[]

SALVAMONT

In zona Cheilor Turzii îşi desfăşoară activitatea formaţia judeţeană Salvamont Cluj, compusă din alpinişti cu multă experienţă din oraşele Cluj-Napoca şi Turda. Cu excepţia sezonului de iarnă, cînd membrii formaţiei acţionează la Complexul turistic Băişoara, la fiecare sfîrşit de săptămînă şi în sărbătorile legale cel puţin doi salvamontişti îndrumă şi supraveghează grupurile aflate în Chei. Ei fac recomandări cu privire la protecţia rezervaţiei şi prevenirea accidentelor, acordă primul ajutor şi asigură transportul de urgenţă al accidentaţilor. In caz de accident în timpul săptămînii, alertarea echipelor de salvare se face prin telefonul cabanei. Aici şi la staţiile de salvare din Turda şi Cluj-Napoca există numerele de telefon ale salvamontiştilor.

Fig01c – Fig02..Fig25

GLOSAR

Afloriment: intersecţia unei formaţiuni geologice cu suprafaţa terenului, în care se poate observa alcătuirea geologică.

Amonte: partea din susul văii în comparaţie cu un punct de referinţă.

Anticlinal: cută avînd convexitatea în sus şi în centru de curbură roci mai vechi.

Aval: partea din josul apei în comparaţie cu un punct de referinţă.

Biotit: mică de culoare verde-brună sau neagră.

Barremian: etaj al cretacicului inferior.

Calcar: rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu.

Carst: totalitatea formelor de relief formate prin dizolvarea şi eroziunea calcarelor şi gipsurilor de către apă.

Catazonă: zonă de metamorfism regional, caracterizat prin temperatură ridicată (peste 600°C), presiune litostatică mare, corespunzătoare adîncimii de 20 km.

Con de dejecţie: formă de relief conică, determinată de acumularea materialului detritic la gura unui torent, în zona unde panta văii se micşorează.

Cretacic: ultima perioadă a erei mezozoice, caracterizată prin masive depuneri de calcar şi cretă.

Celestina: sulfat natural de stronţiu, sticlos, transparent.

Culme a apelor: catenă muntoasă care desparte două bazine hidrografice.

Dolină: formă negativă de relief, de natură carstică avind aspect de pîlnie.

Efuziv: proces magmatic ce are loc la suprafaţa scoarţei terestre.

Endemism: specie vegetală sau animală supravieţuind intr-un perimetru restrîns.

Endocarst: domeniu care cuprinde totalitatea formelor carstice din interiorul masivelor de roci calcaroase.

Eroziune: proces distructiv neîntrerupt, datorat activităţii conjugate a factorilor atmosferici şi factorilor biologici, precum şi activităţii omului.

Exocarst: domeniu cuprinzînd totalitatea formelor carstice de la suprafaţa masivelor de roci calcaroase.

Epizonă: zonă de metamorfism regional, caracterizat prin temperaturi mici (400—500°C), presiune litostatică scăzută, adîncime 10—15 km şi stress foarte puternic.

Fccies: ansamblu de caractere litologice şi paleontologice specifice unui depozit sau unei formaţiuni geologice.

Formaţiune: ansamblu de roci destul de omogene şi înrudite din punct de vedere genetic (sedimentar, eruptiv metamorfic).

Celivaţie: proces fizic natural, exogen, de dezagregare o rocilor de la suprafaţa pămîntului sub influenţa îngheţului şi dezgheţului.

Geosinclinal: domeniu marin în care se produce o sedimentaţie puternică pe un fundament mobil, permeabil faţă de procesele magmatice, unde prin mişcări tectonice puternice ia naştere o centură de munţi de cutare.

Gneis: rocă metamorfică formată prin transformarea rocilor sedimentare sau granitice, cu textură şistoasă sau granulară.

Granaţi: grupă de silicaţi naturali de calciu, fier, mangan, cristalizate în sistemul cubic.

Hauterivian: al doilea etaj al cretacicului inferior.

Hercinic: totalitatea mişcărilor orogenice manifestate din devonian pînă în permian.

Intrusiv: proces legat de formarea şi deplasarea magmei în adîncimea scoarţei terestre.

Jurasic: a doua perioadă a mezozoicului.

Lapiez: microrelief carstic format la suprafaţa unei roci solubile, datorită acţiunii apelor de şiraire, reprezentat prin şanţuri separate prin creste ascuţite.

Mecanoglife: forme pozitive pe faţa inferioară a stratelor, rezultate în urma acţiunii mecanice a curenţilor.

Metamortism: adaptarea mineralogică şi structurală a rocilor la condiţiile fizice şi chimice, altele decit cele în care s-au format.

Mezozonă: zonă de metamorfism regional, caracterizat prin temperaturi mijlocii (550°—650°C), adincime 15—20 km, presiune litostatică mijlocie şi stress puternic.

Micaşist: rocă sedimentară şistoasă constituită din mică, cuarţ, avînd uneori granaţi, amfiboli şi grafit.

Miocen: epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră şi faună apropiată de cea actuală: conţine gips.

Mişcări tectonice: mişcări ale scoarţei pămîntului care duc la cutarea, fragmentarea, înălţarea, coborîrea sau deplasarea orizontală a unor compartimente ale scoarţei terestre.

Muscovit: mică de culoare albă cu cristale lamelare, care se separă în foiţe.

Neocomian: partea inferioară a cretacicului inferior (etajele volanginian şi hauterivian).

Ofiolit: grupă de roci bazice şi ultrabazice formate în zonele mobile de geosinclinal.

Regresiune marina: proces constînd în retragerea apelor marine de pe o arie continentală, ca urmare a unei ridicări a scoarţei (mişcări epirogenice) sau de co-borîre a nivelului oceanic (mişcări eustatice).

Orogeneză; totalitatea mişcărilor tectonice care se pro-ddc în zonele mobile ale scoarţei şi care au ca urmare formarea unui lanţ de munţi.

Sarmaţian: ultimul etaj al miocenului.

Senonian: etaj al cretacicului superior.

Sinclinal: cută avînd concavitatea îndreptată în sus, în axa căreia apare stratul cel mai nou.

Stress: forţe care iau naştere în rocă în urma exercitării forţelor externe.

Subsidenţa: scufundarea treptată a unui bazin de sedimentare, însoţită de acumulări importante de sedimente.

Şist cristalin: rocă avînd textura şistoasă formată prin recristalizare în condiţiile metamorfismului regional.

Tortonian: subetaj al miocenului superior.

Transgresiune: invazie a apelor marine peste continent, pe întinderi foarte mari, ca urmare a mişcărilor negative ale scoarţei sau a ridicării nivelului oceanului.

Triasic: prima perioadă a erei mezozoice.

Tuf: rocă vulcanogenă-sedimentară, formată prin acumularea şi consolidarea cenuşilor vulcanice.

Turonian: vîrstă a cretacicului mediu.

Vale epigenetică: valea unui rîu săpată în regiuni cu formaţiuni geologice constituite dintr-o alternanţă de roci dure şi moi, de vîrste diferite.

CUPRINS

PREFAŢĂ

CUVÎNTUL AUTORILOR

PREZENTARE FIZICO-GEOGRAFICĂ

Cadrul geografic de ansamblu

Munţii Trascău, aşezare şi limite

Geologia regiunii

Relief carstic

Reţeaua hidrografică

Condiţii topoclimatice

Vegetaţia şi flora

Fauna

Soluri

PROTECŢIA NATURII Şl TURISMUL IN CHEILE TURZII

TRASEE TURISTICE

Plimbare prin interiorul Cheilor

CIRCUITUL DE CULME AL VERSANŢILOR

Versantul stîng

Versantul drept

Cabana Cheile Turzii — municipiul Turda . Cabana Cheile Turzii — comuna Minai Viteazu— Turda

Cabana Cheile Turzii — cabana Buru

Cabana Cheile Turzii — Izvorul Popii —cascada Ciucaş

Cabana Cheile Turzii — cascada Ciucaş — sat Cerneşti

Cabana Cheile Turzii — Cheile Turenilor Comuna Tureni — dealul Sănduleşti — cabana Cheile Turzii

Cabana Cheile Turzii — Complexul turistic Băişoara

Cabana Cheile Turzii — Petreştii de Jos — Deleni — cabana Făget

ÎNCEPUTURILE ALPINISMULUI IN CHEILE TURZII . CĂŢARARE
TRASEE DE CĂŢARARE
1. Traseul Hornul Marac — 4A/2 l.c.

2. Traseul Fisura Marac — 3A/3 l.c.

3. Traseul Creasta lui Mihai Borş — 4A/6 l.c.

4. Traseul Creasta Sură — 3B/4 l.c.

5. Traseul la Tisa — 4B/3A/5 l.c.

6. Traseul Priponul Mare — 4A/3 l.c.

7. Traseul între Pripoane l — 3A/3 l.c.

8. Traseul Intre Pripoane II — 4B/2 l.c.

9. Traseul Priponul Mic — 3A/3 l.c.

10. Traseul Erasmus Nyárády — 4B/5 l.c.

11. Traseul Peretele Caprelor — 4A/4 l.c.

12. Traseul Madona Neagră — 6A/13 l.c.

13. Traseul Vigh Tibor — 5B/11 l.c. .

14. Traseul Peretele Porumbeilor — 5A/7 l.c.

15. Traseul Grota lui Hili — 2A/5 l.c.

16. Traseul Grota lui Hili — variantă — 2B/6 l.c.

17. Traseul Turnul Ascuţit — 5A/7 l.c.

18. Traseul Solidarităţii — 5A/7 l.c.

19. Traseul Creasta Cocosului — 3B/4 l.c.

20. Traseul Creasta Frumoasă — 3B/3 l.c.

21. Traseul Şcoala Turdeană — 3A/3 l.c.

22. Traseul Garofiţei — 3B/3 l.c.

23. Traseul Zburătorul — 3A/2 l.c.

24. Traseu! Colţul Vestic — 3A/3 l.c.

25. Traseul Peretele Scoruşului — 4A/6 l.c.

26. Traseul Brînele de Piatră — 4B/5 l.c.

27. Traseul Fisura Scoruşului — 4A/4 l.c.

28. Traseul Gabor Francisc — 3B/3 l.c.

29. Traseul Concurs — 2A/2 l.c.

30. Traseul Colţul Cetăţii — 3B/3 l.c. .

31. Traseul Sanşil — 3B/7 l.c.

32. Traseul Surplomba Sanşil — 4A/8 l.c.

33. Traseul Peretele Suspendat — 4B/7 l.c.

34. Traseul Grota Sanşil — 3B/6l.c.

35. Traseul Peretele/ Colţului Crăpat — 5A/5/6 l.c.

36. Traseul Creasta Colţului Crăpat — 3B/5 l.c.

37. Traseul Metalul — 4B/4 l.c.

38. Traseul Peretele Suurime — 5A/6 l.c.

39. Traseul Creasta Matematică — 3A/5 l.c.

40. Traseul Peretele Sudic al Colţului Rotunjit — 3A/4 l.c.

41. Traseul Frontal din Colţul Rotunjit — 4B/8 l.c.

ALTE TRASEE

42. Traseul Hornul Vulturilor — 1B/1 l.c.

43. Traseul Turnul Galben — 4B/8 l.c. .

44. Traseul Diedrul Porumbeilor — 5B/8 l.c.

45. Traseul Şcoala Clujeană —

46. Traseul Lateral — 2A/3 l.c.

47. Traseul Fisura Şoimilor — 2A/2 l.c.

48. Traseul Frontal Suurime — 3A/11 l.c.

49. Traseul Pajura — 5A/5 l.c.

50. Traseul Morcov — 4B/4 l.c.

51. Traseul Hornul Ascuns — 4A/6 l.c.

TRASEE UITATE ŞIABANDONATE

SALVAMONT

SCHIŢELE TRASEELOR ALPINE

GLOSAR

BIBLIOGRAFIE
Redactor: VALENTIN BORDA Tehnoredactor: MIHAIL CÂRCIOG

Bun de tipar: 10 aprilie 1986 Coli de tipar: 8,5 + 24 pag. planşe +1 hartă

Lucrarea executată sub comanda nr. 1.037 Întreprinderea Poligrafică Braşov
Scanare şi OCR : Roşioru Gabi [e-mail]

Corectura : Frank Schobel [e-mail]

Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI – yahoogroups.com

1 apăruta la Cluj în 1936.

1 In acest loc s-ar putea amenaja o punte, fără prea mare cheltuiala şi risipă de energie, pentru uşurarea accesului de pe un versant pe altul.

1 în anul 1984 drumul de vale a fost reparat iar marcajul refăcut şi îndesit.

1 Marcajul a fost refăcut în 1985, banda galbena începînd de la cabanxx

1 vezi schiţa Cheilor Turzii şi intrările la baza traseelor de căţărare.

1 Numele capului de coardă este subliniat; unii secunzi sînt necunoscuţi; unele date ale primei escalade a traseului sînt, de asemenea, necunoscute.

1 Această lungime de coardă are şi o variantă care ne conduce prin stîngă primului horn la un copac unde regrupăm. Apoi efectuam o traversare scurtă spre dreapta şi intrăm în traseul direct.

2 Iniţial, aici au fost bătute două pene de lemn, înlocuite apoi cu ţevi.

1 Ieşirea se poate face şi pe hornul din dreapta, acesta încheindu-se tot în creastă.

2 Pentru a evita confuziile, precizăm că acest traseu a fost cunoscut şi sub numele de Traseul Turnul Mare al Peretelui Uriaş sau Traseul a ĂV-a Aniversare.

1 Vigh Tibor (1937-1977), autorul premierei acestui traseu, răpus de o boală incurabila la numai 40 de ani.

2 În peretele Turnului Despărţitor vom observa pitoane bătute, probabil, pentru antrenament de căţarare.

1 Traseul a avut o varianta de gradul 3B pitonată la 2.08. 1953 de Bagameri Adalbert, Gagyi Andrei şi Zelenka Carol, care evita primele două lungimi dificile ale Turnului Ascuţit.

1 Dacă ne hotărîm pentru varianta originală regrupăm în punctele marcate în schiţă ca regrupări intermediare.

1 Traseul este cunoscut şi sub denumirea de Creasta Colţului Rotunjit.

2 Denumit şi traseul Furnicilor.

1 Pînă în luna august 1985.

2 Datorită aşezării traseului chiar deasupra potecii, recomandăm parcurgerea lui doar în zilele în care puţini turişti vizitează Cheile Turzii.

1 denumit şi traseul Vietnamez.

2 Locul de bifurcaţie este semnalat la capitolul Plimbare prin Chei la punctul „c”.

3 Locul de bifurcare este semnalat la circuitul de culme al versanţilor -Versantul Stîng - litera s.

4 Cunoscut şi sub denumirea de Traseul a Ă-a Aniversare.