1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

Studiu sedimentologic

Constantin Haită (MNIR - CNCP)

Studiul sedimentologic efectuat în această aşezare eneolitică în campania din anul 2000, a avut ca principale obiective, înregistrarea tipurilor de unităţi sedimentare din cadrul structurilor şi acumulărilor antropice şi prelevarea de eşantioane micromorfologice.

În scopul observării întregii succesiuni corespunzătoare locuirii eneolitice din această aşezare şi a relaţiilor stratigrafice dintre aceasta şi nivelurile naturale din bază, a fost realizat un sondaj statigrafic, localizat în partea de SV.

În acest sondaj, au fost prelevate 4 eşantioane micromorfologice, în fiecare dintre principalele niveluri observate pe profilul stratigrafic:

- nivel siltic brun gălbui, granular, cu frecvente fragmente ceramice, interpretat ca un nivel de distrugere (US 3002), ce suprapune un nivel siltic brun gălbui, mai omogen şi mai compact (US 3003), ce ar putea reprezenta o podea a unei locuinţe.

- nivel siltic cenuşiu gălbui, cu laminaţie paralelă fină, omogen, fără constituenţi antropici (US 3006), interpretat ca o succesiune de podele, lutuieli şi niveluri ocupaţionale fine, din interiorul unei locuinţe.

- nivel siltic brun gălbui, omogen, cu structură agregată slab exprimată, friabil, cu rare incluziuni carbonatice (US 3004), ce poate reprezenta un nivel ocupaţional acumulat pe podeaua unei locuinţe.

- nivel siltic gălbui, relativ omogen, cu structură agregată, cu granule carbonatice şi rar material arheologic (US 3005), ce reprezintă primul nivel de locuire Gumelniţa A₂ din această zonă.

Alte două eşantioane au fost prelevate în suprafaţa cercetată arheologic. Primul este prelevat într-un nivel siltic gălbui, omogen, cu structură agregată slab exprimată, cu fragmente milimetrice de chirpic nears (US 1002), ce poate să reprezinte un nivel de podea neincendiată. Un alt eşantion micromorfologic este prelevat într-un nivel siltic de culoare cărămizie, cu laminaţie paralelă slab exprimată, relativ omogen, cu rare fragmente milimetrice de chirpic ars, ce reprezintă o succesiune de podele aparţinând unei locuinţe incendiate (L. 1).

111. Lupu, com. Cergău, jud. Alba

Punct: Cimitirul Nou

Cod sit:3832.01
Colectiv: Gabriela Gheorghiu - responsabil (MNIT); Ioan Glodariu, Liliana Suciu (UBB Cluj), Vasile Moga (MNUAI), Cristina Bodó (MCDR Deva)
Cimitirul nou se află pe în imediata apropiere a intrării în sat dinspre VNV, pe latura stângă (versantul sudic al Dealului Chicui) a unui semiamfiteatru natural ce mărgineşte din trei direcţii o luncă mlăştinoasă.

Cercetarea arheologică are ca obiectiv delimitarea întinderii aşezărilor antice (mai bine păstrate sunt cea hallstattiană şi cea din a doua epocă a fierului), în măsura în care cimitirul actual o permite, precum şi investigarea complexelor ce au aparţinut acestor aşezări. Importanţa sitului constă în existenţa aici a unei succesiuni de locuiri, o însemnătate deosebită având cele din epocă Latène. Pentru această perioadă există două nivele: unul timpuriu şi unul ce se datează în sec. I a. Chr. - I p. Chr., cel timpuriu neavând deocamdată material celtic.

Datorită unor motive obiective - terenul liber din cimitir este dat în arendă ţăranilor şi în funcţie de înţelegerea acestora putem negocia zona unde se pot trasa secţiunile - anul acesta a fost trasată o secţiune de 10 x 2 m (a cărui adâncime a ajuns până la -2,5 m) situată la 6 m ENE faţă de gardul cimitirului şi la 1,8 m faţă de colţul de NE al aşa-zisei capele; secţiunea este orientată NNV - SSE 2800. Pentru nivelul Latène nu avem nici un complex, ci doar material descoperit în poziţie secundară. Acesta constă din fragmente ceramice, dintre care merită amintite următoarele: un fragment de la un vas de tip situla, dar care conţine puţin grafit în pastă şi are dimensiuni reduse, un fragment de strecurătoare, precum şi un fragment de chiup cu buza în trepte. În schimb au fost surprinse urmele a două locuinţe hallstattiene cu material ceramic de factură Basarabi.

A fost deschisă şi o casetă de 3 x 3 m, în continuarea secţiunii din 1999 pentru a ne lămuri ce este de fapt aşa-zisul grătar surprins parţial în secţiunea amintită. În această caseta s-a găsit podina unei locuinţe hallstattiene, precum şi vatra de foc păstrată destul de bine. Ca atare nu mai avem nici o îndoială că presupusul grătar reprezintă de fapt o parte din pereţii surpaţi de la construcţia amintită.

Materialul arheologic descoperit constă în vase ceramice şi fragmente de la asemenea vase, printre care se remarcă unul cu buza lobată şi o căniţă, în fragmente de la vetre portative, o rotiţă de la un car votiv, precum şi foarte multe oase de animale. Tot materialul descoperit a intrat în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei.
Bibliografie
1. I. Glodariu, V. Moga, Der dakische Schatzfund von Lupu (Rumänien), Germania, 75, 1997, 2. Halbband, p. 585 - 596;

2. ***, Repertoriul Arheologic al judeţului Alba, Alba Iulia, 1995, nr. 110, p. 122.

112. Mada, com. Balşa, jud. Hunedoara

Punct: Peştera Zidită

Cod sit: 87905.01
Colectiv: Zeno Karl Pinter (ULB Sibiu), Mihai Căstăian (MILE Orăştie), Daniel Ţuţuianu (MCDR Deva)
“Peştera zidită” se localizează la baza versantului vestic al “Pleşei Mari”, un masiv calcaros fierăstruit de frumoasele chei ale Măzii. Deschiderea naturală a unei peşteri a fost obturată în evul mediu târziu cu un zid, căpătând astfel valenţe defensive sporite. Acest parament realizat din piatră locală legată cu mortar se mai păstrează pe aproximativ jumătate din lungimea sa iniţială, având o deschidere de acces şi câteva ambrazuri.

Cercetarea arheologică începută în anul 1998, când au fost realizate două secţiuni a fost continuată în campania din vara anului 2000 prin realizarea a încă două secţiuni, S. 3 şi S. 4, plasate în spatele zidului de apărare a peşterii, a pus în evidenţă evoluţia cronologică a monumentului, dar şi existenţa unor aspecte culturale mai vechi sub forma unor locuiri intense din perioada de tranziţie spre epoca bronzului.

S. 3 (dimensiuni 9 x 2 m) paralelă spre N cu S. 1 / 1998, la 0,5 m distanţă. Descoperirile făcute şi stratigrafia bogată, au pus în evidenţă locuirea din preistorie a acestei cavităţi, precum şi transformările survenite prin ridicarea zidului de apărare care obturează intrarea naturală.

S. 4, este perpendiculară şi la 0,5 m distanţă de S. 3, fiind paralelă cu zidul fortificaţiei la 3,5 m distanţă de acesta. Dimensiunile sale sunt de 1,5 lăţime, cu 5,2 m latura estică şi 6,2 latura vestică. Din această suprafaţă, oarecum protejată, a peşterii, provine cea mai mare cantitate de material ceramic şi osteologic aparţinând culturii Coţofeni, care împreună cu urma unui ţăruş aflată în nivelul preistoric scot în evidenţă existenţa unei împrejmuiri (paravan) din material lemnos care a protejat această locuire intensă. Curăţarea porţiunii de zid demantelate a dus la descoperirea a numeroase fragmente ceramice medievale, contemporane momentului în care fortificaţia era funcţională.

Starea de conservare a zidului este destul de slabă şi se impun măsuri grabnice pentru stoparea distrugerii şi refacerea sectorului de zid demantelat pentru a putea introduce acest obiectiv istorică şi speologică într-un circuit turistic zonal, împreună cu “Cheile Măzii” şi relieful carstic cu o deosebită valoare peisagistică din apropierea localităţii Mada.

Planşa 37

Bibliografie
1. Z. K. Pinter, M. Căstăian, D. Ţuţuianu - în: Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 1998