1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

150. Pietrosu, com. Costeşti, jud. Buzău

Punct: La Arman

Cod sit: 46536.01
Colectiv: Eugen - Marius Constantinescu - responsabil (MJ Buzău), Stănică Pandrea (M Brăilei), Gabriel Stăicuţ (MJ Buzău)
Satul Pietrosu, comuna Costeşti, judeţul Buzău, este situat pe malul drept al pârâului Călmăţui, la 8 km SSV de oraşul Buzău. În marginea de NE a satului, în punctul “La Arman”, pe un pinten de terasă ce înaintează spre albia Călmăţuiului, se află un sit arheologic care a fost afectat de intervenţii moderne în trei rânduri: a). în anii 1963 - 1965 aici s-au construit grajdurile fostului C.A.P., atunci fiind descoperite un vas din ceramică şi câteva celturi din bronz; b). în anii 1991 - 1997 locuitorii din sat au luat de aici lut pentru nevoi gospodăreşti, săpând o groapă de împrumut, (zona denumită convenţional Suprafaţa β); c). în vara anului 1998 CCCF Iaşi, fără autorizaţie, a scos de aici loess pentru lucrările de modernizare a şoselei Bucureşti - Urziceni - Buzău, săpând o altă groapă, (denumită convenţional Suprafaţa α).

Fundaţiile grajdurilor şi, în mod deosebit, cele două gropi recente au distrus complexe arheologice al căror număr şi conţinut este imposibil de precizat, fapt care a impus executarea unor săpături de salvare. În momentul în care Muzeul Judeţean Buzău a oprit intervenţia drumarilor, în pereţii gropii de împrumut recent deschise - Suprafaţa α - se observau părţi din diverse complexe arheologice afectate de excavator.

Obiectivele campaniei 1998 au fost impuse de situaţia din teren: a). cercetarea părţilor rămase din complexele arheologice afectate de drumari în Suprafaţa α; b). precizarea limitelor aşezării. Îndreptând şi răzuind malurile Suprafeţei α am obţinut un profil în care s-au evidenţiat douăzeci de complexe arheologice; apoi am deschis secţiunile S. 1 = 34 x 2 m, S. 2 = 30 x 3 m, perpendiculare una pe alta, şi caseta Cas. 1 = 13 x 10 m, cu subcasetele 1 A şi 1 B. De asemeni, am îndepărtat stratul gros de gunoi de grajd depus în timp, am blocat accesul utilajelor, atelajelor şi hoţilor de lut şi am solicitat primăriei supravegherea permanentă a sitului, inclusiv după încheierea campaniei.

Din lipsă de fonduri, în anul 1999 nu s-a săpat pe acest şantier, dar hoţii de lut au lărgit Suprafaţa α pe latura de vest, distrugând parţial unele complexe arheologice localizate în S. I.

În campania 2000 am redeschis secţiunile S. 1 şi S. 2 (protejate la sfârşitul campaniei 1998 prin acoperire cu pământ) şi am decapat prin răzuire suprafaţa situată la SE de secţiunea S. 1 şi Suprafaţa α, cu dimensiunile de 15 x 15 m, siglată S. B, unde se observau contururile unor complexe arheologice; de asemenea, am refăcut profilul de NV al Suprafeţei α şi am colectat materialul arheologic căzut din acel profil ca urmare a măcinării malului sub influenţa intemperiilor.

În cele două campanii, au fost cercetate 48 de complexe arheologice, dispuse astfel: în secţiunea S. 1 - o locuinţă neolitică, una din prima epocă a fierului (?), un fragment dintr-un şanţ şi 14 gropi, în secţiunea S. 2 - o locuinţă medieval timpurie, un complex ritual şi 4 gropi, iar în suprafaţa S. B - două locuinţe medievale uşor adâncite, 4 gropi rituale, 10 gropi cu alte funcţionalităţi şi 9 gropi de par situate în afara locuinţelor, care au aparţinut, probabil, unor anexe ale complexelor de locuit din vecinătate.

Din punct de vedere cultural, complexele arheologice cercetate pot fi clasificate astfel: a). cultura Boian - Giuleşti - un bordei şi 9 gropi; b). prima epocă a fierului - un bordei şi o groapă; c). Latène-ul geto-dacic - un bordei; d). cultura Sântana de Mureş - două locuinţe, un cuptor, un complex ritual, un fragment de şanţ, 11 gropi; e). civilizaţia medievală românească - două locuinţe şi 12 gropi.

Aşezarea neolitică. C. 8 = Bordeiul 2 Boian - Giuleşti. A fost identificat sub forma unei gropi cu D = 7 m, d = 4 m, adâncimea de -0,65 / -0,68 m, având şi o treaptă cruţată la săpare. La nivelul inferior al gropii se putea observa amenajarea podelei din lut gălbui-nisipos. Umplutura gropii bordeiului era formată dintr-un sediment brun-gălbui, pigmentat cu cărbuni şi mici fragmente de pereţi neincendiaţi. În profil se observa faptul că umplutura bordeiului era formată din două nivele suprapuse. La partea superioară a fiecărui nivel era un strat masiv de oase şi fragmente ceramice. Cele două nivele atestă existenţa a două etape / momente de utilizare / reutilizare a bordeiului: a). etapa de locuire, distrugere şi abandonare a bordeiului (reprezentată de nivelul inferior); b). etapa de reutilizare a gropii bordeiului ca groapă menajeră (reprezentată de nivelul superior).

În campania 1998 a fost cercetat doar nivelul superior aparţinând momentului în care bordeiul era reutilizat ca groapă de resturi menajere. Materialul ceramic descoperit în acest nivel se încadrează în faza Giuleşti a culturii Boian. Fragmentele ceramice provin de la următoarele tipuri de vase:

a. borcane barbotinate, decorate cu brâuri alveolate sub buză, castroane şi chiupuri barbotinate;

b. vase bitronconice, tipsii, vase cu picior inelar, decorate cu motive incizate şi excizate (decorul excizat are strânse analogii cu materialele similare descoperite la Giuleşti - Sârbi, Lişcoteanca - Movila din Baltă, şi Ciulniţa - Slobozia);

c. pahare, cupe şi vase tronconice îngrijit lustruite şi decorate cu pliseuri şi motive incizate.

Am reţinut prezenţa unor fragmente ceramice care nu sunt tipice pentru mediul cultural Boian - Giuleşti şi Boian - Vidra:

a. pe unele fragmente din pastă semifină apar caneluri late şi motive decorative combinate, excizie asociată cu benzi incizate şi haşurate; aceste motive sunt mai apropiate de mediul cultural precucutenian (analogii strânse se pot stabili cu materialele de tip Precucuteni I);

b. vase din pastă fină, de formă bitronconică şi profil sinuos decorate cu caneluri fine, precum şi vase din pastă semifină cu profil sinuos, decorate cu benzi incizate umplute cu împunsături; aceste caracteristici nu sunt tipice mediului cultural Boian - Giuleşti şi Boian - Vidra, fiind mai apropiate cu mediul cultural vincian (foarte probabil, elementele culturale vinčiene se încadrează în orizontul cronologic Vinča C);

c. nu s-au descoperit motive decorative de tip liniar-ceramic, nici măcar de tradiţie liniar-ceramică.

Descoperirea unor materiale ceramice Boian - Giuleşti de un tip evoluat în asociere cu materiale de tip Precucuteni I şi Vinča C este în măsură să determine o schimbare a imaginii clasice (dogmatice ?) a culturii Boian din NE Câmpiei Române, precum şi o nuanţare a unor sincronisme cultural - cronologice. Se impun totuşi unele rezerve, întrucât aceste materiale au fost găsite într-o groapă de bordei reutilizată ca groapă de resturi menajere.

Gropile 8, 9, 13, 14, 40, 41, 44, 56 şi C. 21 aparţin aşezării neolitice. Conţin fragmente ceramice tipice, unelte din silex, o râşniţă de granit, oase de animale şi păsări, pietre, chirpic.

Nivelul hallstattian. C. 26 = Bordeiul 6, groapa 27. Complexul 26 = B 6, probabil o locuinţă, a apărut pe profilul Suprafeţei α în zona de E, sub forma unei gropi cu colţurile rotunjite. S-a observat de la -0,2 m (în această zonă terenul a fost parţial decapat de buldozere) şi coboară până la -1,1 m. În umplutura de culoare galben - maronie se aflau fragmente ceramice de factură hallstattiană. Groapa 27 a apărut tot pe profilul de E al Suprafeţei α, spre N de C. 26. Are formă cilindrică, cu fundul rotunjit. În umplutura de culoare galbenă erau depuse fragmente dintr-o strachină cu fundul concav, marginea foarte puţin ridicată faţă de orizontală şi buza scundă, uşor invazată, cu marginea simplă; culoarea interior / exterior este castanie, iar miezul galben-pal.

Cele mai apropiate analogii pentru ceramica din cele două complexe se găsesc în ceramica aspectului cultural Ferigile. Rămâne ca eventuale alte descoperiri să permită o mai exactă încadrare cultural - cronologică a complexelor hallstattiene de la Pietrosu - Costeşti.

Nivelul Latène geto-dacic. C. 11 = B. 3 = Locuinţa 1. A apărut în secţiunea S. 1, carourile 14 - 17, la adâncimea de -0,3 m. În umplutura de culoare maronie au apărut fragmente dintr-un vas-sac cărămiziu-castaniu, lucrat cu mâna, cu pietricele în pastă, decorat cu un brâu alveolat, un fragment de toartă de amforă, un arc de fibulă din bronz şi câteva fragmente de oase de animale. Vasul are bune analogii în ceramica geto-dacică lucrată cu mâna. Pe baza acestor materiale, propunem atribuirea provizorie a acestei locuinţe unui nivel de locuire geto-dacic.

Aşezarea Sântana de Mureş. C. 7 = B. 1 (locuinţă semiîngropată). Apare în profilul de V al Suprafeţei α; se observă sub forma unei gropi cu D = 6,5 m, coborând de la suprafaţă (terenul a fost în parte decapat de buldozere) până la -0,8 / -0,9 m; din umplutura de culoare cenuşiu-galbenă au fost recoltate fragmente ceramice cenuşii la roată, care provin din borcane, străchini cu marginea verticală, o cană cu o toartă. Ceramica este specifică culturii Sântana de Mureş, cu analogii la Gherăseni, Târgşor etc.

C. 30 = L. 4, cercetat în S. II, carourile 14 - 15, este o locuinţă-bordei de formă cvasitrapezoidală, cu colţurile rotunjite şi laturile de S, E şi N arcuite; a apărut la adâncimea de -0,4 şi cobora până la -0,68 m; în sfertul de S avea trei gropi de par; a tăiat parţial groapa 48. Ca inventar avea un capac de vas cu buton aplatizat cu cavitate în mijloc, cu pereţii groşi, lucrat cu mâna din pastă grosieră cu cioburi pisate, tulpini de plante şi pietricele, faţa exterioară galben-cărămizie, cea interioară neagră, cu urme de ardere secundară, un fund de vas fragmentar la mână, din pastă cu cioburi pisate şi pietricele, 12 fragmente ceramice din pastă aspră - specia ciment, 5 fragmente din pastă fină cenuşie la roată, 9 fragmente de amforă din pastă galbenă cu nisip fin şi cioburi pisate rare, 10 fragmente cărămiziu-negre la roată, oase de animal fragmentare, o piatră trecută prin foc, chirpici.

C. 1 Cuptor. Pe profilul de SE al S α s-a observat o groapă cu fundul plat şi pereţii invazaţi puternic arşi, formând o crustă groasă de 6 - 8 cm; bolta era prăbuşită parţial pe vatră şi în umplutură, un fragment de boltă fiind înecat într-un strat consistent de cenuşă şi cărbuni. Umplutura era un sediment castaniu / brun în care erau amestecaţi bulgăraşi de pământ galben, câteva fragmente ceramice mici la roată şi fragmente de oase de animale, unele aflate chiar pe vatră.

Cuptorul a fost săpat prin cotlonire în peretele unei gropi - groapa 33 - dispusă spre SSE de acesta şi care s-a observat după golirea instalaţiei; la amenajare, groapa 33 de deservirea cuptorului a deranjat un complex neolitic, iar după încetarea folosirii instalaţiei a fost parţial distrusă şi suprapusă de două gropi medievale; vatra cuptorului se afla la -1 m faţă de nivelul actual de călcare, iar bolta la - 0,3 / -0,35 m (terenul a fost parţial decapat de drumari); era folosit, probabil, pentru activităţi gospodăreşti. Pe baza fragmentelor ceramice din interior, cu rezerva de rigoare, impusă şi de prezenţa celor două gropi medievale care suprapun groapa de deservire, optăm pentru atribuirea acestui cuptor nivelului de locuire Sântana de Mureş.

Groapa 48 - complex ritual (?). Cercetată în S. II, caroul 14, avea formă oval-alungită şi latura de V tăiată de C. 30 = L. 4. Conţinea un vas amforoidal mare lucrat la roată din pastă bună cenuşie, cu două toarte în bandă, gura largă, fundul inelar, decorat pe umăr cu benzi verticale lustruite şi pe corp cu două benzi orizontale; spart ritual şi depus în două pachete spre marginea de E a gropii. În umplutura gropii se mai aflau un capac de vas cu buton, de culoare cărămizie, lucrat cu mâna din pastă cu cioburi pisate şi pietricele, cu urme de ardere secundară, câteva fragmente ceramice mici şi câteva oase de animale, fragmentare. Ca formă şi structură, vasul îşi are originea în amforele carpice cu două toarte în bandă, dar prin material, tehnică şi finisare aparţine ceramicii Sântana de Mureş, motiv pentru care, deocamdată, optăm pentru atribuirea acestui complex nivelului de locuire medieval timpuriu.

Gropile 2, 3, 4, 11, 12, 33, 38, 39, 50, 68, 70. Din groapa 2 a rămas numai umplutura de culoare neagră a unei gropi de mari dimensiuni (D = 2,4 m), care porneşte de la suprafaţă (terenul a fost decapat de buldozere) şi avea adâncimea de -2,35 m. Din cauza pământului negru care constituie umplutura, a fost ocolită de excavatorişti şi a rămas izolată la marginea de S a Suprafeţei α. În umplutură au fost găsite câteva fragmente ceramice Sântana de Mureş şi oase de animale. Este vorba, probabil, de o groapă de împrumutat lut folosită de membrii comunităţii care vieţuiau aici în secolul IV p. Chr.

Gropile 3 şi 4 au fost distruse de excavatoare în cea mai mare parte, păstrându-se resturi din umplutura lor pe profilul de V al S. α; groapa 4 conţinea o mare cantitate de fragmente ceramice de factură Sântana de Mureş. Gropile 11 şi 12 au apărut parţial în S. 1 profil V , conţineau fragmente ceramice la roată cenuşii fine, cenuşii specia ciment, de chiupuri, altele lucrate cu mâna din pastă cu cioburi pisate, fragmente de oase de animal.

Groapa 11, de formă bitronconică, avea la fund un strat de cărbune de lemn, cenuşă şi chirpic. Groapa 12 avea formă de clopot, era foarte largă şi spre fund, pe latura de V, prezenta o cotlonire spre exterior, care cobora prin exterior sub nivelul fundului gropii; în umplutură conţinea fragmente ceramice, multă cenuşă şi bulgări de pământ galben. Gropile 38 şi 39 au apărut în S. 1, ambele au formă rotundă în plan şi cilindrică în secţiune, cu fundul orizontal; groapa 38 tăia puţin peretele de E al gropii 39; în umplutură au avut câteva fragmente ceramice galben-cărămizii la roată sau cu mâna. Cercetată în S. B, groapa 50 avea formă rotundă, partea superioară cilindrică iar fundul conic; era umplută cu fragmente de chirpic din perete de locuinţă pe grădele intens arse, rare fragmente ceramice cenuşii la roată şi foarte puţine fragmente de oase de animal; reprezintă, probabil, o depunere rituală.

Groapa 68, cercetată parţial, era suprapusă în bună parte de C. 31 = L. 5 şi a fost tăiată parţial de groapa 51; conţine o mare cantitate de fragmente ceramice, vase întregi şi întregibile cenuşii la roată, altele lucrate cu mâna din pastă fină sau aspră cu cioburi pisate, numeroase fragmente de amforă, multe oase de animale şi păsări; probabil este o depunere rituală (este posibil să fie ulterioară secolului V p. Chr.). Groapa 70, suprapusă de C. 31 = L. 5, a fost parţial tăiată de gropile 49 şi 69; conţine fragmente ceramice cenuşii la roată, cenuşii specia ciment şi galben-cărămizii lucrate cu mâna, toate aparţinând culturii Sântana de Mureş, şi oase de animal.

Civilizaţia medievală românească. C. 28 = L. 3, C. 31 = L. 5, gropile 1, 31, 32, 34, 35, 37, 49, 51, 55, 57, 64, 67. Complexul 28 = L. 3, cercetat în S. B la E de Suprafaţa α, este o locuinţă puţin adâncită, de formă rectangulară, cu două colţuri rotunjite şi latura de N arcuită, conturul său observându-se la suprafaţa solului parţial decapat de buldozer; se adâncea în sol cu 0,5 - 0,62 m faţă de nivelul de la care s-a observat; cu latura de S locuinţa a tăiat şi suprapunea parţial groapa 64, iar colţul de NV a deranjat gropile 31 şi 32, care, deşi aparţin aceleiaşi epoci, sunt anterioare locuinţei. Ca inventar a avut câteva fragmente ceramice roşii la roată, unele decorate cu linii orizontale cu vopsea albă, puţine oase de animal şi 3 pietre de dimensiuni medii (folosite, probabil, pentru încălzirea locuinţei). Nu avea nici o instalaţie de foc, nici gropi de par, nu s-a observat vreo amenajare pentru intrare.

Complexul 31 = L. 5, cercetat în S. B la SE de Suprafaţa α, este o locuinţă medievală puţin adâncită - 0,25 / 0,35 m, de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite şi laturile de N şi V uşor arcuite; avea dimensiunile de 3,4 x 3 m. În colţul de NV avea un cuptor în formă de potcoavă cu dimensiunile D = 0,85 m, d = 0,75 m, h = 0,28 m; amenajat prin cotlonire într-un calup de lut cruţat, are suprafaţa bolţii plană; vatra depăşeşte bolta cu circa 30 cm în faţa gurii şi a fost lipită cu straturi de lut cu nisip, ca şi interiorul calotei; pereţii arşi la roşu intens au grosimea de 6 - 7 cm, iar în colţul din stânga spate, câţiva centimetrii deasupra vetrei, era un orificiu cu D = 5 cm; în interior era multă cenuşă, un fragment ceramic roşu la roată, 5 fragmente de oase de animale, bucăţi de chirpic desprins din vatră. În jumătatea de E spre centru locuinţa a avut o groapă ovală cu dimensiunile de 0,8 x 0,59 m, iar în colţul de SE o groapă de provizii, groapa 67, în formă de clopot cu baza mult evazată; la jumătatea laturilor de N şi S, lipite de acestea, se afla câte o groapă de par; parii fixaţi în aceste gropi susţineau grinda cosoroabă pe care era construit acoperişul în două ape; intrarea era, probabil, amenajată pe latura de S, lângă parul care susţinea acoperişul. Podeaua era amenajată din lut galben amestecat cu nisip şi avea grosimea de 4 - 8 cm. În jurul cuptorului erau patru gropi de ţăruş, iar în zona centrală şi în sfertul de SV alte 14 gropi de ţăruş şi două alveolări în care se sprijinea structura de lemn a unor amenajări interioare. Locuinţa a suprapus groapa 70, a tăiat şi suprapus parţial gropile 49, 51, 68 şi a fost tăiată pe latura de N de groapa 55. Inventarul locuinţei era format din 3 funduri de vas roşii la roată, fragmente de castron smălţuit cu alb şi brun, de căni şi oale decorate cu vopsea albă, un fragment din căuşul unei pipe de lut roşu închis, oase de animale şi de păsări, câteva pietre de spărtură de dimensiuni medii.

Groapa 1 a fost surprinsă pe profilul Suprafeţei α, în zona de E; s-a păstrat mai puţin de jumătate; a deranjat groapa 34; în umplutură erau fragmente ceramice specifice evului mediu dezvoltat. Gropile 31 şi 32 au apărut după răzuială în afara marginii de SE a S. α, în zona cuptorului. Materialul recoltat este amestecat: neolitic, Sântana de Mureş, medieval; în groapa 31 a fost găsit un vârf de suliţă din fier cu lama scurtă lată şi vârful rupt, produs al unui atelier local; în groapa 32, împreună cu fragmente ceramice smălţuite policrom, au fost depuse craniul şi mandibula unui porc matur şi o piatră de calcar cioplită.

Groapa 34 se află în S. B, la marginea S. α; a deranjat groapa 33 şi a fost tăiată parţial de groapa 1; conţinea un silex, fragmente ceramice neolitice, medievale timpurii, ceramică roşie la roată, unele fragmente smălţuite sau decorate cu vopsea albă, un vârf de cuţit din fier.

Groapa 35 cercetată în S. I are formă neregulată şi spre latura de V o alveolare mai adâncă cu 0,24 m decât restul gropii; conţinea material arheologic amestecat, inclusiv ceramică medievală cu pictură policromă. Groapa 37 a apărut parţial în S. I în profilul de N; are formă de cupă întoarsă, cu gura îngustă, umerii rotunjiţi, corpul larg cilindric şi fundul orizontal; spre fund avea un strat de pământ galben purtat, iar în jumătatea superioară o mare cantitate de cenuşă pigmentată cu chirpic şi cărbuni; în umplutură a avut fragmente ceramice roşii la roată cu pictură policromă, un fragment dinspre buza unui vas, smălţuit policrom, decorat şi cu rotiţa dinţată, o bară de fier de 7 cm lungime, oase de animale de pasăre. Groapa 49, cercetată parţial, tăiată şi suprapusă în parte de locuinţa 5 şi groapa 69, a deranjat şi suprapus în parte groapa 70; are formă neregulată în plan, cilindrică în secţiune; din umplutură au fost recoltate o lupă de fier având încorporate pietricele de calcar puternic arse (procesul de topire nu a fost finalizat ?), jumătate dintr-o verigă şi un obiect diform, ambele din fier, puternic oxidate, fragmente ceramice medieval timpurii, altele smălţuite cu alb şi verde, o cană spartă din ceramică roşie, cu corpul globular, fără gât, buza înclinată în afară, toartă în bandă lată subţire, fundul plat cu marginea evazată, decorată pe umăr cu câteva benzi de vopsea albă, câteva fragmente de oase de animal, o piatră de spărtură din calcar, chirpic de vatră şi din perete cu impresiuni de nuiele. Groapa 51 descoperită în S. B, tăiată şi suprapusă de colţul de NV al C. 31 = L. 5, a deranjat în parte groapa 68; ovală în plan, cu partea superioară cilindrică, iar cea inferioară conică; conţinea numeroase fragmente de chirpic din perete de locuinţă pe grădele, o piatră de gresie ovoidală alungit-arcuită trecută prin foc, fragmente ceramice, oase de animale şi păsări; pe latura suprapusă de groapa locuinţei L. 5 avea o treaptă în formă de semilună lată de 0,3 / 0,5 m cruţată în lutul galben. Groapa 55 tăia parţial locuinţa 5 pe latura de N şi a deranjat în parte groapa 56; ovală în plan, cilindrică în secţiune; conţinea material arheologic amestecat - neolitic, medieval timpuriu şi medieval dezvoltat, oase de animal, o vertebră şi mai multe oase de peşte. Groapa 57 situată la E de L. 5, rotundă în plan, formă de pară în secţiune, cu fundul orizontal, cobora până la -1,7 m; în umplutură a avut trei silexuri, un obiect de fier oxidat, fragmente ceramice medieval timpurii, roşii la roată medievale, un fragment de râşniţă din calcar, pietre de spărtură din calcar, chirpic de vatră.

Gropile 52, 53, 54, 58, 60, 61, 62, 63, 65 sunt gropi de par situate în afara complexelor de locuit; considerăm că au fost folosite pentru realizarea unor adăposturi temporare conexe la complexele de locuire din zonă.

Cercetările de la Pietrosu - Costeşti din campaniile 1998 şi 2000 s-au soldat cu rezultate de real interes ştiinţific: a). a fost identificată o aşezare neolitică aparţinând culturii Boian, singura abordată ştiinţific până în prezent în judeţul Buzău, din care a fost recoltat material arheologic care permite concluzii şi ipoteze noi asupra raporturilor cultural - cronologice cu zonele / faciesurile învecinate; b). au fost localizate complexe arheologice din prima epocă a fierului, fiind precizat situl din care provin descoperirile semnalate în anii 1963 - 1965; c). pe acest amplasament a existat o aşezare geto-dacică, din care a fost cercetată o locuinţă; d). a fost identificată încă o aşezare a purtătorilor culturii Sântana de Mureş, fapt ce contribuie la completarea informaţiei privind evoluţiei zonei în secolul IV şi la începutul secolului V p. Chr; e). au fost cercetate două complexe de locuire şi alte obiective arheologice aparţinând civilizaţiei civilizaţiei medievale româneşti, de asemenea puţin cercetată în zona Buzăului.

Bogăţia şi diversitatea materialului arheologic, complexitatea problemelor ridicate de aceste descoperiri şi existenţa pericolului ca aceste vestigii să fie distruse prin intervenţii antropice necontrolate impun cu necesitate continuarea cercetării sitului de la Pietrosu - Costeşti.

Planşa 48