1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

194. Satu Nou, com. Oltina, jud. Constanţa

Punct: Valea lui Voicu

Cod sit: 62333. 02

Colectiv: Niculae Conovici - responsabil (IAB), Mihai Irimia - responsabil (UO Constanţa), Anca Ganciu (IAB)

Situl arheologic de la Satu Nou - Valea lui Voicu este situat pe un promontoriu din marginea Dunării, în mare parte distrus prin eroziune naturală¹.

În săpăturile din 2001 au fost continuate cercetările în prelungirea nordică a S. I de pe platoul principal (carourile 11N-23N), prin investigarea celui mai vechi nivel getic (N. 10) şi a viroagei cu depuneri hallstattiene.

Cercetările din acest an au adus lămuriri privind începutul locuirii getice şi stratigrafia depunerii hallstattiene. În campania anului trecut am considerat că aglomerările de pietre şi cenuşă, câteva vetre, în asociere cu oase şi fragmente ceramice - unele hallstattiene, altele getice şi elenistice - ar aparţine locuirii hallstattiene. Ele au apărut la partea superioară a stratului brun-vineţiu şi erau suprapuse de un strat (uneori două) portocaliu cu aspect aluvionar. Extinderea săpăturilor în cadrul stratului brun-vineţiu şi a celui hallstattian de sub el a dovedit însă că depunerea respectivă aparţinea neîndoielnic locuirii getice. Mai exact, este vorba de cel mai vechi nivel getic (N. 10). Apariţia în cadrul acestui nivel a numeroase fragmente ceramice hallstattiene poate fi acum explicată.

În timpul săpăturilor din anii 1991-1992², complexele aparţinând epocii hallsttatiene au apărut exclusiv la interiorul şi pe marginea unei viroage cu lăţimea la bază de cca. 3 m, orientate aprox. pe direcţia S-N începând din dreptul zidului de incintă getic. La exteriorul incintei acest nivel nu a fost atins. În cadrul acestei viroage (şanţ artificial sau natural ?) s-au găsit aglomerări masive de pietre, unele arse, vase sparte in situ parţial întregibile, oase de animale (între care cca. 11 schelete de câini şi unul de porc, resturi de schelete umane), vetre temporare şi chiar resturile unei locuinţe. În marginea de V a viroagei au fost cercetate mai multe gropi, unele conţinând sacrificii umane - dar numai în jumătatea sudică a săpăturii. Au fost deosebite două straturi, nu întotdeauna distincte. Materialul arheologic aparţinea primelor două faze ale culturii Babadag, dar în unele complexe acestea erau asociate şi cu ceramică de tip Coslogeni. De asemenea au apărut fragmente ceramice atribuite culturilor Cernavoda I şi Cernavoda III, sporadice. Dincolo de respectiva viroagă, adâncă de cca. 0,6/1 m, nu a apărut un nivel de cultură hallstattian ci doar ceramică şi alte obiecte antrenate în nivelurile getice. De asemenea, cu excepţia zonei ocupate de viroagă nu a mai fost identificat nici nivelul 9 getic.

Ca şi în sectorul cercetat de noi acum (c. 11N-26N), locuirea getică era despărţită de cea hallstattiană prin două straturi distincte. Cel inferior este format dintr-un strat brun-vineţiu de grosimi variabile, în care apar uneori pietre, pigment de cărbune, rare fragmente ceramice şi oase purtate. Deasupra lui apare un strat gălbui-portocaliu. În apropierea zidului de incintă acest strat avea la bază o depunere de pietre. El ar putea proveni din scurgerile pe panta dealului din perioada când zona era nelocuită. Acest strat a fost surprins pe toată lungimea săpăturii noastre până în dreptul zidului de incintă.

Deasupra stratului vârstat cu portocaliu apărea ceea ce am numit Nivelul 9. El se prezintă în săpătura actuală (c. 11N-12N, c. 18N-19N) sub forma unor straturi subţiri, succesive de lut gălbui cenuşos cu straturi conţinând multă cenuşă, cărbune, pietre, împreună cu rare fragmente ceramice getice şi greceşti şi oase de animale. În S. Ib-c, c. 11N au apărut şi două zone circulare cu pământ ars, ca nişte vetre neamenajate, aşezate pe o zonă bine bătătorită. Complexe de locuire propriu-zise nu au apărut. Peste „N. 9” au apărut diferite complexe de locuire ale N. 8.

Cercetările din anul 2001 au indicat existenţa chiar în stratul portocaliu, de aspect aluvionar, a unei locuinţe getice cu vatră. Este vorba de locuinţa descoperită în S. I a-b, c. 11N-14N cu două încăperi, una prevăzută cu o vatră mare, cu crustă (în S. Ib, c. 13N, tăiată de Gr. 71), cealaltă cu o vatră temporară (S. Ib, c. 11N). Cele două încăperi, surprinse bine în profilul martorului dintre sectoarele a şi b erau despărţite de un „prag” (probabil rest de perete), cu grosimea de cca. 0,9 m. În carourile 15N-24N, nivelul de locuire getic nu a mai apărut în stratul portocaliu, ci la partea superioară a stratului vineţiu, în cadrul acestuia. El se prezenta sub forma unor depuneri masive de pietre de mărimi diferite aşezate pe un strat de cenuşă. Printre acestea au apărut fragmente ceramice getice, elenistice şi hallstattiene, oase de animale şi umane şi două vetre: una în S. Ic, c. 20N şi alta fragmentară înspre râpă, în c. 23N (cercetate în 1999 şi 2000). Trebuie precizat însă că vatra din c. 20N a ieşit la un nivel superior aglomerării de pietre. Ca elemente de datare pentru acest nivel dispunem de câteva fragmente de amfore de Rhodos, Heraclea Pontica şi Sinope. O toartă de Sinope din acest nivel purta o ştampilă fragmentară, ilizibilă. Nu ştim dacă fibula celtică de bronz descoperită în S. Ia, c. 11N aparţine aceluiaşi nivel (care aici lipseşte) sau nivelului 9. După opinia noastră, atât descoperirile din stratul portocaliu cât şi cele din stratul brun-vineţiu aparţin primului nivel getic. Vetrele amenajate din c. 20 şi 23 ar reprezenta, împreună cu locuinţa din c. 11-14N şi cu Gr. 92, primele construcţii mai durabile ale noilor locuitori geţi. Frecvenţa relativ mare a fragmentelor ceramice hallstattiene se datorează deranjării stratului brun-vineţiu de către geţii nou veniţi. Diferenţa cronologică dintre nivelurile 9 şi 10 nu poate fi prea mare, ambele aparţinând începutului locuirii.

Stratul brun-vineţiu conţinea, după cum am arătat mai sus, materiale arheologice purtate, majoritatea hallstattiene. El conţinea de asemenea şi numeroase cochilii de melci şi amprente albe de rădăcini putrezite. Acest strat, cu grosimi variabile (0,2/0,4 m, putând ajunge însă până la -0,8 m în apropierea zidului de incintă), acoperea stratul hallstattian. El s-a format cu siguranţă în intervalul de timp scurs între sfârşitul locuirii hallstattiene şi începutul locuirii getice. Pe locul viroagei, doar parţial colmatate, a crescut o vegetaţie abundentă care a găzduit numeroase animale mici, inclusiv melci, aşa cum se întâmplă şi astăzi. În acelaşi timp viroaga a primit şi materiale scurse pe pantele ei dinspre V (pietre, cărbune, cenuşă, fragmente ceramice, etc.). La venirea lor, în primul sfert al sec. III a. Chr., geţii au intenţionat să lărgească zona locuibilă şi de aceea au trebuit să niveleze complet vechea viroagă. Acest lucru era cu atât mai necesar în zona ocupată de zidul de incintă. Marea cantitate de pietre găsită în cel mai vechi nivel getic, precum şi straturile dense de lut galben alternate cu straturi de cenuşă care marchează nivelul 9 stau mărturie a eforturilor depuse în acest sens. Stratul de cenuşă care stă la baza aglomerărilor de pietre se datorează probabil defrişării terenului. Pietrele, dintre care unele arse, puteau proveni atât din partea superioară a platoului (astăzi distrusă de eroziune) ca urmare a curăţirii terenului, cât şi din materia primă folosită pentru înălţarea zidului de incintă şi a substrucţiei acestuia. Este de remarcat faptul că pietre identice (o parte arse) au fost descoperite şi în umplutura viroagei din epoca hallstattiană.

Alunecările de teren pe panta dealului spre viroagă au început încă din epoca hallstattiană. Aşa se explică faptul că umplutura viroagei era acoperită în partea de V de un strat de loess curat, telescopat de la V spre E, care pătrundea sub stratul brun-vineţiu. Această alunecare de teren a fost surprinsă în c. 15N-19N. Ea ne-a indus iniţial în eroare, astfel că partea superioară a depunerii hallstattiene nu a fost integral cercetată în acest an. În S. Ic-d, c. 16N, alunecarea respectivă acoperea o zonă bătătorită din pământ brun, cu pigment de arsură şi cărbune, probabil o platformă de acces spre fundul viroagei. Alte alunecări au avut loc pe versantul estic al viroagei, după cum s-a observat în profile.

Depunerea hallstattiană se află doar în cadrul viroagei, având marginile lăţite datorită eroziunii terenului. Abia după cercetarea acestor margini vom şti sigur dacă acolo existau gropi rituale aşa cum au apărut în 1991-1992 în partea de S. Deocamdată, în zona cercetată în acest an (c. 14N-20N) nu au apărut complexe de locuire hallstattiene propriu-zise. Depunerile de pietre de dimensiuni variate, unele arse, vasele fragmentare sparte in situ, oasele de animale şi celelalte obiecte hallstattiene şi Coslogeni (sceptru de piatră, brăţară, tub de os, fusaiolă etc.) s-au găsit dispuse pe cel puţin două rânduri, urmând panta S-N a viroagei. Nici unul din vase nu se întregeşte complet. Nu au apărut nici urme de locuinţe, nici vetre amenajate. Se remarcă prezenţa unui schelet de câine şi a altor fragmente de schelete de câini. Au apărut de asemenea şi câteva oase umane izolate. Aspectul umpluturii viroagei este acela al unor gunoaie aflate la marginea unei aşezări. Este important de reţinut că materialele descoperite nu se aflau direct pe fundul şanţului ci mai sus, în umplutură. Colmatarea viroagei s-a făcut, după toate probabilităţile în mod natural.

În timpul săpăturilor a fost alcătuită documentaţia arheologică, constând din planuri, completarea profilelor magistrale, realizarea unui micro-profil al „şanţului” hallstattian, fotografii prelevate în cursul săpăturilor. Materialul arheologic adunat, împreună cu toată documentaţia grafică originală sunt depuse la Muzeul de istorie naţională şi arheologie Constanţa. O copie a documentaţiei grafice, la scară redusă (1:50) se află la Institutul de arheologie "Vasile Pârvan", împreună cu un rând de fotografii. Restaurarea şi conservarea materialelor arheologice se face la muzeul constănţean, iar prelucrarea lor ştiinţifică va fi făcută de membrii colectivului de cercetare. La faţa locului nu există complexe care pot fi restaurate şi conservate, cu excepţia unei porţiuni a zidului de incintă de pe Platoul I. În prezent se află în pregătire redactarea părţii a doua a catalogului de amfore şi ştampile amforice descoperite la „Valea lui Voicu”.

Pentru campania viitoare avem în vedere epuizarea depunerilor din Suprafaţa I. După aceea cercetările vor trebui orientate spre clarificarea altor probleme: locuirea de pe Platoul II, zidul de incintă de pe Platoul I, structura sistemului defensiv al Platoului II (val şi şanţ de apărare), cercetarea necropolei tumulare, identificate doar pe fotografii aeriene. Este necesară şi efectuarea a cel puţin unui sondaj a aşezării fortificate din punctul „Vadu Vacilor”, unde presupunem că s-au mutat locuitorii de la „Valea lui Voicu” în cursul sec. II a. Chr.

Planşa 99
Note:

1. Pentru descrierea sumară a sitului vezi Cronica cercetărilor arheologice din România, campania 2000, p. 218-221.

2. M. Irimia, N. Conovici, Pontica 26, 1993, p. 51-114 şi fig. 1 (planuri).
Bibliografie:

Aşezarea getică fortificată de la Satu Nou -"Valea lui Voicu" (com. Oltina, jud. Constanţa). Raport preliminar, Thraco-Dacica, 10, 1989, p. 115-154; Săpăturile arheologice în aşezarea getică fortificată de la Satu Nou, com. Oltina - campania 1989, Pontica 23, 1990, p. 81-96;

Timbres amphoriques et autres inscriptions céramiques découverts à Satu Nou (comm. d'Oltina, dép. de Constantza), Dacia N. S. 35, 1991, p. 139-176; Descoperiri hallstattiene în zona davei getice de la Satu Nou, com. Oltina, jud. Constanţa, Pontica 26, 1993, p. 51-114; Noi date arheologice privind începuturile culturii Poieneşti - Lukaşevka şi prezenţa bastarnilor în Dobrogea, SCIVA 43, 1992, 1, p. 3-14 (autor N. Conovici). Sistemul defensiv al davei getice de la Satu Nou-Valea lui Voicu, Studia În honorem Ion Niculiţă, Chişinău 1999, p. 196-211.

Rezultatele cercetărilor au fost făcute cunoscute la diferite manifestări ştinţifice. Alte studii sunt în pregătire. De asemenea, fiecare campanie a fost prezentată la sesiunile anuale prin rapoarte preliminare de săpătură şi figurează în Cronica săpăturilor arheologice din România începând cu anul 1995.

Résumé

L’an 2001 on a continué la recherche dans la Surface I sur l’acropole. Les fouilles ont épuisé les niveaux 9-10 du site gète et ont étudié le ravin contenait des matériaux de l’époque du Hallstatt (civilisation de Babadag).

Les fouilles de 2001 ont corrigé quelques observations erronées de l’an précédant. Les découvertes hallstattiennes (céramique, os, foyers, agglomérations de pierres) de la couche brune superposée par la une couche orange du N. 9 gète appartenaient en vérité au N. 10 gète. Ce dernier représente le début de l’occupation gète, au premier quart du IIIe s. av. J. -C., avant la construction du système défensif. Cette couche contient aussi le comblement du ravin (fossé ?) hallstattien, accumulé pendant les siècles passé après la fin du site correspondant.

Au dessous de la couche brune, le ravin contenait des agglomérations de matériaux divers - céramique, menus objets en bronze, un sceptre en pierre, os d’animaux et humains, une squelette de chien etc. A la différence de la partie étudié en 1991-1992, cette fois on n’a pas trouvé des complexes hallstattiens in situ: foyers, traces de maisons, fosses. La recherche des couches hallstattiennes n’é que partiellement achevée.