1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

68. Gârla Mare, com. Gârla Mare, jud. Mehedinţi

Punct: kilometrul fluvial 840 - Villa rustica de la Gârla Mare

Cod sit: 111792.02
Colectiv: Ion Stângă (MRPF Turnu Severin)
Staţiunea arheologică este situată pe fruntea primei terase a Dunării, în teren arabil, în partea de SV a comunei Gârla Mare. Pe staţiune este fixată borna din beton ce indică kilometrul fluvial 840.

Ferma agricolă şi anexele ei sunt cercetate sistematic din anul 1993. Rezultatele cercetării sunt importante atât prin aportul documentar - ştiinţific, cât şi prin bogăţia materialului arheologic rezultat.

Ferma se dovedeşte a fi o unitate de producţie complexă, cu activităţi agricole, de creşterea animalelor, olărit, prelucrarea metalelor, comerţ intern şi extern. În momentul de faţă trei sferturi din fermă este cercetată, iar zidăria acoperită cu pământ. Toate informaţiile rezultate până în acest moment al cercetării ne îndreaptă spre o încadrare cronologică largă între primele două decenii ale secolului al II-lea şi domnia lui Gordian al III-lea.

Obiectivele campaniei arheologice ale anului 2000 au fost următoarele:

1. Descoperirea incintei de SV a fermei şi a eventualelor construcţii anterioare.

2. Cercetarea arheologică în afara incintei, spre E, unde urme de zidărie şi mult material arheologic existent la suprafaţă presupun existenţa altor construcţii.

Pentru atingerea primului obiectiv a fost deschisă S. 15 cu dimensiunile de 50 x 4 m. A fost descoperită incinta de S a fermei şi poarta de intrare în fermă. Pe colţul de SV al incintei se găsea o locuinţă - turn cu misiune de apărare. Spre interior, la distanţă de 1 m de incintă, a fost descoperită zidărie din construcţiile interioare.

Pentru îndeplinirea obiectivului nr. 2 au fost trasate următoarele secţiuni: S. 16 şi S. 17 - cu dimensiunile de 16 x 4 m, amplasate pe malul surpat al Dunării, paralele între ele, cu un martor de 0,5 m. Aici au fost descoperite urme de zidărie ale unei construcţii de dimensiuni mari (12 x 7 m) legată probabil de activităţi portuare. S. 18, cu dimensiunile de 50 x 2 m, a fost trasată spre N la o distanţă de 50 m de S. 17. Între C. 1 - 11 au apărut nu mai puţin de 9 ziduri ce traversează secţiunea de la S la N. Este o zidărie ce îmbracă două tehnici diferite de construcţie.

a) Fundaţiile şi elevaţiile lucrate în tehnica cocciopesto sunt cele mai numeroase. Fundaţia are lăţimea de 0,6 m, iar înălţimea este păstrată uneori până la 0,6 m.

b) În a doua categorie intră numai două ziduri. Fundaţia lor este lucrată în tehnica cocciopesto, solidă, mai lată decât elevaţia care este lucrată din pietre nehaşurate, legate cu mortar. Nu excludem posibilitatea existenţei a două faze de zidărie.

Materialul arheologic este bogat şi variat: monede ce se întind cronologic de la Hadrian la Gordian III, multe fibule, inele din bronz şi argint, fragment dintr-o diplomă militară, fragment dintr-o plăcuţă din plumb cu reprezentarea cavalerului danubian, unelte, ceramică numeroasă din categoria de uz comun şi ceramică de tradiţie dacică.

69. Geoagiu, com. Geoagiu, jud. Hunedoara

Punct: Biserica de tip “rotondă”

Cod sit: 89570.04
Colectiv: Gheorghe Petrov (MNIT), Paul Scrobotă (MI Aiud)
Începute în anul 1993, cercetările arheologice de la biserica cu plan central (rotonda) din Geoagiu (fost sat Geoagiu de Jos), au continuat şi în anul 2000 cu a VIII-a campanie de săpături. Deşi au fost atâtea campanii, totuşi, considerăm că la acest important monument de arhitectură medievală nu s-a săpat îndeajuns, pentru a lămuri tot ceea ce ne interesează, deoarece în fiecare an fondurile alocate au fost modeste, ca să nu spunem simbolice.

Biserica este alcătuită dintr-o navă circulară cu diametrul interior de 5,5 m, continuată spre răsărit cu o absidă semicirculară lungă de 2 m şi care are o deschidere înspre navă de 3 m. Lungimea construcţiei pe axa E - V este de 7 m în interior şi de 9 m în exterior. Materialul de construcţie folosit la ridicarea rotondei a fost cărămida romană în asociaţie cu o cantitate mai redusă de piatră de râu, prezentă mai mult în părţile superioare ale elevaţiilor. Intrarea în rotondă se face prin partea de SV, printr-un portal introdus în zidărie într-o fază mai târzie; portalul este format din doi uşciori de piatră cu muchiile exterioare teşite, ambii fiind prevăzuţi la părţile superioare cu câte un capitel cubic. Deasupra, două rânduri de cărămidă medievală ieşite puţin în afară în raport cu paramentul, formează un arc uşor frânt. Un alt arc, de formă semicirculară, realizat din cărămidă romană şi aflat mai sus decât arcul portalului actual, trebuie să fi fost cel iniţial. Rotonda este prevăzută cu un număr de şase ferestre: una în partea estică a absidei şi restul în navă, câte două pe părţile de N şi de S, iar ultima la V; în afară de fereastra vestică care este rotundă, toate celelalte sunt dreptunghiulare cu închideri semicirculare la partea superioară. Aceste ferestre aparţin prin formă şi stil epocii romanice, fiind tratate în ambrazură, strâmtate la mijloc, cu evazări largi spre exterior şi interior. Ferestrele navei sunt amplasate în partea superioară a elevaţiilor, iar cea de la absidă se află mai jos, deoarece absida fusese boltită în vechime, cu o semicalotă din piatră şi cărămidă, din care astăzi se mai păstrează doar punctele de plecare ale acesteia.

În literatura de specialitate există puţine referiri la acest unic monument de cult din Ardeal. Edificiul este singura rotondă din ţară care se mai află în picioare şi poate fi văzută. În jurul bisericii există un cimitir, în care primele înmormântări au început să se facă în secolul al XI-lea, în vremea regelui Ladislau I (1077 - 1095), iar ultimele în cursul secolului al XVIII-lea. Cercetarea cimitirului a fost şi este posibilă, astăzi, doar în perimetrul actual al curţii casei parohiale reformate, pe terenul delimitat strict de împrejmuirea acesteia. În cele opt campanii de săpături, între anii 1993 - 2000, au fost descoperite şi cercetate un număr de 157 morminte, depistate într-un număr de 17 şanţuri arheologice (Supr. I, S. 1 - S. 16).

În campania din anul 2000 au fost practicate trei secţiuni, după cum urmează: S. 13 = 3,5 x 2 m, la SE de rotondă, în cimitir, cu laturile mai lungi dispuse pe relaţia V - E (între latura vestică a lui S. 13 şi latura estică a lui S. 4 / 1995 - secţiune practicată direct pe zidurile rotondei, în partea sudică, la îmbinarea navei cu absida - există o distanţă de 3 m); S. 14 = 4,15 (latura estică) x 3,9 (latura vestică) x 2 m, pe latura nordică a navei, pornind direct de pe zidurile acesteia (S. 14 s-a aflat practicată între două secţiuni mai vechi, ambele pornite tot de pe zidurile rotondei - S. 5 / 1996 la E şi S. 11 / 1999 la V - acestea fiind despărţite de noua secţiune prin martori de 0,5 m); S. 15 = 3 x 1,5 m, în cimitir, la N de S. 12 / 1999 cu martor de 0,5 m între ele (S. 15, cu laturile mai lungi pe relaţia V - E, se află la o distanţă de circa 11 m faţă de absida rotondei).

În aceste secţiuni au fost descoperite un număr de 20 morminte (M. 138 - M. 157): 11 în S. 13 (M. 138 - M. 148), unul în S. 15 (M. 149) şi opt în S. 14 (M. 150 - M. 157). Din cele 20 de morminte depistate au fost cercetate doar 17, deoarece la trei dintre ele (M. 140, M. 144, M. 148 / S. 13) au fost surprinse doar capetele sau marginile gropilor de înmormântare care ieşeau din profile pe suprafeţe mici, ceea ce nu a mai permis adâncirea pe gropi până la aflarea scheletelor. În S. 14 au mai fost descoperite, în plus, părţile superioare din scheletele a doi defuncţi (M. 72, M. 76) surprinşi în S. 5 / 1996; totodată a fost marcată şi groapa lui M. 80, care vine tot din S. 5, neputând însă ajunge la schelet din aceleaşi cauze amintite mai sus. Toate mormintele descoperite în campania din anul 2000 au fost lipsite de inventar funerar.

La mormintele din cimitirul aflat în jurul rotondei deosebim două orizonturi de înmormântare: unul mai vechi, de epocă arpadiană - datat cu monede din vremea regilor Ungariei Ladislau I (1077 - 1095) şi Coloman (1095 - 1114) - cu defuncţii îngropaţi fără sicrie, în gropi cu adâncimi relativ mici; altul mai nou, cu înmormântările începând probabil din secolul al XIII-lea şi continuate în secolele următoare, cu defuncţii depuşi în sicrie şi în gropi mai adânci (pentru amănunte şi detalii, vezi rezumatele din Cronicile sesiunilor de rapoarte anterioare, precum şi articolul nostru publicat în AMN, 33 / I, 1996, p. 403 - 414).

În privinţa cronologiei începuturilor rotondei, ne menţinem în continuare părerea că aceasta a fost ridicată, cel mai devreme, probabil pe la începutul secolului al XII-lea. Clarificări şi concluzii mai precise, lipsite de unele din incertitudinile actuale, vor fi posibile numai după finalizarea cercetărilor arheologice; investigaţiile vor fi continuate în interiorul rotondei, apoi în exterior, lângă ziduri, precum şi la diferite distanţe faţă de monument, în cimitir.

Planşa 21