Actualizare 1 lucrare

7. Judecătoria Braşov, sentinţa civilă nr. 13228 din 10 noiembrie 2011: În privinţa efectelor divorţului cu privire la raporturile dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, instanţa reţine că, dispoziţiile art. 397 C.civ. – aplicabile începând cu data de 1 octombrie 2011 potrivit art. 6 alin. (6) C.civ. – consacră regula potrivit căreia după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi.

Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte poate fi dispusă de instanţa de divorţ pentru motive temeinice în considerarea interesului superior al copilului conform art. 398 alin. (1) C.civ.

Astfel cum se arată în literatura juridică, condiţia „motivelor temeinice” este necesar a fi analizată şi evaluată de la caz la caz, în raport de toate elementele stării de fapt revelatoare pentru relaţia dintre copil şi fiecare dintre părinţi, calitatea acestor relaţii, eventualele deprinderi ale unuia dintre părinţi care l-ar putea descalifica din cotitularitatea autorităţii părinteşti sau împrejurări obiective, neimputabile lui - precum starea precară de sănătate - din cauza cărora nu îşi poate exercita drepturile şi îndatoririle părinteşti.

În speţă, însă, reclamantul nu a invocat şi cu atât mai puţin nu a dovedit existenţa unor împrejurări de fapt care să o descalifice pe pârâtă din cotitularitatea autorităţii părinteşti, ci, dimpotrivă, mandatarul reclamantului a arătat, la termenul de judecată din data de 27 octombrie 2011, că o colaborare între părinţi a existat şi există în continuare.

Împrejurarea că tatăl reclamant locuieşte în Franţa împreună cu minorii, iar mama pârâtă locuieşte în România nu constituie prin ea însăşi un motiv temeinic în sensul art. 398 alin. (1) C.civ. Aceasta întrucât, în mod evident, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, foştii soţi locuiesc separat după divorţ, astfel că, prin forţa împrejurărilor prezenţa şi rolul unuia dintre părinţi sunt preponderente, chiar legiuitorul admiţând acest lucru implicit prin instituirea de norme cu privire la stabilirea locuinţei copilului şi cu privire la drepturile părintelui separat de copil.

Însă, faptul că părinţii locuiesc separat, chiar în ţări diferite, nu înseamnă că părintele separat de copil este exclus de la exercitarea autorităţii părinteşti după divorţ, atât timp cât, în mod concret, colaborarea între părinţi este foarte bună şi părintele separat de copil îşi asumă cu responsabilitate deciziile necesar a fi luate pentru asigurarea sănătăţii, educaţiei şi a dezvoltării copilului. De remarcat în acest sens şi faptul că pârâta a fost de acord ca, în interesul copiilor, aceştia să locuiască după divorţ cu tatăl lor, în Franţa, pentru a avea posibilitatea să studieze în străinătate, cu toate că, astfel cum a arătat minora cu ocazia audierii sale de către instanţă, legăturile afective între mamă şi copii sunt foarte puternice.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că nu exista în cauză motive temeinice pentru exercitarea autorităţii părinteşti asupra copiilor exclusiv de către unul dintre părinţi, în temeiul art. 397 C.civ., instanţa va dispune ca autoritatea părintească asupra minorilor să fie exercitată în comun de către ambii părinţi, respingând astfel cererea reclamantului privind exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor exclusiv de către tatăl reclamant.

8. Judecătoria Braşov, sentinţa civilă nr. 13631 din 17 noiembrie 2011: Prin sentinţa civilă nr. 13631 din 17 noiembrie 2011, pronunţată în dosarul nr. (...), s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorei M.K.M., născută la data de 18 iulie 2010, să fie exercitată de către mamă.

Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa a reţinut următoarele: în privinţa efectelor divorţului cu privire la raporturile dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, instanţa reţine că, dispoziţiile art. 397 C.civ. – aplicabile începând cu data de 1 octombrie 2011 potrivit art. 6 alin. (6) C.civ. – consacră regula potrivit căreia după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi.

Conform art. 398 alin. (1) C.civ., exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte poate fi dispusă de instanţa de divorţ pentru motive temeinice în considerarea interesului superior al copilului.

Astfel cum se arată în literatura juridică, condiţia „motivelor temeinice” este necesar a fi analizată şi evaluată de la caz la caz, în raport de toate elementele stării de fapt revelatoare pentru relaţia dintre copil şi fiecare dintre părinţi, calitatea acestor relaţii, eventualele deprinderi ale unuia dintre părinţi care l-ar putea descalifica din cotitularitatea autorităţii părinteşti sau împrejurări obiective, neimputabile lui, din cauza cărora nu îşi poate exercita drepturile şi îndatoririle părinteşti.

Din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul şi-a părăsit familia înainte de naşterea copilului şi de atunci nu s-a interesat de acesta şi nu a contribuit cu nimic la cheltuielile legate de întreţinere lui. Mai mult decât atât, pârâtul manifestă un comportament iresponsabil prin faptul că obişnuieşte să-şi ocupe timpul consumând băuturi alcoolice sub influenţa cărora devine agresiv. De la data părăsirii domiciliului conjugal, pârâtul nu s-a mai interesat de familie.

De asemenea, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei, pârâtul este consumator abuziv de băuturi alcoolice de aproximativ 10 ani şi, din această cauză, are probleme grave de sănătate.

Prin urmare, instanţa apreciază că astfel de manifestări ale pârâtului îl descalifică pe tată din cotitularitatea autorităţii părinteşti şi reprezintă motive temeinice pentru care, în aprecierea interesului superior al copilului, instanţa va dispune ca autoritatea părintească asupra minorei M.K.M., născută la data de 18 iulie 2010, să fie exercitată numai de către mamă.