A şaptea legislatură

CAPITOLUL 8

PROCEDURI BUGETARE INTERNE

Articolul 79

Estimarea bugetului Parlamentului

(1) Pe baza unui raport pregătit de Secretarul General, Biroul întocmeşte proiectul preliminar de estimare a bugetului Parlamentului.

(2) Preşedintele transmite acest proiect preliminar comisiei competente care întocmeşte proiectul de estimare a bugetului şi prezintă Parlamentului un raport în acest sens.

(3) Preşedintele stabileşte un termen pentru depunerea amendamentelor la proiectul de estimare a bugetului.

Comisia competentă îşi dă avizul cu privire la aceste amendamente.

(4) Parlamentul adoptă estimarea bugetului.

(5) Preşedintele transmite estimarea bugetului Comisiei şi Consiliului.

(6) Dispoziţiile anterioare se aplică estimărilor întocmite pentru bugetele rectificative.

Articolul 79a

Procedura care se aplică pentru întocmirea estimării bugetului Parlamentului

(1) În ceea ce privește bugetul Parlamentului, Biroul și comisia competentă pentru chestiuni bugetare hotărăsc în etape succesive:

(a) organigrama;

(b) proiectul preliminar și proiectul de estimare a bugetului.

(2) Deciziile privind organigrama se adoptă în conformitate cu procedura următoare:

(a) Biroul stabilește organigrama aferentă fiecărui exercițiu financiar;

(b) între Birou și comisia competentă pentru chestiuni bugetare se inițiază o procedură de conciliere în cazul în care avizul comisiei diferă de primele decizii ale Biroului;

(c) la sfârșitul procedurii, decizia finală privind estimarea bugetară a organigramei revine Biroului, în conformitate cu articolul 207 alineatul (3) din prezentul regulament, fără a aduce atingere deciziilor luate în conformitate cu articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(3) În ceea ce privește estimarea propriu-zisă a bugetului, procedura de întocmire începe de îndată ce Biroul a hotărât definitiv cu privire la organigramă. Etapele acestei proceduri sunt cele prevăzute la articolul 79 din prezentul regulament. Se inițiază o procedură de conciliere în cazul în care comisia competentă pentru chestiuni bugetare și Biroul au poziții foarte diferite.

Articolul 80

Competenţele în domeniul angajării şi lichidării cheltuielilor

(1) Preşedintele procedează la sau determină angajarea şi lichidarea cheltuielilor, în cadrul normelor financiare interne adoptate de Birou, după consultarea comisiei competente.

(2) Preşedintele transmite comisiei competente proiectul de conturi anuale.

(3) Pe baza raportului comisiei competente, Parlamentul îşi aprobă conturile şi se pronunţă cu privire la descărcarea de gestiune.

CAPITOLUL 9

PROCEDURA DE APROBARE

Articolul 81

Procedura de aprobare

(1) În cazul în care este invitat să își dea aprobarea cu privire la un act propus, Parlamentul își adoptă decizia pe baza unei recomandări a comisiei competente pentru adoptarea sau respingerea actului respectiv.

Parlamentul se pronunță ulterior printr-un vot unic cu privire la actul care, în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană sau al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, necesită aprobarea sa, fără posibilitatea depunerii vreunui amendament. Majoritatea necesară pentru adoptarea deciziei de aprobare este cea prevăzută la articolul corespunzător din Tratatul privind Uniunea Europeană sau din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene care constituie temeiul juridic al actului propus.

(2) Pentru tratatele de aderare, acordurile internaționale și constatarea unei încălcări grave și persistente a principiilor comune de către un stat membru, se aplică articolele 74c, 74e și, respectiv, 90. Pentru procedura de cooperare consolidată într-un domeniu care se află sub incidența procedurii legislative ordinare, se aplică articolul 74g din prezentul regulament.

(3) În cazul în care, pentru o propunere de act legislativ sau pentru un acord internațional preconizat, este necesară aprobarea Parlamentului, comisia competentă poate decide, în vederea ajungerii la un rezultat pozitiv în urma procedurii, să prezinte Parlamentului un raport interimar privind propunerea, care conține o propunere de rezoluție cuprinzând recomandările privind modificarea sau punerea în aplicare a actului propus.

CAPITOLUL 10

eliminat

Articolul 82

eliminat

CAPITOLUL 11

ALTE PROCEDURI

Articolul 83

Procedura de emitere a avizului în sensul articolului 140 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene

(1) În cazul în care este invitat să îşi dea avizul cu privire la recomandările formulate de Consiliu, în conformitate cu articolul 140 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, după prezentarea acestora de către Consiliu în plen, Parlamentul deliberează pe baza unei propuneri prezentate în scris sau oral de către comisia competentă, pentru adoptarea sau respingerea recomandărilor care fac obiectul consultării.

(2) Parlamentul votează apoi în bloc aceste recomandări şi nu se pot depune amendamente.

Articolul 84

Proceduri privind dialogul social

(1) Preşedintele trimite comisiei competente, spre examinare, orice document elaborat de Comisie în conformitate cu articolul 154 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sau orice acord încheiat de partenerii sociali în conformitate cu articolul 155 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi propunerile prezentate de Comisie în conformitate cu articolul 155 alineatul (2) din tratat.

(2) În cazul în care partenerii sociali informează Comisia cu privire la intenţia lor de a iniţia procedura prevăzută la articolul 155 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, comisia competentă poate elabora un raport privind chestiunea de fond în cauză.

(3) În cazul în care partenerii sociali au încheiat un acord şi solicită împreună ca acesta să fie pus în aplicare printr-o decizie a Consiliului la propunerea Comisiei, în conformitate cu articolul 155 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, comisia competentă prezintă o propunere de rezoluţie prin care se recomandă adoptarea sau respingerea solicitării.

Articolul 85

Proceduri privind examinarea acordurilor voluntare

(1) În cazul în care Comisia informează Parlamentul cu privire la intenţia sa de a examina posibilitatea de a recurge la acorduri voluntare ca alternativă la legiferare, comisia competentă poate întocmi un raport privind chestiunea de fond în cauză, în conformitate cu articolul 48.

(2) În cazul în care Comisia îşi anunţă intenţia de a încheia un acord voluntar, comisia competentă poate prezenta o propunere de rezoluţie prin care recomandă adoptarea sau respingerea propunerii şi precizează condiţiile care trebuie îndeplinite în vederea adoptării sau respingerii.

Articolul 86

Codificarea

(1) În cazul în care Parlamentul este sesizat cu o propunere privind codificarea legislaţiei Uniunii, propunerea se trimite comisiei competente pentru chestiuni juridice. Aceasta o examinează în conformitate cu modalităţile stabilite la nivel interinstituţional¹² pentru a se asigura că nu este decât o simplă codificare, şi nu implică nicio modificare de fond.

(2) Comisia care a fost competentă pentru chestiunile care fac obiectul codificării poate, la cererea sa sau a comisiei competente pentru chestiuni juridice, să fie sesizată pentru un aviz privind oportunitatea codificării.

(3) Amendamentele la textul propunerii sunt inadmisibile.

Totuşi, la cererea raportorului, preşedintele comisiei competente pentru chestiuni juridice poate supune aprobării acesteia amendamentele referitoare la adaptări tehnice, cu condiţia ca aceste adaptări să fie necesare pentru asigurarea conformităţii propunerii cu normele de codificare şi să nu implice nicio modificare de fond a propunerii.

(4) În cazul în care comisia competentă pentru chestiuni juridice consideră că propunerea nu implică nicio modificare de fond a legislaţiei Uniunii, aceasta o supune Parlamentului spre aprobare.

În cazul în care aceasta consideră că propunerea implică o modificare de fond, propune Parlamentului respingerea propunerii.

În ambele cazuri, Parlamentul se exprimă prin vot unic, fără amendamente şi fără dezbatere.

Articolul 87

Reformarea

(1) În cazul în care Parlamentul este sesizat cu o propunere privind reformarea legislaţiei Uniunii, propunerea se trimite comisiei competente pentru chestiuni juridice şi comisiei competente pentru subiectul în cauză.

(2) Comisia competentă pentru chestiuni juridice examinează propunerea în conformitate cu modalităţile convenite la nivel interinstituţional¹³ pentru a se asigura că aceasta nu implică nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare.

În cadrul acestei examinări, amendamentele la textul propunerii sunt inadmisibile. Totuşi, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au rămas neschimbate în propunerea de reformare, se aplică articolul 86 alineatul (3) al doilea paragraf.

(3) În cazul în care comisia competentă pentru chestiuni juridice consideră că propunerea nu implică nicio modificare de fond în afara celor identificate ca atare, aceasta informează comisia competentă cu privire la acest lucru.

În acest caz, în afara condiţiilor stabilite la articolele 156 şi 157, în cadrul comisiei competente pentru subiectul în cauză sunt admisibile doar amendamentele referitoare la acele părţi din propunere care conţin modificări.

Cu toate acestea, în cazul în care, în conformitate cu punctul 8 din Acordul interinstituțional, comisia competentă intenționează să depună amendamente referitoare la părțile codificate ale propunerii, aceasta notifică imediat intenția sa Consiliului și Comisiei, iar aceasta din urmă informează comisia, înainte de votul în temeiul articolului 54, cu privire la poziția sa privind aceste amendamente și dacă intenționează sau nu să retragă propunerea de reformare.

(4) În cazul în care comisia competentă pentru chestiuni juridice consideră că propunerea implică modificări de fond în afara celor care au fost identificate ca atare, aceasta propune Parlamentului respingerea propunerii şi informează comisia competentă pentru subiectul în cauză cu privire la acest lucru.

În acest caz, Preşedintele invită Comisia să-şi retragă propunerea. În cazul în care Comisia îşi retrage propunerea, Preşedintele constată că procedura a rămas fără obiect şi informează Consiliul cu privire la acest lucru. În cazul în care Comisia nu îşi retrage propunerea, Parlamentul o retrimite comisiei competente pentru subiectul în cauză, care o examinează în conformitate cu procedura obişnuită.

Articolul 87a

Acte delegate

În cazul în care printr-un act legislativ se deleagă Comisiei competența de a completa sau a modifica anumite elemente neesențiale ale unui act legislativ, comisia competentă:

– examinează orice proiect de act delegat care este transmis Parlamentului pentru control;

– poate prezenta Parlamentului, într-o propunere de rezoluție, propuneri adecvate în conformitate cu dispozițiile actului legislativ.

Dispozițiile articolului 88 alineatele (1), (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis.

Articolul 88

Măsuri de punere în aplicare

(1) În cazul în care Comisia transmite Parlamentului un proiect de măsuri de punere în aplicare, Preşedintele trimite proiectul de măsuri comisiei competente pentru actul din care derivă măsurile de punere în aplicare. Atunci când procedura comisiilor asociate a fost aplicată privind actul de bază, comisia competentă invită cealaltă comisie să-şi expună opiniile oral sau în scris.

(2) Preşedintele comisiei competente stabileşte un termen limită pentru a permite deputaţilor să propună comisiei să aducă obiecţii la proiectul de măsuri. În cazul în care consideră oportun, comisia poate hotărî numirea unui raportor dintre membrii săi sau membrii supleanţi permanenţi. În cazul în care comisia aduce obiecţii la proiectul de măsuri, aceasta depune o propunere de rezoluţie prin care se opune adoptării proiectului de măsuri care poate, de asemenea, indica modificările care ar trebui aduse proiectului de măsuri.

În cazul în care, în cadrul termenului limită calculat de la data primirii proiectului de măsuri, Parlamentul adoptă o astfel de rezoluţie, Preşedintele solicită Comisiei retragerea sau modificarea proiectului de măsuri sau prezentarea unei propuneri în cadrul procedurii legislative adecvate.

(3) În cazul în care nu a existat o perioadă de sesiune înainte de expirarea termenului, dreptul de reacţie se consideră delegat comisiei competente. Această reacţie se prezintă sub forma unei scrisori a preşedintelui comisiei care este transmisă comisarului competent şi notificată tuturor deputaţilor în Parlament.

(4) În cazul în care măsurile de punere în aplicare preconizate de Comisie intră sub incidenţa procedurii de reglementare cu control, alineatul (3) nu se aplică, iar la alineatele (1) şi (2) se adaugă următoarele:

(a) termenul pentru control începe să curgă din momentul în care proiectul de măsuri a fost prezentat Parlamentului în toate limbile oficiale. Atunci când se aplică termene mai scurte [articolul 5a alineatul (5) litera (b) din Decizia 1999/468/CE a Consiliului de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei] sau în situații de urgență [articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE], cu excepţia cazului în care președintele comisiei competente ridică obiecții, termenul pentru control începe să curgă de la data primirii de către Parlament a proiectului final al măsurilor de punere în aplicare în versiunile lingvistice în care a fost prezentat membrilor comitetului instituit în conformitate cu Decizia 1999/468/CE. În acest caz, articolul 146 nu se aplică;

(b) Parlamentul, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, se poate opune adoptării proiectului de măsuri, justificându-şi opoziţia prin indicarea faptului că proiectul de măsuri depăşeşte competenţele de punere în aplicare prevăzute de instrumentul de bază, nu este compatibil cu obiectivul sau conţinutul instrumentului de bază sau nu respectă principiile subsidiarităţii sau proporţionalităţii;

(c) dacă proiectul de măsuri se întemeiază pe articolul 5a alineatul (5) sau alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE, care prevede termene mai scurte în care Parlamentul se poate opune, preşedintele comisiei competente poate prezenta o propunere de rezoluţie prin care se opune adoptării proiectului de măsuri, în cazul în care comisia nu a putut să se întrunească în timpul avut la dispoziţie.