1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

15. Balşa, Galbina, Mada, com. Balşa jud. Hunedoara

Punct: Balşa - Peştera “Dosul Dobârlesei”, “Dumbrăiţă”, Galbina - “Piatra Brăţii”, Mada - “Pleaşa Mică”, “Chiciorele”

Cod sit: 87852.02, 87852.03, 87898.01, 87905.01, 87905.02
Colectiv: Adriana Pescaru - responsabil, Nicolae Cătălin Rişcuţa, Vasile Ferencz, Romică Pavel (MCDR Deva); Cristian I. Popa (Univ. Alba Iulia) şi studenţi ai Universităţii “1 Decembrie 1918” Alba Iulia şi ai Universităţii “Valahia” Târgovişte
În perioada 20 iulie - 3 august 1999, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, în colaborare cu Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia, au organizat o acţiune de cercetare arheologică sistematică a teritoriului comunei Balşa. Datorită rezultatelor obţinute în 1999, cercetările au continuat în perioada 18 - 30 septembrie 2000, cu studenţi ai Universităţii “Valahia” Târgovişte.

În anul 1999, proiectul a avut două obiective fundamentale şi anume: verificarea unor semnalări arheologice mai vechi şi descoperirea unor noi puncte de interes arheologic. Drept urmare, au fost efectuate atât cercetări de teren, cât şi săpături arheologice sistematice.

1. Galbina (sat). Perieghezele efectuate pe teritoriul satului Galbina au confirmat existenţa, pe înălţimea numită “Piatra Brăţii”, a unei locuiri preistorice. De asemenea, pe locul numit “Mogaiţă” a fost identificată o construcţie funerară cu manta din piatră (dim. 10 x 10 x 0,6 m).

2. Balşa. Cercetările de pe raza localităţii Balşa au fost concentrate asupra a două obiective. Primul obiectiv cercetat a fost Peştera “Dosul Dobârlesei”, semnalată deja în literatura de specialitate. Peştera este situată în masivul calcaros de pe partea stângă a Văii Geoagiului, într-o mică trecătoare spre versantul opus localităţii. Cavitatea are două intrări, separate printr-un perete median şi este formată dintr-o sală din care pornesc patru galerii, nu prea lungi, care se îngustează treptat. La suprafaţa solului au fost descoperite mai multe fragmente ceramice şi osteologice. Pentru a verifica o posibilă locuire a peşterii în diferite perioade, în dreptul uneia dintre intrări a fost practicat un mic sondaj (1,5 x 1,5 m). Acesta a relevat existenţa a două nivele. Primul, cuprins între 0 şi -0,15 m, a furnizat ceramică medievală târzie, prefeudală, din epoca bronzului şi din perioada de tranziţie spre epoca bronzului. Cel de-al doilea nivel (-0,15 / - 0,35 m), conţine mai puţine vestigii, fiind colectate doar o toartă şi alte câteva fragmente ceramice, dintre care două ar putea să aparţină orizontului cultural Precriş. Din motive obiective cercetarea nu a putut fi continuată până la patul peşterii.

Cercetările de teren efectuate în hotarul sudic al localităţii au dus la identificarea unui nou monument funerar (T. 1 / 1999). Tumulul, de dimensiuni reduse (5 x 4 x 0, 6 m), a fost amplasat pe o culme prelungă numită “Dumbrăiţă” care porneşte de la înălţimea calcaroasă “Piatra Şuncuiuşului”. Caracterul funerar al monumentului era evident, întrucât printre bolovanii care formau mantaua construcţiei erau vizibile mici fragmente osteologice. Având în vedere rata mare de eroziune a solului din jurul tumulului, s-a trecut la cercetarea sistematică a acestuia în scopul salvării vestigiilor.

Săpătura arheologică a relevat faptul că mantaua era constituită dintr-un singur rând de pietre, care fuseseră depuse direct peste înmormântări. După demontarea acesteia, au fost dezvelite patru schelete (M. 1 - M. 4), depuse în poziţie chircită. Unica piesă de inventar funerar constă într-o mică aşchie de silex. Din mantaua tumulului au fost colectate câteva fragmente ceramice specifice fazei a doua din evoluţia culturii Coţofeni. Ele provin, probabil, din aşezarea situată în apropiere, sondată anterior de către I. Andriţoiu şi M. Rotea.

3. Mada. Perieghezele efectuate în hotarul vestic al satului Mada s-au soldat cu descoperirea altor două movile funerare, situate pe şaua ce coboară dinspre înălţimea “Pleaşa Mică” spre Valea Rudelor.

Prima dintre movile (T. 2 / 1999) are dimensiunile de 9 x 7 x 1 m. În zona centrală se observă o excavaţie de unde a fost scoasă o mare cantitate de piatră. Presupunem că monumentul funerar a fost jefuit, probabil, încă din vechime.

La o distanţă de cca. 100 m de primul tumul a fost identificată o altă construcţie funerară (T. 3 / 1999). Aceasta este amplasată pe locul numit “Chiciorele”, ce constituie un pas de trecere între localităţile Balşa şi Mada. Tumulul, de dimensiuni 9 x 9 x 1 m, avea o parte din jumătatea vestică afectată de drumul de car ce trece prin dreptul său. Drept urmare, am început o săpătură de salvare şi, întrucât exista pericolul distrugerii unei importante părţi din manta, cercetarea a vizat cadranele de SV şi NV, între care a fost păstrat un martor de 0,5 m . În cadranul de SV, în pământul de deasupra mantalei, a fost descoperit un mic depozit de bronzuri, care constă în câteva bucăţi de tablă şi capul unui ac de bronz, ornamentat, care, potrivit analogiilor, poate fi datat larg în perioada Bz D - Ha B1.

Observaţiile efectuate asupra construcţiei mantalei, au dovedit că aceasta a fost edificată din bolovani de calcar, conglomerate calcaroase, dar şi bucăţi de stâncă roşiatică şi chiar piatră de râu. Marginea construcţiei este delimitată cu pietre de mari dimensiuni. Grosimea mantalei este de cca. 0,5 - 0,6 m.

După dezvelirea mantalei, spre marginea sudică a fost observată o amenajare circulară, care acoperea un mormânt ce conţinea resturile a doi indivizi, depuşi în poziţie chircită (M. 1 / 1999, M. 2 / 1999). Dintre acestea doar M. 1 / 1999 a avut inventar funerar, fiind recuperate fragmente ale unei căni de culoare neagră, cu corp bombat, decorată pe diametrul maxim cu un motiv în forma “scheletului de peşte”. Spre centrul tumulului a fost descoperit, izolat, un fragment osteologic care sugerează, probabil, existenţa unei înmormântări (M. 3 / 1999). Sporadic, au mai apărut mici fragmente ceramice, prost arse, atipice, precum şi mici urme de arsură.

În cadranul de NV nu au fost descoperite înmormântări şi nici alte materiale arheologice. După demontarea mantalei în cele două cadrane s-a observat că monumentul funerar fusese construit pe o platformă amenajată dintr-un sol de culoare galbenă, diferit de cel existent în zona imediat înconjurătoare. În acest sol erau vizibile urme de arsură, iar cercetarea arheologică s-a soldat cu descoperirea unor fragmente ceramice de factură eneolitică, atipice, unelte şi nuclee din roci dure. Două dintre acestea din urmă au fost identificate drept un racloar şi o aşchie lamelară masivă cu retuşe. Piesele pot fi datate în perioada de tranziţie de la paleoliticul mijlociu la paleoliticul superior.

Cercetările au continuat în perioada 18 - 30 septembrie 2000, concentrându-se asupra tumulului T. 2. În sferturile de NE şi SE s-a continuat adâncirea în platforma pe care a fost amenajată construcţia funerară, ajungându-se la -1,2 m unde apare solul originar. Au fost recoltate piese care aparţin epocii paleolitice.

În continuare au fost decopertate sferturile de NE şi SE. Din mantaua tumulului, în sfertul de NE, singurul săpat dintre cele două, au fost recuperate două fragmente ceramice care pot fi atribuite bronzului timpuriu. După demontarea mantalei a fost pusă în evidenţă aceeaşi platformă de pământ galben care a furnizat câteva fragmente ceramice eneolitice.

Rezultatele săpăturilor din campaniile 1999 şi 2000 impun continuarea cercetărilor în această zonă bogată din punct de vedere arheologic.

Planşa 2

Bibliografie
1. M. Rotea, Sondaj arheologic la Balşa, Sargetia, XIV, 1979, p. 629 - 636.