Academia romana institutul de virusologie "stefan s. Nicolau"

Subtipurile HIV-1 circulante in Romania
Sursa epidemiei romanesti cu subtipul F, un subtip unic si rar, care reprezinta mai putin de 1% din infectiile HIV la nivel mondial, a fost obiectul a numeroase studii. Primele rapoarte [5, 6] au sugerat faptul ca Republica Democratica Congo a reprezentat locul de plecare al infectiei romanesti, desi subtipul F reprezinta mai putin de 5% din tulpinile HIV-1 care circula in aceasta regiune [7]. Prevalenta acestui subtip a fost mult mai importanta in America de Sud (Brazilia, Argentina, Bolivia, Chile, Paraguay, Uruguay, Guatemala), unde mai mult de 10% din cazurile HIV-1 prezentau subtipul F1 pur sau recombinanti BF1 [8, 9, 10]. Astfel, s-a sugerat un stramos comun intre secventele subtipului F din Romania si Brazilia. Folosind analiza filogenetica, Bandea si colab. (1995) a aratat o legatura stransa intre secventele braziliene si romanesti, indicand introduceri distincte regionale ale subtipului F1, urmate de diversificare la nivel local [11]. Studii moleculare ulterioare [12] au subliniat insa faptul ca tulpinile romanesti reprezinta un sub-grup aparte, strans legat cu tulpini izolate din Angola si foarte putin corelat cu tulpinile care circula in America de Sud. Filogeografia a aratat o aliniere importanta a secventelor romanesti provenind de la adolescenti si copii infectati HIV si o grupare distincta a secventelor adultilor, cu un stramos comun, datand din 1972-1983 [13, 14]. S-a emis ipoteza ca epidemia HIV pediatrica din Romania a fost rezultatul unor transmiteri multiple ale subtipului F de la adulti la copii [14]; acest subtip HIV-1 particular a fost introdus in Romania dintr-un numar limitat de surse si a avut o raspandire lenta in populatia adulta incepand cu anul 1980 si o raspandire ulterioara scurta, dar exploziva, la copii, incepand cu anul 1985 [14]. Per ansamblu, aceste date par sa indice faptul ca subtipul F al virusului HIV, care ar putea avea originea in anii 1950, in Republica Democratica Congo, a fost raspandit distinct prin valuri de imigratie, in Brazilia (1977), Angola (1983) si Romania (1980-1985) [7].
Studiul nostru confirma persistenta subtipului F ca tulpina prevalenta in Romania, inca de la inceputul epidemiei HIV; aceasta tulpina este dominanta atat la ​​supravietuitorii de lunga durata infectati parenteral in timpul copilariei, cat si la adultii infectati recent pe cale heterosexuala.
Toate cele 170 de tulpini HIV-1 secventiate provenind de la supravietuitorii de lunga durata, apartin subtipului F si se aliniaza impreuna, formand un sub- cluster monofiletic cu alte tulpini romanesti. Analiza filogenetica arata grupari distincte, mai strans legate de secventele subtip F angoleze decat de cele braziliene.

Analiza tulpinilor provenind de la pacienti nou diagnosticati cu infectie HIV-1 in perioada 1997- 2013, naivi la tratamentul antiretroviral, a aratat ca proportia infectiilor HIV-1 ce implica alte subtipuri a crescut in ultimii ani. Variantele non- F au fost predominant intalnite la pacientii recent infectati, cu predilectie la consumatorii de droguri intravenoase. Cele mai importante subtipuri emergente sunt G, B, C, formele circulante recombinante CRF 14_BG si CRF 06_CPX. Este interesant de mentionat faptul ca subtipul G pare a fi asociat cu o progresie mai rapida, majoritatea pacientilor infectati cu acesta prezentand imunodepresie severa.

Arborele filogenetic generat pe baza secventelor izolate de la pacienti nou diagnosticati cu infectie HIV a demonstrat agregarea secventelor apartinand subtipului F1, precum si delimitarea unui grup de tulpini CRF grupat intre secventele subtipurilor B si C. In randul consumatorilor de droguri, tulpinile izolate au mare omologie de secvente, si formeaza clustere monofiletice ce sugereaza existenta unor retele locale de transmitere a HIV-1, cu sursa comuna.
In acest context, este foarte importanta analiza constanta a emergentei unor noi subtipuri in vederea identificarii si caracterizarii rapide a unor noi valuri epidemice ale infectiei HIV din Romania. Modificarea profilului epidemic ar putea fi determinat in principal de cresterea exponentiala a infectiilor cu HIV in randul consumatorilor de droguri injectabile. O serie de tari invecinate (Bulgaria, Grecia), precum si alte tari europene ca Lituania, Italia si Luxemburg au raportat o crestere a prevalentei infectiei HIV in randul consumatorilor de droguri in perioada 2010-2011, semnaland o potentiala aparitie a unui nou val de infectii HIV, similar valului epidemic inregistrat in perioada 2000- 2001 in tarile Baltice (Lituania, Estonia, Letonia) [15].