1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

210. Timişoara, jud. Timiş

Punct: Pădurea Verde - Muzeul Satului Bănăţean, str. Aleea CFR nr. 1

Cod sit: 155252.04
Colectiv: Florin Medeleţ - responsabil (IRT filiala Banat), Daniela Tănase (MB Timişoara)
În partea de E a municipiului Timişoara, în apropierea unei păduri numită de localnici “Pădurea Verde”, este amplasată Uzina Mecanică Timişoara (UMT) unde în anul 1956, cu ocazia unor lucrări efectuate în incinta uzinei, au fost descoperite vase din prima epocă a fierului şi fragmente ceramice de culoare roşie şi cenuşie, lucrate la roată, databile în secolele III - IV. În anul 1969, au fost făcute trei sondaje tot în incinta UMT şi s-a descoperit un mormânt sarmatic databil în a doua jumătate a secolului III sau prima jumătate a secolului IV p. Chr. Nu au putut fi iniţiate cercetări sistematice din cauza construcţiilor care aparţin uzinei.

În anul 2000, iniţierea unor lucrări de amenajare în incinta Muzeului Satului Bănăţean, care se află în imediata

apropiere a Uzinelor Mecanice Timişoara, a impus descărcarea terenului de sarcină arheologică. S-a trasat secţiunea S. 1 (2 x 8 m), orientată NV - SV, imediat sub stratul vegetal a apărut un strat de cultură care pe baza fragmentelor ceramice cenuşii lucrate la roată poate fi datat în secolele III - IV p. Chr. În carourile C. 2 - 4, în partea de V a secţiunii, am descoperit o groapă menajeră, G. 1, care se conturează la o adâncime de -0,55 m şi ajunge până la -1,12 m; pentru a cerceta toată groapă a fost necesară trasarea unei casete, diametrul gropii fiind de 1,2 m. Au fost recuperate fragmente ceramice de culoare roşie şi cenuşie, lucrate la roată, care provin de la căni şi oale, fragmente ceramice care provin de la vase lucrate cu mâna dintr-o pastă grosieră, precum şi oase de animale. În restul secţiunii solul steril apare la o adâncime de -0,75 m.

Materialul arheologic a fost depozitat la Muzeul Banatului Timişoara, unde urmează a fi prelucrat, restaurat şi conservat.

În viitor intenţionăm efectuarea unor săpături de salvare.

Bibliografie
1. Ortansa Radu, Mormântul sarmatic de la Pădurea Verde, Timişoara, jud. Timiş (1969), Materiale, X, 1973, p. 147 - 149

2. Daniela Tănase, În legătură cu unele fragmente ceramice descoperite la Timişoara-Pădurea Verde în 1956, Analele Banatului, s.n., VI, 1998, p. 251 - 261

211. Turda, jud. Cluj [Potaissa]

Punct: Dealul Viilor - Dealul Cetăţii

Cod sit: 55268.01
Colectiv: Mihai Bărbulescu - responsabil, Ana Cătinaş, Claudia Luca, Adrian Husar, Pavel Husarik, Sorin Nemeti, Irina Nemeti, Mariana Pîslaru, Alexandru Stănescu, Florin Fodorean (UBB Cluj)
Castrul legiunii V Macedonica se află în marginea sud-vestică a municipiului Turda, pe platoul dealului Viilor (Dealul Cetăţii). Cercetările arheologice se desfăşoară din 1971, până în prezent fiind dezvelite poarta de pe latura de vest, două bastioane, clădirea comandamentului, parţial termele, depozitul de cereale şi câteva cazărmi. S-au executat lucrări de conservare la poarta de pe latura de vest, bastionul din colţul nord-vestic, un bastion de curtină de pe latura de V, un canal deversor din colţul nord-estic, clădirea comandamentului. Situl prezintă o importanţă aparte, fiind singurul castru legionar din Dacia liber de construcţii moderne, bine datat şi cu cercetări sistematice de lungă durată.

Din 1993 a început cercetarea termelor situate în praetentura dextra, urmărindu-se dezvelirea sistematică a acestora. În intervalul 1993 - 1999, prin 7 campanii de săpături s-a cercetat un bazin identificabil cu un frigidarium, zidurile nordic şi estic al palestrei, încăperile A, B, C, D cu hypocaustum, un frigidarium semicircular, latrinae I şi II şi canale de aducţiune şi deversoare I, II şi III.

Obiectivele campaniei din anul 2000 au fost continuarea cercetărilor arheologice în zonele de V şi de S ale termelor. În acest sens s-au săpat secţiuni şi casete şi s-a procedat la dezvelirea unor suprafeţe, pentru racordarea noilor edificii descoperite la planurile şi releveele realizate în anii anteriori, precum şi completarea situaţiei stratigrafice prin coroborarea datelor nou obţinute cu cele anterioare. S-au executat relevee, profile, fotografii de ansamblu şi detaliu, verificări permanente, pe nivele, cu detectorul de metale.

Un sondaj la capătul estic al canalului de la latrinae II a surprins relaţia între canal, edificiul compus din încăperile A, B, C, D şi palestra. În partea sudică a termelor, între zidul vestic cu absidă al edificiului A, B, C, D şi bazinul absidat numit frigidarium II, s-au deschis trei casete peste canalele deversoare I şi II, ceea ce a prilejuit decopertarea spre S a canalelor deversoare, observaţii asupra sistemului lor de construcţie şi descoperirea unor materiale arheologice. Cu această ocazie s-a descoperit conducta ce evacua apa din bazinul rectangular aflat la S de frigidarium I. Secţiunile trasate la S de frigidarium II au descoperit două bazine rectangulare şi o absidă cu hypocaustum. Interiorul hipocaustului este înalt de 1 m cu suspensura din piatră groasă de 20 cm. Cea mai înaltă pila păstrată are înălţimea de aprox. 1 m şi 19 cărămizi. S-au descoperit tegulae mamatae, cuie în formă de T şi tuburi distanţatoare cu capetele evazate. Zidul absidei este traversat de canalul unui praefurnium descoperit la E de bazin. Spre V urmează un alt spaţiu încălzit.

În suprafaţa săpată la V de frigidarium II (până la canalul III) s-au descoperit două altare votive. Completarea planului general al termelor spre E s-a realizat printr-o secţiune orientată paralel cu palestra, în care s-au descoperit ziduri excavate şi o fântână.

Rezultatele cercetărilor din 2000 au confirmat ipoteza extinderii complexului termal spre S şi V şi au produs descoperirea unei zone din terme mai bine conservate (la absida decopertată în această campanie se păstrează, parţial, şi elevaţia). Pe lângă descoperirea celor două altare menţionate, s-au găsit fragmente de statui din piatră şi bronz şi un bogat material arheologic mărunt (monede, fibule, piese de echipament militar, podoabe). Materialele arheologice sunt depozitate în spaţiile Muzeului de Istorie Turda.

În campania 2001 cercetările vor continua la V de absida descoperită în 2000, pentru completarea planului complexului termal, în vederea interpretării corecte a funcţionalităţii spaţiilor cercetate. Se impune demararea studiilor de specialitate în vederea realizării proiectului de conservare şi a execuţiei lucrărilor de conservare.

Bibliografie
1. M. Bărbulescu, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea V Macedonica şi castrul de la Potaissa, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1987;

2. M. Bărbulescu, Das Legionslager von Potaissa (Turda). Castrul legionar de la Potaissa (Turda), Zalău, 1997;

3. M. Bărbulescu et alii, The Baths of the Legionary Fortress at Potaissa, Roman Frontiers Studies, XVII, Zalau, 1999, p. 431 - 441.