1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

193. Strei, or. Călan, jud. Hunedoara

Punct: Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”

Cod sit: 87530.02
Colectiv: Adriana Pescaru - responsabil, Nicolae Cătălin Rişcuţa, Iosif Vasile Ferencz (MCDR Deva)
Satul Strei se află situat pe cursul inferior al văii Streiului, pe malul stâng al râului, în apropierea oraşului Călan şi a Streisângeorgiului, care se află pe malul opus. Biserica datând din secolul al XIII-lea, este amplasată pe terasa înaltă a râului, în mijlocul vechiului cimitir al satului. Situl a mai fost investigat în două campanii, între anii 1969 - 1970, cu prilejul restaurării monumentului istoric, de către Radu Popa şi Gheorghe Lazin, rezultatele săpăturii fiind publicate parţial. Cercetările au evidenţiat faptul că cimitirul şi biserica suprapun o villa rustica. Deasemenea, în imediata vecinătate a fost cercetată o aşezare datând din sec. al IV-lea.

Cu această ocazie a fost consolidată terasa prin realizarea unui zid din piatră la cca. 20 m spre E de monument şi umplerea cu pământ a golului rezultat, până la nivelul bisericii. Totodată, a fost amenajat un sistem de preluare a apelor provenite din precipitaţii.

Iniţial, prezenţa noastră la acest obiectiv a avut ca scop urmărirea şi salvarea vestigiilor care ar fi putut fi afectate de lucrările de sistematizare a zonei din jurul monumentului şi de realizare a unui nou sistem de colectare a apelor provenite din precipitaţii. Ca urmare, în timpul lucrărilor a fost surprinsă, pe latura sudică a navei, o amenajare din lespezi de piatră care au adăpostit un mormânt de copil. Pe latura de N a fost descoperit un schelet deranjat de amenajarea paratrăsnetului.

Apariţia unei lespezi de piatră la cca. 2,1 m distanţă de pragul intrării de pe latura sudică a bisericii, ne-a determinat să trasăm o casetă cu dimensiunile de 3 x 1,7 m, pentru a cerceta acest mormânt. Săpătura a scos la iveală trei schelete. Numai unul dintre ele, cel a cărui mormânt fusese acoperit cu lespedea amintită, avea ca inventar, pe degetul inelar al mâinii drepte o verigă din argint. Din păcate însă, el nu reprezintă un element de datare.

În momentul amenajării pantei necesare scurgerii apei, în apropierea colţului nord-estic al altarului bisericii, a ieşit la iveală o aglomerare de pietre, pentru cercetarea căreia a fost trasată o suprafaţă cu dimensiunile de 7,5 x 9 x 10 x 8 m. Ea a fost delimitată spre N de canalul pentru colectarea apelor, existent încă din anul 1970, al cărui duct este sinuos. Latura vestică pornea din dreptul colţului navei şi întâlnea canalul menţionat. La S, marginea suprafeţei pornea de la 0,5 m de colţul nord-estic al altarului.

Odată cu excavarea primului strat, cel vegetal, a apărut un nivel de dărâmătură care cuprindea atât piatră cât şi numeroase cărămizi, precum şi material tegular roman. Odată cu îndepărtarea dărâmăturii a fost scos în evidenţă zidul unei clădiri. El a fost construit pe o fundaţie din piatră de râu, nelegată cu mortar, ci numai cu pământ bătut. Elevaţia era realizată din doi paramenţi, alcătuiţi din piatră nefasonată, sau fasonată sumar şi un miez din piatră de râu. Elevaţia era prinsă cu mortar. La realizarea acestui zid a fost folosită aceeaşi tehnică ca şi la ridicarea acelui pronaos ataşat bisericii la V de turnul acesteia.

Pentru a ne edifica în privinţa ductului zidului spre sud, am trasat o secţiune, notată S₁, cu dimensiunile de 6,5 x 1,5 m, pornind de la axul altarului, lăsând un martor de 0,6 m. Şi în această secţiune a fost surprinsă acea dărâmătură, însă pe o suprafaţă de cca. 1 x 4 m, ea a fost demontată în cursul unei săpături arheologice anterioare.

În interiorul altarului capelei reformate al cărei duct a fost evidenţiat în urma săpăturilor din anii 1969 - 1970 am efectuat o altă casetă C₂, în care a fost descoperit un mormânt fără inventar. La adâncimea de -1,8 m a fost surprins un complex conţinând puţine fragmente ceramice databile în perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului. Complexul, poate fi marginea unei locuinţe de tipul celor adâncite ce cobora până la -1,8 m.

Imediat sub nivelul de dărâmătură menţionat anterior au început să apară morminte. Dintre ele, doar puţine au avut obiecte de inventar. Şase aveau monede, dintre care cele mai vechi sunt datate în secolul al XVI-lea. În total au fost descoperite 48 morminte.

Cercetărilor viitoare le revine sarcina de a elucida funcţionalitatea ansamblului din care făcea parte zidul descoperit de noi.

194. Stupini, com. Sânmihaiu de Câmpie, jud. Bistriţa Năsăud

Punct: Fânaţele Archiudului

Cod sit: 34529.02
Colectiv: Corneliu Gaiu (MJ Bistriţa Năsăud)
Aşezarea care se întinde pe mai multe hectare de-a lungul pârâului Brătenilor ocupă pantele uşoare, cu expunere sudică din stânga Văii Bânda. Cercetările, ajunse la cea de-a şasea campanie, au explorat nivele de locuire care se derulează din neoliticul târziu până în evul mediu timpuriu. Nucleele acestor aşezări se suprapun doar în parte şi aşa cum au evidenţiat săpăturile de până acum doar aşezarea de epocă romană în care s-au realizat sondaje sau au fost dezvelite suprafeţe mai mari.

În anul 2000 cercetările s-au concentrat în partea sud-vestică a staţiunii, fiind practicate trei perechi de secţiuni (30 x 2,5 m; 26 x 2 m şi 23 x 2 m) şi mai multe casete pentru degajarea complexelor înregistrate. În acest sector depunerile arheologice se reduc treptat, stratigrafia mult mai simplă: stratul de lut galben, steril situat la -1,2 / -1,4 m este suprapus de un strat maroniu-negricios cu urme de chirpic şi arsură, cu puţine fragmente ceramice din bronzul târziu (Wietenberg) care are în general o grosime de 0,4 - 0,5 m. Urmează un nivel cu bogate depuneri din epoca romană peste care, cu intermitenţe, poate fi delimitată o depunere de 0,15 - 0,2 m cu urme de locuire feudale timpurii.

Cele mai multe complexe dezvelite în cadrul acestei campanii aparţin nivelului roman, din care au fost identificate un număr de 7 locuinţe şi două gropi de provizii. Gropile locuinţelor, de formă rectangulară se adâncesc cu 0,5 - 1 m de la nivelul antic de călcare, fiind, cu o excepţie, lipsite de instalaţie de încălzire. O situaţie mai deosebită a oferit-o locuinţa 49, pe a cărei podină a fost depus, după abandonarea locuinţei, un pachet de oase aparţinând unui schelet uman, lângă care era aşezat, culcat pe partea stângă, un schelet de câine. Caracterul ritual al acestor depuneri este confirmat de o situaţie asemănătoare înregistrată în urmă cu trei ani în cadrul aceleiaşi aşezări.

Materialul arheologic este format mai ales din fragmente ceramice fine şi zgrunţuroase lucrate la roată, alături de vase (borcane şi ceşti) lucrate cu mâna. În cel puţin două dintre locuinţele dezvelite se înregistrează o diminuare drastică a ceramicii cărămizii, vasele lucrate din pastă cenuşie zgrunţuroasă sau fină cu decor lustruit devenind majoritare. Aceste observaţii care se adaugă altor elemente sesizate anterior, vin să întărească bănuiala unei prelungiri a habitatului dincolo de sfârşitul provinciei romane.

Din aşezarea feudală timpurie au fost cercetate, în această campanie, un număr de 5 locuinţe de formă rectangulară de tip semibordei cu vetre pietrar amenajate pe latura dinspre pantă. Inventarul acestora se reduce la puţine fragmente ceramice lucrate cu roata înceată şi decorate, în majoritatea cazurilor, cu benzi de linii drepte şi în val, incizate. Lipsa unor piese care să asigure o datare mai strânsă îngrădesc posibilităţile de a fixa mai precis acest orizont de locuire, datat deocamdată destul de larg în secolele VIII - IX.
Résumé
Les fouilles ont été poursuivies dans l’établissement situe au lieu-dit «Fânaţele Archiudului». L’établissement comprend des niveaux d’habitat praehistorique, romain, des huttes des Ve - VIe et VIIIe siècles. Sur les 12 huttes découvertes en 2000, 7 appartiennent a l’établissement romain et 5 an VIIIe - IXe siècles. L’établissement daco-romain, qui représente l’habitation la plus intense du site, consiste en huttes a demi enfoncées dans le sol a mobilier caractéristique. Les huttes du VIIIe - IXe siècles avaient soit des âtres avec de rebord de pierres.