1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

196. Suceava, jud. Suceava

Punct: Curtea domnească

Cod sit: 146272.03
Colectiv: Mircea D. Matei (UV Târgovişte), Gheorghe Sion (CPPCN), Florin Hău, Monica Gogu (MNB Suceava), Viorel Blănaru (OPCN Suceava)
Obiectivele campaniei desfăşurate pe parcursul anului 2000 au vizat extinderea cercetării sistematice în cuprinsul ariei numite convenţional “sectorul sud” şi anume, pe platoul situat în faţa ruinelor păstrate ale Curţii domneşti, datând, din a doua jumătate a secolului al XV-lea (etapele de construcţie Ştefan cel Mare) şi din prima jumătate a secolului al XVII-lea (etapele de construcţie consolidări şi extinderi Vasile Lupu).

O atenţie specială a fost acordată prelungirii spre N a secţiunii S. 1 / 1999, motivat de faptul că, cercetările din timpul campaniei precedente puseseră în evidenţă, posibilitatea reperării unor dimensiuni planimetrice mult mai ample, pentru locuinţa L. 5, despre care se cunoşteau unele amănunte încă din anul 1987.

Problema nu lipsită de interes a posibilităţii existenţei (pe latura de V a complexului) a unui zid de incintă, a determinat deschiderea casetei C. 6 / 2000, care, a fost poziţionată pe colţul sud-vestic al corpului de ruine - aripa de N¹.

Alte două obiective de interes major, au concentrat de asemenea atenţia echipei de cercetare şi anume:

a). Investigarea cu mijloace specifice a complexului reprezentat de pivniţa de piatră descoperită în anul anterior - construcţie convenţional notată cu reperul grafic C. 6

b). reprofilarea săpăturilor efectuate de regretatul Emil I. Emandi, pe la începutul anilor '90 cu scopul decopertării şi identificării reperelor stratigrafice necesare datării turnului T. 2, descoperit cu acea ocazie.

Câteva sondaje de mai mică amploare, au fost efectuate în zone de teren adiacente celor deja menţionate, unele dintre acestea oferind membrilor echipei de cercetare satisfacţii chiar peste aşteptări.

Secţiunea S. 6 / 2000 reprezintă prelungirea spre N a secţiunii S. 1 / 1999, inclusiv cu intenţia de a completa traseul unei magistrale stratigrafice, iniţial concepută, cu ocazia cercetărilor din anul 1998. Traversând pe aceeaşi direcţie corpul de ruine al Curţii domneşti, secţiunea S. 6 a fost extinsă până la o distanţă de cca. 10 m dincolo de ruine.

Rezultatul cu totul notabil al acestei cercetări a determinat dezvelirea laturii de V a pivniţei aparţinând locuinţei L. 5, care s-a dovedit a avea o lungime de cca. 11 m. Un bogat material ceramic, precum şi câteva monede descoperite in situ, au confirmat datarea acestui complex de proporţii impresionante, în intervalul definit de sfârşitul secolului al XIV-lea şi mijlocul secolului al XV-lea. (Construcţia fusese amenajată din bârne-talpă, stâlpi masivi de susţinere, podea de scânduri şi scânduri exterioare, marcând incinta subterană a complexului).

La N de corpul de ruine, extinderea cercetării, a pus în evidenţă din punct de vedere stratigrafic, profilul secţionat al gropii care a fost amenajată pentru a adăposti volumul pivniţei, precum şi nivelul ei de săpare, ce coincide nivelului muşatin, datând din ultimii ani ai secolului al XIV-lea. (Cercetarea va fi extinsă cu prilejul campaniilor următoare, astfel încât, să se poată preciza lăţimea acestui impresionant complex, ţinând nemijlocit de prima etapă a amenajării Curţii domneşti din Suceava).

După unele indicii consemnate pe parcursul campaniei din anul precedent, în zona situată imediat la SV de complexul L. 5, a fost extinsă o casetă cercetată atunci, prilej cu care, s-a putut investiga un alt complex, a cărui iniţială structură supraterană s-a prăbuşit în interiorul bine delimitat in situ de bârnele-talpă ale pivniţei; complexul a primit indicativul L. 6. (O monedă şi suficient de multe fragmente ceramice din categoria celor bine-cunoscute la Curtea domnească din Suceava, sugerează încadrarea cronologică a acestui complex, de asemenea, în intervalul delimitat de sfârşitul secolului al XIV-lea şi jumătatea secolului următor).

Deschiderea casetei C. 6 / 2000, a determinat descoperirea unui nou complex, a cărui latură de vest, a putut fi determinată doar parţial. Locuinţa L. 7, contemporană sub toate aspectele cu cele deja descrise până acum, prezintă în mod caracteristic aceleaşi particularităţi.

Extinderea spre N a acestei casete a prilejuit şi constatarea câtorva noi şi interesante relaţii planimetrice şi stratigrafice dintre care consemnăm aici, talpa unui zid cu grosimea de cca. 0,3 m care este orientat V - E şi intră pe sub fundaţia corpului clădit de Ştefan cel Mare în a doua jumătate a secolului al XV-lea şi fundaţia altui complex, zidită din piatră legată cu mortar ţinând, după toate aparenţele, de configuraţia locuinţei L. 4 cercetată cu prilejul săpăturilor din anul 1985. (Un grav deranjament stratigrafic produs pe la sfârşitul secolului trecut în această zonă, nu a permis formularea unor concluzii cât se poate de limpezi, referitoare la datarea certă a acestor trasee de zidărie, astfel încât, la această dată, prudent este să opinăm doar că, ambele au dispărut în momentul în care a fost ridicat corpul de clădiri edificat de Ştefan cel Mare, în perioada deja menţionată). Cu deosebite eforturi, dată fiind adâncimea mare până la care a trebuit efectuată săpătura, (cca. 3,5 m), a fost reluată cercetarea complexului C. 6 - pivniţa de piatră, datând din perioada începutului domniei lui Alexandru cel Bun.

A fost decopertată şi astfel delimitată, intrarea în trepte a acestui complex, situată pe latura de N a pivniţei şi de asemenea, a fost cercetată latura de E a complexului. Demantelarea zidului de pe această latură, despre care credem că s-a produs cu ocazia lucrărilor de amenajare poruncite de Vasile Lupu (1634 - 1653), a făcut ca aici să nu se mai păstreze naşterea bolţii pe care, o constataserăm cu prilejul cercetărilor efectuate în campania 1999, în zona zidului opus. A atras însă atenţia faptul că, pe faţa interioară a acestei laturi, s-a păstrat o suprafaţă destul de mare de tencuială şi că, spre extremitatea sudică a aceleiaşi laturi, a fost descoperită o nişă de proporţii considerabile.

Din pricina încheierii campaniei, înainte ca extinderea spre S a casetei C. 1 / 2000 să fi fost posibilă, nici la această dată nu se cunoaşte lungimea acestui complex. Se ştie însă faptul că, la V de prezenţa lui, s-au putut stabili şi data, urmele altei pivniţe, amenajată din bârne de lemn, a cărei latură de est, abia dacă a putut fi dedusă, din pricina aceloraşi deranjamente moderne care au afectat şi în această zonă situl Curţii domneşti. Sub indicativul L. 12 (?), acest complex îşi aşteaptă cercetarea din anul acesta, deşi datarea lui, după repere oferite de fragmentele ceramice şi monedele descoperite, îl situează cert în limitele aceleiaşi perioade, datând de la sfârşitul secolului al XIV-lea şi mijlocul celui următor.

Prin importanţa şi caracterul oarecum spectaculos al descoperirilor, dar şi prin cantitatea mare de efort întrebuinţată, refacerea profilelor săpăturii regretatului Emil I. Emandi, în zona turnului T. 2, a determinat obţinerea celor mai interesante date planimetrice de pe întreg parcursul campaniei 2000. Cu oarecare şansă, au fost certificate următoarele aspecte:

a). Turnul T. 2, a fost construit la sfârşitul perioadei de domnie a voievodului Petru Muşat, construcţia prezentând particularitatea de a fi fost fundată, pe întreaga suprafaţă a patrulaterului închis de laturile sale, în sistemul de consolidare a terenului cu piloţi.

b). În zona nord-vestică a refacerii profilelor săpăturii din anii '90 a fost descoperit un complex cu lăţimea de 5,5 m, datând cel mai târziu din vremea începuturilor domniei lui Alexandru cel Bun - şi în acest caz avem de a face cu unele particularităţi, între altele, aceea că pe latura de S a complexului există urmele încă bine păstrate ale unui jgheab, înclinat dinspre exterior spre interior, lat de cca. 0,3 m “tălpuit” fiind, cu un strat gros de cca. 5 - 8 cm de mortar de bună calitate.

c). În sectorul estic al refacerii săpăturilor E. I. Emandi, sub cuvertura stratului de pietriş aşternută în primele decenii ale secolului al XV-lea, au fost reperate amprentele foarte bine conservate ale unui pavaj, amenajat din lespezi de râu aşezate direct pe stratul muşatin de la Curtea Domnească - în sectoarele cercetate de noi, nu s-au mai păstrat lespezile, ceea ce denotă faptul că, acestea vor fi fost extrase şi folosite în alte scopuri.

d). În colţul sud-estic al incintei reprofilate, au apărut lespezile mari, de carieră, ale unui pavaj care a fost datat în timpul domniei lui Alexandru cel Bun.

e). În zona aferentă laturii de N a perimetrului refăcut al menţionatei cercetări, a fost identificat colţul sud-estic al construcţiei C. 1, cercetată în anul 1974 (pe baza materialelor arheologice recoltate, sunt unele indicii pentru datarea ceva mai timpurie a distrugerii şi dispariţiei acestui complex).

Noi şi de asemenea interesante date, au fost culese cu prilejul efectuării câtorva sondaje secundare, în apropierea unora dintre complexele deja menţionate. De departe, cel mai interesant aspect constatat în aceste împrejurări, l-a constituit descoperirea complexului C. 8, (secţiunea S. 1 / 2000) care prezintă particularitatea de a fi un complex de suprafaţă, datat cu monede recoltate de pe nivelul interior de călcare, emisiuni atribuite voievodului Petru I Muşat (1375 - 1391).

În legătură cu acest complex a surprins mai întâi faptul că el se află situat aproximativ la egală distanţă de complexele C. 6 şi C. 7 şi mai apoi faptul că, latura sa de V nu a putut fi determinată din pricina demantelării sale, probabil la data la care constructorii complexului C. 6 au pregătit terenul pentru amenajarea lui. O altă particularitate o reprezintă şi faptul că, în zona a ceea ce pare la această dată ca fiind colţul sud-estic al complexului C. 8, a fost descoperită o anomalie în maniera de amenajare a zidăriei şi anume: asizele fundaţiei ocolesc cu grijă un spaţiu de formă aproximativ circulară cu diametrul de cca. 0,5 m, a cărui destinaţie rămâne deocamdată incertă pentru o asemenea construcţie de suprafaţă. Continuarea cercetării acestui complex în campania care urmează, va oferi - sperăm - date dintre cele mai interesante referitoare la acest aspect oarecum inedit.

În concluzie, rezultatul major al campaniei din anul 2000, îl constituie faptul că, pe seama realităţilor stratigrafice şi planimetrice consemnate, a putut fi determinată o structură neobişnuit de complexă a amenajării spaţiului Curţii domneşti de la Suceava, datând din perioada de dinaintea lucrărilor ordonate de Ştefan cel Mare, în a doua jumătate a secolului al XV-lea.

Invariabil, încetarea funcţionării tuturor complexelor menţionate, se situează undeva în preajma ultimilor ani care marchează sfârşitul primei jumătăţi a secolului al XV-lea când, un incendiu devastator, va fi cuprins întreg oraşul, sau numai construcţiile din cadrul Curţii Domneşti.

În calitate de ordonator principal de credite, Ministerul Culturii şi Cultelor, prin Oficiul Naţional pentru Protecţia Patrimoniului (Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional - Bucureşti), au contribuit în mod esenţial la creşterea colecţiilor Muzeului Naţional al Bucovinei din Suceava, dacă se are în vedere faptul că, o impresionantă cantitate de materiale aparţinând categoriei patrimoniului mobil, a fost inventariată, clasificată şi adăpostită în depozitele muzeului.

Cele mai interesante piese - monede, obiecte din bronz, cahle, vase întregibile etc. - au parcurs şi/sau parcurg încă, etapele specifice proceselor de restaurare şi conservare.

Întreaga cantitate de informaţii a fost stocată şi prelucrată, în majoritatea cazurilor cu mijloace digitale, de la cele peste şapte sute de imagini tehnice culese în timpul desfăşurării cercetărilor şi până la amănunţitele date rezultate în urma prelucrării materialelor şi informaţiilor cu caracter ştiinţific.

În baza unor relaţii contractuale concret prestabilite, Centrului de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional - Bucureşti, îi revine onoranta misiune de a elabora, cât de curând, studiul de fezabilitate, iar în viitor, fundamentele proiectului de restaurare al acestui complex arhitectural - monumental de o deosebită valoare patrimonială.

Planşa 63

Note
¹. Sinteza datelor planimetrice culese în timpul campaniilor din anii 1999 - 2000, este prezentată în conţinutul schiţei cartografice din figura anexată prezentului raport.