Actualizare 1 lucrare

6. Tribunalul Bihor, Secţia I civilă, decizia civilă nr. 312 din 3 noiembrie 2011: În condiţiile art. 396 Noul Cod civil instanţa odată cu admiterea cererii de divorţ se va pronunţa în mod obligatoriu şi asupra raporturilor dintre părinţi şi copii ţinând seama de interesul superior al copilului, de ancheta socială care s-a efectuat în cauză, de poziţia minorei audiată în camera de consiliu şi de învoiala părinţilor.

Referitor la stabilirea domiciliului minorei C.M.F.A., instanţa apreciază că înţelegerea părinţilor privind stabilirea domiciliului acesteia la mamă, respectiv la pârâta intimată, este în interesul superior al copilului, întrucât mama a reprezentat mereu o prezenţă constată şi susţinută în viaţa fiicei sale, oferind acesteia întreţinere, îngrijire de zi cu zi, un sprijin material şi moral substanţial în formarea profesională a fiicei care şi-a exprimat intenţia clară de a locui alături de mama sa cu care se înţelege bine şi care se implică atât în educaţia cât şi în creşterea sa. Totodată se reţine că şi în prezent, de la părăsirea domiciliului conjugal de tată, minora locuieşte împreună cu mama sa, în aceleaşi condiţii şi împrejurări cu care s-a obişnuit în decursul timpului, astfel încât stabilirea domiciliului la mamă oferă copilului o stabilitate şi nu ar expune copilul la noi experienţe şi la o noua adaptare. De asemenea potrivit avizului Autorităţii Tutelare, depus la dosarul cauzei cu ocazia judecării fondului cauzei, mama poate oferi condiţii bune de creştere şi educare minorei, iar în privinţa condiţiilor locative se arata că acestea locuiesc într-un apartament cu trei camere şi potrivit declaraţiilor minorei audiată în camera de consiliu, în acest apartament, fostul domiciliu conjugal al soţilor, are camera proprie şi condiţii optime de trai şi învăţătură.

Prin urmare, având în vedere acordul părţilor care concordă cu interesul superior al copilului, în temeiul art. 400 NCC instanţa va stabili ca în urma divorţului, domiciliul minorei C.M.F.A. născută la data de 19.06.1995, să fie la mama acesteia.

Cât priveşte exercitarea autorităţii părinteşti ea revine ambilor părinţi şi după divorţ iar numai cu titlu excepţional, daca există motive temeinice şi interesul superior al copilului o reclamă instanţa poate hotărî ca exercitarea acestei autorităţi să revină doar unuia dintre părinţi.

În prezenta cauză însă nu s-au relevat nici un fel de împrejurări grave, nu s-au propus nici un fel de probe din care să se poată deduce că ar exista motive grave de impunitate în sarcina oricărui părinte care să duca instanţa la concluzia că interesul superior al copilului reclamă exercitarea autorităţii părinteşti doar de unul.

Din contră ambele părţi au arătat în faţa instanţei că nu exista nici un impediment ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată de ambii părinţi iar minora audiată în camera de consiliu a relevat faptul că se vede constant cu tatăl ei, cel puţin odată pe lună, acasă sau în oraş, că nu există nici un impediment să nu se întâlnească în continuare cu tatăl pe care îl iubeşte şi care s-a comportat mereu frumos cu ea şi i-a promis că indiferent de soarta căsătoriei cu mama sa, îi va oferii întotdeauna tot sprijinul de care este capabil.

În consecinţă, în condiţiile art. 397 NCC exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei va reveni şi după divorţ ambilor părinţi, care vor decide împreună cu privire la toate problemele esenţiale legate de persoana şi patrimoniul minorei, în condiţiile legii şi vor răspunde în egala măsura împreună pentru îndeplinirea cu bună credinţă a acestor îndatoriri.

Totodată părintele care nu locuieşte împreună cu minora, respectiv tatăl are dreptul de a păstra legături personale cu aceasta în condiţiile art. 401 din Noul Cod civil. Programul de vizita se va stabili de comun acord de părinţi şi copil în funcţie de activitatea profesionala, timpul liber şi nevoia de comunicare a fiecărei părţi implicate şi având în vedere că părţile au declarat în faţa instanţei, iar minora în camera de consiliu, că nu exista nici un impediment în calea întâlnirilor periodice dintre tată şi fiică, instanţa constată că nu se impune stabilirea prin prezenta hotărâre a unui program de vizită.

În condiţiile art. 401 alin. (2) coroborat cu art. 496 alin. (5) din Noul Cod civil instanţa va putea impune un asemenea program de vizita, limitând astfel dreptul părintelui şi a copilului de a avea legături personale, numai în cazul în care părţile nu se înţeleg şi dacă interesul superior al copilului o reclamă. (...)