92notă informativă

1.21. Cerinţe privind autovehiculele speciale pentru serviciul

de urgenţă de transport al persoanelor în stare de arest
1.21.1. Cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 36, 52 şi 107 privind salonul de lucru nu se aplică.

1.21.2. Salonul de lucru al autospecialelor din categoriile M₂ şi M₃ trebuie să aibă ieşiri de urgenţă prin trapa de siguranţă - ventilaţie în compartimentul escortei şi prin trapa de siguranţă în camera (celula) comună (cu capacitatea de cel puţin 6 locuri pe scaune).

1.21.2.1. Deschizătura trapei trebuie să fie de cel puţin 470 x 500 mm.

1.21.2.2. Locul instalării trapei de siguranţă nu trebuie să fie mai mult de 500 mm de la uşa camerei.

1.21.2.3. Trapa de siguranţă urmează să suporte, cu păstrarea capacităţii de funcţionare, forţa statică, orientată vertical în sus, nu mai mică de 5000 N, timp de 5 minute.

1.21.2.4.Trapa de siguranţă-ventilaţie se va deschide din interior şi din exterior.

1.21.2.5. Trapa de siguranţă trebuie să se deschidă doar din exterior.

1.21.2.6. La deschidere trapele trebuie să basculeze spre exterior pe balamale.

1.21.2.7. Pe suprafeţele exterioară şi interioară ale trapei de siguranţă-ventilaţie şi pe suprafaţa exterioară a trapei de siguranţă vor fi aplicate simbolurile şi inscripţiile care explică procedura de deschidere. Deschiderea trapelor trebuie să se efectueze fără utilizarea instrumentelor.

1.21.2.8. Trebuie să fie prevăzută sigilarea trapelor de evacuare.

1.21.3. Ţeava de eşapament a sistemului de evacuare a gazelor de eşapament ale autospecialelor din categoriile M₂ şi M₃, bazate pe autovehiculele din categoria N sau şasiu, trebuie scoasă în spatele muchiei caroseriei (pe orice parte) la 40-50 mm.

1.21.4. Autospecialele urmează a fi completate cu:

1.21.4.1. Stingătoare: unul – în zona accesibilă din scaunul conducătorului auto, cu o capacitate de cel puţin 2 litri, altul (altele) - în camera escortei, cu o capacitate totală de minimum 5 litri;

1.21.4.2. Truse de prim ajutor - 2 buc.;

1.21.4.3. Saboţi cu frînă;

1.21.4.4. Triunghiuri de presemnalizare.

1.22. Cerinţe privind autovehiculele

echipate cu lifturi cu platforme de lucru
1.22.1. Lifturile trebuie să fie echipate cu următoarele dispozitive de siguranţă:

1.22.1.1. Dispozitiv împotriva supraîncărcării liftului;

1.22.1.2. Sistem de urmărire vizînd orientarea balansierului în poziţie verticală;

1.22.1.3. Limitator al zonei de deservire în cazul necesităţii de a limita rezistenţa sau stabilitatea;

1.22.1.4. Sistem de blocare pentru ridicarea sau rotirea braţului în cazul în care liftul nu este plasat pe suporturi;

1.22.1.5. Dispozitiv de blocare a ridicării suporturilor la poziţia de funcţionare a braţului;

1.22.1.6. Sistem de coborîre de urgenţă a balansierului, în caz de defecţiune a sistemului hidraulic sau a motorului autovehiculului;

1.22.1.7. Dispozitive de prevenire a deplasării accidentale a reazemelor de calare ale liftului în timpul mişcării acestuia;

1.22.1.8. Dispozitive de indicare a unghiului de înclinaţie a liftului;

1.22.1.9. Sistem de oprire de urgenţă a motorului şi buton pentru semnalul sonor cu comandă din fiecare panou;

1.22.1.10. Anemometru (pentru lifturile cu înălţimea de ridicare de 36 m).

1.22.2. Echipamentul hidraulic al lifturilor trebuie să îndeplinească cerinţele expuse în compartimentul 3.1 din prezenta anexă, asigurînd oprirea automată şi fixarea mecanismelor la ruperea conductelor sau pierderea bruscă a presiunii.

1.22.3. Părţile liftului care ies în afara gabaritului de-a lungul autovehiculului de bază (părţile faţă şi spate ale braţului, balansierul etc.) trebuie să aibă dispozitive de iluminare şi coloraţie de protecţie, în conformitate cu Regulile circulaţiei rutiere.

1.22.4. Culoarea semnalizatoare trebuie să corespundă cerinţelor expuse în compartimentul 2.3 din prezenta anexă.

1.22.5. Balansierele liftului trebuie să aibă balustrade cu înălţimea de 1000 mm. Suprafaţa superioară a balustradelor trebuie să fie lesne de apucat cu mîna, precum şi placată cu material cu conductibilitate termică joasă. În jurul perimetrului, balustrada pe podea trebuie să fie căptuşită integral, la o înălţime minimă de 100 mm. Între căptuşeală şi balustrade, la o înălţime de 500 mm de la podea, trebuie să fie instalată o placă suplimentară de protecţie pe întreg perimetrul îngrădirii. Deschizătura pentru intrare în balansier trebuie să fie protejată de o îngrădire detaşabilă sau închisă cu o uşă.

1.22.6. Nivelul presiunii acustice la locul de lucru la pupitru nu trebuie să depăşească valorile specificate în compartimentul 3.3 din prezenta anexă, dar trebuie să fie nu mai mare de 80 dBA.

1.22.7. La articulaţia inferioară a liftului trebuie să fie indicată capacitatea de încărcare a balansierului.


1.23. Cerinţe privind autovehiculele - furgonete

pentru transportul produselor alimentare

1.23.1. Materialele (polimer, sintetice, oţel, aliaje etc.) destinate pentru utilizare în contact cu produsele alimentare şi mediile nu trebuie să elimine în aerul ambiant, care vine în contact cu ele, substanţe în cantităţi nocive pentru sănătatea omului, ce depăşesc cantităţile admisibile ale migraţiei sau concentraţiile maxime admise în mediul aerului, precum şi să creeze compuşi capabili să provoace efecte cancerigene, mutagene etc. Aceste materiale sînt supuse unei evaluări igienice corespunzătoare la efectuarea cercetărilor chimico-sanitare, rezultatele căreia trebuie să fie păstrate în concluzia privind igiena pentru produse.

1.23.2. Furgonetele izotermice a căror caroserie constă din pereţi termoizolanţi, inclusiv uşile, podeaua şi tavanul, care permit a limita schimbul de căldură dintre suprafaţa interioară şi cea exterioară a caroseriei, trebuie să fie clasificate în funcţie de menţinerea temperaturii aerului în interiorul furgonetei şi coeficientului general al transferului-transport de căldură, în conformitate cu prevederile Acordului privind transportul internaţional de produse alimentare perisabile şi autospecialele, prevăzute pentru acest transport (ATP), adoptat la Geneva la 1 septembrie 1970, şi să corespundă normelor acestui Acord. Certificatul de conformitate cu standardele prevăzute în Acordul ATP se eliberează de către autoritatea competentă a ţării-membre a Acordului ATP.

1.23.3. Construcţia autovehiculelor predestinate pentru transportul produselor alimentare trebuie să îndeplinească cerinţele expuse în compartimentul 2.4 din prezenta anexă.

Secţiunea 2. Cerinţe privind tipurile de autovehicule combinate
2.1. Cerinţe privind autovehiculele pentru construcţii,

autovehicule rutiere şi de săpat
2.1.1. Cerinţe generale
2.1.1.1. Maşinile trebuie vopsite într-o culoare contrastantă în comparaţie cu fundalul mediului. Culoarea maşinii este determinată de producător.

2.1.1.2. Componentele maşinii care pot prezenta pericol în timpul lucrului, deservirii sau transportului trebuie să aibă o culoare de semnalizare. Culorile de semnalizare şi semnele de siguranţă trebuie să fie conforme cu cerinţele expuse în compartimentul 2.3 din prezenta anexă.

2.1.1.3. Maşinile a căror funcţionare, fără luarea măsurilor speciale de securitate, poate genera apariţia unei situaţii de urgenţă sau poate prezenta pericol pentru lucrători trebuie prevăzute cu inscripţii necesare de avertizare.

2.1.1.4. Maşinile trebuie prevăzute cu dispozitive de siguranţă şi de blocare care le-ar proteja de supraîncărcare şi ar exclude mişcarea simultană incompatibilă a mecanismelor. În calitate de atare dispozitive pot fi utilizate cuplajele momentului-limită, întrerupătoarele de capăt, limitatorii de sarcină etc.

2.1.1.5. Construcţia maşinilor trebuie să excludă slăbirea involuntară sau decuplarea fixărilor unităţilor şi detaliilor de asamblare, precum şi deplasarea pieselor mobile în limitele prevăzute de construcţie, dacă acest lucru poate atrage după sine crearea unei situaţii periculoase.

Construcţia contragreutăţilor maşinilor trebuie să excludă posibilitatea deplasării şi căderii lor.

2.1.1.6. Unităţile şi piesele de asamblare a maşinilor, care se pot deplasa în mod spontan în timpul încărcării, transportului şi descărcării, trebuie să dispună de mijloce de fixare sau să fie uşor detaşabile.

2.1.1.7. Fiecare maşină trebuie să fie însoţită de documentaţia de exploatare ce conţine cerinţele (normele) pentru prevenirea apariţiei unor situaţii periculoase în timpul transportului, montării (demontării) şi exploatării.


2.1.2. Cerinţe privind instalaţiile de forţă, organele de lucru,

dispozitivele de acţionare pneumatică şi hidraulică
2.1.2.1. Pornirea motorului trebuie să se efectueze direct de la locul de lucru din cabina conducătorului auto. Se admite pornirea în afara cabinei, în cazul în care sînt prezente dispozitivele ce deconectează transmisia şi exclud elementele care se rotesc în sens invers.

Maşinile trebuie echipate cu un dispozitiv care exclude pornirea motorului cu transmisia conectată.

2.1.2.2. Motoarele trebuie echipate cu un dispozitiv de oprire de urgenţă în situaţii de avarie.

2.1.2.3. Accesul persoanelor străine la agregatele de forţă trebuie să fie protejat de un:

2.1.2.3.1. Dispozitiv care poate fi deschis doar cu un instrument sau o cheie;

2.1.2.3.2. Dispozitiv de deblocare din interiorul cabinei operatorului.

2.1.2.4. Sistemul de evacuare al motorului trebuie să asigure stingerea scînteilor înainte de eliberarea gazelor de eşapament în atmosferă.

Fluxul de gaze de eşapament nu trebuie să fie îndreptat spre operator sau spre materiale inflamabile. În locurile de îmbinare a sistemului de evacuare răbufnirea gazelor şi scînteilor nu se admite.

2.1.2.5. În dispozitivele de acţionare a organelor de lucru trebuie să fie prevăzut un dispozitiv care să permită deconectarea organelor de lucru de la motor. Construcţia dispozitivului trebuie să excludă posibilitatea de conectare şi de deconectare involuntară.

2.1.2.6. În maşinile, în timpul funcţionării cărora apare pericolul de evacuare a materialului prelucrat, organele de lucru sau zona de lucru trebuie acoperite cu dispozitive de protecţie speciale (membrane).

2.1.2.7. Transmisia hidraulică şi alte dispozitive hidraulice ale maşinilor trebuie să fie conforme cu cerinţele expuse în compartimentul 3.1 din prezenta anexă.

2.1.2.8. Piesele şi unităţile de asamblare ale sistemelor pneumatice şi hidraulice trebuie să fie amplasate în locurile care exclud posibilitatea deteriorării lor mecanice sau să fie protejate, în cazurile necesare, de dispozitive speciale de protecţie.

2.1.2.9. Construcţia sistemelor pneumatice şi hidraulice şi a organelor de lucru trebuie să asigure siguranţa personalului de exploatare, în cazul deteriorării acestora.

2.1.3. Cerinţe privind dispozitivele de comandă
2.1.3.1. Distanţa de la mînerele pîrghiilor de comandă (în toate poziţiile) pînă la componentele locului de lucru, precum şi dintre mînerele pîrghiilor, puse în mişcare de mînă, trebuie să fie de minimum 50 mm; pentru componentele puse în mişcare cu degetele – de minimum 25 mm.

Lungimea minimă a părţii libere a pîrghiei (levierului), cu mînerul în orice poziţie, trebuie să fie de minimum 50 mm, în cazul în care este pus în mişcare cu degetele, şi nu mai puţin de 100 mm, cînd este pus în mişcare cu mîna.

2.1.3.2. Dimensiunile, forma şi unghiul de înclinaţie ale suprafeţei pedalei trebuie să asigure o poziţie stabilă piciorului operatorului. Unghiul de rotaţie de la axa longitudinală a scaunului platformelor de sprijin al pedalei, puse în funcţiune de laba piciorului, nu trebuie să depăşească 15°. Pedalele trebuie să aibă acoperire care să prevină alunecarea şi să fie uşor de curăţat.

Lăţimea pedalei trebuie să fie, în mm, nu mai mică de:

40, în cazul în care forţa de apăsare pe pedală nu este mai mare de 60 N;

60, în cazul în care forţa de apăsare pe pedale este mai mare de 60 N.

Spaţiul dintre pedalele alăturate trebuie să fie, în mm, nu mai mic de:

20, în cazul în care forţa de apăsare pe pedală nu este mai mare de 60 N;

50, în cazul în care forţa de apăsare pe pedală este mai mare de 60 N.

2.1.3.3. Forţa pe organele de comandă trebuie să fie:

2.1.3.3.1. Pe organele de comandă ale echipamentelor de lucru, folosite în fiecare ciclu de funcţionare, nu mai mare de: 60 N - pentru pîrghii, volanţi de comandă şi roţi de comandă , 120 N – pentru pedale;

2.1.3.3.2. Pe organele de comandă, utilizate nu mai mult de cinci ori pe schimb, nu mai mult de:

200 N – pentru pîrghii, volanţi şi roţi de comandă, 300 N – pentru pedale;

2.1.3.3.3. La volantul cu transmisie manuală armăturile conductelor în momentul blocării organului de blocare (sau mişcării la deschidere) – nu mai mare de 450 N.

2.1.3.4. Dispozitivele de comandă şi control trebuie să fie returnate în poziţie neutră imediat după încetarea acţiunii operatorului asupra lor, în cazul în care comanda maşinii sau a echipamentului de funcţionare a acesteia nu necesită altceva.

2.1.3.5. Dispozitivele de comandă, acţiunea asupra cărora simultan sau fără o consecutivitate stabilită poate genera o situaţie de urgenţă sau deteriorarea maşinii, trebuie să se blocheze reciproc.

Blocarea nu trebuie să se extindă asupra dispozitivelor de comandă care servesc pentru oprirea maşinii sau asupra oricărui dintre elementele echipamentului acesteia.

2.1.3.6. Construcţia dispozitivelor de comandă trebuie să excludă conectarea lor spontană.

2.1.3.7. Elementele dispozitivelor de comandă, cu care vin în contact mîinile operatorului sau personalul de serviciu, trebuie să fie confecţionate din material cu o conductivitate termica nu mai mare de 0,2 W / (m • K), sau acestea trebuie să aibă un înveliş din asemenea material de o grosime nu mai mică de 0,5 mm.
2.1.4. Cerinţe privind locul de lucru al operatorului,

cabina conducătorului auto şi echipamentele acestuia
2.1.4.1. Locul de lucru permanent al operatorului de maşini cu autopropulsie trebuie să fie echipat cu un scaun cu spătar.

2.1.4.2. Scaunul trebuie să aibă dimensiunile, în mm, nu mai mici de:

400 – lăţimea;

380 – adîncimea;

350 – înălţimea marginii din faţă a pernei scaunului de la podea.

2.1.4.3. Pernele scaunelor trebuie să fie tapiţate din material moale netoxic impermeabil la aer.

2.1.4.4. Proiectarea scaunului trebuie să asigure reglarea în direcţiile longitudinală şi verticală, precum şi schimbarea unghiului de înclinaţie a spătarului.

2.1.4.5. Pentru maşini cu postul de comandă reversibil trebuie să fie prevăzută rotaţia scaunului la 180°, cu fixare în poziţie de lucru.

2.1.4.6. De la locul de lucru al operatorului trebuie să fie asigurată posibilitatea monitorizării echipamentului de lucru în poziţiile principale tehnologice şi de transport ale acestuia, precum şi a zonei de lucru a maşinii.

În cazul în care nu se poate asigura monitorizarea vizuală a dispozitivelor echipamentului de lucru, acestea trebuie echipate cu marcatoare sau indicatori de poziţie, vizibili de la locul de lucru al operatorului.

2.1.4.7. Tabloul dispozitivelor de control trebuie să fie amplasat într-un loc accesibil pentru monitorizare de la locul de lucru al operatorului.

În lipsa cabinei, tabloul dispozitivelor de control trebuie să poată fi închis cu un scut amovibil (detaşabil), echipat cu un dispozitiv de blocare, pentru a preveni accesul persoanelor neautorizate la parcarea nepăzită.

2.1.4.8. Podeaua în partea din faţă a platformei de lucru (cabinei), în cazul în care maşina nu este prevăzută cu pedală de comandă, trebuie să aibă reazeme înclinate sau suprafeţe de reazem pentru picioare sub un unghi de 25° - 40°. Dimensiunile lor trebuie să asigure o poziţie stabilă piciorului operatorului.

2.1.4.9. Uşile cabinei maşinii trebuie să aibă încuietori, care se încuie cu cheie, precum şi un fixator pentru a le menţine în poziţia extremă deschisă. Se admite a instala încuietoare la o uşă cu condiţia că cealaltă uşă are un închizător intern.

2.1.4.10. Trapele de evacuare (dacă există) trebuie să aibă închizătoare interne şi să poată fi deschise fără folosirea instrumentelor.

2.1.4.11. Cabinele trebuie să aibă goluri pentru pătrunderea luminii, cel puţin din trei părţi. Pentru montarea geamurilor în cabina conducătorului trebuie să se utilizeze sticlă corespunzătoare cerinţelor Regulamentului CEE/ONU nr. 43.

2.1.4.12. Geamurile batante trebuie fixate în poziţia corespunzătoare.

2.1.4.13. În timpul lucrului geamurile şi uşile deschise nu trebuie să iasă în afara dimensiunilor maşinii.

2.1.4.14. Parbrizul cabinei urmează a fi asigurat cu copertină parasolară şi cu ştergător de parbriz cu acţionare autonomă.

Vizibilitatea prin parbriz trebuie asigurată în tot diapazonul de temperaturi de funcţionare.

2.1.4.15. Cabinele maşinilor trebuie echipate cu oglinzi retrovizoare.

2.1.4.16. Cabinele maşinilor vor fi echipate cu plafoane de iluminare interioară cu conectare autonomă.

Iluminarea la nivelul tabloului de comandă şi al tabloului dispozitivelor de la iluminarea interioară a cabinei trebuie să fie de minimum 5 lux.

2.1.4.17. Maşinile autopropulsate trebuie să aibă un loc pentru trusa de prim ajutor.

Scoaterea şi introducerea trusei de prim ajutor trebuie să se efectueze fără utilizarea instrumentelor. În cazul în care maşina are cabină pentru conducătorul auto, locul pentru trusa de prim ajutor trebuie să fie amplasat în interiorul cabinei.
2.1.5. Cerinţe privind parametrii

microclimatului în cabinele autovehiculelor
2.1.5.1. Cabinele maşinilor trebuie să fie izolate termic şi echipate cu mijloce de normalizare a microclimatului în anotimpurile calde şi reci ale anului.

2.1.5.2. La instalarea aparatului de condiţionare a aerului în perioada caldă a anului temperatura aerului în cabina conducătorului nu trebuie să depăşească 28 C, şi umiditatea relativă a aerului – 60 %

2.1.5.3. Temperatura aerului în cabina conducătorului :

2.1.5.3.1. La instalarea răcitorilor de aer nu trebuie să depăşească:

28 C - la temperatura aerului din exterior de pînă la 25 C;

31 C - la temperatura aerului din exterior de 25 - 30 C;

33 C - la temperatura aerului din exterior de peste 30 C.

2.1.5.3.2. La instalarea ventilatorului în perioada caldă a anului nu trebuie să depăşească temperatura exterioară cu peste 5 C.

2.1.5.3.3. În perioada rece a anului temperatura nu trebuie să fie mai joasă de 14 C la temperatura aerului din exterior de pînă la minus 20 C.

2.1.5.3.4. Variaţia temperaturii aerului în cabina conducătorului auto între punctele de măsurare la nivelul capului şi al picioarelor operatorului în perioadele calde şi reci nu trebuie să depăşească 4 C.

2.1.5.3.5. Temperatura tuturor suprafeţelor interioare în cabina conducătorului auto (cu excepţia suprafeţelor geamurilor, panourilor din compartimentul motorului şi tabloului dispozitivelor de control) nu trebuie să depăşească 35C.

2.1.5.4. Direcţia şi viteza de circulaţie a aerului în cabina conducătorului auto trebuie să fie reglabile. Viteza circulaţiei aerului în zona de respiraţie a operatorului nu trebuie să depăşească 1,5 m/sec.

2.1.5.5. Pentru autovehiculele, prevăzute să funcţioneze preponderent în perioada caldă a anului, se admite a nu instala sistemul de încălzire.

2.1.5.6. În cabina conducătorului operatorului cu uşile închise trebuie să fie asigurat schimbul de aer necesar şi, în acest scop, pot fi utilizate ventilatorul cu admisiune a aerului şi climatizorul, geamurile sau trapele batante, inclusiv cele prevăzute pentru ieşiri de urgenţă. La utilizarea geamurilor şi trapelor batante, acestea trebuie fixate în poziţia necesară.

2.1.6. Cerinţe privind echipamentele

electrice, iluminarea şi semnalizarea
2.1.6.1. Instalaţia electrică în locurile de trecere prin colturile ascuţite şi marginile pieselor, precum şi prin îmbinările articulate, trebuie să dispună de o izolaţie suplimentară împotriva deteriorărilor mecanice.

2.1.6.2. Montarea şi fixarea instalaţiei electrice trebuie să excludă posibilitatea deteriorării izolaţiei acesteia.

2.1.6.3. Sistemul echipamentului electric trebuie să aibă un dispozitiv pentru deconectarea bateriei de acumulator.

2.1.6.4. La utilizarea autovehiculului în regim tehnologic dispozitivele exterioare de iluminare, instalate pe el, trebuie să asigure iluminarea dispozitivelor de lucru şi a zonei de lucru pe o distanţă de 20 m.

2.1.6.5. Autovehiculele care se deplasează pe drumurile publice cu o viteză de 20 km/h sau mai mult, avînd o lăţime mai mare de 2,55 m, precum şi autovehiculele prevăzute pentru efectuarea lucrărilor pe partea carosabilă a drumurilor, trebuie să fie echipate cu dispozitive de semnalizare luminoasă specială (girolampă) de culoare galbenă sau orange.

Numărul şi amplasarea girolampelor trebuie să asigure vizibilitatea lor la un unghi de 360° în plan orizontal, care trece prin centrul sursei de radiaţie a luminii.

2.1.6.6. Autovehiculele autopropulsate trebuie echipate cu instalaţii de semnalizare sonoră, cu conectare de la locul operatorului.

2.1.7. Siguranţa contra incendiilor
2.1.7.1. Elementele izolaţiei termice şi de zgomot, tapiţarea interioară şi podeaua cabinei vor fi confecţionate din materiale ignifuge, care au o viteza liniară de extindere a frontului flăcării nu mai mare de 250 mm/min.

2.1.7.2. La autovehiculele autopropulsate, într-un loc uşor accesibil, trebuie să fie prevăzut un dispozitiv pentru montarea extinctorului a cărui construcţie trebuie să asigure scoaterea acestuia fără instrumente.

2.2. Cerinţe privind siguranţa la locul de muncă şi ergonomie
2.2.1. Dispozitivele de comandă şi sistemul caroseriilor specializate trebuie să respecte cerinţele expuse în compartimentul 3.2 din prezenta anexă.

2.2.2. Dispozitivele de comandă, acţiunea asupra cărora poate genera simultan sau fără o consecutivitate stabilită o situaţie de urgenţă sau deteriorarea maşinii, trebuie să se blocheze reciproc.

Blocarea nu trebuie să se extindă asupra dispozitivelor de comandă, care servesc pentru oprirea echipamentului sau a oricărui dintre elementele acestuia.

2.2.3. Construcţia dispozitivului de comandă trebuie să excludă posibilitatea deplasării lui din poziţia stabilită în urma vibraţiilor maşinii.

2.2.4. Dispozitivele de comandă ale elementelor de construcţie cu acţiune discontinuă, după încetarea acţionării asupra lor, trebuie să revină la poziţia neutră în decurs de maximum 1 secundă. În cazul în care oprirea bruscă poate conduce la situaţii de avarie sau la deteriorarea autovehiculului, această valoare poate fi majorată pînă la 2 secunde.

2.2.5. Dispozitivele de comandă şi dispozitivele de semnalizare şi control ale caroseriilor specializate trebuie să fie amplasate separat de dispozitivele de comandă şi dispozitivele de semnalizare şi control pentru conducerea nemijlocită a autovehiculului.

2.2.6. Dispozitivele de comandă de urgenţă nu trebuie să fie supuse unui control vizual, fiind distinse de alte dispozitive de comandă.

2.2.7. Pentru marcarea regimurilor de funcţionare a mecanismelor care pot pune în pericol viaţa oamenilor din apropiere, trebuie să se utilizeze semnalele luminoase şi (sau) acustice de avertizare sau avarie.

2.2.8. Dispozitivele de iluminare trebuie să fie amplasate astfel încît, chiar în condiţiile cele mai nefavorabile, să nu orbească operatorul echipamentelor, totodată, lumina reflectată nu trebuie să împiedice monitorizarea funcţionării echipamentelor de la locul de lucru al operatorului.

2.2.9. Îngrădirea în orice punct trebuie să suporte un efort concentrat de 1000 N, orientat spre sursa de pericol. Distanţa de siguranţă de la sursa de pericol, chiar la deformarea elastică a gardului, trebuie să fie respectată. Forţa de aceeaşi magnitudine, dar în direcţie opusă, nu trebuie să cauzeze deformarea plastică a gardului.

2.2.10. Dacă este necesară acţionarea mecanismelor la circulaţia autovehiculului, dispozitivele de comandă trebuie să fie amplasate în cabina conducătorului auto, totodată, ele trebuie să se afle în afara zonei de acţiune, legată de conducerea nemijlocită a autovehiculului.

2.2.11. Dacă acţionarea mecanismelor se efectuează pe un autovehicul în staţionare, postul de comandă trebuie să fie amplasat astfel încît operatorul să poată vedea toată suprafaţă de lucru.

2.2.12. Nivelul maxim admis de zgomot la postul de comandă nu trebuie să depăşească 85 dBA.

2.2.13. Acţionarea hidraulică trebuie să aibă un rezervor de ulei (rezervor de lichid hidraulic), dotat cu un orificiu de umplere cu filtru, supapă de egalizare a presiunii aerului, indicator de nivel şi filtru magnetic.

2.2.14. Rezervoarele în care, în timpul funcţionării, poate apărea o suprapresiune ce depăşeşte 0,07 MPa, trebuie să fie echipate cu o supapă de siguranţă, precum şi cu un dispozitiv ce ar exclude posibilitatea deschiderii orificiului de umplere sau de curăţare a rezervorului, dacă în el există suprapresiune. Presiunea în rezervor trebuie să fie indicată în apropierea orificiului de umplere.

2.2.15. Supapele de siguranţă şi duzele de evacuare ale sistemului pneumatic trebuie să fie amplasate astfel încît aerul, care iese din ele, să nu fie nici direct, nici reflectat, orientat spre operator. Dispozitivele de siguranţă nu trebuie să îngheţe la temperaturi scăzute. Se admite utilizarea doar a unui dispozitiv automat de dejivrare.

2.2.16. Rezervoarele de aer şi subansamblurile sistemului pneumatic trebuie să îndeplinească cerinţele pentru recipientele care funcţionează sub presiune.

2.2.17. Utilizarea sistemului de frînare pneumatic al autovehiculului pentru acţionarea echipamentului auxiliar se admite numai în cazul în care este prevăzut că, în orice regim de funcţionare a echipamentelor auxiliare, se menţine o asemenea presiune şi cantitate de aer în sistemul de frîne pneumatice care este suficientă pentru frînarea autovehiculului cu eficienţa de frînare de urgenţă.

2.2.18. Cilindrii hidraulici cu acţiune unilaterală, în care deplasarea în sus se efectuează din contul presiunii din sistem, iar deplasarea în jos – sub acţiunea masei elementului ridicat, trebuie să aibă o supapă de reglare ce asigură în orice regim o viteză de coborîre a oricărui punct al elementului care nu depăşeşte 0,3 m/sec.

Pentru prevenirea cazurilor critice urmează a fi instalată o supapă automată, pentru a împiedica scurgerea spontană a lichidului din cilindrul hidraulic.

2.2.19. Cilindrii hidraulici cu acţiune bilaterală trebuie să fie utilizaţi în cazul în care fixarea situaţiei este asigurată în ambele direcţii.

2.2.20. La echipamentele pneumatice este necesar de a se utiliza numai fixarea mecanică.
2.3. Cerinţe privind culorile de semnalizare,