1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

38. Brad, com. Negri, jud. Bacău [Zargidava]

Punct: La Stâncă

Cod sit: 23662.01

Colectiv: Vasile Ursachi (MI Roman, CMJ Neamţ)

În conformitate cu planul de cercetări arheologice aprobat, în perioada 20 iulie - 15 septembrie 2001 au fost efectuate săpături arheologice în Cetatea dacică de la Brad. Lucrările au fost finanţate de către Ministerul Culturii şi Cultelor care a alocat pentru acest şantier suma de 50 milioane lei.

Săpăturile din această campanie au avut ca obiectiv epuizarea unei secţiuni - S. LII - începute în anul 2000, precum şi continuarea cercetării unei zone de pe acropolă, în care presupuneam că ar putea fi un turn de apărare. Cas. I, săpată în campania anului 1975 ne-a demonstrat că este vorba, într-adevăr, de o zonă deosebită, aici descoperindu-se o groapă mare de cult, cu diametrul de 3 m şi adâncimea de -15,6 m, în care s-au descoperit fragmente ceramice de la peste 1200 vase, precum şi diverse alte obiecte. Importanţa acestei descoperiri ne-a obligat să continuăm investigarea întregii zone pentru a depista şi alte elemente legate de această groapă de cult.

În acest fel în campania acestui an am întreprins o săpătură, prin trasarea a două casete: caseta II şi caseta III, care cuprinde toată această prelungire a acropolei, care ne-a indicat, aşa cum notam mai înainte, existenţa unui turn de apărare. Cea mai spectaculoasă constatare este legată tot de groapa de cult, în sensul că în imediata apropiere a ei s-a descoperit o platformă de prundiş pe o suprafaţă de mai bine de 50 m². Această platformă a existat atâta vreme cât groapa a fost folosită ca atare, după care, deasupra platformei s-au amenajat locuinţe de suprafaţă, prezente în mai multe straturi suprapuse, în ultimele două niveluri dacice de pe acropolă.

Din punct de vedere stratigrafic, consemnăm prezenţa tuturor nivelurilor arheologice existente în celelalte zone ale acropolei, cu deosebire că aici unele epoci sunt mai puţin consistente, atât ca material cât şi din punct de vedere al numărului de complexe închise. Astfel, putem constata că pentru epoca neo-eneolitică, deşi stratul de cultură îşi menţine grosimea depistată în partea de mijloc a acropolei, nu apar locuinţe şi nici alte complexe, cu excepţia unor fragmente ceramice, oase de animale şi pigmentaţii de chirpici ars. Necropola sau aşezarea din perioada de tranziţie la epoca bronzului nu se întinde şi în această zonă, cercetările noastre fiind lipsite de resturi ale acestei epoci.

Un material mai bogat aparţine epocii bronzului şi primei epoci a fierului, stratul de cultură materială (de până la -0,15/0,2 m) oferindu-ne o cantitate mai mare de ceramică, oase de la animale şi diferite obiecte, alături de câteva gropi de provizii sau resturi menajere, care ne-au dat la rândul lor mai multă ceramică. Deşi ceramica încă nu este prelucrată am putea semnala, prezenţa unor fragmente ceramice care aparţin culturii Costişa, cultură nesesizată până acum la Brad.

Cea mai intensă locuire aparţine însă epocii geto-dacice, stratul de cultură din această epocă, cu o grosime de 2/2,5 m, fiind foarte bogat în complexe de locuire şi material arheologic. Este suficient să amintim aici prezenţa celor patru niveluri dacice, începând cu sec. IV a. Chr. şi până în sec. II p. Chr. Primele două niveluri, deşi destul de bogate în material, sunt mult mai subţiri şi au o altă consistenţă decât celelalte două din sec. I a. Chr. - II p. Chr., când ajung să depăşească fiecare dintre ele 1,5 m grosime.

În această campanie au fost descoperite peste 150 obiecte întregi sau întregibile din os, ceramică, fier, bronz sau piatră din mai multe epoci dar mai ales din perioada clasică a culturii dacice, sec. I a. Chr. - sec. II p. Chr. Menţionăm faptul că cele peste 25 de gropi au dat un valoros material arheologic de studiu, precum şi o mare cantitate de piese pentru colecţiile muzeului. Ultimul nivel dacic a fost distrus în mare parte de un cimitir medieval, din care au fost cercetate în această campanie 31 morminte de inhumaţie, multe din ele cu inventar bogat, constând din obiecte de podoabă, unelte şi monede.

Rezultatele campaniei arheologice sunt deosebit de bogate atât prin numărul mare de obiecte descoperite, cât şi prin valoarea şi importanţa informaţiilor rezultate din această cercetare.

Cele două secţiuni: cas. II şi cas. III, trasate într-o zonă deosebit de interesantă de pe acropolă, au adus numeroase date privitoare la cultura materială din diferite epoci, mai ales din epoca dacică, dar şi cunoaşterea în ansamblu a organizării unor asemenea centre, care duceau către fenomenul de urbanizare. Unele elemente descoperite până acum, dar şi cele oferite de campania cestui an, confirmă acest important proces de urbanizare la geto-daci.

Rezultatele cercetărilor din această campanie, precum şi importanţa ştiinţifică a acestui obiectiv arheologic, impune pe mai departe continuarea cercetărilor atât pe acropolă, cât mai ales în aşezarea deschisă, din care nu a fost cercetată până acum decât cca. 5 - 6%. Această zonă, care a dat elemente deosebite mai ales în ceea ce priveşte ritul şi ritualurile de înmormântare din perioada clasică, trebuie mai intens cercetată, mai ales că nici una din aşezările de tip “dava” nu a fost cercetată.

Planşa 27

39. Brăila, jud. Brăila

Punct: Cartier Biserica Veche

Cod sit: 42691.03

Colectiv: Ionel Cândea - responsabil, Roberto Tănăsache - desenator, Gabriel Stoica - cameraman (M Brăila), Cristian Apetrei (UDJ Galaţi)

“Zona fostei mitropolii a Proilaviei” din cadrul vetrei medievale a oraşului Brăila este amplasată în partea de centru şi S a acesteia, fiind bine delimitată de actualul bulevard Al. I. Cuza, adică ultimul zid de apărare al cetăţii Brăilei de până la 1829.

Cercetări s-au desfăşurat din 1998, sistematic, în punctele Piaţa Traian, str. Gheorghe Marinescu nr. 15, str. Logofăt Tăutu nr. 3. Sondaje prilejuite de obligaţia descărcării terenului de sarcină arheologică s-au efectuat şi în alte puncte: (exemplu str. Frumoasă nr. 4). Evident, întregul sit se află sub oraşul modern şi contemporan cu o mulţime de intervenţii asupra zonei respective, din fericire nu în profunzime.

Importanţa zonei, în cadrul vetrei medievale a oraşului Brăila (atestat documentar în 1368), este dată de faptul că ea a devenit cartierul creştin al oraşului Brăila, ocupat de turci la 1538 şi care se aşează în zona cea mai înaltă, stăpânită până atunci de români.

Obiectivele cercetării vizează mai buna cunoaştere a genezei şi evoluţiei aşezării medievale de caracter citadin de la Brăila. Rezultatele de până în prezent au permis conturarea cu destulă aproximaţie a vetrei medievale a aşezării din sec. XIV-XV, precum şi tendinţele de evoluţie ale acesteia în sec. XVI-XVIII. Descoperirile realizate în punctele amintite, chiar şi înainte de 1998, constau în principal în identificarea a cel puţin trei necropole creştine ce au funcţionat în acest perimetru, dintre care două destul de târzii - sec. XVIII-XIX.

În vara anului 2001 cercetările arheologice în vatra medievală a oraşului Brăila au continuat în str. Logofăt Tăutu nr. 2, precum şi în punctul de la nr. 5-7 adică în imediata apropiere a punctului de la nr. 3 investigat în cursul anului trecut, precum şi în str. Malului nr. 29.

În ciuda faptului că numerele 2 precum şi 5-7 sunt, matematic vorbind, foarte aproape de nr. 3, pe teren, datorită traiectului străzii Logofăt Tăutu, distanţa între cele trei puncte nr. 2, nr. 3 şi nr. 5-7 este destul de mare (peste 25 m între ele)¹.

Str. Logofăt Tăutu nr. 2

Astfel, S. 4 (4 x 4 m) a fost trasată şi executată în partea extrem nord-vestică a curţii de la nr. 2, fără a putea identifica urme de morminte mai vechi sau mai recente.

Au fost descoperite în schimb două gropi menajere care au conţinut material divers dar târziu. O menţiune specială se cuvine să facem în privinţa monedelor, e drept, unele perforate, descoperite în această suprafaţă. Groapa nr. 2 a conţinut două piese în vreme ce în restul suprafeţei au mai fost scoase la iveală încă nouă monede.

În rest inventarul celor două gropi este alcătuit din nasturi (de os), fragmente de sticlă, de tablă de cupru, urechiuşe de la bumbi metalici, o mărgică, un inel din fier (probabil o piesă de harnaşament), o cataramă din bronz, un amnar, un glonte (!), precum şi câteva fragmente ceramice atipice.

Tot în S. 4, în Gr. I au mai fost găsite scheletele a două animale domestice,aflate la adâncimea de -2 m şi respectiv de -3,28 m, după cum în Gr. II a fost găsit la -2,47 m un al treilea schelet de animal de casă (câine).

În sfârşit în S. 4, caroul 3, a mai fost surprinsă o porţiune dintr-o fundaţie a unei construcţii moderne, din cărămidă şi mortar, de la sfârşitul sec. XIX.

Remarcăm numărul mare de monede descoperite în această suprafaţă, ţinând cont de frecvenţa înregistrată până în prezent din acest punct de vedere în cursul cercetărilor din celelalte puncte, cu excepţia suprafeţelor din cadrul necropolei nr. 4.

Str. Malului nr. 29

Cercetarea necropolei a continuat în str. Malului la nr. 29, pe un loc viran ca urmare a demolării unei clădiri modeste în cursul anului 2000. Acest amplasament, aflat în imediata apropiere a locului pe care s-a aflat chiar edificiul mitropoliei, - după părerea noastră cca. 20-25 m -, ne oferea posibilitatea de a verifica dacă necropola s-a întins cu adevărat până la Biserica Veche - biserica mitropolitană cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril - dar mai ales vârsta acestui eventual cimitir.

Au fost cercetate două suprafeţe (S. 1 şi S. 2) urmând ca întreaga suprafaţă de aici să fie epuizată, din acest punct de vedere, în campania viitoare când, probabil, vom ataca şi suprafaţa din str. Malului nr. 32, şi ea lipsită de orice construcţii sau edificii. În plus, acest din urmă punct, ceva mai mare, mai întins ca suprafaţă, are şi avantajul de a "ieşi" în actualul bulevard Al. I. Cuza în locul pe care vechile planuri ale oraşului (1789 şi 1830) ne arată prezenţa unuia dintre bastioanele ultimului zid de apărare a cetăţii.

Aflată la limita terasei Dunării, prima suprafaţă, din str. Malului nr. 29, n-a fost scutită de intervenţii contemporane dintre cele mai dure.

Mai întâi în 1958-1959 a fost amenajată această Faleză în sensul că i-a fost aplicată o anumită înclinaţie pe tot traseul ei, ceea ce fără îndoială a eliminat o parte din mormintele de pe muchea terasei. Dovezi că s-a procedat astfel sunt cele câteva piese ajunse la Muzeul Brăilei în aceşti ani, purtând menţiunea "scoase de pe Faleza Dunării 1958-1959". Este vorba în special de ceramică şi fragmente ceramice, obiecte mici din metal - cuie, scoabe - eventual de la coşciuge, etc.

Apoi, ceva mai târziu, dacă nu tot atunci, în lungul Falezei a fost montată o conductă şi tot atunci sau poate în anii '40-'50 a fost construită la nr. 29 şi o locuinţă de dimensiuni modeste. Toate acestea au afectat destul de serios nivelul cel mai de sus al înmormântărilor din perimetrul de pe str. Malului nr. 29. Şi totuşi, în S. 1 cu dimensiunile de 4 x 5 m au fost descoperite un număr de 10 morminte.

În cursul investigaţiilor noastre, în cele două suprafeţe au fost descoperite şi alte piese. Astfel, în S. 1, la -0,75 m, un element decorativ din bronz de la o cruce sau un coşciug, apoi în S. 1 caroul 3, la -1,8 m, un nasture din bronz care împreună cu un nasture bumb din bronz de dimensiuni mici din S. 2, caroul 1, -1,05 m ţin de necropolă şi de materialele descoperite în ea în mod caracteristic.

Str. Logofăt Tăutu nr. 5-7

Un al treilea punct cercetat în cursul campaniei din anul 2001 îl constituie suprafaţa de 3 x 3 m investigată în curtea de la nr. 5-7, acolo unde trebuia să înceapă construcţia unei locuinţe proprietate privată. Cercetarea s-a dovedit extrem de utilă, ea punând în evidenţă prezenţa necropolei între punctele str. Logofăt Tăutu nr. 2 şi 3 şi str. Malului nr. 29.

Astfel, în S. 1, caroul 3, la -2,27 m a fost descoperit un nou mormânt M1, orientat V-E, în perfectă ordine anatomică şi cu mâinile pe torace. Lungimea scheletului = 1,8 m. Inventar: inel din bronz cu tija răsucită (d = 2,2 cm), iar în loc de piatră o protuberanţă metalică de 0,5 cm diametru, lipită.

Alături, în carourile 3-4, de la -0,8 m, o groapă menajeră alcătuia cel de-al doilea complex al suprafeţei cercetate în str. Logofăt Tăutu nr. 5-7. Aici au fost descoperite câteva piese interesante până la -2,9 m astfel: la -0,2 m o monedă de un creiţar (1816) apoi la -2,05 m un denar unguresc din sec. al XV-lea, perforat şi distrus în bună parte; la -2,15 m, o monedă fragmentară din argint, austriacă, având milesim-ul 1580; la -2,8 m două bucăţi mici din bronz, iar la -2,9 m un cârlig pentru pescuit, lung de 7 cm, precum şi o copcă din metal comun şi alte două bucăţi din bronz.

În concluzie, cercetările arheologice din campania anului 2001, în cele trei puncte amintite, au dus la descoperirea a încă 18 morminte (17 în str. Malului nr. 29 şi unul în str. Logofăt Tăutu nr. 5-7), ridicând astfel numărul total al mormintelor din necropola nr. 4 (cea a Mitropoliei Proilaviei) la 110.

A fost stabilită oarecum limita nord-vestică a acesteia şi ne-am apropiat de zona celor mai vechi înhumări, fapt sugerat de vechimea unor piese de inventar, dar mai ales a monedelor.

Evident analiza antropologică a întregului material se impune, cu atât mai mult cu cât pentru necropola nr. 2 de la biserica Sf. Mihail a fost realizată şi a oferit rezultate interesante.

Pentru viitor Muzeul Brăilei îşi propune să prelucreze materialul rezultat din cercetarea necropolelor pe baza unui program special de arheologie funerară realizat în colaborare cu firma “Ovisoft“ SRL.

Obiectivul cercetărilor viitoare constă în studierea terenului din apropierea zonei în care s-a aflat biserica mitropoliei Proilaviei ce s-a distrus în 1846. Toate descoperirile din acest din urmă punct vor fi conservate şi expuse în cadrul expoziţiei de bază a Secţiei de istorie veche şi arheologie a Muzeului Brăilei. Pe locul respectiv se va ridica o capelă după încheierea cercetărilor.
Note:

1. Cercetările au fost finanţate pentru punctele Str. Logofăt Tăutu nr. 2 şi Str. Malului nr. 29 de către Ministerul Culturii şi Cultelor.

Bibliografie:

1. I. Cândea, Brăila. Origini şi evoluţie până la jumătatea secolului al XVI-lea, Brăila, 1995.

2. Idem, Cercetările arheologice din vatra medievală a oraşului Brăila (1998-1999), Istros IX, p. 313-344.

3. Idem, Cercetările arheologice din vatra medievală a oraşului Brăila (2000), Istros X, p. 455-468.

4. I. Cândea, Cristian Apetrei, Cercetările arheologice din vatra medievală a oraşului Brăila (2001), p. 469-486.