1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

10. Almaşu Mare, com. Almaşu Mare, jud. Alba

Punct: Cheile Cibului - Picui, Peştera cu trei guri, La Bisericuţă, Almaş - La cruce

Cod sit: 2318.xxx
Colectiv: Horia Ciugudean, Constantin Inel, Adrian Gligor (MNUAI)
În luna noiembrie a anului 2000, am efectuat cercetări de suprafaţă pe raza comunei Almaşu Mare, prilejuite de reamenajarea drumului Almaşu Mare - Cib - Cheile Cibului, ocazie cu care am verificat şi identificat mai multe situri arheologice.

Astfel, în punctul “Picui” din Cheile Cibului, a fost localizată o necropolă tumulară, formată din patru movile aplatizate, dispuse pe culmea destul de lată dintre valea Cibului şi cea a Glodului. Pe versantul sudic al masivului “Vânătarea” se află “Peştera cu trei guri”, foarte bine poziţionată, apărată natural, uscată, propice locuirii. Aici, am adunat de la suprafaţă fragmente ceramice aparţinând culturii Coţofeni şi epocii medievale.

În punctul “La Bisericuţă” din Cheile Cibului, configuraţia terenului ne sugerează urmele unei posibile construcţii ecleziastice (?), probabil acel complex mănăstiresc menţionat de tradiţia sau de literatura de specialitate (V. Drăguţ).

Tot în Cheile Cibului, pe valea ce coboară spre Băcâia, a fost identificată o amenajare pietruită a unui drum, care în tradiţia locului este considerat că ar fi de epocă romană, însă este cel mai probabil din perioada modernă, cel mult tereziană.

În cimitirul din jurul bisericii Sf. Nicolae din Cib, pe un platou mic de deasupra bisericii de zid, se pot observa urmele mai vechiului lăcaş de lemn, amintit de conscripţii înainte de atestarea bisericii de zid din 1786.

În hotarul satului Almaş - Suseni, în punctul numit “La cruce”, deasupra cimitirului bisericii “Schimbarea la faţă”, am localizat o altă necropolă tumulară, formată din 5 movile. Aici am redirecţionat drumul de hotar ce risca să distrugă unul dintre tumuli şi am început o săpătură de salvare care n-a putut fi finalizată, datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile, ea urmând să fie continuată în acest an.

11. Ampoiţa, com. Meteş, jud. Alba

Punct: La Pietre

Cod sit: 5595.01
Colectiv: Horia Ciugudean, Adrian Gligor (MNUAI)
Situl Ampoiţa - “La Pietre” este situat pe partea stângă a râului Ampoiţa, chiar la intrarea în această localitate, loc numit de localnici şi “Gura Ampoiţei”. Locuirea umană s-a desfăşurat în jurul celor trei stânci calcaroase (cea mai înaltă are aprox. 60 m), declarate monument al naturii. Primele menţiuni referitoare la acest sit au fost făcute de către I. Berciu, ce sublinia existenţa în acest punct a unor aşezări Coţofeni şi Wietenberg.

În campania trecută (a anului 1999) din punctul Ampoiţa - “Peret”, am efectuat mai multe periegheze în zona pietrelor, rezultând o cantitate impresionantă de ceramică, din diferite epoci (vezi H. Ciugudean, A. Gligor, D. Anghel, M. Voinaghi, Cercetări arheologice în aşezarea de la Ampoiţa - Pietrele Gomnuşei (jud. Alba), în Corviniana, V, p. 39 - 69).

Având în vedere rezultatele din cercetările anterioare şi din periegheze, am decis efectuarea unui sondaj de control şi informare stratigrafică în spatele primei pietre, pe latura ei nordică, pe un mic platou de la baza acesteia, nederanjat de lucrări agricole. Sondajul arheologic notat S.1 / 2000 (10 x 2 m), a fost poziţionat perpendicular pe peretele stâncii, lăsând între capătul secţiunii şi peretele acesteia un martor cu o grosime de 0,3 m. Imediat după decopertare, la doar -0,15 m adâncime am surprins numeroase fragmente ceramice, în poziţie primară, aparţinând mai multor culturi.

Distribuţia pe orizontală şi verticală a materialelor a fost următoarea: în carourile 4 parţial şi 5 integral (carourile din apropierea stâncii) au fost descoperite imediat după decopertare fragmente ceramice aparţinând epocii dacice, pentru ca apoi, până la adâncimea de un metru să surprindem o locuire destul de consistentă aparţinând culturii Wietenberg. Urmau apoi, în adâncime, în carourile mai sus menţionate două nivele distincte de locuire ce aparţin culturii Coţofeni, urmate de un alt strat de cultură aparţinând orizontului ceramicii cu torţi pastilate Herculane II, III - Cheile Turzii şi culturii Petreşti, marcat de o locuinţă de suprafaţă cu vatră interioară. Acest strat de cultură se adâncea pană la -1,8 m, unde am fost nevoiţi să ne oprim, fără a atinge sterilul arheologic, datorită epuizării resurselor financiare alocate acestei campanii.

În carourile 3 şi parţial 4 au apărut doi bolovani masivi, de mari dimensiuni, din care unul intra în profilul estic fracţionând pe orizontală nivelurile de locuire, situaţia fiind puţin schimbată faţă de carourile 4 şi 5. Astfel, imediat sub nivelul vegetal, la -0,15 m apar fragmente ceramice Coţofeni nederanjate, ce corespund unei locuinţe de tip semiadâncit ce se întinde pe profilul estic între m. 3,50 şi 7 şi corespunde nivelului superior de locuire Coţofeni surprins în caroul 5. Locuinţa se adânceşte până la - 0,4 m, unde suprapune parţial o locuinţă de suprafaţă, ce aparţine culturii Petreşti. Acest ultim strat se adânceşte până la -1,3 m, unde este atins sterilul arheologic format din grohotiş şi gresii şistoase.

Acestea fiind depunerile arheologice surprinse în sondaj, constatăm că locuirea umană s-a concentrat cu precădere în apropierea peretelui stâncii, probabil folosindu-se de aceasta, pentru ca înspre exterior, locuirea să devină mai puţin intensă (o locuinţă semiadâncită Coţofeni suprapune o alta de suprafaţă Petreşti), rarefiindu-se pe măsură ce ne îndepărtăm.

Pentru campania viitoare, ne propunem dezvelirea în totalitate a locuinţelor secţionate şi atingerea sterilului arheologic pe întreaga suprafaţă cercetată.

12. Arpaşu de Sus, com. Arpaşu de Jos, jud. Sibiu

Punct: Luncile Glăjăriei

Cod sit: 143977.02
Colectiv: Mircea Dan Lazăr (MN Brukenthal)
În campania de cercetări arheologice din anul 2000 am continuat investigaţiile cu scopul de a clarifica incertitudinile rămase neelucidate în campania precedentă.

Pentru acest lucru am prelungit caseta C. 1 de pe latura nordică a secţiunii spre V cu 7,1 m începând chiar cu latura vestică a sa, iar spre N cu 4,7 m chiar din latura nordică a secţiunii rezultând o casetă C. 2 de 7,1 x 4,7 m. La 3,4 m de capătul vestic al secţiunii, chiar în capătul vestic al casetei, pe latura sudică a acestuia la adâncimea de -0,05 m a apărut o aglomerare de pietre mari de râu, care iese cu 2,35 m din peretele sudic spre N şi merge paralel cu latura sudică aproximativ 3,8 m. Între pietre există cărămizi roşii întregi şi sfărâmate, căzute şi pământ negru. Sub aranjament, adâncindu-se cu 0,2 m, un alt aranjament de pietre între care se găseşte sol aluvionar, gros de 0,08 m urmat la -0,5 m de solul virgin. În colţuI de SE aI casetei, tot pe Iatura sudică şi sprijinit în E pe latura estică pietre mari de râu peste care este pământ ars roşu şi galben cu cărămizi roşii adâncit în sol cu 0,05 m, care ies în casetă cu 0,5 m spre vest. Pământul ars cu cărămizi are grosimea de 0,05 m marcând un fel de vatră lutuită. Sub vatră din nou pietre mari de râu care se adâncesc până la solul virgin pe care se mai găsesc cărămizi roşii sfărâmate. Aranjamentul se întinde spre N pe o lungime de 2,3 m şi are lăţimea de 0,7 m. La capătul nordic câteva cărămizi roşii şi una refractară. Totul se adânceşte faţă de solul actual cu 0,3 m, la bază existând pământ ars gălbui. Între cele două aranjamente, pe o suprafaţă de 2,5 x 2,05 m, la adâncimea de -0,38 m există cărămidă roşie întreagă pe care s-a găsit gâtul cu buză inelară şi un fragment dintr-o butelie din sticlă. În colţul de NV al casetei apare o nouă vatră din cărămizi roşii de 1,48 x 0,9 m. Între vatra din partea de SV şi cea amintită mai sus se află un mic cerc din piatră şi cărămidă roşie şi refractară cu diametrul de aproximativ 1,5 m.

Ca materiale arheologice au fost descoperite fragmente de recipiente din sticlă incoloră şi colorată, fragmente ceramice de culoare roşu cărămiziu, din pastă grosieră şi fină asemănătoare cu cele descoperite în campania precedentă, o monedă din bronz care din cauza coroziunii este iIizibilă, fragmente de „oale” pentru topit sticla din material refractar, fragmente de unelte din fier corodate, etc.

Pe latura sudică a secţiunii, în capătul estic am deschis o a treia casetă C. 3 , orientată N - S, lungă de 7 m şi lată de 3 m, în care nu am reuşit să ne adâncim decât până la -0,1 m din lipsă de fonduri suficiente pentru cercetare. În caseta C. 3 continuă aglomerarea de pietre descoperite în secţiune în campania de cercetări din anul 1999.

Se impune continuarea cercetărilor şi în anul 2001 prin adâncirea casetei C. 3 şi deschiderea unei noi casete pe latura sudică a secţiunii, dar în capătul vestic al acesteia, orientată N - S, care să lămurească orientarea pietrelor din secţiune descoperite în anul 1999, definitivând în felul acesta planul instalaţiei pentru topit sticla care se profilează. Totodată este necesară depistarea şi localizarea celei mai vechi instalaţii pentru topit sticla atestată în a doua jumătate a sec. XVIII, precum şi a coloniei de sticlari care a fiinţat aici până în secolul al XIX-lea.