1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

104. Giurgeni, com. Giurgeni, jud. Ialomiţa [Oraşul de Floci]

Puncte: Sector Grind 6 - „La Mănăstire”, Sector Grind 3 - „Avicola”

Cod sit: 124910.02

Colectiv: Anca Păunescu (MNIR), Emilia Corbu, Radu Coman (MJ Ialomiţa), Irina Costea (studentă FIB)

Sector Grind 6, punct: „La Mănăstire”

Anca Păunescu, Radu Coman, Irina Costea

Pe Grindul nr. 6, „La Mănăstire”, la distanţa de cca. 50 m spre SV de pridvorul Bisericii nr. 1, a fost trasată secţiunea nr. I. - 2001, (50 m x 2m), orientată N-S., cu scopul de a obţine noi informaţii în legătură cu dispunerea locuinţelor la S de biserică şi a zonei unde au fost descoperite în campaniile anterioare urmele unor ateliere pentru prelucrarea metalelor. Secţiunea I este paralelă, la o distanţă de 20 m spre V cu secţiunile trasate în anii 1996-1998.

Au fost cercetate parţial resturile unei locuinţe de suprafaţă, cu mai multe faze de amenajare a podelei, distruse prin incendii. Pentru a surprinde întreaga suprafaţă a locuinţei a fost trasată caseta A, (8,5m x 2,5 m) pe latura vestică a secţiunii. După îndepărtarea stratului de chirpici ars au fost descoperite 16 găuri de pari a căror dispunere sugerează existenţa unei prispe şi a unui gârlici spre pivniţa locuinţei. Deocamdată presupunem încadrarea cronologică a acestui complex spre sfârşitul secolului al XVI-lea şi în primele decenii ale secolului următor, după cum ne indică situaţia stratigrafică. Cercetarea exhaustivă a acestui complex va continua în campania viitoare. În suprafaţa secţiunii au mai fost descoperite 12 gropi pentru depozitarea resturilor menajere, gropile a două cuptoare pentru ars ceramica distruse din vechime, precum şi 5 vetre de formă ovală, cu diametre diferite.

Materialul arheologic descoperit este compus din fragmente ceramice, mărunte, neîntregibile, patru monede, un inel cu placa decorată, 2 crampoane pentru încălţăminte, cuie, piroane de diferite dimensiuni, multe fragmente de zgură şi o mare cantitate de material osteologic recoltată din gropile pentru resturi menajere. Materialul arheologic se află în curs de prelucrare în laboratoarele de specialitate ale MNIR.

Sector Grind 3, punct: „Avicola”

Emilia Corbu

Orientarea cercetării arheologice din vara anului 2001 a fost determinată de necesitatea delimitării ariei din punctul „Avicola”, unde se preconizează ridicarea construcţiei care să înglobeze un muzeu al sitului şi o bază de cercetare.

În această zonă (Grind nr. 3 - „Avicola”) a fost trasată secţiunea II - 2001, (40 m x 1,5m), orientată N-S, cu scopul de a verifica întinderea aşezării din sec. X-XI, cercetată parţial în anul 1987. Au fost identificate cele două nivele de locuire din vatra aşezării urbane datate în cursul sec. XV-XVI şi XVI-XVII. Complexele ce aparţin acestor două etape de locuire au fost distruse de gropile unor morminte ale unei necropole târzii. Aceasta urmează să fie cercetată în cursul campaniilor viitoare. Cele 19 morminte interceptate în suprafaţa secţiunii indică posibilitatea descoperirii celui de al şaselea cimitir din aria oraşului, situat aproape de limita nord-nord-estică.

Planşa 58
Studiu arheozoologic
S. G. Vasile, A. C. Ciobanu, V. M. Dumitraşcu (studenţi Facultatea de Biologie Bucureşti)
S-au identificat 544 resturi faunistice din care 211 au putut fi determinate ca aparţinând claselor de animale: Mollusca (1), Pisces (9), Aves (4) şi Mammalia (530).

Mollusca. S-a determinat doar un rest al speciei Unio sp.

Pisces. Dintre peşti am putut determina resturile osoase aparţinând speciilor: morun (Huso huso), ştiucă (Esox lucius), şalău (Stizostedion lucioperca) şi somn (Silurus glanis). Dimensiunile reconstituite sunt mari pentru ştiucă (lungime 778 mm, greutate 3354 g) medii pentru şalău (lungime 531 mm, greutate 1319 g) şi somn (lungime 923 mm, greutate 5326 g).

Aves. Dintre cele patru resturi s-au identificat doar două ca aparţinând găinii domestice (Gallus domesticus).

Mammalia. S-au determinat doar mamifere domestice. Dintre acestea boul (Bos taurus) cu 147 resturi, ovicaprinele cu 31, porcul (Sus domesticus) cu 16 şi calul (Equus caballus) cu 3 resturi.

Se observă dominanţa bovinelor (74,62%), urmate de ovicaprine (15,73%), suine (8,12%) şi cabaline (1,52%).

Trebuie să mai remarcăm şi gradul mare de fragmentare, precum şi spărturile tipice rezultate ale procesului de tranşare, ca şi de recuperare a măduvei la oasele lungi.

105. Golenţi, mun. Calafat, jud. Dolj [Aşezarea medievală Toporna]

Puncte: Balta Golenţi, La Vârtej

Cod sit: 70398. 01, 70398. 02

Colectiv: Petre Gherghe - responsabil (Univ. Craiova), Marin Nica (MO Craiova)

În decursul lunii august 2001 s-au efectuat săpături arheologice, de salvare, de către Muzeul Olteniei în colaborare cu Universitatea din Craiova, în câteva puncte distincte din perimetrul localităţii Golenţi¹.

Pe malul bălţii Golenţi, spre Dunăre, vis-a-vis de satul Golenţi, mai exact în faţa torentului care s-a creat aproximativ pe linia satului Golenţi, am identificat pe suprafaţa plajei mai multe pete de culoare cenuşie-negricioasă de pe suprafaţa cărora sau din jurul cărora se puteau recolta fragmente ceramice şi bucăţi de zgură.

În urma observării mai atente a acestor pete de culoare închisă am efectuat o răzuire pe una dintre acestea, neafectată prea mult de apa lacului. După răzuire s-a conturat o suprafaţă rectangulară de culoare negricioasă care măsura pe laturile de V şi E 2,6 m, iar pe cele de N şi S, 3 m.

Evident este vorba de resturile unei locuinţe, orientată cu laturile mici pe direcţia E-V, iar cu cele lungi pe direcţia N-S.

În colţul de SV al locuinţei a apărut o aglomerare de cărămizi arse, unele întregi altele fragmentare şi printre ele trei pietre de râu, aplatizate care măsurau cca. 10-15 cm lungime şi 5-8 cm lăţime. Toate acestea ocupau o suprafaţă ce măsura 1,2 x 1 m şi care proveneau de la un cuptor distrus.

Acesta împreună cu locuinţa au fost spălate în repetate rânduri de apele bălţii, ceea ce a făcut ca materialele ceramice să fie dispersate pe suprafeţele mai mari şi chiar amestecate ca perioade istorice. S-au identificat astfel materiale ceramice geto-dacice, daco-romane (sec. al IV-lea) şi câteva medievale.

Continuând răzuirea din interiorul locuinţei am recuperat ceramică fragmentară de factură daco-romană, iar cuptorul, după forma şi modul cum a fost amenajat, credem că reprezintă prototipul celui din sec. VI (şi când spunem aceasta avem în vedere descoperirile de la Gropşani, Cernele), ca să ne referim la cele mai apropiate.

După demontarea cărămizilor şi pietrelor căzute s-a constatat că vatra avea colţurile rotunjite spre S şi V şi a fost amenajată cu cărămizi de formă dreptunghiulară al căror dimensiuni măsoară: 37 x 30 cm; 36 x 28 cm; 17 x 27 cm; 36 x 32 cm şi 31 x 22 cm².

În groapa din faţa cuptorului, în care se aduna cenuşa şi cărbunele, s-au găsit două fragmente ceramice lucrate cu mâna dintr-o pastă cărămizie în compoziţie cu nisip şi pietricele specifice ceramicii din secolul IV p. Chr.

În colţul de E al locuinţei, la -0,25 m, a fost identificată urma gropii unui stâlp de la peretele acesteia care avea diametrul de 0,3 m.

La 3,6 m E de locuinţa din sec. al IV-lea s-a deschis secţiunea S. I, lată de 1,5 m, lungă de 8 m cu orientarea N-S, prilej cu care s-a identificat o locuinţă (L 1) geto-dacică. Orientată N-S ea avea o formă ovală cu diametrul maxim de 6 m. Din interiorul ei s-au recuperat fragmente ceramice geto-dacice care proveneau de la diverse vase lucrate cu mâna şi cu roata. Evidenţiem în acest sens o cană de formă bitronconică cu toartă fixată pe buză, o fusaiolă, un picior de fructieră de culoare cenuşie, fragmente ceramice care proveneau de la oale, borcane şi alte forme specifice acestei epoci şi care din punct de vedere cronologic aparţin sec. I a. Chr. - I p. Chr.

De pe fundul locuinţei, la -0,7 m faţă de nivelul de călcare al aşezării, au mai fost recuperate şi trei lame de silex folosite pentru seceri, precum şi o fusaiolă confecţionată dintr-un fragment de vas.

La 40 m V de complexele de locuire geto-dacice şi daco-romane descrise mai sus, în imediata apropiere de balta Golenţi, s-a efectuat o răzuire în urma căreia s-a conturat o altă pată neagră. Din interiorul acesteia, deoarece fusese spălată de viiturile apei s-a recuperat doar un chiup de factură geto-dacică. În consecinţă s-a stabilit că acesta provenea dintr-o locuinţă geto-dacică de formă ovală, cu diametrul maxim de 5 m (L 2) şi cu adâncimea de -0,1 m, faţă de nivelul de călcare al aşezării.

În capătul de SE al secţiunii S. III, în imediata apropiere a locuinţei L 1, s-a descoperit o groapă menajeră geto-dacică (Gr. 1) care conţinea cenuşă şi bucăţi de lipitură cu urme de trestie provenite de la pereţii unei locuinţe cilindrică.

După constatările noastre complexele de locuire geto-dacice şi daco-romane (secolul IV) descoperite pe marginea lacului Golenţi reprezintă periferia de N a celor două aşezări care au fost distruse în cea mai mare parte de eroziunea apelor lacului.

Din păcate locuinţa daco-romană din sec. al IV-lea ne-a oferit puţin material arheologic şi acesta nu ne-a permis să facem analogii cu descoperiri din aşezări de aceeaşi epocă.

Ceramica descoperită în complexele de locuire geto-dacice, de pe marginea lacului Golenţi, rămâne, în lipsa altor materiale de interes arheologice, singurul element de încadrare cultural-cronologică. În general, fragmentele ceramice descoperite provin de la vasele de uz comun lucrate cu mâna sau cu roata.

Predomină în general, vasele de uz comun lucrate dintr-o pastă nisipoasă, aspră la pipăit, cu pereţii neteziţi, de culoare cărămizie şi mai rar cenuşie. Vasele-borcan cu pereţii uşor curbaţi, ornamentaţi la exterior cu brâuri alveolare şi cu proeminenţe în formă de butoni reprezintă forma cea mai tipică a ceramicii geto-dacice. Nu lipsesc nici vasele de provizii de dimensiuni diferite cu corpul bombat, buza uşor îngroşată şi arcuită în exterior şi fructierele cu picior, uneori de mari dimensiuni cu buza teşită în exterior, lucrate atât cu mâna, cât şi la roată. Mai puţin numeroase sunt vasele tronconice de dimensiuni mai mici.

Dintre vasele lucrate la roată, în tehnica de tradiţie romană, cu pereţii subţiri de culoare cenuşiu-deschis şi cu fundurile inelare sau proeminente am găsit doar forme de mici dimensiuni. Excepţie face un fragment de buză îngroşată care a aparţinut unui vas cu corpul bombat. Aceeaşi tradiţie sau influenţă romană o întâlnim şi la fructierele cu buza teşită brusc în afară, lucrate, de asemenea, la roată. Fragmentelor ceramice menţionate li se alătură şi un fragment de lustruitor executat din pastă grosieră şi fusaiole lucrate mai ales din cioburi sau din funduri de vase.

Ultima săpătură de salvare a fost efectuată pe malul Dunării în punctul "La Vârtej", mai exact în dreptul km. fluvial 803-804. Cele două secţiuni au permis identificarea a trei epoci istorice reprezentate de o groapă menajeră cu ceramică neolitică timpurie, care aparţine culturii Starčevo-Criş, faza II; câteva fragmente ceramice specifice perioadei de tranziţie la epoca bronzului - cultura Cernavoda III şi bordeiul medieval atribuit pe baza materialului ceramic descoperit sec. XV-XVI.

Evidenţiem caracterul inedit al cercetărilor din punctele amintite mai sus şi contribuţiile importante la cunoaşterea civilizaţiilor preistorice, geto-dacice, daco-romane şi medievale din această zonă. Ne referim mai ales la identificarea topografică a localităţii medievale Toporna, menţionată de altfel în documentele Mănăstirii Tismana din anul 1384. În acelaşi document se face o danie Mănăstirii Tismana, satul "Vadul Cumanilor", care se găsea în vecinătatea localităţii Toporna din punctul "La Vârtej", identificat arheologic de cercetările noastre.

Cele două localităţi apar în documente până la 1590 (Toporna), când toponimul este schimbat cu Maglavit, iar cea de-a doua, Vadul Cumanilor este menţionată până în 1792 când toponimul este schimbat cu cel de Basarabi. Prin rezultatele cercetărilor noastre se confirmă şi arheologic nu numai documentar, aşezările Toporna şi Vadul Cumarnilor amintite mai sus.

Note:

1. Din colectivul de cercetare a făcut parte şi prof. de istorie, Vasile Cioană din Maglavit, un foarte bun cunoscător al istoriei locale.

Abstract

At the archaeological site from Goleţi were undertaken during the last year archeological diggins in order to rescue the archaeological heritage from this area.

At Balta Golenţi were found the remains of settlememnt with Thracian and Dacian and Roman levels, but poorly preserved due to the distruction of natural factors - the moor.

At the point „La Vârtej”, located on the Danube bank, more precisely, at the kilometres 803-804, the researches have identified fragments of ceramics belonging to the Starčevo-Criş culture, phase 2, to the Cernavodă culture, phase 3. A medieval ground hut dating from the 15^th and 16^th centuries was also found there.

This archaeological excavation are importnat because they bring new information about the prehistoric, Dacian and medieval habitation in the area of Golenţi moor.

A special mention should be made about the posible identification on this place of a medieval settlement mentioned in the feudal documents as the Toporna village.