1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

Planşa 98

191. Ruginoasa, com. Ruginoasa, jud. Iaşi

Punct: Dealul Drăghici

Cod sit: 98783. 01

Colectiv: Cornelia-Magda Mantu Lazarovici - responsabil (IA Iaşi), Gheorghe Lazarovici (MNIT), Cătălin Hriban, Carmen Ungureanu, Mădălin Cornel Văleanu (CNMM Iaşi)

Staţiunea Cucuteni A3 de la Ruginoasa “Dealul lui Drăghici” este cunoscută încă din primul sfert al secolului trecut prin cercetările H. Dumitrescu. La sfârşitul primăverii trecute, autorităţile locale au distrus o mare parte din zona centrală, iniţială, a aşezării cucuteniene, prin săparea unei suprafeţe, în căutarea pietrei pentru construcţie. Cu acest prilej au fost afectate mai multe complexe de locuire, materialul arheologic caracteristic aşezărilor de acest tip fiind foarte bogat şi în cazul de faţă. Această excavaţie se plasează în apropierea secţiunilor cercetate de H. Dumitrescu, dar nici una din ele nu o intersectează. În acest context, având în vedere că autorităţile locale nu au ridicat pământul rezultat în urma acestei excavaţii, am decis orientarea cercetărilor de salvare într-o zonă care oferea posibilitatea coroborării datelor şi a obţinerii unor informaţii de maximă importanţă. Întreaga suprafaţă a fost împărţită în carouri de 20 x 20 m, în care am reuşit să încadrăm săpăturile mai vechi şi pe cele de dată recentă. Am trasat la rândul nostru o secţiune de 10x8 m, Secţiunea I (caroiaj din 2 în 2 m), orientată E-V faţă de excavaţia pentru exploatarea pietrei. Această secţiune am adâncit-o doar până la - 0,45 m. În partea sa de SV a fost identificată o amenajare de formă semicirculară (4,8 x 1,6 m) din pietre mai mici, amestecate cu pietriş foarte mărunt, având o grosime de cca. 0,2/0,3 m, sub care reapare solul negru. Sporadic, în această zonă au apărut materiale cucuteniene, printre care fragmente ceramice, unelte de silex şi chiar o statuetă antropomorfă.

Pe latura de N a aceleaşi secţiuni, încă de la -0,2 m au început să apară pietre de diferite dimensiuni, mai mici spre latura de N propriu-zisă şi mai mari spre centrul secţiunii. Pietre mai mari erau plasate la diferite distanţe chiar în interiorul acestei amenajări, sugerând faptul ca această construcţie a avut mai multe încăperi. În colţul de SE al Secţiunii I am descoperit şi o vatră de formă aproape circulară, cu două nivele de locuire, înconjurată de pietre. Intre pietrele de dimensiuni mai mari ale amenajării cercetate au apărut mai multe materiale arheologice: fragmente ceramice mărunţite în partea de sus, apoi altele de dimensiuni mai mari spre baza nivelului, la 0,45 m. Între vasele întregibile se remarcă cele de tip chiup, decorate cu barbotină şi brâuri alveolare, iar din categoria semifină cele de tip suport şi fructieră, pictate policrom. În afară de ceramică au mai fost identificate un inel din cupru, un vârf de lance, obiecte din os, mai multe statuete antropomorfe şi zoomorfe.

Cel de al doilea sector pe care l-am cercetat este legat de şanţul de apărare, aparţinând probabil primei etape de locuire a aşezării. În capătul de SE al excavaţiei pentru extragerea pietrei am sesizat de la început mai multe pete închise la culoare, de dimensiuni mari. Curăţând cu migală una din aceste pete am pus în evidenţă marginea unui bordei cu două nivele de locuire, care era suprapus de un alt nivel cucutenian, mai târziu. Din datele de care dispunem se poate aprecia că bordeiul a avut o suprafaţă de cel puţin 3 x 2,4 m. Primul nivel de locuire al bordeiului în zona cercetată consta din pietre de mari dimensiuni, unele provenind de la râşniţe; între ele am descoperit mai multe fragmente de vase, printre care şi un fragment mare dintr-o fructieră, pictat policrom. Podeaua bordeiului consta dintr-o lipitură de lut dens, galben. Al doilea nivel de locuire din bordei era de asemenea marcat prin pietre de mari dimensiuni, iar pe latura de SV erau şi câteva fragmente mari de lipituri roşiatice, provenind de la un cuptor, cu adâncituri şi găuri, ce au fost folosite pentru refacerea nivelului de locuire al bordeiului. Probabil că încă o mare parte din acest bordei este acoperit de pământul rezultat din excavaţiile pentru extragerea pietrei din anul 2001. Studierea profilului pe care se afla şi bordeiul ne-a indicat o altă construcţie interesantă. Mai multe fragmente mari de pietre dispuse oblic apăreau în jur de - 0,45/0,5 m, continuau până sub nivelul bordeiului şi le-am putut observa şi spre V, în zona distrusă. Cercetarea parţială a acestei ultime zone, a demonstrat că această “pardoseală” de pietre placa pereţii şanţului de apărare până la baza sa, la -2,5 m. Mai mult, pe latura de S a porţiunii şanţului investigat s-au observat urmele unui alt şanţ, sau poate doar a unei amenajări ulterioare construcţiei acestuia, problemă ce se impune a fi clarificată prin cercetările viitoare. Prezenţa unui astfel de şanţ de apărare, placat cu piatră până la bază, constituie probabil o caracteristică a aşezării Ruginoasa şi nu a mai fost întâlnită până acum. Şi această zonă a oferit un bogat şi divers material arheologic.

Concomitent cu săpătura propriu-zisă s-a spălat o mare parte din materialul arheologic şi s-a trecut şi la prelucrarea sa statistică. Această operaţie nu s-a încheiat încă, dar este absolut necesară pentru această staţiune cu mai multe nivele de locuire, în vederea stabilirii cronologiei interne a sitului.

În concluzie, trebuie să reamintim câteva din datele caracteristice, extrem de importante ale acestei aşezări. Prima observaţie pe care trebuie să o facem se referă la tipurile de construcţii de locuit din această aşezare, destul de rar întâlnite mai ales în partea de N a Moldovei, unde predomină mai ales locuinţele de suprafaţă, de tipul cu platformă. O a doua observaţie se leagă de faptul că aşezarea de la Ruginoasa se întinde pe o suprafaţă destul de mare, iar în zona sa centrală se mai observă urmele unor amenajări, ce ar putea fi legate de diferitele etape de locuire şi de şanţurile de apărare corespunzătoare lor. Dimensiunea aşezării, inventarul extrem de divers şi bogat indică şi în acest caz o aşezare importantă, poate cu un rol anume în această zonă. În acest fel s-ar explica poate şi prezenţa unui număr relativ mare de castroane cu protome zoomorfe, care par să reprezinte o caracteristică a aşezării şi care indică practici magico-religioase legate de cultul turmelor sau al fertilităţii şi fecundităţii.

Alte aspecte ale aşezării de la Ruginoasa pot fi formulate cu greu în acest stadiu al cercetărilor. În zona cercetată sau în cea afectată de excavaţiile din primăvară s-au descoperit în general puţine oase de animale, dar o cantitate foarte mare de scoici de apă dulce, provenind din Siret sau din vreo baltă din apropierea sitului, care demonstrează că locuitorii satului de aici practicau culesul scoicilor pentru a-şi completa subzistenţa.

Situl arheologic „Colina lui Drăghici”

Este amplasat la S de satul Ruginoasa, pe dealul numit „a lui Drăghici” situat la 1 km SV de gara din sat.

Din acest loc sătenii extrag, din timp în timp, piatră pentru diverse scopuri (drumuri, case, etc.), situaţia fiind similară cu cea din punctul „Cetăţuia” de la Băiceni, comuna Cucuteni, judeţul Iaşi. Descoperirea sitului s-a făcut în anul 1897, iar în anul 1926, Hortensia Dumitrescu a întreprins o serie de investigaţii arheologice care au însumat o suprafaţă de 444 m². Rezultatele cercetărilor au fost publicate în revista Dacia, III-IV, 1933, p. 56-87. În timpul celui de-al doilea război mondial, pe platoul dealului au fost amplasate 6 cuiburi de artilerie (care se observă în teren) şi se văd urme ale exploziei a două proiectile. În perioada 1945-2000, după spusele unor săteni, din acest loc s-ar fi extras în continuare piatră.

Trebuie menţionat că partea de S a sitului este delimitată de o adâncitură a solului, care este menţionată în figura din 1926 cu linie întreruptă şi asupra căreia autoarea nu face nici o referire. Fotografia aeriană a zonei, realizată în anul 1978, evidenţiază că aceasta este de origine artificială şi corespunde, din punct de vedere constructiv, unui şanţ de apărare. Şanţurile de apărare sunt întâlnite frecvent în aşezările cucuteniene amplasate pe acest tip de formaţiune a reliefului.

În data de 10 mai 2001, conform unei hotărâri a Consiliului Local al Comunei Ruginoasa, au început lucrările de deschidere a unei cariere de piatră exact în zona centrală a sitului arheologic. A fost excavată o suprafaţă cu dimensiunile de 15 m x 45 m. În momentul în care primarul a venit la faţa locului, pentru recepţia lucrărilor, şi a constat distrugerile produse, a oprit lucrările şi a anunţat în data de 14.05.2001 CMNM Iaşi. Au fost luate măsuri de pază a sitului şi s-au recoltat din pământul excavat vase aproape întregi şi o cantitate de 200 kg materiale ceramice şi osteologice.

În data de 15.06.2001 s-a deplasat la faţa locului muzeograful Mădălin Văleanu care a făcut o primă evaluare a situaţiei, preluând pentru cercetare materialele recoltate de primărie. În data de 16.05.2001 a fost sesizată prin adresa 2200/16.05.2001 Direcţia Judeţeană Iaşi pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional (nr. înregistrare 285/16.05.2001) asupra celor constatate. În perioada 19 - 25.05.2001, sub coordonarea muzeografului Mădălin Văleanu de la CMNM Iaşi, s-a recuperat o cantitate de peste 500 kg de materiale arheologice care se aflau la suprafaţa pământului excavat, materiale care puteau fi sustrase cu uşurinţă sau distruse.

În data de 22.05.2001 s-au aflat la locul excavaţiei dr. Ruxandra Alaiba, cercetător ştiinţific la Institutul de Tracologie, filiala Iaşi şi dr. Magda Mantu, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Arheologie Iaşi, iar în data de 24.05.2001 prof. univ. dr. N. Ursulescu de Facultatea de Istorie Iaşi, pentru a se informa asupra situaţiei.

În data de 24.05.2001, la Sesiunea Naţională de Rapoarte Arheologice de la Suceava, Mădălin Văleanu a prezentat o comunicare asupra situaţiei de le Ruginoasa.

Dintre materiale arheologice recuperate se disting:

- un fragment de vas pictat tricrom, la exterior cu o protomă sub forma unei feţe umane, din care s-a păstrat doar nasul şi ochii, având în partea stângă, ca o prelungire a sprâncenei, un corn de bovideu.

- un alt fragment de vas păstrează o altă reprezentare de faţă umană, din care s-au păstrat doar nasul şi ochii.

Aproximăm că lucrările antropice efectuate de-a lungul timpului (excavaţii de piatră, şanţuri de artilerie, excavaţia recentă etc.) au afectat în total 20-30% din suprafaţa sitului arheologic. [ Mădălin Cornel Văleanu]