h”, suim o treaptă stîncoasă şi ieşim pe o limbă de grohotiş ce ne conduce spre punctul numit „Moara", format din doua jgheaburi de stîncă spălate de ape, pe care însă îl putem evita urcînd prin stînga pe vîrful lui Puşcariu. Aici facem un scurt popas ca să admîrăm priveliştea ce se deschide spre cea mai impresionantă zonă a Cheilor Turzii. Coborîm de pe vîrf, lăsăm în stînga un brîu de iarbă care înconjură peretele Colţului Rotunjit şi ieşim deasupra jgheabului pe care îl evitasem puţin mai înainte. În faţa noastră se deschide amfiteatrul format în stînga de Colţul Rotunjit, în dreapta de Colţul Crăpat şi în faţa de Peretele Suurime. Privind spre Colţul Crăpat, vom observa două creste paralele. Cea din dreapta este scurtă şi nu prezintă importanţă pentru căţărare. Traseul Creasta Colţului Crăpat se desfăşoară pe peretele şi creasta din stînga. După acest tur de orizont, urcăm spre dreapta pe o potecă ce abia se vede, care ne conduce la baza peretelui. Aici căutăm cu privirea un imens piton tubular, cu un inel pe măsura lui, ce constituie cel mai evident reper pentru intrarea în traseul Creasta Colţului Crăpat. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. O faţă brăzdată de fisuri adînci ne conduce, după cinci-şase metri, la pitonul tubular observat de la baza peretelui. Aici avem de ales între două variante:
O zonă verticală şi cu iarbă este ultimul obstacol al primei lungimi de coardă. Regruparea o facem pe un brîu în dreptul unui arbust. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ, începe cu o fisură pe care o depăşim prin escaladă artificială, trece la liber o surplombă şi iese în creasta Colţului Crăpat. Primul contact cu perspectiva Cheilor este impresionant. Privite din acest punct, Cheile Turzii au un farmec aparte. După ce escaladăm un mic horn surplombant, ne căţărăm pină la întinderea totală a corzilor. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Reprezintă porţiunea cea mai înclinată a crestei. Din regrupare, urmînd linia pitoanelor, parcurgem placa verticală ce se ridică înaintea noastră şi în stînga crestei. Trecem o surplomba apoi un mic diedru surplombant şi ajungem într-o fereastră prin care ni se deschide o frumoasă perspectivă a Turnului Ascuţit. A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Urmează la început, tot placa din stînga a Colţului Crăpat. Depăşim o ultimă surplombă şi ieşim în creasta pe care nu o vom mai părăsi pînă la încheierea escaladei. Trecem strunga şi regrupăm lîngă crucea lui Hans Gora. A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Parcurge creasta orizontală care se desfăşoară înaintea noastră. La 40 de metri de la plecare descoperim primele pitoane, unde regrupăm. Prima variantă de coboîre. De la pitoanele descrise anterior, putem fie să facem un rapel scurt, fie să coborîm cu atenţie pe feţele din stînga noastră pînă la o placă de stîncă prevăzută cu pitoane. De aici, un rapel de 40 m ne readuce la baza peretelui. A doua varianta de coborîre. Parcurgem încă o lungime de coardă pe creastă (a şasea) şi la capătul ei găsim un piton deasupra unui horn cu vegetaţie, pe partea din stînga a Colţului Crăpat. De aici, cu un rapel de 20 metri, coborîm hornul. La încheierea acestuia, pe peretele din stînga, alte pitoane ne ajuta să continuăm coborîrea pînă la baza stîncii. Pentru a reveni la poteca ce străbate Cheile, urcăm un mic horn apoi coborîm pe un vîlcel cu vegetaţie pînă la baza traseului, în continuare urmăm în sens invers drumul de acces spre intrarea în traseu. PREMIERA: Lorincz Nicolae, Kovács Francisc, Gagyi Andrei, la 2.09.1952. 37. TRASEUL METALUL (4B) Detaliile caracteristice ale acestui traseu, diedrele suprapuse ce se înlănţuie în a doua şi a treia lungime de coardă, vor fi observate chiar din momentul în care începem urcuşul spre baza peretelui. Intrarea în traseul Metalul se află la treizeci de metri mai sus decât accesul în traseul creasta Colţului Crăpat. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ Este deosebit de sinuaosă, ceea ce imlipică o perfectă distribuire a corzilor prin carabiniere. Porneşte de sub o surplombă pe o fisură orientată dreapta, pe care o vom parcurge în escaladă liberă. La incheierea fisurii intrăm intr-o zona de iarbă. Din acest punct ne orientăm spre stânga, spre o surplomba unde observăm următorul piton. Odată trecut acest punct, unde se pare că traseul se pierde, ajungem la placă spalată pe care o depăşim cu ajutorul scăriţelor. Pitoanele foarte depărtate ne obligă sa le intrebuiţăm foarte mult pentru a face această traversare. Un brâu de piatră ne conduce după trei-patru metri intr-o regrupare mică dar comodă sub un diedru surplombant. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ: Trecem spre dreapta peste o surplomba şi ajungem la un brâu de iarbă sub o placă. Urcăm placa şi, folosînd o clepsidră, ieşim pe un brâu de piatră galbenă. Spre dreapta, pe acesta se găsesc câteva grote. Noi continuăm însă escalada pe verticala peretelui, peste o alta placă de stâncă. O scurtă porţiune de traversare ne scoate la baza unui diedru barat de o surplombă la capătul căruia regrupăm în scăriţe. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Trecem surplombă sub care am regrupat şi, după o traversare spre stânga, ajungem la baza celui de-al doilea diedru. Îl escaladăm si, când acesta îşi schimbă direcţia spre dreapta, trecem surplomba ce se formeaza şi ieşim pe o altă placă unde găsim trei pitoane gemene ăi, la caţiva centimetrii, un al patrulea – un alt loc pentru o posibilă regrupare. Noi insa continuăm escalada pe placile de deasupra, care ne conduc la un ultim diedru barat de o surplombă. Dupa aceste obstacole suprapuse facem o traversare spre dreapta pentru a intra in hornul dificil ce ne scoate în creasta. Atentie, să nu evităm hornul mergând pe creastă spre dreapta care prezintă zone friabile! Regruparea se face la crucea lui Hans Gora. De aici continuarea si coborârea din traseu este comună cu cea a traseului Creasta Colţului Crăpat. PREMIERA: Gyöngyösi Nicolae.
Considerat multă vreme ca fiind cel mai dificil şi cel mai tehnic, traseul Peretele Suurime prezintă prima şi a treia lungime de coardă printre cele mai frumoase din Cheile Turzii. Pentru a ajunge la bază, urmăm, până deasupra la punctul numit „ Moara”, drumul descris la numărul 36. Ajunşi acolo, ne îndreptăm privirea spre impunătorul perete din faţa noastră. După o porţiune de urcuş prin iarbă, aproximativ în dreptul peşterii Hornarilor, ne apropiem de perete. Aici, la umbra unor copaci, observăm primele pitoane ale traseului PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Este şi cea mai dificilă de pe întreg traseul. Trecem de la început o placă surplombantă pe care facem două traversee scurte, întîi spre stânga apoi mai sus spre dreapta, în căutarea fisurilor în care sunt bătute pitoanele. Deasupra, o surplombă ne barează intrarea într-un horn. O trecem în căţărare liberă, apoi escaladăm hornul barat la rândul lui de o altă surplombă peste care trecem iar la liber. Ajungem astfel la o placă uşor înclinată şî înaintăm rapid folosind aderenţa tălpilor espadrilelor. La capătul ei întâlnim o ultimă surplombă, mai puţin dificilă decât primele trei, după trecerea căreia regrupăm. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. O fisură brazdează peretele de deasupra regrupării. Folosind cele două pitoane ce se se află pe faţa din dreapta fisurii, trecem pasajul. Urmează o surplombă care ne scoate intr-o mica zonă înierbată. Stânca îşî face însă iar apariţia, următorul pasaj fiind un diedru barat la partea inferioară de o surplombă. Deasupra lui observam altă surplombă, pe care o ocolim prin dreapta şi ajungem în regrupare. A TREIA LUNGIME DE COARDA. Este aproape tot atît de frumoasă ca şi prima. După ce trecem o placă de stîncă, traversăm spre stînga, mai întîi printr-o zonă înierbată, apoi peste feţe de stîncă. Trecem o creastă şi continuăm traversarea pe sub o surplombă, după care ne îndreptăm pe verticală spre un tavan impresionant. Îl trecem direct şi, după cîţiva metri, regrupăm pe o platformă comodă. A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. În continuare traseul pierde vizibil din dificultate, orientarea în traseu fiind însă din ce în ce mai dificilă. Escaladăm, rînd pe rînd, diedrul de deasupra, apoi un horn închis la partea superioară de o surplombă şi ieşim pe o zonă înierbată care ne conduce în regrupare. A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Traversam spre stînga aproximativ patru metri pînă cînd observăm deasupra noastră urechea ruginită a unui piton. De aici trecem o placă, apoi o surplombă şi ieşim într-un vîlcel pietros, larg deschis. La sfîrşitul lui trecem cu atenţie peste cîţiva bolovani ajungînd într-o regrupare foarte comodă. A ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ. Depăşim un ultim pasaj de căţărare artificială şi ajungem într-o zona foarte frămîntata a peretelui. De aici escaladăm o fisură care se încheie pe Culmea Mînăstirii, în imediata apropiere a stelei metalice. Pentru a reveni la cabană urmăm spre stînga marcajul punct roşu al circuitului crestelor. PREMIERA: Moravek Vasile, Szarka Gheorghe, în 1964.
Una din cele mai puţin frecventate ture de căţărare din Cheile Turzii, Creasta Colţului Rotunjit este pitonată foarte rar, prezintă pe aproape toata desfăşurarea ei porţiuni friabile şi nu pune probleme deosebite de tehnică alpină. Pentru a ajunge la bază, folosim drumul de acces descris la traseul Creasta Colţului Crăpat pîna deasupra punctului denumit ,,Moara”. Ajunşi în amfiteatrul format de Colţul Crăpat, Colţul Rotunjit şi peretele Suurime ne îndreptăm privirea spre stînga. Pe poteca abia vizibilă observam un mare bloc de stîncă. Din acest punct intrăm în traseu. PRIMA Şl A DOUA LUNGIME DE COARDA. Escaladăm liber cei patru metri de perete ce ne despart de linia crestei pe care practic nu o vom mai părăsi pîna la încheierea traseului. La capătul celor 40 de metri regrupăm într-o zonă friabilă, asiguraţi printr-un piton nesigur. Continuăm apoi escalada crestei şi, după alţi 30 de metri, observăm, în dreapta acesteia, o platformă largă unde vom regrupa a doua oară. A TREIA Şl A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Revenim pe linia crestei trecînd un punct ceva mai spectaculos. În continuare, creasta pierde în dificultate şi în verticalitate pe măsura ce avansăm. După încă două lungimi de coardă ajungem în punctul unde întîlnim traseul Peretele Sudic al Colţului Rotunjit. Ultima lungime, rapelul şi revenirea la baza sînt cele descrise la traseul numărul 40. PREMIERA: Andrei Moldovan, Gora Hans.
De la locul de intrare în traseul Creasta Matematică urcăm în continuare pîna în dreptul unui diedru pitonat, care reprezintă primul obstacol al traseului Peretele Sudic al Colţului Rotunjit. Sîntem la baza unei ture alpine inegale în ce priveşte problemele de căţărare, deoarece zonele frumoase de escaladă liberă sau artificială sînt întrerupte de porţiuni cu iarbă sau pomi unde linia traseului se pierde. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Urcam diedrul în escaladă liberă şi aproape de punctul unde aceasta se încheie traversăm spre stîngă. În continuare trecem prin dreapta unui diedru de mici dimensiuni şi ieşim pe un brîu de iarba unde regrupăm. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Ocolim din nou prin dreapta un alt diedru (al treilea) şi ajungem pe un brîu orizontal invadat de iarba şi pomi. La capătul acestuia, după ce am reuşit sa „învingem pădurea", descoperim o fisura la baza căreia un mic piton ruginit ne arata ca sîntem pe drumul cel bun. In continuare, traseul se conturează clar fără a mai pune probleme de orientare. Urcăm fisura în escalada liberă şi, la capătul ei, regrupăm sub o surplombă. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Traseul îşi recapătă frumuseţea de la început. Traversam mai întîi pe sub streaşină de stîncă sub care am regrupat. Trecem apoi o muchie surplombantă şi ieşim pe o placă verticală. Un horn de zece metri şi o ultimă faţă care pierde vizibil din verticalitate ne conduc în creasta Colţului Rotunjit, în punctul unde traseul numărul 39 şi-a consumat cea de-a patra lungime de coarda. A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Parcurge pe aproximativ 45 de metri o porţiune de creastă aproape orizontală a Colţului Rotunjit pînă în locul unde, în stînga noastră, observam un balcon de iarbă. Locul este deosebit de frumos şi te îmbie la un popas mai lung. Pitonul de rapel se găseşte pe partea dreaptă la aproximativ cinci metri sub creastă. Un rapel de 40 de metri ne scoate la baza peretelui. Pentru a reveni în poteca ce străbate Cheile Turzii, urmam în sens invers drumul de acces la traseu. PREMIERA: Lorincz Nicolae, Kovács Francisc, Gagyi Andrei, la 23.08.1952.
Pentru a ajunge la baza traseului urmăm pînă sub vîrful lui Puşcariu drumul descris la traseul numărul 36. Din acest loc ne îndreptăm spre stînga pe Brîul de Jos al Peretelui Rotunjit, înainte de a ajunge la peştera Binder observăm, lîngă un scoruş crescut la baza stîncii, un piton din ţeava. Ne aflăm la intrarea în traseu. PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Debutează cu o fisură de 12 metri pe care o parcurgem mai întîi la liber, apoi în escaladă artificială. În locul unde aceasta se încheie, efectuăm o traversare delicată, de aproximativ zece metri spre dreapta, pentru a ajunge la baza unei alte fisuri care ne conduce într-o regrupare incomodă pentru două persoane. Această lungime sinuoasă impune o atentă distribuire a corzilor în carabiniere. A DOUA LUNGIME DE COARDĂ, începe cu o traversare spre stînga, la capătul căreia escaladăm o fisura acoperita parţial cu vegetaţie, în această zonă, lipsa prizelor cere multă atenţie, pitoanele fiind utilizate exclusiv pentru asigurare. Pe ultimă parte a lungimii peretele devine vertical, dar prizele bune permit înaintarea. O dată cu întinderea completă a corzilor, observăm, în dreapta fisurii, un mic ţanc pe care regrupăm. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Plecarea cere o poziţie de mare echilibru pentru a ajunge la primul piton, care ne ajută să traversăm spre stînga peste o creastă de mici dimensiuni. Deasupra noastră se profilează o surplombă. O trecem direct cu ajutorul unui piton pe care îl găsim cu dificultate. Deasupra, pasaje de căţărare liberă peste zone friabile ne conduc spre pantele de iarba ce anunţă Brîul de Mijloc. A PATRA LUNGIME DE COARDA ne scoate pe acest brîu în zona lui cea mai îngustă. În caz de nevoie, din ocest punct se poate ieşi din traseu. Urmat spre dreapta brîul coboară spre Vîrful lui Puşcariu. A CINCEA LUNGIME DE COARDA. Are ca prim obstacol un prag stîncos de patru metri. În continuare, un brîu înierbat urmat spre stîngă ne conduce spre o tufa bogată de măceş care barează intrarea într-un horn elegant. Pentru a scapă de neplăcerea înţepăturilor ocolim obstacolul, pe perete, cu ajutorul a trei pitoane. În final, o scurtă traversare spre stîngă ne scoate în regrupare. A ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ. Printr-o bavareza de toata frumuseţea depăşim hornul, apoi urmăm o brînă înclinată pîna sub un ţanc unde regrupam pe un prag de stîncă. Poziţia aeriana în care ne aflam ne oferă o frumoasa perspectivă asupra întregului ansamblu al Cheilor Turzii. A ŞAPTEA LUNGIME DE COARDĂ. O traversare orizontală spre dreapta ne scoate pe Brîul de Sus al Peretelui Rotunjit pe care îl urmăm pînă la jumătate unde acesta începe sa se piardă. A OPTA LUNGIME DE COARDĂ. Duce, după 35 de metri, pe vîrful Colţului Rotunjit. Coborîrea este cea descrisa la traseul numărul 40. PREMIERA: Bodea Gabor, Harmath Csaba, la 21.09.1973. Yüklə 489,19 Kb. Dostları ilə paylaş:
|