1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

111. Hârlău, jud. Iaşi

Punct: Biserica „Sf. Gheorghe“

Cod sit: 95364.02

Colectiv: Stela Cheptea (CICE Iaşi)

Cercetările istorice şi arheologice privind oraşul medieval Hârlău au fost valorificate într-un volum (vezi Stela Cheptea, Un oraş medieval. Hârlău, Iaşi, 2000) în care au fost prezentate săpăturile arheologice întreprinse între anii 1969 şi 1998. În lucrare s-a dat o atenţie deosebită apariţiei şi evoluţiei aşezării urbane, fapt legat şi de amplasarea aici a Curţii Domneşti, căreia i s-au evidenţiat etapele edificării. Nu au fost neglijate nici bisericile, dar informaţia arheologică referitoare la acestea a fost sărăcăcioasă, monumentele beneficiind doar de mici sondaje exterioare.

În anul 2001 s-a deschis, am dori să credem, cea de a doua etapă în cercetarea arheologică oraşului medieval Hârlău, care se va axa, în primul rând, pe investigarea monumentelor ecleziastice. S-a început cu cel mai reprezentativ monument - biserica Sf. Gheorghe care poartă pisania pusă de Ştefan cel Mare în anul 1492. Săpăturile au fost sponsorizate de ziarul "Ziua" şi Fundaţia Anastasia. Cercetarea interioară a bisericii a debutat cu obişnuita secţiune mediană, investigându-se astfel pronaosul şi naosul, cu posibilitatea prelungirii ei în altar.

Descoperirile au fost surprinzătoare. Sub actuala biserică au fost identificate altele două. Absida din zidărie masivă (2,3 m lăţimea fundaţiei şi 1,8 m cea a zidului) şi altarul celei mai vechi biserici au fost dezvelite în actualul naos. Cea de a doua biserică a înglobat zidul dintre altar şi naosul primului lăcaş care în noua construcţie a devenit zidul dintre naos şi pronaos. Pronaosul bisericii actuale, cercetat integral, suprapune, în parte, pronaosul bisericii a doua. Au fost surprinse mai multe intervenţii pe monumentul actual, căruia îi aparţin şi mormintele descoperite în pronaos. În total au fost dezvelite 10 cripte şi 3 morminte. În general cavourile, foarte înghesuite, au fost prădate din vechime, în schimb scheletele din mormintele cruţate chiar de constructorii criptelor şi-au păstrat inventarul relativ bogat. Deoarece cercetarea este la început, etapele cronologice de construcţii sau reparaţii vor fi definitiv precizate la încheierea săpăturilor.

Având în vedere importanţa descoperirilor, concentrarea obiectivelor într-un spaţiu relativ restrâns, necesitatea unei cercetări interdisciplinare s-a creat posibilitatea ca la propunerea DCCPCN Iaşi să se organizeze, începând din anul 2002, un şantier-şcoală la Hârlău sub conducerea Filialei Iaşi a Academiei Române, Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană în colaborare cu Ministerul Culturii, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi Laboratorul Zonal de Restaurare ­Conservare Iaşi.

112. Hârşova, jud. Constanţa

Punct: Hârşova tell

Cod sit: 60810.01

Colectiv: Dragomir Popovici (MNIR), Bernard Randoin, Yannick Rialland (Ministerul Culturii şi Comunicării, Franţa), Valentina Voinea (MINAC), Florin Vlad (MJ Ialomiţa), Valentin Parnic (MDJ Călăraşi)

În campania anului 2001, a continuat cercetarea arheologică cu caracter complex, interdisciplinar, efectuată în cadrul proiectului de colaborare româno-francez. În condiţiile realizării, încă din campania precedentă, a conducerii săpăturii astfel încât complexele existente în suprafaţa cercetată să se afle în fază stratigrafică, colectivul şantierului şi-a propus în principal următoarele:

- continuarea cercetării complexelor de locuire, cercetare începută în cursul campaniei precedente, în special a S. L. 48, dar şi a acelora din sectoarele 2, 6, 7, şi 13;

- studierea soluţiilor constructive şi a caracteristicilor materiilor prime utilizate pentru realizarea acestora;

- cercetarea şi definirea pe cât posibil a tipurilor de relaţii spaţiale ce pot fi evidenţiate, atât în interiorul structurilor de locuire cât şi în cadrul aşezării, între acestea, iar în corelaţie cu ele, orientarea cu precădere spre cercetarea eventualelor zone de pasaj;

- continuarea cercetării zonei de deşeuri menajere, C. 720, care a început încă din campaniile precedente, cu scopul de a se putea efectua o analiză interdisciplinară, comparativă, cu cea efectuată în cazul C. 521, în anii trecuţi, astfel încât să se poată verifica observaţiile efectuate cu acest prilej;

- s-a început procesarea documentaţiei ştiinţifice de şantier în cadrul unei baze generale de date a şantierului care să permită pe viitor mai uşor prelucrarea mobilierului arheologic şi a tuturor categoriilor de date obţinute în cursul cercetărilor;

- s-a continuat completarea şi organizarea arhivei fotografice în format digital a şantierului;

- s-a continuat formarea profesională a studenţilor participanţi la săpături.

Toate aceste scopuri, deşi au fost atinse numai parţial, au permis obţinerea unor importante date privind modalităţile de construire a locuinţelor, (evoluţia acestora, respectiv faze constructive, materiale utilizate, etc.), a zonelor de pasaj, fiind surprinsă o singură astfel de situaţie extrem de interesantă.

C. 720 a permis efectuarea unor importante observaţii privind utilizarea suprafeţelor locuinţelor după abandonarea lor, evidenţiindu-se faptul că, uneori, evoluţia acestui tip de complexe nu este similară. Date mai elocvente vor putea fi obţinute numai după cercetarea completă, din toate punctele de vedere a materialului obţinut.

Pentru prima dată, în această campanie, în colaborare cu membrii colectivului şantierului arheologic Hârşova-Cetate, a fost organizată "Ziua porţilor deschise" care s-a bucurat de un real succes printre locuitorii oraşului.

113. Hârşova, jud. Constanţa [Carsium]

Punct: Incinte V

Cod sit: 60810.02

Colectiv: Gabriel Custurea - responsabil, Constantin Nicolae, Gabriel Talmaţchi (MINAC), Costel Chiriac (IA Iaşi).

Cercetările arheologice de la Carsium s-au desfăşurat în două etape: 1) - între 26 iulie - 5 august, cu participarea Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa şi a Universităţii „Ovidius” Constanţa, care a asigurat şi fondurile; 2) - între 1 - 25 septembrie, în cadrul programului de conservare primară şi cercetare cu fonduri de la Ministerul Culturii şi Cultelor.

În campania 2001 cercetarea s-a axat pe sectorul „incinte V”, începută încă din anii trecuţi. Aici s-a trasat în anul 2000 o casetă paralelă pe S. II, la aproximativ 10 m N de aceasta, acolo unde ieşeau la zi două blocuri mari de piatră fasonată, numită S. II A, în suprafaţă de 4 x 6 m. În această campanie secţiunea s-a extins la E şi V pentru a cuprinde toate cele trei presupuse incinte, pe o lungime de 33 m.

În carourile 1 - 4, spre capătul de răsărit al secţiunii care corespunde spaţiului interior al cetăţii, s-a pus în evidenţă o nivelare masivă, ultima distrugere a cetăţii de la începutul secolului XIX, cu piatră de talie mică şi mijlocie, cu multă arsură şi materiale ceramice sparte în majoritatea cazurilor. Se remarcă mai multe pipe, între care unele importuri orientale, dar şi exemplare din pastă de culoare deschisă, realizate grosolan, probabil produse locale.

Carourile 4 - 7 reprezintă spaţiul în care au fost cercetate două incinte paralele, datate în evul mediu târziu. Acestea se aşează pe o nivelare din pietre de talie mare provenind de la incinte mai vechi. Prima dinspre E, interioară, are o lăţime de 2,4 m şi a fost realizată din piatră de talie medie şi mortar din nisip cu var. În emplecton, pe suprafaţa unui bloc de calcar s-a identificat un fragment de ceaşcă din porţelan de culoare albă cu motive florale de culoare albastră. Pe partea de V s-a pus în evidenţă o poartă de acces. A doua incintă are paramentul exterior din piatră de talie mare, cioplită bine pe ambele laturi, în timp ce pe partea exterioară acesta este construit din piatră de talie mică legată cu un mortar nisipos. Din acest motiv, cea mai mare parte a zidului s-a prăbuşit încă din vechime. Grosimea acestuia este de 3 m şi înălţimea maximă de aproximativ 2 m. Nivelul de pietre pe care stau cele două incinte este mai mare de 15 m. Unele pietre au pe suprafaţa lor urme de nisip, var şi cărămidă pisată. Materialul arheologic recoltat din acest sector este deosebit de sărac.

În caroul 10, la 1,5 m adâncime, sub nivelul de pietre ce provin de la demantelarea incintei exterioare, a fost descoperit un zid din piatră legată cu pământ. Spre capătul de N acesta este secţionat de un altul, din piatră cu mortar. Pe nivelul de pământ galben de aici s-a descoperit o monedă din sec. IV p. Chr. Tot de aici provin mai multe materiale, între care fragmente ceramice cu „striuri” şi „coaste”, precum şi o aplică din plumb reprezentând un războinic cu un arc într-o mână. Acestui zid îi poate corespunde în S. II un turn, identificat sub incinta cercetată în campaniile trecute. Pe latura de V a cetăţii se poate observa o oarecare simetrie între acest zid şi un rând de pietre care poate reprezenta continuarea incintei spre direcţia nordică. Este prematur să se facă precizări de ordin cronologic cu privire la aceasta.

Spre V, în caroul 15, se găseşte incinta exterioară dezvelită încă din anul 1943 de către Gr. Florescu. Are o lăţime de 1,5 m, este construită din piatră de talie medie cioplită la exterior şi cu rosturile umplute cu mortar. De aceasta se leagă zidul care taie incinta din piatră cu pământ prezentată mai sus. Acesta este executat într-o manieră grosolană, din piatră bolovănoasă, legată cu mortar nisipos, având grosimea de 0,65 m. De aici provin mai multe bombarde din fontă şi olane dintr-o pastă nisipoasă. Nu este exclus ca zidul acesta să se lege cu toate capetele de incintă exterioară. Cercetările viitoare urmează să stabilească acest lucru. După aspect este un adaos destul de târziu, poate legat de ultima fază de funcţionare a cetăţii.

În ansamblul său, campania din anul 2001 de la Carsium a relevat o problematică deosebit de complexă în sector. Continuarea investigaţiilor trebuie să ducă la lămurirea acesteia şi să propună o cronologie a fazelor de construire a incintelor.