1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

198. Şeuşa, com. Ciugud, jud. Alba

Punct: Gorgan

Cod sit: 1124.02

Colectiv: Marius Ciută - responsabil (Univ. Alba Iulia), Adrian Gligor (MNUAI)

Cercetările arheologice sistematice efectuate în cadrul sitului arheologic de la Şeuşa - La cărarea morii, desfăşurate de-a lungul mai multor ani (1996 - 2000) au ocazionat frecvente cercetări de teren în perimetrul înconjurător al sitului, în scopul detectării unor urme ale locuirilor umane aparţinând diferitor epoci şi / sau culturi istorice. Acestea au dus la depistarea a numeroase puncte inedite cu materiale arheologice, dovedind o intensă locuire umană a acestui areal în toate timpurile.

În anul 1996, în cursul unei periegheze de acest gen, realizată în zona nordică a sitului amintit, în perimetrul unei măguri aflate la o distanţă de aproximativ 1,5 - 2 km, şi cca. 3 - 4 km spre E de satul Şeuşa - măgură care domină tot sectorul aflat în discuţie - pe versantul cu expunere estică, ocupat la acea oră de culturi agricole, a fost sesizată prezenţa unui bogat material ceramic, încadrabil, pe baza facturii şi decorului, culturii Coţofeni, mai precis unei faze târzii a acesteia (III). Aceleaşi cercetări au relevat faptul că în punctul cel mai înalt al măgurii (cu altitudine absolută de 631 m) se profilează o movilă de pământ, de formă relativ circulară, având diametrul de aproximativ 8 - 10 m, în vârful acesteia aflându-se o bornă topografică.

Din punct de vedere geo-morfologic, măgura, numită de localnici Gorgan, aparţine ramei vestice a Podişului Secaşelor, în sectorul de contact al acestuia cu valea mijlocie a Mureşului, în dreptul oraşului Alba Iulia. Pentru o

mai precisă localizare în cadrul microarealului, specificăm faptul că măgura respectivă se află la o distanţă de aproximativ 4 - 5 km, spre SE de aşezarea fortificată de la Teleac, la aproximativ 2,5 km spre V de vârful Măgura Străjii şi la cca. 6 km E de oraşul Alba Iulia. Măgura domină culoarul Mureşului, în sectorul Sântimbru - Vinţu de Jos, beneficiind de o perspectivă excelentă.

Etimologia toponimică a punctului Gorgan = movilă, ridicătură de pământ aflată deasupra unui mormânt; precum şi configuraţia terenului şi aria de răspândire a materialelor ceramice, pledau pentru posibila existenţă, în acest loc, a unui tumul, aparţinând, probabil, culturii Coţofeni.

Movila se afla în condiţii bune de păstrare, uşor aplatizată, fiind însă secţionată de două şanţuri mai vechi, cu lungimi incerte, orientate pe direcţia E - V, aflate la extremităţile sale, nordică şi sudică. Investigaţiile repetate realizate nu au furnizat nici o informaţie asupra autorilor sau perioadei în care au fost efectuate aceste şanţuri, foarte probabilă fiind apartenenţa lor la lucrările de ridicare a bornei topografice sau a punctului de triangulaţie care a

existat aici, nefiind exclusă pe deplin nici varianta unei braconări arheologice a movilei, asupra căreia nu avem însă nici o dată. La ora actuală suprafaţa movilei precum şi arealul imediat învecinat este un regim de păşune, nemaifind utilizat n scopuri agricole.

Realităţile relevate au determinat includerea acestui sit în planul de cercetări al Centrului de Cercetări Pre- şi Protoistorice, de pe lângă Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, şi abordarea sa prin intermediul cercetărilor sistematice, începând cu anul 2000.

O primă formă de abordare efectivă a sitului (în urma inerentei documentări bibliografice şi cartografice cu referite la acesta) a fost aceea a realizării unei secţiuni-sondaj de informare şi control stratigrafic de mici dimensiuni (S. I / 2000 = 5 x 2m), demers efectuat în perioada 1 - 8 iunie 2000.

Situaţia stratigrafică relevată, precum şi surprinderea unui complex de locuire aparţinând culturii Coţofeni (Locuinţa 1 / 2000) au determinat reluarea cercetărilor în acelaşi an, pe toată durata lunii septembrie, prin deschiderea, de această dată, a unei suprafeţe de mai mari dimensiuni (S. II / 2000 = 4 x 8m). Suprafaţă a fost împărţită în 8 carouri (2 x 2 m), numerotate dinspre N spre S şi de la stânga la dreapta. Săpătura s-a efectuat prin adânciri succesive de câte 20 cm, fiind lăsaţi martori provizorii de fiecare dată când situaţia stratigrafică impunea acest lucru.

Obiectivele principale ale cercetărilor arheologice, cel puţin în această fază, de debut, au fost următoarele:

- obţinerea unor profile stratigrafice complete, care să surprindă succesiunea culturală şi cronologică a locuirilor umane din acest loc, precum şi raporturile şi/sau relaţiile posibile dintre ele, prin executarea unor secţiuni-sondaj de control şi informare stratigrafică;

- dezvelirea integrală a unui număr cât mai mare de complexe, aparţinând diferitelor locuiri, şi recuperarea unor materiale cât mai reprezentative, în scopul surprinderii evoluţiei culturilor neo-eneolitice prezente în acest loc, prin deschiderea unor suprafeţe de mai mari dimensiuni, cu posibilitatea efectuării permanente a verificărilor şi racordărilor stratigrafice, şi chiar a urmăririi microstratigrafiilor în complexele de suprafaţă şi/sau de adâncime.

Această a doua unitate de cercetare (S. II / 2000) a oferit o serie de informaţii noi, confirmând şi completându-le pe cele obţinute în prealabil. Au fost astfel surprinse patru locuinţe (3 de suprafaţă: L. 1, L. 3, L. 4 / 2000 şi o alta, tot de suprafaţă dar care a suferit mai multe refaceri (reamenajări) L. 2 / 2000) aparţinând culturii Coţofeni. Dintre acestea, L. 1 / 2000, cea a cărui colţ sud-estic a fost surprins în S. I / 2000, s-a dovedit a fii de mari dimensiuni (6 x 4,5 m), axul lung fiind orientat pe direcţia E - V.

Suprafaţa totală scoasă la suprafaţă a locuinţei a fost de peste 85% din cea totală. Ea se prezenta sub forma unei aglomerări de materiale ceramice, fragmente de chirpici ars până la vitrifiere, cenuşă, resturi de lemn carbonizat, un bogat material litic (cioplit şi şlefuit) şi osteologic. În interiorul locuinţei au fost sesizate şi gropi, probabil menajere, iar la demontare au putut fii surprinse inclusiv urmele gropilor de pari, cu resturi de lemn carbonizat.

Ceramica rezultată este de bună calitate, cu mult nisip în pastă, culoarea predominantă fiind cea cenuşiu-brună, alături de speciile cenuşii-negre, cărămizii-roşiatice, sau chiar gălbui. Decorul predominant este realizat prin incizii (înguste sau late), împunsături succesive, impresiuni, ornamente în relief, şi mai rar, prin pastile aplicate de tip “boabe de linte”. Formele cele mai frecvente sunt cele ale străchinilor, cu buza invazată sau uşor răsfrântă în exterior, a amforelor, a ceşcuţelor cu toartă supraînălţată, a vaselor de provizii de mari dimensiuni, vaselor globulare, etc.

Analiza tipologico-stilistică a materialelor ceramice a dus la încadrarea cultural-cronologică a locuirii Coţofeni de la Gorgan la sfârşitul primei etape (III a) şi începutul celei de a doua (III b) din evoluţia acestei culturi, conform periodizării propuse de Petre Roman.

Sub locuinţa Coţofeni (L. 1 / 2000), în următorul nivel de săpare, s-a relevat un complex (C. 1 / 2000) sub forma unei amenajări de formă dreptunghiulară (1,5 x 1 m), orientat NE - SV cu colţurile rotunjite şi cu marginile uşor ridicate, realizat din chirpici ars, masiv. În preajma acestui complex au fost descoperite râşniţe de mână (3), dispuse la extremitatea nordică, aglomerări de chirpici ars fragmentat, fragmente de vase ceramice şi chiar vase întregi.

Analiza tipologico-stilistică şi a facturii pastei ceramice a făcut posibilă încadrarea cultural-cronologică a complexului şi a nivelului stratigrafic căruia îi aparţine, culturii eneolitice Tiszapolgar.

Materialele arheologice rezultate în urma săpăturilor din campaniile anului 2000, au parcurs primele etape de prelucrare (spălarea, curăţarea, restaurarea-conservarea, etc.), la ora actuală ele aflându-se în depozitele şi laboratoarele Universităţii “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, în diferite stadii de prelucrare şi valorificare ştiinţifică (desenarea, identificarea tipologică şi cultural cronologică), în scopul publicării, pe complexe, pe epoci culturale şi/sau, în ultimă instanţă, sub forma unei lucrări monografice, de sit.

Trebuie menţionat faptul că, înaintea campaniei din toamnă, în perimetrul movilei de pe vârful măgurii au fost efectuate prospecţii magnetometrice, posibile ca urmare a colaborării cu William McCann (EuroScan LTD) din Londra. Operaţiunile s-au efectuat cu ajutorul aparatului GEM 300, prototip, cu ajutorul căruia au fost relevate, pe hărţi magnetice, principalele aglomerări de structuri arse, incendiate, aflate la diferite adâncimi.

De asemenea, în timpul săpăturii, în momentul descoperirii unor structuri incendiate de mari dimensiuni, au fost prelevate eşantioane reprezentative din acestea în scopul obţinerii unor repere cronologice asupra complexelor, cu ajutorul metodei arheomagnetice (sau a magnetismului remanent). Analiza acestor eşantioane va fii realizată tot cu sprijinul şi colaborarea William McCann, în cadrul unor laboratoare dotate cu aparatură specifică.

Pe viitor, se va urmări realizarea, în primul rând, într-o perioadă cât mai scurtă de timp, o ridicare topografică pertinentă a întregului perimetru al sitului (la o scară cât mai mare), racordată la sistemul geodezic şi cadastral naţional, completată, concomitent, de o bornare şi o caroiere a cestuia, necesare pentru deschiderea şi evidenţa strictă a amplasării secţiunilor şi suprafeţelor proiectate, precum şi pentru optima realizare a planurilor grafice, orizontale şi verticale, pe elemente de nivelment. Se va urmării, de asemenea, obţinerea unei hărţi magnetometrice extinse a staţiunii, în funcţie de care vor fi amplasate unităţile de cercetare. Prospectarea de suprafaţă se va completa şi cu aportul unor metode şi tehnici moderne, pentru obţinerea unor informaţii prealabile, deosebit de importante şi necesare în decursul săpăturii propriu-zise. De altfel de-a lungul întregii lor evoluţii cercetările din acest punct, vor avea caracterul unui şantier arheologic-şcoală, unde studenţii Universităţii 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, precum şi cei de la alte universităţi din ţară şi din străinătate, ce doresc să se specializeze în arheologie preistorică, să aibă posibilitatea de a cunoaşte, nemijlocit, cele mai moderne tehnici şi metode de cercetare în arheologie. Cu sprijinul autorităţilor administrative locale, se va încerca împrejmuirea arealului supus cercetărilor arheologice, urmărindu-se, în măsura posibilităţilor - dictate de regimul de proprietate al locului - declararea lui ca rezervaţie arheologică sau conferirea, fie şi pe un termen limitat (3 - 5 ani) a unui regim special care să permită efectuarea a unui regim special care să permită efectuarea nestingherită a cercetărilor arheologice, de orice fel, în perimetrul sitului de la Şeuşa “Gorgan”.