1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

117. Iaz, com. Obreja, jud. Caraş Severin, [Tibiscum]

Punct: Traianu (Troian)

Cod sit: 53407.01

Colectiv: Adrian Ardeţ - responsabil (MJERG Caransebeş), Lucia Carmen Ardeţ - responsabil sector (Liceul Teoretic „Traian Doda" Caransebeş)

Scurtă prezentare a sitului:

Aşezarea romană civilă descoperită în punctul „Traianu” s-a dezvoltat pe partea stângă a drumului ce leagă municipiul şi castrul militar de la Tibiscum de Colonia Augusta Dacica Ulpia Traiana Sarmizegetusa , dar şi de Dierna.

Până în prezent au fost cercetate integral patru clădiri dintre care: Clădirea I - Templul lui Apollo (Piso/Rogozea 1985, p. 211-218; Alicu/Rusu 2000, p. 42-49), Clădirea II (Bona/Rogozea 1985, p. 156-157 Pl. VI-VII), Clădirea III (Benea 1995, p. 149-172) şi Clădirea IV (Ardeţ 1993, p. 83-89). Principala problemă care a suscitat interesul arheologilor în zona „Troian” a reprezentat-o identificarea ruinelor descoperite, cu municipiul roman Tibiscum, problemă ridicată încă din anul 1976 când sunt descoperite primele ziduri din piatră (Bona/R. Petrovszky/M. Petrovszky 1982, p. 321-322), urmând la scurt timp să fie făcute şi celelalte descoperiri reprezentate prin Clădirea III (Benea 1995, p. 149-172) şi Clădirea IV (Ardeţ 1993, p. 83-89).

Obiectivele cercetării:

În campania arheologică din anul 1993 desfăşurată la Tibiscum - Iaz, la S de Clădirea IV a fost săpată secţiunea S. 1/1993 (Ardeţ 1994, p. 61-65) la care au fost surprinse elemente de fortificaţie, reprezentate printr-un şanţ şi val de apărare.

Descoperirea unui sistem de apărare pe latura de S ne-a făcut să intensificăm cercetările noastre spre latura de V, unde în campania arheologică 2001 ne-am propus efectuarea unei săpături arheologice în care, dacă este posibil să putem surprinde existenţa elementelor de fortificaţie.

Un obiectiv important al campaniei 2001 l-a constituit lămurirea raporturilor stratigrafice dintre construcţiile de piatră şi existenţa fortificaţiilor.

Rezultatele cercetărilor arheologice:

Campania arheologică s-a desfăşurat în perioada 1-30 iulie 2001 şi a fost finanţată de Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş. A fost trasată secţiunea S. 1/2001 la 55 m E de punctul 0 al Clădirii IV şi 17 m N de actualul drum de acces spre fosta balastieră. Secţiunea S. 1/2001 a fost orientată E-V cu o deviaţie de 0,5 grade SV, cu dimensiunile de 20 x 1,5 m, într-un teren proprietate privată necultivat din cauza vegetaţiei şi stufărişului existent.

Fazele de lemn

Elementele de fortificaţie

Aşa cum se prezintă profilul secţiunii S. 1/2001 am reuşit să identificăm un şanţ de apărare (fossa) cu o lungime de 4,8 m şi o adâncime de -1,3 m, săpat în nisipul aluvionar amestecat cu pământ în care a apărut chiar în icul şanţului o puşculiţă întreagă din lut, o cheie din fier şi o plăcuţă din plumb, alături de numeroase fragmente ceramice.

Valul de pământ (agger-ul) are o lungime de 3,5 m şi o înălţime de 0,6 m faţă de primul nivel din interior. Pe coama valului au fost descoperite urme de gropi de par şi două rânduri de cărămizi folosite cu siguranţă ca palisadă în momentul când această zonă a fost folosită ca fortificaţie.

La baza valului a fost descoperit un strat de pietriş şi nisip bine tasat, asemănător cu o via sagularis având o lungime de 2,5 m şi o grosime de 0,2-0,3 m care acoperă stratul de mâl galben verzui amestecat cu nisip aluvionar. Pe acest drum a fost descoperit un fragment de ţiglă ce are imprimată litera C…. Acest drum a fost tăiat în antichitate de fundaţia construcţiei de piatră.

În interiorul valului a fost surprinsă o peliculă de pământ brun, cu urme de cenuşă şi arsură în care au apărut foarte multe fragmente ceramice.

Stratul de nisip aluvionar şi valul sunt acoperite de cca. 0,2 m de pământ brun-negru ce conţine multe urme de arsură.

Faza I de lemn

A fost surprinsă între m. 14,5 şi 20 şi se prezintă sub formă de peliculă de arsură foarte puternică de culoare negru-brun. Această peliculă este acoperită de cca. 0,15 m de nisip galben verzui peste care constatăm un alt strat de arsură foarte puternică de cca. 0,05-0,1 m.

Foarte puţin material arheologic a rezultat în urma răzuirii acestor suprafeţe pe care nu au fost surprinse fundaţiile unor construcţii, dar cu siguranţă acest nivel reprezintă prima etapă a construcţiilor de lemn. Acest prim nivel a fost acoperit de un strat de mâl galben-verzui de 0,25 m amestecat cu nisip aluvionar.
Faza a II-a de lemn

Între m. 16-20, pe mâlul galben verzui am descoperit o peliculă de cca. 0,1 m de cenuşă şi urme de bârne arse ce reprezintă podeaua locuinţei, peste care se află un strat consistent de 0,2-0,25 m de cărămizi arse şi sparte, urme de chirpici ars ce a fost folosit cu siguranţă la construcţiile de lemn. La răzuirea întregii suprafeţe nu am descoperit urme ale fundaţiilor, în schimb a apărut foarte multă ceramică, precum şi o monedă din bronz datată în timpul lui Marcus Aurelius.

Legat de faza a II-a de lemn constatăm umplerea şanţului de apărare cu pământ brun-negru afânat, dar şi a spaţiului dintre val şi podeaua locuinţelor, unde în faza I de lemn exista probabil via sagularis. În această etapă presupuneam o primă nivelare a zonei după ce sistemul de fortificaţie din timpul primei faze de lemn nu a mai fost folosit.
Faza de piatră

Amenajarea terenului

Peste toată suprafaţa secţiunii constatăm prezenţa unui strat de amenajare care are o grosime ce variază între 0,4 şi 0,8 m. Acest strat de amenajare de pământ galben cenuşiu, amestecat cu lut are în componenţă fragmente de cărămidă, piatră şi urme de mortar.

Construcţia zidului

În dreptul metrului 14 am descoperit fundaţiile unui zid de piatră orientat N-S notat de noi Z1, la care este adosat un alt zid din piatră de râu numerotat de noi Z2 care cade perpendicular pe Z1. Temelia zidului Z1 are o grosime de 0,75 m iar adâncimea merge până la -1,4 m, din care 0,6 m sunt reprezentate printr-un pat de pietriş şi nisip peste care a fost construită temelia din piatră de râu.

Zidul Z2 se adosează la Z1, între temelia acestuia surprinsă în dreptul metrului 17 şi Z1 nu am reuşit să descoperim urme ale zidului din piatră datorită scoaterii acestuia în antichitate. Temelia zidului Z 2 este de 0,65 m, acesta ajunge la adâncimea de 1 m, fără să mai aibă un pat de pietriş şi nisip, zidul Z2 este construit direct pe podeaua fazei a II-a de lemn, cu rol compartimental.

Podeaua locuinţei de piatră

În interiorul locuinţei de-o parte şi de alta a zidului Z2 a fost descoperită o peliculă foarte fină de lut gălbui deschis care reprezintă după părerea noastră nivelul de călcare al construcţiei de piatră.

Acest nivel, dar şi întreaga suprafaţă a secţiunii este acoperită de un strat de 0,3-0,4 m de nisip aluvionar amestecat cu pigment de pământ. Acest fapt este datorat cu siguranţă revărsărilor râului Timiş, aflat astăzi la mai bine de 150 m E de secţiunea S. 1/2001.

Descrierea obiectelor descoperite

În secţiunea S. 1/2000 au fost descoperite patru monede din bronz, dintre care două sunt ilizibile şi câte una este datată în timpul lui Marcus Aurelius şi respectiv Filip Arabul.

Ceramica

Este cea mai numeroasă şi bine reprezentată în secţiunea noastră. Dintre piesele mai deosebite menţionăm o puşculiţă din lut ce are înălţimea de 21 cm şi grosimea de 21, iar gura are o deschidere de 4 cm, un fragment de vas terra sigillata ornamentat prin ştampilare cu motive preluate de la activităţile zilnice din viticultură, mai precis ciorchini de struguri cu frunze de viţă-de-vie şi coşuri de nuiele din care curg strugurii.

Bine reprezentate sunt şi fragmente de amforă din care am reuşit să distingem tipurile: Dressel 6B, Forlimpopoli, Zest 84 sau Dressel 20.

La aceste descoperiri se mai adaugă şi ceramica comună reprezentată prin oale, castroane, afumători etc. Materialul arheologic descoperit a fost inventariat şi se află depozitat la Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş.

Tehnici de cercetare utilizate

La secţiunea S. 1/2001 a fost folosită tehnica fişelor de context arheologic ce se dovedeşte deosebit de fructuoasă în cercetare şi documentare. Pentru stabilirea structurii petrologice a fragmentelor ceramice, în mod special al amforelor am apelat la un laborator zonal având un sprijin deosebit din partea colegului Octavian Popescu, geolog la Muzeul din Caransebeş.

Obiectivele cercetărilor viitoare

Pentru următoarele campanii arheologice din zona Tibiscum-Iaz, ne propunem surprinderea elementelor de fortificaţie pe latura de N şi E, lămurirea din punct de vedere arheologic a problemelor legate de fortificaţia descoperită recent. Un aspect deosebit de important îl constituie dezvoltarea civilă reprezentată prin construcţiile de piatră care vor reprezenta în viitor un domeniu de cercetare deosebit.

Planşele 62, 63
Bibliografie:

1. Ardeţ, 1993 - A. Ardeţ, Le municipe romain de Tibiscum, în: La Politique edilitaire dans les provinces de L’Empire Romaine, în: Actes du I^er Colloque Romano-Suisse, Deva 1991, Cluj-Napoca, 1993, p. 83-89

2. Ardeţ, 1994 - A. Ardeţ, Limitele oraşului roman Tibiscum, în: Studii de Istorie a Transilvaniei, Cluj, 1994, p. 61-65, Pl. I-III.

3. Benea, 1995 - Doina Benea, Oraşul antic Tibiscum. Consideraţii istorice şi arheologice, Apulum XXXII, Alba Iulia, 1995, p. 159-172

4. Bona/R. Petrovszky/M. Petrovszky, 1982 - P. Bona/R. Petrovszky, M. Petrovszky, Tibiscum-cercetări arheologice (I), (1976-1979), ActaMN XIX, Cluj Napoca, 1982, p. 321-322.

5. Bona/Rogozea, 1985 - P. Bona, P. Rogozea, Tibiscum-Cercetări arheologice III, Banatica 8, 1985, p. 156-157, Pl. VI-VII.

6. Piso/Rogozea, 1985 - I. Piso, P. Rogozea, Ein Apolloheiligtum in der Nahe von Tibiscum, ZPE 58, 1985, p. 211-218.

7. Rusu-Pescaru/Alicu, 2000 - Adriana Rusu-Pescaru/D. Alicu, Templele romane din Dacia I, Deva, 2000, p. 42-49

Abstract

In the year 2001 archaeological excavation were undertaken in the Roman site from Tibiscum - Iaz (Obreja village, Caraş Severin county). The section S. 1/2001 with the size of 20 x 1,5 m had as a result the discovery of new defence elements.

These elements are descritbe as groove of defend (fossa) and wall (agger). There have been discovered two phases of wood and one phase of stone to describe walls of stone connected with mortar.

The phase of wood is dated in the early beginning of the 2^nd century B.C. and the phase of stone to the end of the 2^nd century B.C.