1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

Studiu arheozoologic

Adrian Bălăşescu, Dragoş Moise, Valentin Radu (MNIR - CNCP)

Cercetările arheologice de la Poduri au dus la descoperirea unui număr mare de resturi faunistice care provin din nivele de cultură Cucuteni A₂ şi B₁. S-au analizat până în prezent 3200 de fragmente osoase de mamifere din care s-au determinat 2147. Dintre acestea 1427 provin din nivelul Cucuteni A₂ şi 720 din nivelul B₁. Animalele identificate sunt domestice: Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Sus domesticus, Canis familiaris şi sălbatice: Equus caballus (doar în Cucuteni A₂), Bos primigenius, Bison bonasus (Cucuteni B₁), Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Sus scrofa, Ursus arctos, Canis lupus (Cucuteni A₂), Vulpes vulpes (Cucuteni B₁), Meles meles (Cucuteni A₂), Martes sp. (Cucuteni B₁), Felis sylvestris (Cucuteni A₂), Lepus europaeus (Cucuteni A₂), Castor fiber.

Activitatea de creştere a animalelor are o pondere mare. Animalele domestice erau crescute în principal pentru produsele lor secundare (cornutele mari şi mici) şi mai puţin pentru consumul carnat, excepţie făcând porcul. Vânătoarea suplimentează cantitatea de hrană, având în vedere că se vânau animale de talie mare şi medie: cerb, bour, mistreţ şi căprior.

157. Poiana, com. Zvorâştea, jud. Suceava

Punct: În huci la Fedcu

Cod sit: 151380.01
Colectiv: Mugur Andronic (MNB Suceava)
Cercetările arheologice de la Poiana - Zvorâştea (com. Zvorâştea, jud. Suceava), au debutat în anul 1998, desfăşurându-se pe o formă de teren puţin înălţată faţă de lunca din jur, în locul numit “În huci la Fedcu”, la cca. 120 m depărtare de actuala lizieră a pădurii. În epoca de existenţă a aşezării, ea era înconjurată de pădure, mlaştini şi bălţi. După desecările prin drenaj din anii ultimelor decenii, terenul a fost redat agriculturii.

După descoperirea a zece locuinţe de suprafaţă sau uşor adâncite, săpăturile sistematice ale anului 2000, efectuate cu studenţi practicanţi (Universitatea Ştefan cel Mare - Suceava, Facultatea de Istorie-Geografie) şi zilieri localnici, au avut ca rezultat investigarea unei mari părţi din aşezare. Drept urmare, au fost cercetate încă 20 de locuinţe de acelaşi tip şi mai multe vetre şi gropi în aer liber.

Locuinţele posedă de regulă instalaţii de foc de tipul vetrelor sau cuptoarelor din pietre. Au laturi în jurul a patru m şi orientare N - S.

Tot tipică secolelor de sfârşit al primului mileniu creştin este şi ceramica, realizată aproape în totalitate numai cu mâna şi decorată pe buze cu alveole sau crestături. În schimb, în această a doua campanie de săpături, s-a descoperit o cantitate ceva mai mare de ceramică locală lucrată cu roata (pastă cu cioburi pisate şi uneori cu nisip). Aceasta beneficiază de decorare compusă din linii orizontale, singure sau alternate, cu benzi de linii vălurite. La rândul lor, cele câteva buze fragmentare au profile mai arcuite şi buza mai elaborată. Pe unele, pe interior, apar decorări de linii “în val”.

În cadrul ceramicii se remarcă un vas fragmentar, decorat alternativ cu benzi de linii drepte şi ondulate, cât şi un fragment provenind din zona umerilor decorat - cu totul inedit - cu succesiuni de cruci, realizate cu un instrument crestat, poate asemănător, ca termen de comparare, cu vârful unei furculiţe.

Inventarul obiectelor este destul de sărac: lame de cuţit din fier, fusaiole (din care una decorată cu incizii lineare - circulare, succesive pe corp), împungătoare din oase, o coasă din fier. Piesele sunt inventariate în colecţiile Muzeului Naţional al Bucovinei.

Notabilă, este descoperirea unei lupe din fier şi a unui fragment de zgură, ceea ce demonstrează obţinerea fierului pe plan local.

Deşi până în prezent nu s-au descoperit obiecte de înlesnire certă a datării sitului, analiza ceramicii ne indică destul de sigur perioada secolelor VIII - IX, interval cronologic propus şi după prima campanie de săpături.

158. Popeşti, or. Mihăileşti, jud. Giurgiu

Punct: Nucet

Cod sit: 104172.01
Colectiv: Nona Palincaş (IAB)
Campania de săpături din anul 2000 a fost finanţată de către Ministerul Culturii şi de către firma austriacă de construcţii STRABAG AG, la care se adaugă şi o serie de analize geofizice de care am beneficiat fie cu preţ preferenţial, fie în mod gratuit din partea firmei GEOTEC S.A.

Săpăturile, desfăşurat în sectoarele Ψ, Z3 şi uV, au avut ca obiectiv:

1. în sectorul Ψ, pregătirea cercetării sistematice a resturilor a ceea ce se crede că ar fi fost o fântână din epoca Latène. O parte din fântână a fost săpată în campaniile din 1957 - 1958¹, lucrul fiind întrerupt din cauza dificultăţilor tehnice deosebite (alunecarea pământului de pe margini);

2 - 3. în sectoarele Z3 şi uV s-a urmărit identificarea traseului a două secţiuni mai vechi (din anii ’50 şi ’60), care nu mai puteau fi amplasate pe planul general al săpăturii.

Principalele rezultate

1. Sector Ψ. Din campaniile din 1957 - 1958 se ştia că fântâna aparţine primului (celui mai vechi) nivel Latène din aşezare şi că a fost dezafectată la un moment dat prin umplere cu lut, cenuşă şi alte resturi de ardere (lemn carbonizat, fragmente de chirpici), fragmente ceramice şi de oase de animale etc. Deasupra sa s-a construit apoi o cisternă din lut.

Pentru pregătirea noii campanii de săpătură s-au făcut două foraje, unul în fântână, celălalt la cca. 11 m spre S de aceasta, în pământul viu (depunerea arheologică din zonă a fost epuizată de săpăturile din anii ’50). Din compararea celor două coloane litologice rezultă că fântâna a fost umplută cu un lut foarte apropiat ca aspect de pământul viu. Umplutura a fost luată foarte probabil din valul de apărare aparţinând Bronzului târziu, aflat la doar câţiva metri spre S de fântână şi care nu mai funcţiona ca fortificaţie la acea dată. Adâncimea estimată a fântânii este de cca. -13 m, fapt confirmat şi de rezultatele sondajului electric vertical efectuat ulterior².

Suprafaţa fântânii, aşa cum a fost ea observată în 1957, era de formă aproape circulară, cu diametrele de cca. 4m, respectiv 4,8 m, ea reducându-se treptat în adâncime. Fântâna a fost secţionată în 1958, jumătate din suprafaţa sa fiind săpată atunci pe o adâncime de cca. -5 m. În campania din 2000 fântâna a fost dezvelită din nou, săpătura mergând până la o adâncime de cca. 0,4 m faţă de nivelul cel mai de sus la care fusese întreruptă în 1958. Cu această ocazie s-au făcut o serie de observaţii în plus faţă de cele din anii ’50.

Astfel, s-au identificat două faze ale fântânii. În prima fază, conturul său interior pare să fi fost aprox. rectangular, cu marginile arcuite şi căptuşit cu o împletitură de nuiele, din care am găsit resturi carbonizate in situ. În faza a doua, judecând după limita dintre umplutura fântânii şi limita interioară a acesteia, conturul fântânii pare să fi avut o formă mai regulat rectangulară. Elemente care să indice modul cum a fost amenajată fântâna în interior nu s-au găsit încă, cu excepţia unei singure zone de cca. 20 x 15 cm; aici erau resturile carbonizate a două nuiele, dintre care una cu amprenta unei a treia nuiele pe ea.

Analizele arheobotanice făcute la Universitatea din Viena³ arată că în umplutura aparţinând celor două faze de construcţie ale fântânii există macroresturi botanice, în timp ce umplutura din interiorul fântânii este complet sterilă.

Importanţa săpăturii din anul 2000 constă în primul rând în aceea că pe baza datelor culese se va putea elabora o strategie de cercetare adecvată: cunoaşterea adâncimii era absolut necesară pentru măsurile de siguranţă împotriva prăbuşirii malurilor; cunoaşterea fazelor şi stării de conservare permit elaborarea unor strategii adecvate de recoltare a probelor (de sediment, botanice etc.).

2. Sectorul Z3. Săpătura s-a făcut în trepte, pe o suprafaţă foarte redusă. Afară de limitele căutate, s-au mai identificat şi resturile a cel puţin 2 construcţii. Una consta dintr-o masă de chirpici ars (surprinsă pe o suprafaţă aproximativ dreptunghiulară de 2 x 4 m) şi o vatră, iar cealaltă (celelalte ?) din trei vetre şi un strat de cenuşă gros de cca. 5 cm sunt din sectorul Z3. Săpătura în trepte şi suprafaţa redusă nu au permis precizarea cu siguranţă a nivelelor cărora aparţin aceste resturi. Astfel, nu putem şti dacă vetrele acoperite cu stratul gros de cenuşă aparţin aceluiaşi nivel cu masa de chirpici, adică nivelului III Latène; este posibil, deşi mai puţin probabil, ca ele să aparţină nivelului superior (IV).

3. Sectorul uV. Aici s-a găsit o grupare de chirpici de formă aproximativ triunghiulară (cca. 1,5 - 2m), reprezentând probabil resturile unei construcţii; a fost atribuită cu probabilitate nivelului III Latène.

O parte a neclarităţilor rezultă şi din faptul că - în condiţiile financiare date - s-a evitat dezvelirea nivelelor de călcare, resturile construcţiilor fiind acoperite la loc.

Planşa 51
Note
¹. R. Vulpe, Materiale şi cercetări arheologice 7, 1961, p. 334; fig. 1; 4/2.

². Sondajul a fost făcut de către ing. Traian Moldoveanu de la Firma GEOTEC S.A. şi urmează să fie publicat după încheierea cercetărilor.

³. Analize făcute de dr. Dannheiser, căreia îi mulţumim şi pe această cale.
Abstract
The archaeological campaign of the year 2000 had three major aims:

1. To prepare the future sistematic excavation of a well. This feature has already been partially excavated in the late ‘50s, and was given up because of technical difficulties. Two prospecting holes, an electrical soundings, an excavation of small size and a few botanical analyses have been carried out. In conclusion, the depth of the well is of about 13 m. Fillings nr. 1 and 2 contain macrobotanical rests, while filling nr. 3 doesn’t. We expect to get information about the construction technique used, aswell as about climate and household around 150 B. C., the aproximate date when the well was constructed.

2 - 3. To find the exact limits of older excavation - in sections Z3 and uV -, which couldn’t be exactly located on the general plan of the settlement.