Acord privind servicii de

Context

Urmare a crizei financiare internaționale din 2008, creșterea economică a reprezentat, și constituie în continuare, un obiectiv primordial al strategiilor guvernamentale, atât la nivelul țărilor Uniunii Europene, cât și la nivel internațional. Având în vedere că, în noul context al competitivității globale, progresul tehnologic este recunoscut a reprezenta unul din elementele cheie ale unei dezvoltări economice durabile, un loc central în această ecuație este reprezentat de sectorul cercetării, dezvoltării și inovării (CDI).

Având rolul de elemente esențiale ale agendei Europa 2020, cercetarea și inovarea sunt menținute în mod constant ca priorități majore pentru politică și investiții la nivelul UE. În urma crizei economice, Comisia Europeană a atras în mod repetat atenția și a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că majoritatea statelor membre ale UE sunt departe de obiectivele proprii privind cheltuielile și rezultatele în domeniul Cercetării și Dezvoltării (C&D) și că „acest lucru riscă să întârzie considerabil transformarea acestor țări în economii bazate pe cunoaștere”.

CE² stabilește o serie de acțiuni strategice cheie în efortul de a accelera o redefinire a sistemelor naționale de cercetare-dezvoltare la nivelul întregii Uniuni. Principalele aspecte prezentate se referă la: îmbunătățirea calității dezvoltării strategiei și a procesului de elaborare a politicilor; îmbunătățirea calității programelor, concentrarea resurselor și a mecanismelor de finanțare; optimizarea calității instituțiilor publice care desfășoară activități de cercetare și inovare. Pentru a sprijini aceste trei axe de reformă, CE promite sprijin financiar pentru cercetare și inovare (C&I) prin programul financiar „Orizont 2020”. În același timp, aceasta invită statele membre să sporească cheltuielile publice pentru acțiuni de cercetare și inovare, să sporească eficiența și impactul resurselor investite în cercetare și inovare, să ofere stimulente adecvate pentru investițiile în afaceri pentru acțiuni de cercetare și inovare. Uniunea inovării (UI) și Spațiul European de Cercetare (SEC) sunt subliniate ca acțiuni de cooperare „de anvergură” care ar putea constitui o bază solidă pentru dezvoltarea viitoare în acest sector.

Cercetarea din România este de mult timp catalogată ca slab-performantă, cu o intensitate scăzută în cunoaștere, sub-finanțată atât din surse publice, cât și private și cu un impact scăzut la nivel mondial.

Mai multe evaluări tematice au scos în evidență mai mult sau mai puțin aceleași provocări recurente: analiza funcțională din 2011 a BM a evidențiat faptul că sectorul CDI al României este „într-o criză tăcută” generată de trei factori-cheie: fragmentarea guvernanței, concentrarea pe cercetarea fundamentală și neutilizarea potențialului privat. Subfinanțarea și, adesea, utilizarea necorespunzătoare a fondurilor disponibile, contribuie la performanța generală slabă.

Evaluarea intermediară din 2012 a SNCDI și PNCDI 2007-2013 arată că, în timp ce reflectă PC7 al UE, cadrul de reglementare românesc pune prea mult accentul pe solicitările de finanțare și prea puțin pe îmbunătățirea instituțiilor. În același timp, domeniile acoperite sunt atotcuprinzătoare, în ceea ce pare a fi ”un extras din lucrările canonice privind inovația”³.

Un raport de evaluare realizat de UEFISCDI în 2013, finanțat prin PO DCA⁴, care se concentrează pe guvernanța sistemului CDI, reiterează, în principal, aceleași provocări legate de subfinanțare, fragmentare și polarizare între participanți, reafirmând necesitatea reformei, coerenței și abordării strategice.

Pentru perioada 2014-2020 documentele programatice sunt Strategia Națională de cercetare, dezvoltare și inovare 2014-2020 aprobată prin HG 929/2014, Planul Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare 2015-2020 (PNCDI III), aprobat prin HG 583/2015, și Programul Operațional Competitivitate – Axa 1, care asigură cadrul de finanțare din Fondurile Europene Structurale și de Investiții. Moștenirea primului exercițiu adevărat de programare în România este o schimbare a paradigmei în sistemul de cercetare: producția științifică și calitatea au crescut, comportamentul individual și instituțional s-a orientat către o abordare mai competitivă. Participarea internațională în România a crescut, de asemenea, în comparație cu cea din trecut. Cu toate acestea, lipsa resurselor și alocarea defectuoasă au condus la o abundență de infrastructuri de cercetare insuficient utilizate și la serie de doctoranzi cu perspective limitate de carieră în domeniul cercetării. În același timp este important de menționat faptul că, România are una dintre cele mai mari diaspore științifice din țările Uniunii Europene.

În ciuda eforturilor concertate ale principalilor decidenți din domeniul CDI, performanța CDI se situează sub așteptările și rezultatele preconizate; rapoarte ale CE⁵ încă plasează România în grupul țărilor cu cea mai slabă bază științifică, în timp ce calitatea scăzută a sistemului public de cercetare și inovare este în continuare un aspect esențial ce trebuie abordat. Doar două țări, România și Bulgaria, rămân în continuare în acest grup, iar decalajul dintre România și celelalte State Membre este în continuare în creștere, în principal ca o consecință directă a ponderii scăzute a cheltuielilor de cercetare dezvoltare (%PIB): 0,48 (2011), 0,49 (2012), 0,39 din care 0,27 sectorul public și 0,12 sector privat în 2013, 0,38 din care 0,22 sectorul public și 0,16 sector privat în 2014, în timp ce în 2016, cheltuielile de CD au reprezentat 0,48% din PIB⁶ (0,21% din PIB – sector public și 0,27% din PIB – sector privat), în scădere față de 2015 cu 0,01 p.p. pe total cheltuieli și cu 0,06 p.p. la cheltuielile din sectorul public, dar în creștere cu 0,05 p.p. la cele din sectorul privat) față de ținta privind intensitatea cheltuielilor CD asumată de România prin Programul Național de Reformă (Memo Guv. 1801/2010) de 2% din PIB investiții CD până în 2020, în structura 1% fonduri publice și 1% fonduri private.

În acest context, ținta de 2% din PIB asumată de România pentru cheltuielile de CDI în cadrul Strategiei Europa 2020 este, cel mai probabil, imposibil de atins, având în vedere ritmul actual.

Figura Proiecțiile privind intensitatea CDI 2000 - 2020, țintele României și ale UE



Sursa: Performanța cercetării și inovării în UE. Progresul inovării în cadrul Uniunii la nivel de țară⁷

În anul 2017 România a avansat pe locul 42 din 128 de țări conform Global Innovation Index⁸, ceea ce înseamnă un avans cu șase poziții față de anul 2016, când ocupa locul 48. Acest progres este explicat prin avansul României în secțiunea “hotspoturile” invenției (care arată densitatea inventatorilor regăsiți în cererile internaționale de brevete), unde România a obținut un scor de 39,2 pe o scară de la 0 la 100⁹. România se situează, de asemenea, între primele 10 țări cu venituri medii spre mari, din punct de vedere al eficienței inovației.

Întrucât în România CDI este finanțată, în principal, din resurse publice, participarea universităților și a institutelor publice de cercetare și performanța acestora în sistemul științific la nivel mondial reprezintă punctul central în asigurarea unei evaluări pozitive a sistemului în ansamblu. Cu toate acestea, clasificările internaționale descriu un sistem cu performanțe modeste din punct de vedere științific.

În ceea ce privește poziția României în sistemul de indicatori “European Innovation Scoreboard¹⁰” (EIS), deși unii indicatori arată o îmbunătățire, tendința generală este de scădere a performanțelor. De exemplu, în timp ce procentul absolvenților de doctorat la o mie de locuitori și co-publicațiile științifice au avut o tendință pozitivă, investițiile, finanțarea prin capitalul de risc, numărul de IMM-uri autohtone inovatoare și indicatorii de colaborare au scăzut.

Figura Evoluția indicatorilor EIS privind inovarea din România, 2018



Sursa: European Innovation Scoreboard 2018, România

Figura Calitatea rezultatelor științifice și nivelul investițiilor publice în CD

Sursa: EIS 2017¹¹
În majoritatea domeniilor, contribuția României este modestă, atât din punct de vedere al volumului, cât și al impactului. Doar două domenii, Fizica și Matematica, au rezultate bune atât cu privire la numărul de citări, cât și al numărului lucrărilor realizate. Spațiul înregistrează un număr mare de citări, dar are contribuții modeste în totalul mondial, în timp ce domeniile Știința materialelor, Ecologie, Chimie, Economie și Afaceri au un volum relativ mare dar impact scăzut.

Figura Analiza pozițională a publicațiilor cu autori români, în baza de date Thomson Reuters (2005-2014)

Sursa: Bibliometric Analysis of Romania’s Research Output, 2005-2014, UEFISCDI 2015¹²

Figura Analiza pozițională a publicațiilor cu autori români, SCOPUS (2016)

Sursa: SCIMAGO Journal and Country Ranking¹³

Indicatorii cheie¹⁴ privind performanța în materie de cercetare și inovare și potențialul de creștere calculat în cadrul obiectivelor Europa 2020 pentru creștere economică, locuri de muncă și schimbări sociale completează o imagine destul de slabă a situației sectorului în contextul mai amplu al obiectivelor UE2020. Nivelurile celor mai mulți indicatori clasifică România printre țările cu cea mai slabă situație dintre statele membre ale UE în domenii precum intensitatea cercetării și dezvoltării, ponderea populației cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani care a finalizat cu succes învățământul terțiar și ponderea populației expuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale (pe locul 27 din 28 de țări); ponderea populației cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani, cu cel mult nivelul de învățământ gimnazial și fără continuarea studiilor sau formării profesionale (pe locul 24 din 28 de țări) și rata de ocupare a populației cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani (pe locul 20). Cu toate acestea, sursa preocupării reale este reprezentată de valorile foarte scăzute ale indicatorilor care măsoară factorii de schimbare structurală și de abordare a schimbărilor din societate.

Evoluția ratei de ocupare a forței de muncă în activitățile care implică un grad ridicat de cunoștințe (servicii de fabricație și servicii pentru întreprinderi) ca procent din ocuparea forței de muncă totală a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 ani; IMM-uri care introduc inovații ale produselor sau proceselor ca procent din IMM-uri; tehnologii legate de mediu și tehnologii medicale; plasarea constantă a României pe ultimul loc între țările membre UE.

În plus, datele prezentate arată că monitorizarea acestor indicatori nu reprezintă o preocupare constantă a Guvernului României, dat fiind faptul că seriile de timp sunt adesea întrerupte cu date lipsă pentru toți indicatorii monitorizați la nivelul UE.

Sistemul CDI rămâne fragmentat și extrem de polarizat, rezultatele acestuia fiind generate la un număr limitat de operatori. Încercările de a pune în aplicare mecanisme diverse de evaluare instituțională au fost supuse unor dezbateri majore, iar implicațiile clasificării asupra finanțărilor rămân incerte. Gradul înalt de fragmentare și de polarizare a sistemului public de cercetare îi afectează eficiența și amplifică și mai mult consecințele finanțării insuficiente. Organizațiile individuale de cercetare oferă grade diferite de transparență; cu toate acestea, gradul general de transparență este unul redus, fiind influențat de unele dintre cadrele de reglementare actuale.¹⁵

Deși Strategia CDI 2014-2020 prevede mecanisme îmbunătățite, procesul de punere în aplicare a acestora rămâne deschis evaluării. Proiectul SIPOCA derulat de M.C.I. în cadrul Programului Operațional de Întărire a Capacității Administrative, ar trebui să ofere o metodologie de evaluare, precum și rezultatele evaluării la jumătatea perioadei, prevăzute pentru 2018.

Pentru perioada 2017-2020, cadrul strategic și financiar al CDI este clar stabilit. După cum se menționează în Raportul de țară Rio 2015¹⁶, ”Guvernul a făcut progrese în identificarea cauzelor deficiențelor structurale ale sistemului de cercetare și dezvoltare, dar implementarea soluțiilor este întârziată sau absentă”. Un număr mai limitat de sectoare prioritare¹⁷ comparativ cu exercițiul anterior, precum și un accent mai mare pe calitatea cercetării și pe activarea potențialului privat sunt avute în vedere, într-un efort de a consolida legătura dintre CDI și creșterea economică. Cu toate acestea, subfinanțarea¹⁸, precum și slaba concentrare asupra îmbunătățirii capacității administrative și a guvernanței par a rămâne provocările cronice care afectează performanța. Este de așteptat ca încă din anul 2019 și, cu precădere în 2020, să se deruleze procesul de actualizare a cadrului strategic și financiar pentru următorul ciclu programare (2021-2028). Până în 2023, inclusiv, intervențiile finanțate din fonduri europene vor fi susținute prin PO Competitivitate 2014-2020.