1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

212. Turda, jud. Cluj

Punct: Biserica romano-catolică

Cod sit: 55268.08

Colectiv: Ioan F. Pascu - responsabil (S.C. Damasus S.R.L), Gheorghe Petrov (MNIT)

În perioada 10 octombrie - 7 noiembrie 2000, în cadrul programului de restaurare a bisericii romano catolice din Turda, jud. Cluj, au fost efectuate cercetări arheologice în exteriorul şi interiorul monumentului. Secţiunile au fost poziţionate pe latura de S a navei, pe cor, altar şi sacristie, o singură secţiune fiind deschisă în interior.

Actuala biserică romano-catolică din Turda a fost construită între 1472 şi 1504 peste o biserică mai veche, probabil cea atestată documentar în anul 1342. În stadiul actual al cercetărilor este imposibil de precizat amplasamentul acestei biserici, planimetria ei sau structurile de zidărie care îi aparţin. Totuşi numeroasele morminte distruse de fundaţiile bisericii actuale, monedele emise în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a veacului următor (Carol Robert, Sigismund de Luxemburg, Vladislav I, Ioan de Hunedoara şi Matia Corvin), precum şi fragmentele de frescă descoperite indică fără îndoială un locaş de cult mai vechi, a cărui existenţă s-a încheiat în a doua jumătate a veacului al XV-lea. În acelaşi timp nu este exclus ca unele fragmente din prima biserică să fi fost refolosite în substrucţiile clădirii actuale, aşa cum sugerează situaţiile surprinse în secţiunea interioară şi într-una din cele exterioare.

Biserica actuală este o construcţie bine închegată, cu fundaţiile de la navă, cor şi sacristie ridicate într-o singură etapă. Materialele folosite au fost piatra de carieră de dimensiuni medii, lespezi mari de piatră aduse din castrul roman, rebuturi de piatră medievală prelucrată, precum şi pietre refolosite de la construcţia mai veche. Toate acestea au fost aşezate în asize aproximativ regulate, egalizate cu pietre mici şi fragmente de cărămizi romane. Mortarul este de bună calitate, dur, din nisip, var şi pigment ceramic. Fundaţia este parţial clădită, parţial înecată în mortar. Elevaţia se delimitează printr-un decroş proeminent atât la exterior, cât şi la interior. Acest decroş marchează şi nivelul medieval de călcare de la sfârşitul secolului al XV-lea, excepţie făcând latura de N, unde un fragment de tencuială veche păstrat pe zidul estic al sacristiei îl coboară cu aproximativ 0,4 m sub nivelul decroşului.

Două fragmente de ziduri în ruină, vag surprinse la exterior şi interior, pot indica o fază intermediară între biserica veche şi cea actuală. Relaţia este totuşi ipotetică, urmând a fi clarificată în următoarele campanii arheologice.

Necropola medievală indică două orizonturi de înmormântare, unul contemporan bisericii actuale, altul anterior acesteia. Faptul că două morminte orientate N - S sunt tăiate de fundaţiile bisericii din secolul al XV-lea indică posibilitatea practicării acestei orientări în mediul catolic încă înainte de încetăţenirea Reformei.

213. Tureni, com. Tureni, jud. Cluj

Punct: Dealul Ghicenghe

Cod sit: 59773.03

Colectiv: Zoia Maxim - responsabil, Viorica Crişan, Luminiţa Săsăran (MNIT)

Cercetările arheologice din ultimul timp au vizat studierea celui mai mare tumul (nr. 1) din necropola ce cuprinde 8 tumuli situaţi de Dealul Ghicenghe (obiectiv 2), la VSV de satul reşedinţă de comună Tureni. După cercetările din zonă şi analogiile din Cheile Aiudului şi Petreşti necropola poate fi datată la sfârşitul culturii Coţofeni şi începutul epocii bronzului.

Pe Dealul Ghicenghe (altitudinea de 687,5 m) care este o prelungire a Munţilor Petrind se află o necropolă tumulară formată din 8 morminte care se întinde pe şaua dealului, la cumpăna apelor Valea Turului (Racilor), Valea Ghicenghe şi Izvorul lui Alexandru Macedon. Necropola este mărginită de 2 tumuli de mari dimensiuni cu manta din

piatră, ceilalţi situaţi între cei doi sunt de mai mici dimensiuni, fără manta de piatră fiind în zone intens arate din care cauză au fost îndepărtate pietrele din manta, fiind la ora actuală aplatizaţi.

Tumulul mare, notat cu nr. 1, (40 / 42 x 3,5 / 4 x 69,1 m), a fost semnalat în anul 1984 în urma unor periegheze efectuate de Zoia Maxim, Tudor Soroceanu şi Gheorghe Lazarovici, în cadrul unui proiect care viza carierele de piatră din zonă. Restul tumulilor din necropolă au fost cartaţi şi uneori prospectaţi în anii 1985 - 1986. Tumulul cu nr. 1 este cel mai sudic din necropolă, are manta din piatră şi se găseşte la intersecţia drumurilor Sănduleşti - Tureni - Miceşti - Petreşti. Din această cauză a fost folosit ca loc pentru spânzurătoare şi execuţie în Evul Mediu (La Furci, Acăstăi, Akasztofadomb); nu a fost folosit decât ca păşune, ceea ce explică starea bună de conservare.

Săpăturile sistematice au început în anul 1986, când în prealabil s-au executat prospecţiuni cu magnetometru cu protoni, raze Gamma şi măsurarea rezistivităţii electrice a solului. Datorită poziţiei sale şi a înălţimii, tumulul domină zona (691 m) având vizibilitate perfectă spre Turda, Tureni şi Ceanu Mic, din care cauză în epoca romană a fost construit aici un turn de pază şi semnalizare pentru drumul roman Potaissa - Napoca şi Potaissa - Miceşti (cu villae rusticae).

Obiectivul principal al cercetării acestui tumul, în ultimii ani, au fost tehnicile de ridicare a mantalei de piatră (prospectările şi săpăturile de până acum au arătat prezenţa unor ringuri din piatră calcaroasă, marginea se termină în trepte marcate, din loc în loc, de pietre mari, precum şi existenţa unor casete) şi cunoaşterea ritului de înmormântare a celor care au construit tumulul. Ca tehnici de cercetare arheologică s-a folosit decopertarea în cadrane opuse pentru obţinerea de profile axiale, cadranele au fost împărţite în carouri de 2 x 2 m, notate cu litere şi cifre.

Stratigrafia arheologică a fost secondată de cea pedologică. Pietrele din manta au fost studiate de către geologi pentru se a cunoaşte variabilitatea mineralogică şi sursa de unde au fost aduse sau dislocate.

Până în prezent au fost descoperite două schelete fragmentare şi unul întreg (probabil tătar) din Evul Mediu, iar din preistorie doar oase umane disparate, în zona a două casete. Dintre materialul arheologic descoperit amintim fragmente ceramice aparţinând culturii Coţofeni, epocii romane (în zona turnului), obiecte din opal (preistorice) şi din cupru şi fier (medieval timpuriu). Aceste obiecte se păstrează la MNIT Cluj-Napoca.

În campaniile viitoare se va termina cercetarea cadranelor I - III cu încercări de restaurare a eventualelor elemente de <> funerară, mai ales că în anul 1991 zona respectivă a fost declarată rezervaţie arheologică, fiind lângă rezervaţia complexă de la Cheile Turenilor care este foarte des vizitată de turişti.

Bibliografie
1. Gh. Lazarovici, Zoia Maxim, Despre necropolele tumulare din Transilvania şi Banat (comunicare la Simposionul internaţional de la Kazanlîk, Bulgaria), Acta MN, 31, 1994, p. 11 - 35

2. Zoia Maxim, Săpături arheologice la Tureni (jud. Cluj). Campania 1993, Acta MN, 31, 1994, p. 357 - 359