[]

ALTE TRASEE

Pentru a întregi imaginea tuturor traseelor existente în Cheile Turzii¹, descriem în continuare cîteva ture parcurse mai rar, care pot oferi alpiniştilor, pe lînga satisfacţia căţarării, şi o mai buna cunoaştere a acestei zone de o deosebita frumuseţe.

42. TRASEUL HORNUL VULTURILOR (1B)

Intrarea în acest traseu se găseşte deasupra Povîrnişului „Emil Pop", în stîngă peşterii lui Anton. Ca reper pentru localizarea Hornului Vulturilor poate fi folosită crucea mică metalică de deasupra lui.

Traseul are practic o singura lungime de perete chiar sub platoul Dealului Sîndului.

Materiale: o coarda de 40 de metri, opt carabiniere, două-trei pitoane.

PREMIERA: Klemens Herta.
43. TRASEUL TURNUL GALBEN² (4B)

Aceasta tura porneşte chiar din poteca, după ce am trecut al doilea pod, la aproximativ zece metri dincolo de o cruce ridicata în memoria unui turist imprudent. Tura diferă, ca dificultate, avînd lungimile 1, 6, 7 de gradul V şi A1, iar celelalte doar de gradul III. Traseul este pitonat şi are opt lungimi de coardă. Coborîrea o facem la liber în poieniţa Alghinei 2, de unde urmăm, în sens invers, poteca de acces la traseul Creasta Sura.

Materiale: două corzi de 40 de metri, 20 carabiniere, trei-patru pitoane, scăriţe, bucle.

PREMIERA: Silvius Iorga, Kerekes loan, la 7.04.1985.

44. TRASEUL DIEDRUL PORUMBEILOR (5B)

Intrarea în Diedrul Porumbeilor se găseşte la cîţiva metri în stîngă traseului Peretele Porumbeilor, variantele de acces la bază fiind cele descrise la traseul numărul 14.

În prima parte a traseului ne căţarăm pe verticala peretelui. Urmează aproape trei lungimi de coardă de traversare într-o uşoară diagonală spre stîngă pînă sub un şir de surplombe şi tavane. Din acest punct, linia traseului se poate observa cu uşurinţă şi din poteca ce străbate Cheile Turzii. Continuăm căţărarea pe verticală trecînd printre tavanele amintite şi ieşim pe un brîu. Acesta, urmat spre dreapta aproximativ 15 metri, ne conduce sub o fisură. Următoarea lungime de coardă se desfăşoară în totalitate pe această fisură şi iese pe o platformă comodă. Ultima lungime de coardă, care a dat denumirea traseului, are ca principal obstacol un diedru surplombant în partea de mijlloc, pe care îl depăşim în escaladă liberă, regruparea fiind comună cu ultima regrupare din traseul Grota lui Hili. O porţiune de iarbă ne conduce apoi în creasta din dreapta, în locul unde se încheie traseul Vigh Tibor, variantele de reîntoarcere la cabana fiind descrise la această tură.

Traseul este pitonat şi are opt lungimi de coardă.

Materiale necesare: doua corzi de 40 metri, 25 carabiniere, şase-şapte pitoane, scăriţe, bucle de coardă.

PREMIERA: Dan Moldovan, Vasile Lazăr, Moravak Vasile, Relu Anghel, la 28.09.1984.

45. TRASEUL ŞCOALA CLUJEANĂ

Puţin mai sus de intrarea în traseul Creasta Cocoşului, pe partea stîngă a Zuruşului Lung, întîlnim un colţ de stîncă de aproximativ 30 de metri, pitonat pentru şcoală de căţărare. Găsim aici porţiuni unde poate fi învăţată escalada liberă pe feţe sau pe hornuri sau escalada artificială. Din păcate, depărtarea foarte mare faţă de poteca face ca acestui loc să-i fie preferată zona de şcoală din vecinătatea peşterii Cetăţeaua Mica.

PREMIERA: Zelenkca Carol, Szántó Eugen ş.a.
46. TRASEUL LATERAL (2A)

Din punctul de bifurcare „j" ieşim în Zuruşul Cetăţii, pe care îl urcam pînă aproape de final, trecînd rînd pe rînd pe la baza Surplombei Sansil şi a Grotei Sanşil. Pe una din ultimele creste din dreapta noastră observăm pitoane. Traseul Lateral, complet necunoscut obişnuiţilor Cheilor Turzii, l-am descoperit întîmplător, iar denumirea a căpătat-o la sugestia lui Moravek Vasile. Dificultatea celor trei lungimi de coardă care îl compun scade cu cît cîştigăm în înălţime. Coborîrea se face pe poteca descrisă la traseul Sanşil.

Materiale: o coardă de 40 de metri, 12 carabiniere, două-trei, pitoane.

Autorii premierei sînt necunoscuţi.

47. TRASEUL FISURA ŞOIMILOR (2A)

Vizavi de Colţul Crăpat se ridică Stînca Şoimilor, pe care se desfăşoară traseul numărul 47. Două lungimi de coardă ne conduc la punctul „La Cîrlige", unde traseul se încheie. În continuare, urcăm pe Culmea Mînăstirii, unde întîlnim marcajul punct roşu al circuitului Cheilor. ÎI urmăm spre stîngă şi, după aproximativ o oră, ajungem la cabana Cheile Turzii.

Materiale: o coardă de 40 de metri, zece carabiniere, trei-patru pitoane.

PREMIERA: Kovács Gheorghe.

48. TRASEUL FRONTAL SUURIME¹ (3A),

Pentru a ajunge la baza traseului urmăm poteca descrisă la punctul numărul 36 pînă deasupra locului denumit „Moara". De aici ne apropiem de peretele Suurime. Chiar în faţa noastră, unde acesta îşi schimbă orientarea, observăm pitoane. Primele două lungimi de coardă se desfăşoară pe stîncă şi sînt echipate cu pitoane vizibile. Celelalte merg în zigzag printr-o zona frămîntătă şi cu vegetaţie spre un pinten ce te atrage tot timpul escaladei. La premieră traseul a fost parcurs din 11 lungimi de coardă. Coborirea o facem urmind spre stîngă marcajul punct roşu ai circuitului crestelor.

Materiale: una-două corzi de 40 de metri, 15 carabiniere, scăriţe, patru-cinci pitoane.

PREMIERA: Moravek Vasile, Szalma Mihai.

49. TRASEUL PAJURA (5A)

Primele pitoane ale acestui traseu se găsesc la 40 de metri mai sus de intrarea în traseul Peretele Suurime. Caracterizat în mare parte prin pasaje de căţărare liberă de gradul V+, traseul are un singur punct de escaladă artificială şi prezintă, de-a lungul celor cinci lungimi de coardă, mai multe zone friabile sau înierbate.

Materiale: doua corzi de 40 de metri, 20 carabiniere, cinci-şase pitoane, scăriţe, bucle.

PREMIERA: Octavian Brătilă, Silvius Iorga, Ia 28.08.1985.

50. TRASEUL MORCOV (4B)

Baza acestui traseu se găseşte cîţiva metri la stînga de Peştera Ungurească, accesul făcîndu-se pe un vîlcel de torent care coboară direct de la peşteră, pînă în albia rîului². Caracterizat prin zone mari de căţarare liberă cu pasaje de gradul V+, el se încheie pe Culmea Mînăstirii.

Traseul Morcov este pitonat rar şi are patru lungimi de coardă.

Materiale: doua corzi de 40 de metri, 15 carabiniere, şapte-opt pitoane, scăriţe.

PREMIERA: Szalma Mihai.
51. TRASEUL HORNUL ASCUNS (4A)

Traseul se găseşte deasupra Povîrnişului „Emil Pop" între traseele Hornul Vulturilor şi Hornul Marac³. Două lungimi de coardă, una de 15 metri şi alta de 45 metri, ne conduc la pasajul care a dat numele acestei ture: un horn ce brăzdează un perete compact. Deasupra hornului efectuăm o scurtă traversare, într-o zonă fără prize, unde trecem în escaladă artificială. Ultimele două lungimi de coardă străbat o creastă uşoară la capătul căreia ieşim în platou unde întîlnim marcajul turistic punct roşu.

Traseul este pitonat şi are şase lungimi de coardă.

Materiale: doua corzi de 40 metri, 15 carabiniere, trei-patru pitoane, scăriţe.

PREMIERA: Octavian Borfos, Călin M. Călin, Silex Charly, în 1979.

TRASEE UITATE Şl ABANDONATE

Printre căţărătorii care frecventează des Cheile Turzii exista o obişnuinţă: parcurg aproape numai traseele ce pornesc de la nivelul potecii sau foarte aproape de ea. Acest lucru duce la escaladarea foarte rară a unor trasee şi, în timp, la degradarea şi abandonarea lor.

TRASEUL INVERSAT (3B). Parcurgea creasta Peretelui Uriaş. Intrarea în traseu se făcea după ce se cobora în rapel Jgheabul Fioros. Zona friabilă în care se afla şi aşezarea crestei exact deasupra potecii au făcut ca acest traseu sa fie încetul cu încetul uitat.

(PREMIERA: Kari Desideriu)

TRASEUL PICIORUL PERETELUI URIAŞ (3B). Se mai văd din el doar cîteva pitoane ici şi colo. Acest traseu are la ora actuala numai o însemnătate istorică.

(PREMIERA: Iulian Ghinculov)

TRASEUL PERETELE ALGHINELOR⁴ se pierde undeva în mijlocul peretelui. Probabil ca în acest loc autorii premierei au făcut o traversare pentru a ieşi din traseu.

(PREMIERA: Kálmán Domocos - 1964).

HORNUL GALBEN. Traseul figurează într-o listă a premierelor din Chei, dar nu am reuşit să-l identificăm pe teren.

(PREMIERA: Bucur Dinu - 1971)

O problemă mult discutată în cercurile alpiniştilor este şi aceea a TRASEULUI METALUL din Turnul Ascuţit. Se vorbeşte ca ar exista, dar nimeni nu ştie unde anume. Nu figurează pe lista de premiere.

Cît despre traseele uitate, cea mai concludentă întîmplare este aceea a parcurgerii traseului între Pripoane II. Mult timp am crezut că acesta este traseul Priponul Mic. Nimeni dintre cei cu care vorbisem nu cunoştea existenţa a două trasee între Priponul Mare şi Priponul Mic. Totuşi, dificultăţile întîlnite la escaladarea traseului pe ultima parte a primei lungimi şi prima parte a celei de-a doua ne-au făcut să ne gîndim că acest traseu depăşeşte gradul de dificultate 3A. Convingerea aceasta ni s-a confirmat mai tîrziu, cînd, împreună cu Constantin Mititeanu, am escaladat adevăratul traseu Priponul Mic.

Din toate acestea, mai ales tinerii căţărători trebuie să înveţe că nu este bine nici pentru ei, nici pentru trasee în sine, ca duminică de duminică să îşi aştepte rîndul la baza unor ture chiar dacă acestea au un grad ridicat de dificultate, iar pe altele să le ignore.