1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

183. Roşia Montană, com. Roşia Montană, jud. Alba [Alburnus Maior]

Punct: Proprietate Dalea

Cod sit: 6770.06

Colectiv: Vlad V. Zirra - responsabil, Liana Oţa, Cristina Alexandrescu, Adriana Panaite, Anca Ganciu, Adina Boroneanţ, Alexandru Dragoman - responsabili sector (IAB)

În perioada august-octombrie 2001 au fost trasate 13 secţiuni pe valea Nanului, în punctul "Proprietate Dalea". 10 dintre secţiuni au fost orientate N-S, iar 3 dintre ele E-V.

Stratigrafia zonei cercetate se prezintă astfel: stratul vegetal (0-0,25 m), din care provin minuscule fragmente de ceramică smălţuită aparţinând epocii moderne, cuie şi potcoave de provenienţă contemporană, strat compact de dărâmătură, surprins pe alocuri foarte aproape de suprafaţa solului sau, în porţiunile neacoperite de dărâmătură, pământ castaniu cu particule roşiatice, lut galben.

În urma demontării dărâmăturii, s-a obţinut planul unui edificiu de formă aprox. rectangulară, cu portic, mai multe compartimentări pe latura vestică şi o curte interioară. Zidurile erau construite din meloane de dimensiuni diferite, în general mari şi medii, legate cu pământ. Se păstrează pe înălţimi variind între 0,25-0,80 m (între 1 şi 6 asize), şi grosimi variind între 0,50-0,80 m. Zidurile erau orientate pe direcţia N-S şi E-V. Pe latura mică, distanţa între zidul interior şi cel exterior este de 3,20 m, remarcându-se o întrerupere pe traseul zidului interior, în centrul edificiului. Aceeaşi distanţă (3,20 m) a fost înregistrată şi între zidurile de pe latura estică. Ar fi de menţionat că starea lor de conservare este precară pe această latură, datorită prăbuşirii pantei care a antrenat chiar şi zidurile din colţul sud-estic al edificiului. Pe latura sudică, distanţa dintre zidul interior şi cel exterior este de 1,80 m. Compartimentările de pe latura vestică a edificiului aveau deschidere spre curtea interioară. În partea de N-V, între zidul interior şi cel exterior a fost identificată la -0,60 m o zonă de arsură de formă ovală, cu dimensiuni 1,27 x 0,48 m.

În curtea interioară a edificiului menţionat s-au descoperit 13 altare. Nouă dintre altare erau aliniate, alcătuind două grupări. Toate cele nouă altare erau căzute cu faţa în jos şi cu baza spre V. Bazele au fost surprinse la -0,40-0,42 m, la limita dintre pământul castaniu cu particule roşiatice şi lutul galben. Al zecelea altar, aliniat cu piesele mai sus menţionate, dar izolat, zăcea pe cant, în pământul galben, cu faţa în sus şi baza spre V. Alte două altare au fost descoperite la V (căzut cu faţa în jos şi baza spre E) şi E (de asemenea cu faţa în jos şi baza spre E) de aliniamentul de altare. Tot la adâncime mică (-0,15-0,18 m), acoperit aproape pe jumătate cu pietre din dărâmătură, s-a descoperit un nou altar, răsturnat cu inscripţia în sus şi baza spre V, izolat, într-una din compartimentările de pe latura vestică a edificiului. Altarele variau ca înălţime între 49,5 şi 97 cm şi aveau capitelul simplu sau decorat. Nouă dintre ele aveau inscripţii dedicate divinităţilor Fortuna, Apollo, Asclepius, Mercur, Silvanus, Liber şi Libera, Terra Mater, Jupiter Optimus Maximus, Sarapis (?). Inscripţiile a două dintre altare sunt greu lizibile, iar alte două sunt anepigrafe.

Tot în curtea interioară, în zona în care s-au descoperit altarele, s-au mai observat şi alte piese arhitectonice, între care se remarcă un ansamblu de trei piese, căzut în dărâmătură, la V de aliniamentul de altare. Ansamblul era alcătuit dintr-o colonetă cu baza pătrată şi fusul rotund, un tambur circular, cu locaşuri de fixare rotunde şi adâncite pe ambele părţi, păstrat însă fragmentar şi un vas lucrat tot din gresie, cu marginea uşor arcuită în interior şi mânere verticale sub buză, păstrat de asemenea fragmentar.

Ceramica s-a descoperit în cantitate redusă şi în stare fragmentară. Cele câteva vase parţial întregibile aparţin ceramicii de uz comun, lucrată la roată din pastă roşie, friabilă. De asemenea redus este şi numărul obiectelor de metal susceptibile a fi datate în epoca romană. Ar mai fi de amintit descoperirea unei cantităţi relativ mari de fragmente de lemn carbonizat, identificate mai ales în apropierea zidurilor. Acestea proveneau probabil de la suprastructura din lemn a edificiului.

Sondajul executat la V de punctul principal de cercetare nu a dat la iveală nici un fel de material arheologic.

Planşa 91

184. Roşia Montană, com. Roşia Montană, jud. Alba [Alburnus Maior]

Punct: proprietatea lui Iustin Balea

Cod sit: 6770.07

Sector: Dealul Carpeni - Valea Nanului
Colectiv: Cristian-Aurel Roman, Adela Paki, Viorica Rusu-Bolindeţ, Adriana Isacu, Emilian Bota, Monica Bodea, Felix Marcu, Tiberiu Tecar (MNIT)
Cercetările arheologice de pe Dealul Carpeni, în punctul reprezentat de proprietatea lui Iustin Balea au fost efectuate în perioada 1 iunie - 30 august 2001, la solicitarea firmei S. C. Rosia Montana Gold Corporation, în vederea descărcării terenului respectiv de sarcină arheologică. Săpătura de salvare efectuată a evidenţiat existenţa în aceasta zonă a unui habitat de epocă romană, precum şi a unei (unor) necropole de incineraţie aferente acestuia. Raportul de faţa reprezintă rezultatele preliminare ale acestor cercetări arheologice.

I. Habitatul de pe Dealul Carpeni.

Zona stabilită pentru cercetare se afla pe culmea Dealului Carpeni, de aceea s-a decis trasarea unei secţiuni magistrale care să cuprindă coama dealului, pentru a surprinde astfel maximul de informaţie posibil şi determinarea direcţiei în care trebuie concentrate eforturile echipei în faza ulterioară a săpăturilor.

Astfel s-a trasat şi excavat o secţiune - S 1 - orientată NV-SE, lată de 2 m şi lungă de 78 m - în faza iniţială - ce va fi extinsă ulterior prin deschiderea unei casete de 6 x 5 m, la 81 m. După excavarea a cca. 0,6-1 m în adâncime, am putut constata lipsa urmelor arheologice în primii 70 m de secţiune; în afara unor fragmente ceramice, larg răspândite în stratul vegetal actual, în porţiunea amintită solul geologic nu prezenta urmele unor intervenţii umane anterioare. Pentru a stabili cu precizie situaţia stratigrafică, au fost efectuate două sondaje la m 0-3 şi 21-24, până la adâncimea de 1,50-1,80 m în solul geologic; nici o modificare nu a fost sesizată şi ulterior eforturile s-au concentrat în zona de S unde au fost observate urme romane. Lângă profilul sudic al secţiunii, între m 80-81, sub stratul de humus actual (glia) am surprins o vatră de foc modernă - urma unui foc incidental - ce nu poate fi corelat cu urmele locuirii romane din zonă.

În aceeaşi zonă sudică a secţiunii, la cca. 0,60 m adâncime, s-a putut observa ceea ce părea urma de scoatere a unui perete de lemn; aceasta are ca umplutură un strat de pământ amestecat cu mult cărbune şi foarte multe fragmente ceramice, relativ multe fragmente de sticlă şi sporadic mici fragmente de piese din bronz. Alături am surprins urma de scoatere a unui par de lemn cu secţiune de cca. 20 x 18 cm. Datorită acidităţii solului, majoritatea pieselor descoperite în săpăturile efectuate aici se prezintă într-o stare avansată de degradare, făcând dificilă o eventuală tentativă de conservare.

Odată stabilită zona de concentrare a urmelor arheologice, au fost deschise alte secţiuni: S 2 - orientată E-V, cu dimensiuni de 15 x 2 x 1,50 m; S 3 - orientată N-S, cu dimensiuni de 29 x 2 x 1,50 m; S 4 - paralelă cu S 1, de dimensiune 2,75 x 2 x 1,50 m; S 5 - în suprafaţa dintre S 1 şi S 3, orientată NV-SE, iniţial de 7 x 2 x 1,50 m, extinsă la 7,8 x 5,70 m.

Secţiunea S 2 nu a relevat urme arheologice consistente, fapt pentru care au fost efectuate şi aici două sondaje de 2 x 2 x 1,80 m, până la adâncimea de -2 m, care au întărit concluziile anterioare. Singura piesă descoperită a fost un fragment de lespede votivă, cu părţi din două rânduri ale inscripţiei, aflat însă în poziţie secundară. În stratul compact de lut brun cu puternic amestec de argilă caolinică cenuşie s-au descoperit doar câteva fragmente de cărămidă puternic degradate.

Secţiunea S 3 a permis observarea a două nivele de cultură bogate în material ceramic, sticlă şi a unei locuinţe care pare a fi bordei semi îngropat, în profilul E (Loc 3). S-a putut sesiza şi un canal -probabil de drenaj - colmatat, care traversează S 5 şi ajunge în S 1. Între materialele descoperite aici putem nota, alături de o mare cantitate de material ceramic roman de factură uzuală (fragmente de oale, străchini, farfurii, căni, ulcioare şi cupe de băut), multe fragmente de recipiente de sticlă, un fragment de oglindă de argint, două fibule de bronz, o monedă colonială romană şi un posibil lacăt (sistem de închidere ?) tot de de bronz.

În secţiunea S 4 a fost observat urma slabă a unei posibile locuinţe semi îngropate (Loc 2), strat care a fost foarte bogat în material ceramic şi sticlă, similare cu cele descoperite în secţiunea S 3.

Secţiunea S5 a permis surprinderea unei locuinţe romane (Loc1), cu dimensiunile observate de 5,10 x 2,60 m, orientată E-V; locuinţa continuă în zona neexplorată.

În stratul de pământ brun amestecat cu argila caolinică caracteristică zonei, au fost descoperite fragmente ceramice romane de factură uzuală (forme amintite mai sus), fragmente de recipiente de sticlă şi chirpici ars; alături de locuinţă trece ductul canalului colmatat. Nu au fost descoperite elemente care ar permite o încadrare cronologică strictă a locuinţei; stratigrafic s-a observat că acest canal funcţiona contemporan cu locuinţa Loc 1.

În cursul lunii august, pe aceeaşi proprietate au fost trasate 4 secţiuni şi 6 casete amplasate în puncte diferite în zona estică a Dealului Carpeni.

S 13, situată la liziera pădurii, orientată E - V, cu dimensiunile de 50 X 2 m, prelungită înspre E cu 4 m, cu un martor de 0,50 m; în prelungirea secţiunii, în extremitatea estică, imediat sub glie, a apărut o îngrămădire de pietre ce păreau să indice o locuire, fără a se putea stabili cu exactitate ductul unui eventual zid. Descoperirea unor fragmente de ţigle romane în zona respectivă ne determină să atribuim această amenajare epocii romane. Nu a mai fost găsit vreun alt tip de material arheologic şi nici vreo altă fază de locuire în această zonă. În caroul 1 al secţiunii iniţiale, la aceeaşi adâncime ca şi în cazul precedent, a apărut de asemenea o îngrămădire de pietre mari de râu, legate cu pământ, care sugerau o posibilă locuinţă, fără a se putea defini elemente constructive clare. Fragmentele de ţigle, singurul material arheologic descoperit aici, indică apartenenţa la epoca romană şi a acestei amenajări.

Cea mai importantă descoperire din această secţiune o constituie fundaţia unui colţ de clădire, surprins în diagonală pe lăţimea secţiunii între carourile 16-19, după degajarea dărâmăturii. Pentru a stabili orientarea şi dimensiunile clădirii, am deschis o casetă la SV de S 13 - C 7 -, cu dimensiunile de 7 X 7 m, cu un martor de 0,50 m între ele. Împreună cu colţul descoperit în S 13, s-a conturat o cameră cu aspect uşor trapezoidal (camera 1), cu dimensiunile de 3,78 X 3X 2,60 x 4(?) m, ce făcea parte dintr-o clădire cu fundaţie din piatră legată cu pământ, apărută la adâncimea de -0,60 m. Ea este concentrată în colţul NV al casetei C7, extinzându-se spre NV, în zona nesăpată de noi. Clădirea se extindea şi spre N, în secţiunea S13, în apropierea profilului N a acestuia fiind surprinse fundaţiile a două ziduri similare cu precedentele, aprox. paralele între ele, orientate N - S, perpendiculare pe zidul orientat NE - SV al camerei 1. Distanţa dintre cele două fundaţii de ziduri menţionate este de 0,65 m, ceea ce face dificilă explicarea unei funcţionalităţi a acestora. Fundaţiile de ziduri, atât ale camerei 1, cât şi cele care continuă spre N, au grosimea de 0,65-0,67 m. Totodată, în interiorul camerei 1, în colţul SV al acesteia, au fost dezvelite două stânci native de mari dimensiuni (1,10 X 0,72 m, respectiv 1,50 x 0,60 m), amplasate una lângă alta, care depăşeau fundaţiile zidurilor respective. Este greu de precizat funcţionalitatea acestora - puteau fi folosite ca suport pentru o instalaţie casnică? -, ţinând cont de faptul că ele erau înconjurate de nivelul de călcare al camerei, reprezentat de un suport de pietre plate, acoperite cu lut galben şi fragmente foarte mici, sfărâmate, din stânca nativă. Pe zidul orientat E - V al camerei 1 (care continuă spre V), la 2,55 m de profilul V al secţiunii S 13, spre E, în exteriorul camerei respective, apare o altă fundaţie de zid, perpendiculară pe acesta. Ductul său mergea către S şi are grosimea de 0,57 m. De asemenea, în colţul SE al casetei C 7, a fost surprinsă fundaţia unui zid similar, al cărui duct poate fi mai greu sesizabil datorită pantei accentuate, ce poate reprezenta, probabil, o altă încăpere aparţinând aceleaşi clădiri (camera 2). Prezenţa unei cantităţi mari de chirpici atestă faptul că această clădire, surprinsă în S 13 şi C 7, a avut numai temelia din piatră legată cu pământ, elevaţia fiind din lemn şi chirpic. În nivelul de dărâmare al clădirii a fost descoperit un material arheologic relativ bogat, de factură romană, constând din fragmente ceramice, cuie şi piroane, o cheie din fier, fragmente de recipiente de sticlă, respectiv un denar de la ANTONINUS PIUS.

S 14 - a fost amplasată la E de secţiunea S 1, cercetată de colegii noştri în luna iunie (vezi mai sus), orientată NE-SV, fiind în acelaşi timp aprox. perpendiculară pe secţiunea de sondaj S III, efectuată în anul precedent de colegii de la MNU Alba Iulia. S 14 are dimensiunile de 11 X 2 m, iar paralel cu ea, către NV, au fost deschise casetele C 8 - 11, cu dimensiunile de 3 X 3 m, cu câte un martor de câte 0,50 m atât între ele, cât şi între acestea şi S 14. În suprafaţa respectivă s-a constatat prezenţa a două faze de locuire romană.

Primului nivel îi aparţin 4 locuinţe de suprafaţă incendiate, care au fost surprinse atât în S 14, cât şi în casetele C 8, C 9, C 10, ele fiind denumite convenţional L 1 - 4.

L 1 a fost dezvelită în colţul SE al secţiunii S 14 şi al casetei C 8, la o adâncime cuprinsă între - 0,70 şi 1,10 m. A fost delimitată de un strat puternic de arsură, fără urme ale unor pereţi de chirpici,dar cu un bogat material arheologic. Acesta constă din multe fragmente ceramice, între care un opaiţ cu ştampila producătorului OCTAVIVS, fragmente de recipiente din sticlă, câteva fragmente de ţigle. Extremitatea vestică a locuinţei L 2 a fost surprinsă la o adâncime cuprinsă între -0,75 şi -1,25 m, în carourile 1-2 din secţiunea S 14, pe jumătatea E a acesteia, iar partea ei estică a fost dezvelită în secţiunea S 3, săpată în luna iunie. Fiind surprinsă numai o parte a ei, materialul recoltat de aici a fost mai slab din punct de vedere cantitativ decât al locuinţei precedente, constând numai din fragmente ceramice. Canalul de drenaj surprins în luna iunie în S 3 (vezi mai sus) este sesizabil şi în S 14, în caroul 2, atât în stratigrafie verticală, cât şi orizontală. O parte a locuinţei L 3 fusese surprinsă în secţiunea de sondaj S III din anul 2000, partea ei sudică fiind dezvelită de noi în caseta C 9, iar extremitatea estică a fost observată în profilul V al secţiunii S 14 şi în imediata vecinătate a acestuia, la o adâncime cuprinsă între -0,60 şi 0,85 m. Spre deosebire de celelalte locuinţe descrise, aici s-a găsit o cantitate foarte mare de chirpici - bucăţi mari, cu urme de nuiele - fragmente de pari şi de bârne arse, atestând modul de construcţie al acesteia. Pe lângă fragmentele ceramice prezente şi în celelalte locuinţe, aici s-au descoperit două târnăcoape de minerit din fier, relativ bine conservate, cuie şi piroane din fier, recipiente din sticlă fragmentare. L 4 a fost surprinsă în colţul SE al casetei C 9 şi în caroul 3 al secţiunii S 14, la o adâncime cuprinsă între -0,35 şi 0,65 m, fiind tăiată de secţiunea S III din anul 2000. Pe nivelul ei a fost surprinsă o amenajare de pietre corespunzând unei vetre de foc, marcată de arsură puternică. Materialul arheologic din această locuinţă este slab reprezentat. În secţiunea S 14, în carourile 3 - 5 se constată existenţa aceluiaşi prim nivel de locuire romană, definit prin pigmenţi de arsură şi fragmente ceramice, fără a putea fi delimitate eventuale locuinţe şi datorită amplasării peste acest nivel a unei substrucţii de piatră. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul situaţiei din caseta C 10, unde nu avem decât în partea superioară a primului nivel câteva pietre provenite din dărâmătura fundaţiilor zidurilor din faza următoare, el fiind definit prin stratul de arsură menţionat şi prezenţa materialului arheologic de epocă romană, fără a constata existenţa unor elemente constructive.

Al doilea nivel de locuire din zona cercetată este pus în evidenţă de fundaţia din piatră a unei clădiri surprinsă în carourile 3 - 5 ale secţiunii S 14. Fundaţia respectivă, orientată SE - NV, are dimensiunile păstrate de 4,50 X 0,60 m, este constituită din pietre mari legate cu pământ şi apare la adâncimea de -0,35 m. În acest stadiu al cercetării nu s-a putut preciza ductul celorlalte ziduri ale clădirii, posibil însă ca ea să fi fost orientată spre E, judecând după un posibil colţ (?) de zid, surprins către extremitatea NE a secţiunii S 14. Corespunzător aceluiaşi nivel de locuire, în caseta C 11 a apărut fundaţia unei alte clădiri, din care s-a surprins colţul NE. Ea este constituită din două asize de pietre de dimensiuni mari legate cu pământ. Pe diagonala casetei a fost surprinsă una dintre laturile lungi ale clădirii, cu dimensiunile de 2,50 X 0,65 m. Latura mică, surprinsă parţial pe profilul estic, are dimensiunile de 2 x 0,50 m. Fundaţia apare la adâncimea de -1,15 m, în această zonă panta fiind foarte accentuată. În caseta C 11 nu s-a găsit material arheologic.

Pe panta vestică a Dealului Carpeni a fost trasată secţiunea S 15, orientată N-S, cu dimensiunile de 12 x 2 m. Cu excepţia câtorva fragmente ceramice rulate, cercetarea arheologică nu a pus în evidenţă în această secţiune nici un fel de urme de locuire umană. Adâncimea maximă a secţiunii a fost de -0,80 m.

Paralel cu S 15, la o distanţă de 5 m spre V a fost trasată secţiunea S 16, cu dimensiunile de 22 X 2,50 m, parţial cercetată datorită intemperiilor atmosferice. Pe trei sferturi din suprafaţa secţiunii au fost dezvelite îngrămădiri de pietre legate cu pământ, fără a se putea stabili pe moment funcţionalitatea lor. În caroul 8 al secţiunii s-au găsit două morminte de incineraţie - M 7 şi M 8 - orientate SV-NE, respectiv NV-SE. Mormintele erau delimitate de un strat relativ puternic de arsură, M 7 având deasupra şi câteva pietre, care nu au fost aranjate în formă circulară, ca în cazul celor descoperite pe terasa S a zonei cercetate, fiind de fapt o manta de piatră. Stratul respectiv de arsură a avut o grosime maximă de 0,10-0,15 m, pereţii mormintelor nefiind puternic înroşiţi de foc, indicând faptul că arderea corpului defuncţilor s-a făcut la ustrinum, după care cenuşa şi resturile cinerare au fost aduse la locul mormintelor respective. Inventarul funerar al celor două morminte include puţine materiale arheologice. În M 7 - o parte din cenuşă şi fragmente de oase calcinate au fost depuse într-un platou aşezat cu gura în jos, amplasat către colţul SE al mormântului. În interiorul acestuia a fost descoperit un cercel din aur cu cap în formă de calotă şi sistem de prindere în formă de "S" care avea şi o piatră preţioasă în centru, care, din păcate, nu s-a mai păstrat. Tot din inventarul acestui mormânt mai menţionăm şi o cupă fragmentară. În M 8 - inventarul a constat numai dintr-un capac de vas şi o cupă fragmentară. Nu s-a mai constat existenţa unei alte grupări de morminte în această zonă, însă ea nu a fost cercetată exhaustiv pentru a avea certitudinea că nu avem de a face şi în această parte a Dealului Carpeni de o altă grupare de morminte (vezi mai jos), ca în cazul celei descoperite pe terasa SE a suprafeţei cercetate (vezi mai jos).

Cercetările arheologice efectuate în acest punct al Dealului Carpeni par să indice o comunitate de colonişti mineri bine definită, care şi-au construit aici locuinţele, destul de modeste din punct de vedere arhitectonic, necropola (necropolele ?) fiind amplasată în imediata vecinătate a acestora. Este posibil ca aici să îi avem concentraţi pe acei Baridustae, colonişti illyri aduşi de romani din localitatea (sau zona?) Bariduum din Dalmaţia, zona cercetată de noi reprezentând, probabil, o parte din acel kastellum Barudistarum, atestat de inscripţia IDR III/3, nr. 388, descoperită pe Dealul Carpeni în 1936.

II. Grupul de morminte de pe Dealul Carpeni

Au fost descoperite În cursul cercetărilor efectuate În luna iulie. Au fost trasate mai multe secţiuni şi casete. Secţiunile au fost poziţionate în funcţie de descoperirile care au apărut în secţiunile anterioare, configuraţia terenului şi proprietatea asupra terenului. Prima dintre secţiuni, S 6, are 20 m x 2,50 m. Datorită situaţiei create au mai fost deschise câteva secţiuni şi casete după cum urmează: în stânga secţiunii S 6 am mai deschis două secţiuni, S 8, de 15,50 m x 2,50 m, care începe din dreptul metrului 4,50 al secţiunii S 6. Tot din dreptul aceluiaşi metru, a mai fost deschisă o secţiune, S 9, de 7,50 m x 2 m, cu un martor de 0,20 m, care a fost ulterior desfiinţat. În partea dreaptă a lui S 6 au fost deschise casetele: C 1, de la m. 5 până la m. 9,50, care are dimensiunile de 4,50 X 3 m, după care a fost lăsat un martor de 0,20 m şi a fost deschisă caseta C 2, cu dimensiunile de 2,80 X 3 m, apoi caseta C 3, de 2,60 X 3 m, tot cu un martor de 0,20 m între ea şi C 2 şi C 4 cu dimensiunile de 4,20 X 2,80 m. În secţiunea S 6, imediat după îndepărtarea stratului vegetal, care are o grosime maximă de 0,20 m, în dreptul m. 10, a apărut capătul unei clădiri, C 1, până în dreptul m. 14,40, latura nordică continuă în S 8, iar latura de E intră în profilul de N în dreptul m. 10,75, fiind deci oblică pe S 6 şi continuă în C 2. Tot în această secţiune au mai apărut câteva morminte de incineraţie.

Mormântul nr. 1 este înconjurat cu un ring de piatră, care începe la o distanţă de 6 m de capătul estic al secţiunii şi are un diametru interior de aprox. 2,50 m şi unul exterior de 3,40 m. Acest ring continuă şi în profilul nordic, drept pentru care s-a deschis caseta C1 pentru a surprinde întreaga construcţie. Înspre N, acest ring are în prelungirea lui un dreptunghi de pietre care are dimensiunile interioare de 1,40 X 0,40 m. Ringul de piatră este format din două asize de piatră, care au o lăţime maximă de 0,60 m şi o înălţime maximă de 0,35 m. În interiorul acestui ring la adâncimea de -0,45 m apare groapa unui mormânt de incineraţie care este orientat E-V. Groapa mormântului are latura de E situată la 6,70 m faţă de profilul estic şi latura de N la 0,20 m faţă de profilul nordic al secţiunii. Groapa mormântului are o lăţime N-S de maximum 0,70 m şi o lungime E-V de maximum 1,45 m. Fundul gropii este alveolat şi merge până la adâncimea maximă de -0,70 m de la nivelul actual al solului. Groapa mormântului a fost umplută cu pământ şi lemn ars, iar pereţii gropii sunt pe porţiuni foarte mici înroşiţi. În interiorul ringului nu au fost descoperite urme de arsură. În interiorul gropii au fost descoperite fragmente foarte mici şi perisabile de oase. Materialul arheologic descoperit este foarte prost păstrat datorită umidităţii. Inventarul mormântului constă din două opaiţe, un văscior, un vas globular, fragmente ceramice. Pe fundul gropii mormântului a început să izvorască apa, pânza freatică fiind foarte sus.

Mormântul nr. 2. Extremitatea de V a ringului care înconjoară acest mormânt se află la 10,20 m faţă de profilul estic al secţiunii, şi are o grosime maximă de 0,30 m. Ringul de piatră al acestui mormânt se află sub colţul de SE al clădirii C 1, clădire care distruge parţial extremitatea estică a ringului. De altfel, latura de E a gropii lui M 2 se află sub zidul estic al clădirii şi are o lăţime de 0,65 cm, iar latura de N a gropii se află la 0,60 m de profilul N şi are o lungime de 1,20 m. Groapa lui M 2 apare la -0,60 m şi merge până la -0,80 m de la nivelul actual al solului. Şi această groapă a fost umplută cu pământ şi cărbune de lemn ars. Pământul din interiorul ringului nu prezintă urme de arsură. Inventarul mormântului constă din trei mărgele, trei monede din bronz şi din fragmente ceramice.

Mormântul nr. 3. Ringul acestui mormânt a apărut la 12,50 m de capătul estic al secţiunii S6 pe profilul de N. În S6 se găseşte doar extremitatea de S a ringului care înconjoară momântul M3, el continuând În caseta C3. Ringul de piatră are un diametru interior de aprox. 2 m şi este alcătuit din două asize de piatră cu o grosime de maxim 0,60 m şi o înălţime de maximum 0,40 m. Mormântul este orientat SE-NV. Groapa mormântului are latura estică situată la 13,10 m de capătul estic al lui S6 şi o lăţime de 0,60 m, iar latura nordică are o lungime de 1,50 şi se află la 2,50 m de profilul N a lui S6, în capătul de SE şi 2,10 la extremitatea NV faţă de acelaşi profil. Groapa apare la -0,60 m şi are o adâncime maximă de -0,15 m, având fundul alveolat. Groapa a fost umplută cu cărbune şi pământ, având în unele locuri pereţii înroşiţi. Pământul din interiorul ringului nu prezintă urme de arsură. Inventarul mormântului constă din vas de sticlă întreg - lacrimarium -, din câteva fragmente de vase din sticlă, un capac de vas.

Mormântul nr. 4. Acest mormânt nu are ring de piatră. Este orientat E-V, latura lui estică fiind situată la capătul de E a lui S 6 şi are o lăţime N-S de 1,10 m, iar latura de V are o lungime de 1,60 m. Groapa mormântului apare la -0,60 m, după care la -0,80 de latura sudică se îngustează pe o lăţime de 0,30 m, şi 0,10 m pe latura de V. În rest, groapa merge până la -0,95 m având o formă alveolară, străpungând un nivel roman anterior. Groapa lui M 4 a fost umplută cu cărbune ars şi pământ. Inventarul lui este constituit din fragmente ceramice şi de vase din sticlă. La 1,50 m de profilul E a lui S 6 am secţionat capătul mormântului şi am ajuns până la adâncimea de -1,10 m, pentru a putea surprinde primul nivel roman. Acest prim nivel de locuire începe la -0,75 m şi are o grosime de 0,15 m. Este compus din pământ negru cu pigmenţi de cărămidă. Am descoperit ceramică de uz comun. Sub acest nivel se află humusul antic gros de 2-3 cm, după care urmează solul steril. A fost descoperită urma unei gropi de par, cu diametrul de aprox. 0,75 m, centrul gropii fiind situat la 2,45 m de capătul estic al secţiunii şi 1,45 m de profilul nordic. Datorită pânzei freatice nu am putut săpa acest nivel şi nici secţiona şi goli această groapă.

Mormântul nr. 5. A fost descoperit în S8 şi S9. Este tot un mormânt de incineraţie cu un ring de piatră parţial păstrat. Extremitatea estică a ringului se află la 0,60 m, iar cea vestică la 3,60 m faţă de profilul estic a lui S8 şi S9. Întrucât mormântul se afla sub profil, acesta a fost desfiinţat. Groapa mormântului a apărut la adâncimea de -0,60 m, iar fundul alveolar al gropii se află la -0,90 m faţă de nivelul actual al solului şi străpunge primul nivel. Din cauza pânzei freatice nu s-a putut ajunge să fie cercetat nici în acest loc primul nivel. Groapa lui M 5 conţine pământ şi cărbune ars, iar pe pământul din interiorul ringului nu se constată urme de arsură. Inventarul lui era alcătuit din două vase ceramice, din fragmente de vase din sticlă şi ceramice.

Mormântul nr. 6. Acest mormânt este orientat N-S. Groapa lui este situată la 6,50 m faţă de capătul estic a lui S8 şi S9. Latura lui de E are 1,40 m lungime, iar cea de N este situată la 1,50 m faţă de profilul N a lui S8 şi are 0,60 m lăţime. Groapa mormântului apare la -0,40 m adâncime şi merge până la -0,60 m, având o formă alveolară. Groapa a fost umplută cu pământ şi cărbune ars, iar în jurul gropii nu s-au semnalat urme de arsură. Inventarul funerar este constituit din două monede de bronz, din fragmente de vase ceramice şi din sticlă.

Tot în S8 continuă latura de S a clădirii C1, extremitatea vestică a zidului păstrat situându-se la 14 m faţă de profilul estic a lui S8. Zidul are o înălţime maximă păstrată de 0,80 m. În capătul de V şi la marginea de S a secţiunilor S6, S8, S9, panta terenului cade foarte puternic, el aparţinând totodată altui proprietar.

În afară de secţiunile şi casetele amintite mai sus au mai fost deschise şi alte secţiuni, care nu au surprins nivele de locuire romană, medievală sau modernă. Acestea au fost: S7, cu dimensiunile de 22 X 3 m; S10, cu dimensiunile de 16 X 2 m; S11, cu dimensiunile de 60 x 1,50 m; S12, cu dimensiunile de 20 X 2 m.

În concluzie, putem afirma că în suprafaţa cercetată de noi s-au descoperit trei nivele arheologice aparţinând epocii romane. Primul nivel este cel constituit dintr-un strat negru cu pigmenţi de cărămidă, din care provine ceramică romană. Acest strat se afla la -0,80 - -1m faţă de nivelul actual al solului, care din cauza pânzei freatice, nu a putut fi cercetat.

Al doilea nivel este dat de mormintele de incineraţie. Aceste morminte nu au toate aceeaşi orientare. Corpul defunctului nu a fost ars pe loc, ci undeva în apropiere, dovadă faptul că pereţii gropii mormântului nu sunt puternic înroşiţi şi pământul din interiorul ringului, în cazul în care mormântul are ring, nu prezintă urme de arsură.

Al treilea şi ultimul nivel îl reprezintă clădirea C1, ale cărei ziduri sunt deasupra ringului mormântului nr. 2, ring pe care practic îl desfiinţează în partea de S şi E, iar extremitatea de E a gropii mormântului se află sub zidul clădirii.

În acest stadiu al cercetărilor, nu dispunem încă de elemente de datare absolută a nivelelor arheologice discutate.

Planşa 92