1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

216. Şoimeni (Ciomortan), com. Păuleni-Ciuc, jud. Harghita

Punct: „Várdomb/Dealul Cetăţii/Dâmbul Cetăţii”

Cod sit: 83400. 01

Colectiv: Valeriu Cavruc - responsabil, Dan Buzea (MCR), Gheorghe Lazarovici (MNIT).

În perioada 20 iulie - 20 octombrie 2001 au fost continuate săpăturile arheologice în aşezarea Păuleni (Ciomortan), din apropierea satului Şoimeni (Csikcsomortán). S-a făcut ridicarea topografică. Săpăturile s-au desfăşurat în sectorul estic al situlului. Au fost continuate cercetările în suprafaţa deschisă în campania din a. 2000, în c. A,B,C,D/4-12 şi E,F/4-6. S. I a fost extinsă spre E, prin c. G,H,I,K/1-3, G,H,I,K,L,M/4-8 şi C,D/12-14. Pentru cercetarea şanţului nordic de apărare, au fost continuat lucrările în c. A/18-20. În scopul cercetării caracterului fortificării aşezării din partea sudică, au fost reluate lucrările în carourile A/1’-15’.

ENEOLITIC. În c. A-D/4-10 au fost cercetate urmele unor complexe eneolitice: L. 5, L. 6, L. 11 şi L. 12.

L. 5 (c. B,C/9,10, A,B/11-13). A fost cercetată doar partea de S a locuinţei, în zona peretelui de S; aici au apărut materiale ceramice, printre care se remarcă o fructieră-suport cu două orificii pe picior, aflată în situ pe podea. Fructiera a fost decorată pe fondul roşu cu motive spiralice în alb. Peretele de V a fost surprins pe lungime de 3,5 m. Acesta a fost alcătuit din argilă locală, amestecată cu pietriş.

L. 5A (c. A,B/7,8; C/8; A,B/9; B/10). Cercetată parţial. După toate probabilităţile, construcţia a fost ridicată la scurt timp după L. 5. O parte din stâlpi de la peretele de N-E au fost adosaţi peretelui de S-V a L. 5. Au fost descoperite puţine fragmente de lipitură. S-a constatat că la ridicarea pereţilor s-a folosit ca sprijin peretele L. 5. Lângă acesta au fost înfipţi pari, groşi de 10-14 cm. Podeaua, construită pe o structură din bârne groase, pare să fi fost parţial suspendată. Pe podea au fost descoperite vase in situ.

1. Inventarul cuprinde vase întregi sau întregibile, dar şi fragmente ceramice aruncate peste urmele construcţiei, dovadă că locuinţa, a fost folosită, o anumită perioadă, pentru depozitarea unor resturi menajere. Separarea inventarului iniţial de cel secundar nu a fost totdeauna posibilă.

Piese

Trei piese de cupru: 1 ac, 1 vârf de ac, 1 pumnal de dimensiuni mici (L=8,8 cm).

Plastica: 1 idol cu corpul conic şi braţele în formă de cruce; 1 braţ de idol decorat cu linii incizate; fragmente de idoli zoomorfi şi antropomorfi, 2 fragmente de picior de altăraş de dimensiuni mici; o “rondea” lucrată dintr-o pastă cu multă pleavă în compoziţie.

Piese din piatră cioplită: o lamă de obsidian, retuşată pe ambele feţe, un “cuţit” de silex cenuşiu-negricios, retuşat pe ambele feţe, o lamă de silex cenuşiu cu retuşe fine, 1 vârf de lamă confecţionată din cornean de culoare cenuşie.

În perimetrul construcţiei, în gropi de cârtiţă, au fost descoperite şi câteva fragmente ceramice aparţinând culturii Coţofeni, ornamentate cu incizii în forma “ramurilor de brad”, benzi umplute cu incizii oblice, împunsături realizate cu unghia, şi 1 fragment ornamentat cu “boabe de linte”. Tot din acest nivel, provine 1 fragment de vas ceramic confecţionat din pastă fină, de culoare cenuşiu-închisă, ornamentat cu linii unghiulare realizate prin tehnica “împunsăturilor succesive”.

Inventarul ceramic de tip Ariuşd. Au fost descoperite cca. 25 vase, sparte, dintre care menţionăm: o lingură-polonic pictată; o oală cu corp sferic, canelată, pictată cu motive unghiulare şi arcuri, de culoare albă pe fond roşu; un suport miniatural, de formă cilindrică; un vas de provizii, cu pereţii arcuiţi, ornamentat pe exterior, sub buză, cu un şir de ciupituri, cu doi butoni şi două toarte dispuse simetric pe corp; o cană, cu perforaţii sub buză, cu pereţii uşor arcuiţi şi buza trasă spre interior; un vas tronconic sau capac; un pahar miniatural, de formă tronconică cu fundul uşor rotunjit; 2 vase de provizii decorate cu barbotină.

L. 6. (c. B/4, A,B,C/5; B,C/6). Dimensiunile locuinţei erau de cca. 4,30/4,90 x 3,70/4,10 m. Dispunerea gropilor de stâlpi şi alte resturi sugerează că această construcţie avea pereţii din lemn, unele gropi ţineau de structura de bază, iar altele, probabil de amenajările interioare.

Materialul ceramic cuprinde: 2 vase confecţionate din pastă fină: o cupă cu fundul sferic şi o oală cu corpul sferic şi marginea trasă spre interior, având pe umăr proeminenţe, perforate vertical; 2 oale-castron, din pastă grosieră, ornamentate în stilul “C”; multe fragmente de aspect comun. Remarcăm lipsa ceramicii pictate din inventarul acestei locuinţe, ceea ce indică o etapă de retardare. Locuinţa a fost afectată de locuirea Ciomortan-Costişa şi de o groapă Wietenberg (Gr. 4).

L. 11 (c. C,D/4 şi D/5). Perimetrul locuinţei a fost marcat de mai multe gropi de stâlp care au perforat stratul subţire de cultură din perioada L. 5. Contur nesigur.

L. 12 (c. D/5,6). Cea mai mare parte din ea se află în zona încă necercetată (c. E,F/6,7).

Materialul arheologic din stratul de cultură.

Uneltele şlefuite: 1 topor de tip calapod, confecţionat dintr-o rocă gălbuie, bine şlefuit, cu perforaţie de înmănuşare la mijloc.

Uneltele de corn şi os: 2 dalte din corn, fragmentare; 1 străpungător de os; 2 spatule, 1 os tubular tăiat longitudinal.

Concluzii. Locuinţele par să fi fost ridicate în mai multe perioade. Unele complexe conţin materiale mai timpurii decât L. 5, altele mai târzii sau contemporane cu L. 5A. Materialul din complexele târzii indică un proces de involuţie. Ceramica cu pictura albă şi alte materiale caracteristice din L. 5 se încadrează în etapa A₂ a culturii Cucuteni, în timp ce materialul ceramic din locuinţa 5A aparţine fazei A₃. L. 6, având în vedere lipsa ceramicii pictate, marchează probabil o fază în retardare, după A₃.

EPOCA BRONZULUI

Valul are structura complexă şi cuprinde: urme de substructură din stâlpi, mai multe depuneri succesive de pământ, urme de palisadă şi un „gard” interior. Spre deosebire de aprecierea anterioară, conform căreia depunerile din val nu au valenţe cronologice semnificative, observaţiile din ultima campanie arată că ele reflectă faze de ridicare şi funcţionare a valului şi corespund diferitor niveluri de locuire. Primul nivel al valului constă din lut galben bătătorit. Acest nivel al valului, în zona de unde pleacă panta interioară a acestuia, a fost suprapus de o vatră-rug, pe care se afla 1 fragmente ceramic de tip Coţofeni. Al doilea nivel al valului, pe de o parte, suprapune câteva ruguri asociate cu un număr redus de fragmente ceramice Coţofeni, precum şi un nivel din care provin câteva fragmente ceramice de tip Ciomortan, iar pe de altă parte, este perforat de L. 7a. Celui de-al doilea nivel al valului îi corespund şi urmele unui “gard” surprins sub L. 7a în car. A/8, A/7, C/7, D/7. Acesta se prezenta sub forma unui şanţ lat de 0,4-0,5 m, în cuprinsul căruia s-au observat pete circulare cu diametru de cca. 0,15 - 0,2 m, dispuse una lângă alta, cu umplutura identică cu cea a valului - după toate probabilităţile urme de stâlpi. „Gardul” marca limita interioară a celui de-al doilea nivel al valului. Acestuia din urmă îi aparţine şi complexul 13.

Observaţiile de mai sus fac posibilă atribuirea primului nivel al valului locuirii Coţofeni, ulterioară celei descoperită sub primul val (a se vedea rezultatele cercetării din campania a. 2000). Fără să excludem poziţia secundară a fragmentelor ceramice Coţofeni din nivelul ce corespunde primului val, precizăm că unul dintre ele era decorat prin împunsături succesive, tehnica ce apare în cadrul acestei culturi doar din faza a 2-a. Se constată totodată că la Păuleni sunt, cel puţin, două niveluri de locuire aparţinând culturii Costişa-Ciomortan: înainte şi după ridicarea celui de-al doilea nivel al valului.

Al treilea nivel al valului reprezintă, probabil, rezultatul reamenajării din perioada locuirii Wietenberg. În ceea ce priveşte stratul superior al valului, sunt două posibilităţi: el reprezintă, fie urmarea alunecării pământului de pe coama valului, fie urme de amenajare din perioada dacică (în cuprinsul aşezării au fost descoperite fragmente ceramice izolate de factura dacică).

În suprafaţa din panta interioară a valului, în c. I,K/5,6, pe fundalul umpluturii valului, au apărut două dungi drepte, alăturate, late de 0,6-0,8 şi 1-1,5 m, dispuse aprox. perpendicular pe direcţia valului. Ambele au fost secţionate de locuinţele culturii Wietenberg. Întrucât cercetările din campania a. 2001 s-au oprit la acest nivel, nu putem preciza rostul acestor dungi, presupunem însă, că ele reprezintă urme de structură de lemn a valului. În c. L,M/4-6, sub coama valului a fost surprins un şanţ îngust, probabil de la palisadă.

la marginea de S a aşezării, în c. A/8’-9’ şi A/13’-14’, pe panta accentuată a dealului, au fost urmărite două rânduri de pietre, iar în c. A/9’-10’, gropi de stâlpi; la N de acestea au fost surprinse două şanţuri mici, urme ce arată că în partea de S, aşezarea a fost apărată de construcţii mai modeste.

Şanţul nordic de apărare a fost cercetat în c. A/18,19,20. S-a constatat că acesta avea lăţimea de 1,6 m la gură şi adâncimea de 1,6 m de la suprafaţa terenului (dimensiuni diminuate probabil de nivelarea drumului ce trece peste şanţ). În partea de jos a umpluturii şanţului a fost descoperit 1 fragmente ceramic de certă factură Ciomortan.

L. 7a descoperită în campania din a. 2000 în panta internă a valului de apărare, a fost cercetată definitiv. L. 7a era suprapusă de L. 7 (aparţinând culturii Wietenberg) şi reprezenta groapa ovală de 3,5 x 2 m, adâncă până la 0,3 m, înconjurată de 14 gropi de stâlpi. În umplutura complexului a fost descoperită ceramica de tip Ciomortan, fragmente de oase de animale şi câteva fragmente de oase umane.

Urme de locuire post-eneolitice de sub val. După ce a fost îndepărtată umplutura valului de sub L. 7a, în c. B/8,9, au fost găsite câteva fragmente ceramice de tip Ciomortan, de categorie grosieră, unele cu suprafaţa striată. La cca. 2 m N-E de acest loc, în c. C,D/8, între primul şi al doilea nivel al valului, au fost descoperite 4 ruguri alăturate, şi câteva fragmente ceramice de tip Coţofeni. Unul dintre ruguri, situat mai la N, în c. C/10, “urca” pe primul nivel al valului.

Complexul 13 reprezintă un culoar care traversează valul. În campania din a. 2001 s-a constatat că acesta se extinde şi la N de coama valului. La cca. 1,8 m N de coamă, el se lărgeşte şi se uneşte cu un rând de gropi de stâlpi dispuse paralel cu linia valului. Culoarul a fost amenajat într-o fază în care se ridica al doilea nivel al valului. De ambele părţi, culoarul a fost flancat de pari sau stâlpi, iar în partea sa de E au fost surprinse urme a două rânduri de scândură, cu care probabil au fost căptuşiţi pereţii. Pe fundul culoarului, sub coama valului, într-un strat de cenuşă neagră, gros de cca. 10-15 cm, se aflau resturi incinerate a doi defuncţi, unul adult iar altul copil. Ambii se aflau în poziţie chircită, faţă în faţă, orientaţi cu capetele spre N. Sub scheletele defuncţilor s-au observat urme de bârne arse, dispuse longitudinal. Alături şi sub craniul defunctului adult se aflau câteva pietre neprelucrate, cu urme de ardere. Lângă scheletele defuncţilor, iar uneori şi sub ele, se aflau fragmente ceramice provenind de la vase de tip Ciomortan, unele sparte pe loc, precum şi un vas întreg. Uneori, fragmentele din care s-au întregit vasele aveau culori diferite, dovada arderii lor secundare, după spargerea. La picioarele defunctului adult se aflau fragmente ceramice de la partea superioară a unei amfore lucrată din pastă semifină, cu corp pântecos, gât cilindric îngust, două toarte trase din gât şi prinse de umeri. Între gât şi umeri, amfora a fost decorată cu o bandă îngustă, formată din două linii orizontale incizate şi împunsături, iar pe umeri coborau triunghiuri incizate umplute cu împunsături. În faţa zonei pectorale a copilului se aflau fragmentele unei amfore mai mici, de formă similară celei de sus, însă de dimensiuni mai mici, decorată pe umeri cu triunghiuri haşurate cu incizii orizontale. La cca. 0,9 m N de capul defunctului adult se afla partea inferioară a unei străchini din pastă fină, de culoarea neagră, a cărei parte superioară a fost reconstituită din fragmente descoperite, disparat, pe panta exterioară a valului. Strachina a fost decorată pe umeri cu triunghiuri haşurate cu incizii oblice, încrustate cu alb. Cel de-al patrulea vas, o cană din pastă grosieră, cu o toartă trasă din buză, nedecorat, se afla între capetele celor doi defuncţi.

Deasupra defuncţilor se afla un strat gros de 0,8/1 m, de pământ ars la roşu. În partea superioară a depunerii de pământ roşu au fost descoperite mai multe lespezi de piatră (20/40 x 20/40 x 4/6 cm) aflate în poziţie orizontală, care, probabil, reprezintă elemente ale unui „acoperiş”.

La 0,15 m mai jos de fundul culoarului, sub locul unde erau depuşi cei doi defuncţi, în c. C,D/12, a fost evidenţiat conturul unei gropi circulare cu diametrul de cca. 1,2 m. Descoperită spre finalul campaniei, groapa a fost conservată şi a rămas necercetată.

Materialul ceramic de tip Ciomortan descoperit în stratul de cultură, în cantităţi apreciabile, grupată uneori în aglomerări, provine în principal din zona de lângă valul de apărare (c. A,B,C,D/4,5,6; G,H,I,K/1,2,3). Ea prezintă aceleaşi caracteristici ca şi cea descoperită în campaniile anterioare. Printre elemente noi menţionăm o amforetă cu patru “buline” în relief aplicate simetric pe corp, cu două tortiţe, ovale în secţiune, trase din buză şi prinse de umăr.

Urme de locuire ale culturii Wietenberg. În sectorul de E al valului, pe panta sa interioară, au fost descoperite şi cercetate 3 locuinţe de suprafaţă, dreptunghiulare, uşor adâncite (până la 0,3 m pe latura înspre coama valului), aparţinând culturii Wietenberg. Împreună cu L. 7, cercetată în campania din a. 2000, ele formau un rând dispus paralel cu coama valului. Lângă L. 7 şi L. 8, au fost cercetate 2 gropi menajere (Gr. 4 şi Gr. 5).

L. 8 se afla la 0,6 m ESE de L. 7, în c. D,E,F-6,7,8, la ad. de 0,5-0,8 m. Latura sa de E a fost uşor afectată de un şanţ îngust, practicat de Székely Z. (S. V, din anul 1967), iar partea de VSV, de intervenţii întreprinse aici în primăvara a. 2001 de nişte „căutători de comori”. În partea sa superioară, L. 8 se prezenta ca o aglomerare, de formă dreptunghiulară, de bolovani de piatră, în amestec cu puţine fragmente ceramice şi lipitură, răspândite pe suprafaţa de 4 x 3 m. După îndepărtarea bolovanilor au apărut aglomerări de fragmente de lipitură, fragmente de vase ceramice, precum şi vase sparte pe loc. Sub acest nivel, în centrul locuinţei, au apărut două vetre circulare (D = 0,6 m) lutuite, dispuse una lângă cealaltă, amenajate pe un pavaj de piatră şi fragmente ceramice. Dimensiunile locuinţei au fost de cca. 4 x 4 m.

Din L. 8 provin 2 piese de cupru sau bronz (1 fragment de lamă de cuţit., 1 fragment de placă de ac), 2 de os (o mărgea şi 1 fragment de ac), 2 de piatră (o “cute” de gresie, o râşniţă de formă ovală, concavă), 2 de lut ars (un disc decorat prin incizie cu o “cruce” şi 1 „cap de băţ” de formă tronconică).

Materialul ceramic din cuprinsul L. 8 este bogat şi variat. Categoria grosieră este reprezentată de fragmente ale unor vase-borcan, decorate cu brâie alveolate. Uneori pereţii de vase, aparţinând acestei categorii, sunt decorate cu spirală în relief, aplicată. Ceramica de categorie intermediară este reprezentată de urne şi străchini lobate. Urnele, vase de proporţii înalte, cu corpul bombat, gâtul înalt, aproape cilindric şi buza evazată, au fost decorate pe umeri cu caneluri oblice sau prin linii incizate orizontal şi oblic, aveau suprafaţa netezită sau uşor lustruită. Una dintre urnele se remarcă prin pereţii foarte subţiri, pasta fină şi suprafaţa bine netezită, de culoare neagră. Dintre străchinile lobate menţionăm 1 fragment de la un recipient cu lobi dubli, decorat pe exteriorul buzei cu două rânduri paralele de triunghiuri imprimate, acestea formând, în negativ, zig-zag. Pe marginea buzei, recipientul a fost decorat cu x-uri incizate. Categoriei fine îi aparţine o strachină cu pereţii subţiri, corpul bombat şi buza dreaptă. Sub buză este prinsă o toartă scundă, alături de care se află patru perforaţii. Recipientul este ornamentat în felul următor: între corp şi fund este incizată o linie orizontală, sub buză sunt incizate alte patru linii orizontale, iar deasupra lor, pe buză, sunt imprimate mici cercuri dispuse într-un şir orizontal.

De importanţă deosebită sunt 2 fragmente ceramice aparţinând culturii Monteoru, descoperite în interiorul L. 8. Acestea reprezintă toarte cu şa. Una dintre ele este decorată, asemeni exemplarelor din perioada MIC2 din Moldova, cu bandă formată din două linii orizontale incizate, între care se află un şir orizontal format din împunsături oblice.

În imediată apropiere de L. 8, la ad. de 0,4-0,5 m, în c. G,H,I,K/4-6, a fost descoperită o aglomerare de bolovani de piatră, în amestec cu fragmente ceramice de tip Wietenberg, cuprinzând, de fapt, resturi a două locuinţe, respectiv L. 9 şi L. 10.

L. 9 se afla la 0,8 m see de L. 8 şi la 0,6 m nvv de L. 10. Sub nivelul de bolovani de piatră, la ad. de 0,6 m, a apărut conturul locuinţei, marcat de peretele de NE, săpat în panta valului, precum şi de aglomerarea de fragmente ceramice, vase întregi şi lipitură. Sub această aglomerare au fost descoperite 2 vetre circulare lutuite: prima amplasată relativ în centrul locuinţei, cu diametrul de 0,6 m, era perforată în centru de o groapă de stâlp ce avea diametrul de 0,25 m. A doua vatră era amplasată lângă peretele de N-V al locuinţei. III. 2. 2. 1. Printre piesele descoperite în L. 9 menţionăm 2 „străpungătoare” de corn şi o “seceră” din gresie.

Ceramica din L. 9 include fragmente de vase-borcan, decorate cu brâie în relief; un vas bitronconic miniatural, de culoare cărămizie, cu două perforaţii laterale, folosit probabil ca “opaiţ”; ceşti şi căni cu toarte supraînălţate şi decorate de cele mai multe ori cu caneluri oblice sau în spirală; o strachină cu buza lobată.

L. 10 se afla în imediata apropiere de L. 9. Sub aglomerarea de bolovani de piatră, în c. H,I,K/3,4,5, a apărut conturul locuinţei, marcat de aglomerări de bucăţi de lipitură, vase ceramice sparte pe loc şi fragmente ceramice disparate, precum şi de peretele săpat în valul de apărare. Peretele de E (dinspre coama valului), era săpat până la ad. de 0,4 m de la suprafaţa terenului, era drept şi paralel cu coama valului. Locuinţa avea forma dreptunghiulară cu dimensiunea de 4x4 m. În partea de ESE complexul avea o anexă îngustă, care făcea corp comun cu restul locuinţei. Pe fundul locuinţei au fost descoperite două vetre circulare, lutuite, amplasate relativ în centrul locuinţei, având la bază pavaje din pietre şi fragmente ceramice. Pe una dintre vetre se observau urme de incizii.

Inventarul L. 10 cuprinde: ceramica grosieră (vase şi fragmente de vase-borcan, decorate cu brâie alveolate şi crestate, în relief); specia de categorie intermediară reprezentată de urne decorate cu caneluri oblice şi străchini; ceramica fină (căni cu toarte supraînălţate, decorate cu caneluri oblice). Dintre piese, se remarcă 1 disc ceramic decorat cu zvastica incizată. În anexa L. 10 s-au găsit 2 vase mari de provizii, lucrate din pastă grosieră, ornamentate cu brâu alveolat sub buză, sparte pe loc. Sub aceste vase a fost descoperit un recipient cilindric cu două orificii sub buză, lucrat din pastă fină de culoare neagră, lustruit.

În c. G,H,I,K/1,2,3 au fost descoperite urme ale altor complexe aparţinând culturii Wietenberg, de la care s-au consemnat aglomerări de bolovani de piatră, urme de pari arşi, bucăţi de lipitură, fragmente ceramice. Descoperite spre sfârşitul campaniei, ele nu au putut fi cercetate definitiv şi au fost conservate.

Gropi menajere

Gr. 4 a fost descoperită în c. B,C/6-7 la ad. de 1,05 m. Avea gura ovală (1,9 x 1,4 m), ad. 1,84. Pereţii se îngustau spre fundul drept. Inventar: ceramica Wietenberg, printre care remarcăm fragmentele unei străchini cu marginea lobată, decorată sub buză cu un brâu subţire, crestat, iar pe umeri, cu triunghiuri formate din linii unghiulare circumscrise; în zona diametrului maxim, recipientul era decorat cu o bandă formată din două linii orizontale incizate, haşurată cu incizii în reţea; sub această bandă este realizat un şir orizontal din cercuri mici imprimate. În groapă au mai fost găsite fragmente ceramice eneolitice şi cele de tip Ciomortan.

Gr. 5, a fost descoperită în c. C,D/6-7, la ad. 1,2 m. Avea gura circulară (D=1,5 m) şi pereţii drepţi ce se îngustau spre fundul drept. Ad. gropii 2,15 m. Umplutura - pământ amestecat, lemn ars, bucăţi de lut crud. Inventar: 1 toporaş de piatră, eneolitic, ceramica culturii Wietenberg.

Concluzii. Urme de locuire Wietenberg prezintă similitudini relevante cu materialul ceramic din aşezarea Oarţa de Sus, necropola Turia şi altele, din faza a doua a acestei culturi. Încadrarea nivelului de locuire Wietenberg de la Păuleni de către M. Rotea, în finalul primei faze a acestei culturi avea drept unul dintre argumente lipsa ceramicii decorate cu spirală. Acest considerent - în urma descoperirii în ultima campanie de săpături a mai multor fragmente ceramice decorate cu acest motiv, atât prin tehnica aplicării în relief cât şi prin canelură - s-a dovedit a fi depăşit. În schimb, descoperirea ceramicii de tip Monteoru, proababil IC2, într-o locuinţă a culturii Wietenberg, vine să confirme sincronismul între a 2-a fază de evoluţie a culturii Wietenberg şi faza IC2 a culturii Monteoru.

VALORIFICAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

Publicaţii: V. Cavruc, D. Buzea, Gh. Dumitroaia, M. Rotea, Zs. Szekely, Cercetări arheologice la Şoimeni (Ciomortan), com. Păuleni. În: Cronica cercetărilor arheologice din România, CIMEC, 2000, p. 103-104; V. Cavruc, Noi cercetări la Păuleni. Raport preliminar. Prezentare generală. În: Angustia, 5/Arheologie, 2000, p. 94-102; Gh. Lazarovici, S. A. Luca, D. Buzea, C. Suciu, Descoperirle Cucuteni-Ariuşd de la Păuleni. În: Angustia, 5/Arheologie, 2000, p. 103-130; V. Cavruc, Gh. Dumitroaia, Locuirea Ciomortan de la Păuleni. În: Angustia, 5/Arheologie, 2000, p. 131-154; V. Cavruc, M. Rotea, Locuirea Wietenberg de la Păuleni, în: Angustia, 5/Arheologie, 2000, p. 155-172; M. Rotea, Beitrage zur Kennits der Phase I der Kultur Wietenberg. Die Bewong von Păuleni (Ciomortan), Kreis Harghita. În: Acta Musei Napocensis, 37/I, 2000, S. 21-41; V. Cavruc, D. Buzea, Gh. Dumitroaia, Gh. Lazarovici, M. Rotea, Şoimeni (Ciomortan), com. Păuleni, jud. Harghita. Punct “Várdomb/Dealul Cetăţii/Dâmbul Cetăţii”. Cronica Cercetărilor argeologice din România. Campania 2000. CIMEC, 2001, p. 245-247, 345; Cultura Costişa, Piatra-Neamţ, 2001, coordonatori V. Cavruc şi Gh. Dumitroaia;V. Cavruc, D. Buzea, Gh. Lazarovici, Cercetări arheologice în aşezarea preistorică Păuleni (Ciomortan). Campania 2001. În: Angustia, 6/Arheologie, 2002. Sub tipar.

Expoziţii: Cultura Costişa. Septembrie-octombrie 2001, Muzeul de Istorie Piatra-Neamţ, noiembrie-decembrie 2001, Muzeul Spiritualităţii Româneşti, Sfântu Gheorghe; Păuleni. O aşezare preistorică din Depresiunea Ciucului. Februarie-martie 2002, Centrul Cultural „Miron Cristea”, Miercurea-Ciuc.

Manifestări ştiinţifice: Colocviul internaţional Carpaţii Răsăriteni în epoca bronzului”, Piatra-Neamţ - Miercurea-Ciuc, 12-15 septembrie 2001.