1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

222. Târgu Mureş, jud. Mureş

Punct: Cetate

Cod sit: 114328.03

Colectiv: Adrian Andrei Rusu - responsabil (IAIA Cluj), Mihai Petică (MJ Mureş), Soós Zoltán, studenţii Ioan Barbu, Adina Németh, Rácz Zsuzsa, Roxana Vlad, Florin Mărginean, Györfy Zalán, László Keve, Kosza Antal (UBB Cluj), Ionuţ Codrea şi Alina Bădescu (Univ. Alba Iulia)

Au fost practicate secţiunile arheologice S X - S XIV, împreună cu alte patru casete laterale, în incinta protejată a bisericii parohiale reformate şi în exterior, paralel cu gardul de N.

Cel mai vechi complex medieval identificat a fost o locuinţă aparţinătoare sec. XII-XIII, respectiv anterior construcţiei mănăstirii franciscane. S-au obţinut delimitări parţiale, o parte din cuptorul ei şi o mare cantitate de material ceramic.

Au fost urmărite racordurile corpului de E a mănăstirii, cu capela actuală şi extinderile spre N lor de N. În aceeaşi zonă s-au descoperit compartimentări, dintre care una a fost apreciată ca fiind un posibil turn. Cronologia acestora este socotită a fi anterioară sfârşitului sec. al XV-lea.

Din incinta cetăţii, ridicată către sfârşitul secolului al XV-lea, a fost regăsit, pentru prima dată, un turn de flancare de pe latura de N. Parţial demantelat, el a putut fi urmărit pe două laturi, în aşa fel încât să fim convinşi de planimetria sa cu unghiuri drepte.

În apropierea aceluiaşi turn a fost cercetată, pentru prima dată, o locuinţă care a aparţinut perioadei sec. XVI-XVII. Ea avea dotări de pivniţă şi amenajări de ziduri din cărămidă.

Materialul arheologic este, ca şi în campania precedentă, extrem de generos. În afara materialelor preistorice (culturi diferite neolitic şi bronz) au fost recuperate câteva monede, piese de bronz, fier, sticlă, os, ceramică de construcţie (cahle de sobă) şi veselă de toate tipurile.

Materialele arheologice se află în depozitele Muzeului Judeţean Tg. Mureş.

223. Târguşor, com. Târguşor, jud. Constanţa

Punct: Ester

Cod sit: 62994.01

Colectiv: Gabriel Custurea (MINAC).

În perioada iunie - iulie 2001, în aşezarea medievală de la Ester s-au continuat cercetările arheologice. În zona centrală a oraşului s-a trasat o secţiune S IIB, de 30 x 4 m, cu orientarea E - V şi apoi o alta, în capătul estic, perpendiculară pe prima (S IIIB) de 20 x 3 m. A fost decopertat parţial un edificiu cu absidă spre E (probabil o biserică), cu ziduri din piatră legată cu pământ. Grosimea zidurilor este de 0,70 - 0, 80 m faţă de nivelul de călcare. S-a recoltat puţin material ceramic, în general fragmentar, aparţinând unor farfurii, ulcioare şi castroane. S-au putut întregii două farfurii smălţuite în interior cu smalţ verde maro şi galben, un castron de mari dimensiuni, cu fund plat şi corpul evazat, smălţuit la exterior cu verde oliv şi o cană cu toartă, cu corpul ovoidal, fund plat şi gât alungit, cu buza dreaptă, smălţuită în interior cu maro, iar la exterior cu 5 linii de vopsea albă. Materialul se datează în sec. XVII - XVIII.

Cercetările viitoare urmează să stabilească dimensiunile şi utilitatea complexului, ca şi datarea sa mai precisă. Materialele recoltate se află în depozitele MINAC.

Bibliografie:

G. Custurea, Istro - Pontica, Tulcea, 2000, p. 581, cu bibliografia la zi.

Abstract

During the 2001 summer archaeological campain, an apse edifice (probable a church) with stone and earth walls, has been excavated. The ceramics found there can be dated between the 17^th - 18^thcent.

The future excavations will establish the exact dimentions and dating of the edifice.

224. Teregova, com. Teregova, jud. Caraş Severin

Punct: La Hideg (La Luncă)

Cod sit: 54289.01

Colectiv: Ioan Piso, Felix Marcu (MNIT), Adrian Ardeţ (MJERG Caransebeş), Carmen Lucia Ardeţ (Liceul Teoretic „Traian Doda“ Caransebeş)

În acest castru, parţial bine păstrat, parţial distrus de apele râului Hideg, N. Gudea a făcut un prim sondaj în anul 1969. Noi am ales o zonă, singura necultivată, de la mijlocul laturii de S a castrului, cu scopul de a cunoaşte elementele defensive. Am deschis peste acestea secţiunea S1, sperând să surprindem şi urme de barăci. Am întâmpinat dificultăţi din cauza forţei de muncă reduse şi din cauza presiunilor proprietarului pentru a readuce în cel mai scurt timp terenul în starea iniţială. Prin urmare, ultimele faze ale lucrării au fost făcute sub presiunea timpului şi vor trebui verificate.

A fost surprinsă faza de lemn a elementelor de fortificaţie. Valul de pământ este alcătuit din straturi de glii alternând cu straturi de lut, având grosimea de cca. 10 cm. Era cuprins între berma, astăzi invizibilă, şi via sagularis, având lăţimea maximă constatată de 5,20 m. Înălţimea maximă constatată este de 2,10 m. Dintr-un prim şanţ de apărare triunghiular sunt păstrate o lăţime de 1,40 m şi o adâncime de 0,60 m. În continuare avem un al doilea şanţ, ale cărui dimensiuni totale ne sunt la fel de puţin cunoscute, deoarece este tăiat de şanţul din faza de piatră. A fost surprins pe o lăţime de 1,20 m şi pe o adâncime de 1 m.

În ce priveşte faza de piatră, zidul Z1 este parţial lipit de de valul fazei de pământ, care devine agger, şi parţial îl taie. Substrucţia este lată de 1,75 m şi groasă de 0,40 m şi este alcătuită din pietre de râu mici şi mijlocii. Elevaţia a fost construită din piatră de carieră de mari dimensiuni, legată cu mortar alb. Este lată de 1,40 m, iar înălţimea păstrată este de 1,65 m. Reparaţii târzii au fost făcute inclusiv cu monumente, de pildă cu inscripţia dedicată lui Iupiter. Şanţurile fazei de lemn au fost umplute. Primul sau unicul şanţ al fazei de piatră taie extremitatea sudică a umpluturii celui de-al doilea şanţ al fazei de lemn. Are păstrate lăţimea de 5,50 m şi adâncimea de 1,10 m. În porţiunea de 2,50 m până la capătul sudic al secţiunii S1 nu am găsit nici un element al fazei de piatră, dar nu excludem un al doilea şanţ dincolo de el.

În interior a fost surprinsă o primă via sagularis cu lăţimea de 3 m. La N de ea a fost secţionată o primă baracă, din care am surprins o substrucţie de podea. Această baracă a fost demolată fără intervenţia focului. A fost aşternută o nouă via sagularis peste cea dintâi şi a fost construită o nouă baracă, a cărei substrucţie de podea se distinge cu claritate. A fost surprinsă o vatră de foc. Baraca a fost distrusă de un incendiu. În stratul de amenajare a fost descoperit mult material ceramic şi militar. Nu ştim dacă numai prima fază sau ambele faze ale barăcilor corespund fazei de lemn a fortificaţiei. A fost aşternută o a treia şi ultimă via sagularis. O a treia baracă a fost construită de data aceasta cu o fundaţie de piatră lipită de lut, lată de 0,60 m şi adâncă de cca. 0,20 m. Din această fază nu s-a păstrat nici podeaua, nici substrucţia ei.

Materialele cele mai semnificative descoperite sunt un altar sau o bază de statuie închinată lui Iupiter Optimus Maximus, două ştampilă a cohortei VIII Raetorum, două enigmatice ştampile MAG şi material ceramic şi militar.