1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

116. Mehadia, com. Mehadia, jud. Caraş Severin [Praetorium]

Punct: vicus-ul militar Praetorium

Cod sit: 53283.01
Colectiv: Doina Benea - responsabil, Iulian Lalescu, Simona Regep (UV Timişoara)
Cercetările arheologice în anul 2000 au vizat reînceperea studierii vicus-ului militar, cercetat în 1948 prin lucrările efectuate de M. Macrea, fiind vizat în principal în castrul roman. Săpăturile s-au desfăşurat între 1 - 17 august.

Pentru a se obţine o delimitare exactă a zonei pe care s-a extins vicus-ul militar s-au iniţiat deocamdată lucrările în zona aflată la V de castru roman. În bună măsură acest lucru a fost determinat de permisiunea de a efectua săpături în grădinile particulare din zonă.

Prima secţiune S₁ / 2000 a fost trasată la 14 m S de colţul de SV al castrului şi 10 m V, fiind orientată E - V (dimensiuni 12 x 1 m). Cercetările au încercat să identifice nivelul de locuire antică.

Stratigrafia este următoarea:

• 
  0 / -0,25 m = nivel de humus actual;
  
• 
  -0,35 / -0,5 m = Ientilă de lut cu pietricele;
  
• 
  -0,5 / -0,95 m = nivel de depunere antică - de culoare galbenă - în mare parte steril arheologic. Între m. 4,5 - 10 se conturează prezenţa boltită a unui drum din piatră de râu, care are delimitată Iatura de S prin blocuri de piatră groase de 0,3 m. Drumul este amenajat pe un sol viu, cu un strat de pietriş.
  
• 
  -1 / -1,2 m = solul viu antic.
  

Din punctul de vedere al descoperirilor, drumul antic lat de 5,5 m reprezintă drumul de acces spre poarta de S a castrului roman şi implicit una din căile principale rutiere.

Pentru a putea preciza zona din care începe vicus-uI pe Iatura de V a castrului a fost trasată o nouă secţiune transversal pe incinta de V a castrului (dimensiuni 13,5 x 1,5 m). Orientarea sa este E - V. Stratigrafia extrem de complexă a condus la identificarea mai multor nivele de locuire:

1. 0 / -0,2 (-0,35) m = humus vegetal amestecat cu dărâmătură de piatră de râu şi carieră, ţigle şi olane;

2. -0,35 / -0,75 m = ultima refacere a agger-ului castrului (V);

3. -0,75 / -1,25 m = agger-ul castrului din lut bătut (IV);

4. -1,25 / -1,55 m = nivel de depunere agger;

5. -1,55 / -1,75 m = nivel de locuire aparţinând agger-ului castrului (III) marcat printr-o bârnă incendiată, probabil de la construcţia unui turn. Zidul de incintă al castrului este executat din piatră de carieră (faza III) ce suprapune fundaţia cu mortar executată din piatră de râu.

6. -1,75 / -1,95 (2) m = nivel de amenajare agger. La -1,92 m apar mai multe pietre dispuse pe direcţia N – S, ce reprezintă o amenajare interioară;

7. -2 / -2,15 m = agger al castrului de piatră (II), cu urma amprentei unei bârne de la bastion de curtină şi un al doilea lipit de incintă.

8. -2,2 / -2,65 m = nivel de agger aparţinând primei faze de locuire a castrului (faza de Iemn). Amenajarea unui pat din piatră de râu pentru ridicarea primului agger al castrului din lemn.

9. -2,65 / -2,85 m = solul viu antic.

Cercetările nu s-au putut extinde datorită lucrărilor agricole existente pentru dezvelirea întregului agger şi a via sagularis. O fază de lemn nu poate fi prea clar sesizată, doar prin amenajarea de piatră a patului de agger care este intersectată de fundaţia din piatră fără mortar (înaltă de 0,5 m).

În afara castrului, fundaţia castrului este mai lată cu cca. 0,4 m, paramentul din blocuri de piatră de carieră cu emplecton în interior se ridica la 1,5 m.

Şanţul de apărare al castrului are o lăţime de 4,75 m şi adâncimea de -1,75 / -2 m. Deşi nu am reuşit dezvelirea în întregime a şanţului de apărare se constată două faze mari de depunere - prima marcată prin blocuri fasonate de carieră, iar al doilea mult mai îngust (moment când şanţul avea o adâncime de -1,75 m), din blocuri de calcar galben fasonate, aparţin probabil perioadei de început a castrului din piatră.

Au fost surprinse parţial două lentile de construcţie. În panta exterioară a şanţului sub un strat de depunere lentă, au fost identificate două faze ale unui drum antic aşezat pe strat de piatră masivă de râu, suprapus de pietriş. Repere cronologice ferme nu au apărut până acum. Materialul arheologic descoperit constă în tegule cu ştampila COH III D(elmatarum), un opaiţ cu două ciocuri, fragmentar, o monedă bronz de Ia Lucius Verus datată în anul 162.

În urma obţinerii permisiunii de a face cercetări într-o grădină a proprietarului Emil Zărescu a fost trasată o secţiune de 8 x 2 m, având o casetă A de aceleaşi dimensiuni dispusă pe Iatura de S. Cercetările au condus Ia identificarea, sub un strat vegetal îngust, a unei mari aglomerări de pietre sugerând de fapt un drum antic, “pavat” cu numeroase monumente martelate sau reutilizate. Am aminti aici postamente de calcar, stele funerare, două pietre de râşniţă de mari dimensiuni, fragmente mici de colonete şi chiar o coloană masivă (căzută, cu faţa reliefului în jos reprezentând pe Juppiter Turmasgada (vulturul cu cununa în cioc cu ghearele înfipte într-un cerb). Scena încadrată în faţada unui templu cu fronton are reprezentată două frunze de acant stilizate dispuse radial. O descoperire similară sub aspectul scenei centrale este cunoscută la Romula.

În zona centrală a casetei A a fost descoperită într-o groapă adâncă de -0,65 m, de la nivelul solului, un fragment la statuetă reprezentând pe Jupiter, fragmente de reliefuri votive, toate acoperite cu un fragment de bloc de calcar. În norma acestor descoperiri s-a trecut Ia prelungirea secţiunii cu încă 10 m, cu un martor de 0,5 m, respectiv o casetă aferentă pe latura de S. În timpul săpăturilor a fost atins doar ultimul nivel de locuire, caracterizat prin urmele unei construcţii distruse până la bază din care au fost identificate zidurile A, B, C, D, E ale unui edificiu. Practic descoperirea sugerează existenţa unei clădiri ale cărei ziduri sunt orientate spre E. Aceasta constă dintr-un spaţiu central dezvelit parţial, cu pavaj de cărămidă fixată pe un strat de mortar. Acest spaţiu este la S de zidul A. Între zidurile A, B şi E se conturează un al doilea spaţiu închis, la fel între zidurile D şi C. Zidurile A, B, D, C se prelungesc, ceea ce presupune continuarea cercetărilor pentru dezvelirea întregului edificiu. În sala cu pavaj de cărămidă au apărut fragmente dintr-o inscripţie onorifică din piatră de calcar, fragmente de reliefuri votive şi fragmente de statui.

Inventarul arheologic constă din câteva monede aparţinând lui Iulia Domna (l), ilizibilă (l), o fibuIă cu genunchi din bronz (sec. III / 1) şi fragmente de marmoră, care asigură o datare a unui nivel de locuire. Ultimul nivel de locuire este parţial distrus de lucrările agricole curente. Nu s-au găsit decât fragmente ceramice databile în epoca romană târzie.

În concluzie, cercetările de la Mehadia au demonstrat şi prin observaţiile perieghetice întinderea parţială pe laturile de V şi S a vicus-ului militar. Complexele descoperite demonstrează o locuire intensă în secolele II - III p. Chr.

Planşa 40