1. Plumb (George Bacovia)

1. Plumb (George Bacovia)

”Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmânt -
Stam singur în cavou… şi era vânt…
Şi scârţâiau coroanele de plumb

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig -
Stam singur lânga mort… şi era frig…
Şi-i atârnau aripile de plumb.”

2. Plumbul- chimie:

În natură, plumbul se găseşte răspândit sub formă de compuşi: galena, sulfura de plumb, din care se prepară plumbul; ceruzita, carbonatul de plumb; crocoita, cromatul de plumb şi anglezitul, sulfatul de plumb.
                   Plumbul este un metal care în tăietură proaspătă are luciul cenuşiu-albastrui, care dispare în aer curat când metalul se acoperă cu un strat subţire cenuşiu de oxid de plumb şi în aer umed  când se acoperă cu un strat alb de carbonat bazic de plumb.
                   Plumbul este un metal moale; poate fi zgâriat cu unghia, tăiat cu cuţitul şi pe hârtie lasă o urmă.
                   Apa de băut (potabilă), care conţine carbonat acid de calciu şi sulfaţi, formează pe suprafaţa plumbului o pătură subţire şi dură de carbonat şi respectiv sulfat de plumb ce împiedică dizolvarea plumbului mai departe. Pe această proprietate se bazează utilizarea plumbului la confecţionarea conductelor de apă, fără pericol de intoxicare.

                   O proprietate chimică foarte importantă a plumbului este rezistenţa sa la acţiunea acidului sulfuric. În contact cu acidul sulfuric, la suprafaţa plumbului se formează un strat insolubil şi compact de sulfat de plumb, care împiedică continuarea coroziunii. Datorită acestei proprietăţi, plumbul e întrebuinţat în industria acidului sulfuric şi, în general, în construcţia instalaţiilor în care se lucrează cu acid sulfuric.

                   Plumbul şi toate combinaţiile sale produc intoxicaţii grave numite “saturnism”. La astfel de intoxicaţii sunt expuşi muncitorii tipografi şi cei care vin permanent în contact cu acestea.
                   Plumbul intrat în organism se elimină foarte greu. Ca antidot în intoxicatiile cu plumb se administrează lapte. O mare cantitate de plumb se utilizează în construcţia plăcilor pentru acumulatoare electrice şi în industrie pentru îmbrăcarea cablurilor electrice.
                   Cantităţile cele mai mari de plumb se întrebuinţează însă, pentru fabricarea aliajelor de plumb: pentru lagăre (81%Pb, 13%Sb, 5%Sn, 1%Ca), pentru literele de tipar (50%Pb, 25%Sb, 25%Sn), aliajuri pentru lipit etc..
                   Din plumb se confecţionează, de asemenea, conducte de apă, plăci şi îmbrăcăminte de protecţie faţă de radiaţiile gama, atunci când se lucrează cu substanţe radioactive etc..
                   Prin încălzirea plumbului topit într-un curent de aer se obţine oxidul de plumb .
                   Dacă încălzirea plumbului are loc deasupra temperaturii de topire, se obţine “litarga”, de culoare roşie-portocalie, iar dacă temperatura de încălzire este mai înaltă rezultă ”masicotul” de culoare galbenă.



Plumbul este elementul chimic cu numărul 82 în tabelul periodic al elementelor.

Plumbul este un metal greu, de culoare gri-argintie cu densitatea foarte mare. Datorită densităţii ridicate, plumbul şi-a găsit utilizarea la protecţia contra radiaţiei ionizante. De asemenea, plumbul este folosit la fabricarea de greutăţi mici dar cu mase mari. Acest metal este toxic pentru organismul uman, intoxicaţia numindu-se saturnism. Oxizii de plumb (miniu, litargă) se utilizează la fabricarea vopselelor protectoare şi a chiturilor de miniu şi de litargă. De asemenea, plăcuţele de plumb se utilizează la fabricarea acumulatorilor pentru autoturisme. În trecut, plumbul era folosit la tuburi pentru alimentarea cu apă potabilă, lucru grav, datorită toxicităţii sale ridicate. Sărurile de plumb nu se prea utilizează, acetatul utilizându-se în laboratoarele de microbiologie la fabricarea unor medii de cultură (geloză cu plumb). Datorită punctului de fuziune scăzut, plumbul se utilizează la băi cu metale topite în laborator şi la fabricarea aliajelor de lipit în electrotehnică (aliaje staniu-plumb).Acesta colorează flacăra în albastru-verzui.

Proprietăţi fizice
Electronegativitate:
Structură cristalină:	cubică
Stare de agregare:	solid
Punct de topire:	600,61 K (327,43 °C)
Punct de fierbere:	ca. 2023 K (1750 °C)
Capacitate calorică:	129 J/(kg · K)
Viteza sunetului:	1200 m/s bei 293,15 K
Densitate:	11,34 g/cm^3
Duritate:	1,5

Nume, Simbol, Număr atomic:	Plumb, Pb, 82
Serie chimică:	Metalle
Grupa, Perioada, Bloc:	14, 6, p
Aspect:	albăstrui, alb
Masa atomică:	207,2 u
Masa molară:	18,26 · 10-6 m3/mol
Rază atomică:	175 (154) pm
Configuraţie electronică:	[Xe] 4f^145d^106s^26p^2
Presiune vapori:	4,21 · 10-7 Pa bei 600 K
Conductibilitate electrică:	4,84 · 106 S/m

3.Plumbul acumulat în organism, imposibil de eliminat

Simptomele intoxicării cu metale grele variază în funcţie de vârstă şi de concentraţia acestora în sânge.

Prof. Rodica Segal, de la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor, Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi, ne-a explicat că organismul uman nu dispune de sisteme de metabolizare şi de eliminare a plumbului.

"Toxinele care pătrund în organism sunt eliminate, în mare parte, cu ajutorul unor sisteme enzimatice speciale. Însă metalele grele rămân în corp şi se acumulează doză cu doză. Plumbul este toxic, deoarece, înghiţit sau inhalat şi absorbit, afectează fiecare sistem din corp, în special creierul, rinichii şi sistemul de reproducere. Dereglarea organismului este generală, putându-se ajunge chiar şi la deces", a adăugat prof. Segal.

Simptomele intoxicării cu plumb variază în funcţie de vârstă. La copii sunt frecvente simptome precum dureri abdominale, constipaţie, dureri de cap, iritabilitate, agresivitate şi chiar paralizie. Deficitul de fier, zinc şi calciu sau dietele bogate în grăsimi pot creşte nivelul absorbţiei de plumb.

Aceste simptome pot persista şi în perioada adolescenţei. Adulţii experimentează simptome diferite, în funcţie de natura şi frecvenţa expunerii la plumb. Printre acestea se numără afecţiunile sistemului nervos central, bolile renale sau ale tractului gastrointestinal.

Intoxicarea cronică, posibilă mai ales în cazul celor care lucrează în topitorii, fabrici de baterii, tipografii, se manifestă prin afectarea fertilităţii, în cazul ambelor sexe, dar şi prin deteriorarea anumitor hormoni. Există dovezi că, în antichitate, plumbul era folosit de către femei pentru a scăpa de o sarcină nedorită. Între timp, s-a demonstrat că expunerea la plumb, atât înainte, cât şi în timpul sarcinii, duce la naştere prematură, dar şi la probleme în dezvoltarea mentală a fetusului.

Ţevile de eşapament şi fumul de ţigară, principalele surse de contaminare

Locuitorii marilor oraşe sunt cei mai afectaţi de pe urma emisiei de plumb. Acesta ajunge în atmosferă fiind eliminat din ţevile de eşapament ale maşinilor, dar şi din fumul de ţigară. Metalul toxic urmează circuitul apei în natură, ajungând să se infiltreze şi în sol.

Plantele, legumele şi fructele absorb aceste substanţe, care ajung în organism şi se acumulează. Cele mai expuse culturi sunt cele care provin de pe terenuri limitrofe arterelor de circulaţie, unde există o poluare intensă. "Din păcate, nu există posibilitatea extragerii plumbului dintr-un produs alimentar contaminat. Singurul lucru pe care îl putem face este să prevenim contaminarea acestora", potrivit prof.

Rodica Segal. Alte surse de intoxicare cu plumb sunt: unele pesticide şi îngrăşăminte, vopselurile, praful, unele metode de procesare a alimentelor şi recipiente de păstrare a acestora, instalaţiile vechi cu acumulări de plumb, precum şi instalaţiile de apă, industria mineritului şi cea petrolieră.

De cele mai multe ori este dificil să ne dăm seama că sursa afecţiunii noastre este o intoxicare cu plumb. Dacă aveţi dubii în acest sens, faceţi-vă o analiză de sânge care să indice cantitatea de plumb din corp. Testul este recomandat în special copiilor sub patru ani, în următoarele situaţii: întârziere în dezvoltarea fizică şi neuro-psihică, în cazul celor care locuiesc în apropierea marilor artere de circulaţie sau a minelor şi topitoriilor.

Măsuri preventive:

O dietă bogată în calciu (preluat din iaurt, lapte, brânză şi nuci), fier (din ouă, pui, carne roşie, peşte, cereale şi leguminoase), zinc (din crabi, scoici şi ficat). Spălaţi fructele şi legumele înainte de a le consuma pentru a îndepărta urmele de pământ sau praf care ar putea fi contaminat. Evitaţi alimentele bogate în grăsimi deoarece favorizează absorbţia plumbului.

O igienă corespunzătoare care constă în spălarea regulată a mâinilor, dacă am venit în contact cu pământul, după atingerea animalelor de casă şi înainte de masă. Unghiile trebuie ţinute scurte, şi curăţate regulat.

Curăţarea frecventă a casei pentru îndepărtarea prafului. Folosiţi un detergent pe bază de fosfaţi (săpunul lichid). Aspirarea locuinţei, apelând la un aparat electrocasnic cu filtru HEPA, care previne reîntoarcerea particulelor de praf în casă. Renovaţi-vă casa, în situaţia în care aceasta datează dinainte de 1970, perioadă în care plumbul era folosit în cantităţi foarte mari pentru vopsire şi lăcuire. Este indicat ca femeile însărcinate şi copiii să nu stea în preajma locului supus renovării.