= afecţiune ereditară ce afectează comportamentul ce se manifestă prin comportamente hiperactiv-impulsive, deficit de atenţie, dezorganizare în desfăşurarea activităţilor, slab control asupra reacţiilor, afectarea memoriei de scurtă durată care, se asociază deseori cu tulburări de învăţare, tulburări de scris-citit şi tulburarea de tip opoziţie-sfidare(ODD).
Incidenţa în rândul populaţiei:
- între 2- 5% din populaţie suferă de ADHD
Adultul cu ADHD:”ca un aeroport internaţional imens cu un turn de control foarte mic.”
transmisă genetic de la unul din părinţi sau de la o rudă apropiată
fraţii sau surorile au risc de 30%-40% să moştenească ADHD
incidenţa bolii este de şaşe ori mai mare în rândul băieţilor comparativ cu fetele
dacă unul din gemeni are ADHD există 90% şanse ca şi celălalt să moştenească boala
Cauze biologice:
funcţionare deficitară a lobiilor frontali şi a legăturilor apropiate, ganglionii bazali şi circuitele cerebelului.
dezechilibru la nivelul a doi neurotransmiţători importanţi, dopamina şi noradrenalina.
Tipuri de ADHD
Conform DSM- IV se disting 3 tipuri de ADHD:
1. tipul inatent
2. tipul hiperactiv-impulsiv
3. tipul mixt sau combinat
Să înţelegem ADHD
Consecinţe ale afectării lobului frontal:
În ADHD lobul frontal din creierul copilului funcţionează deficitar.
Lobul frontal este responsabil de monitorizarea comportamentelor, el este un fel de “director general” care ia decizia finală privind executarea sau nu a unui comportament.
Fiind afectată această zonă, în cazul copilului cu ADHD informaţiile care ajung în creier scapă de sub controlul “directorului general”(lobul frontal) şi astfel copilului îi este dificil să discearnă când să reacţioneze, când să se abţină şi când să îşi modifice reacţia.
Consecinţe ale dereglării dopaminei şi noradrenalinei:
Consecinţe ale dereglării dopaminei şi noradrenalinei:
dorinţa constantă de a trăi senzaţii puternice şi emoţii
extreme.
Principalele manifestări în ADHD
Deficit de atenţie
Hiperactivitate
Imupulsivitate
Dezorganizare în desfăşurarea activităţilor
Abordări obsesive
Probleme de integrare socială
Hipersensibilitate asociată cu stimă de sine redusă
Deficitul de atenţie
Deficitul de atenţie
Apare ca urmare unei concentraţii scăzute de dopamină
- prezintă dificultăţi când trebuie să înceapă o activitate, dispun de o capacitate a memoriei de scurtă durată redusă, nereuşind să înţeleagă o frază, deaorece la sfârştul acesteia se uită începutul ei.
- implicit este afectată şi memoria de lucru, în timpul executării unei activităţi este nevoie de realizarea acesteia pe etape, întrucât copilul cu ADHD nu poate utiliza o serie de informaţii de odată, doarece le uită.
- pierde adeseori obiectele personale( îşi uită ghiozdanul în autobuz, pierde mânusile etc.) sau uită locul în care le pune.
- îşi pune deseori hainele cu spatele în faţă sau pe dos, şireturile şi le uită dezlegate.
Mărturisiri ale părinţilor copiilor cu ADHD (despre neatenţie):
Mărturisiri ale părinţilor copiilor cu ADHD (despre neatenţie):
“ Este imposibil dimineţile. Se duce în cameră să se pregătească de şcoală, ia jumătate de oră mai târziu şi-a pus o şosetă şi se uită pe geam.”
“ Ceea ce-i spun îi intră pe o ureche şi îi iese pe alta. Puteţi să-i faceţi un control al auzului?”
Mărturisiri ale cadrelor didactice:
“ acest copil este uşor de distras, deranjează orele şi are nevoie d esupraveghere faţă în faţî pentru a avea rezultate bune.”
Mărturisiri ale copilului cu ADHD:
“ La şcoală, când nu-mi iau medicamentul, vorbesc mai mulţi oameni. Când îmi iau Ritalin aud o singură voce, pe cea aprofesorului.”
2.Hiperactivitate
2.Hiperactivitate
- manifestă o stare de agitaţie aproape continuă:
se foiesc pe scaun, îşi leagănă picioarele, bat ritmul cu degete sau se joacă cu orice lucru care le este la îndemănă;
acasă, se plimbă prin jur, manifestă o curiozitate continuă vis a vis de obiectele din jur, deschide şi închide uşa de la frigider, de la dulap etc.
atunci când se află într-o vizită la cineva nu îşi poate stăpăni curiozitatea şi deschide, mută diverse obiecte din casa respectivă, precum bibelouri sau alte obiecte care-i trezesc interesul.
Mărturisiri ale părinţilor
“ Era un copil atăt de solicitant, încât trebuia să mă ocup de ea în fiecare moment al vieţii mele.”
“ Atunci când e în vizită trebuie să atingă tot ce se poate.”
3. Impulsivitatea
3. Impulsivitatea
copilul cu ADHD are un slab control al impulsurilor.
el acţionează fără să raţionalizeze situaţia, iar după consecinţele
negative îi pare rău, însă pus într-o situaţie similară uită şi reacţionează sub aspectul impulsului.
într-o discuţie, copilul cu ADHD întrerupe des interlocutorul sau chiar vorbesţe peste interlocutor.
înainte de a trece la executarea activităţii ascultă doar jumătate din intrucţiuni, fiind distras de primele informaţii, nu mai aşteaptă şi restul, făcând deseori erori.
sunt extrem de sensibili la tachinările celor din jur şi reacţionează adesea exagerat.
adesea spun lucruri jenante, se poartă prosteşte
Mărturia unui prieten despre un mare jucător de rugby:
“ Este un tip extraordinar, dar e ca un aeroport internaţional imens cu un turn de control foarte mic.”
copilul cu ADHD când este lovit în public reacţionează din reflex imediat fără să se gândească la consecinţe, faţă de copilul normal care verifică dacă profesorul se uită în direcţia lui şi apoi se răzbună.
copilul cu ADHD când este lovit în public reacţionează din reflex imediat fără să se gândească la consecinţe, faţă de copilul normal care verifică dacă profesorul se uită în direcţia lui şi apoi se răzbună.
aceşti copii nu sunt agresivi, însă datorită impusivităţii intră deseori în situaţii conflictuale care conduc la agresivitate
adesea sunt predispuşi la accidentări serioase întrucât nu se asigură în executarea respectivelor activităţi: conduc bicicletele fără să se asigură, sar pe geamuri, se caţără în copaci sau pe acoperişuri, fug pe stradă lovind trecătorii etc.
Mărturisiri ale părinţilor:
“ Nu pare să înveţe din propria experienţă.”
“ E atât de intempestiv, este ca şi cum te-ai juca cu un praf de puşcă.”
“ Este uşor de pornit şi este mereu cel învinovăţit.”
“ Când e el prin preajmă, nu poţi şti niciodată ce o să se întâmple.”
“ La şcoală, ceilalţi copii îl tachinează mereu. Ştiu că îl va face mereu să reacţioneze.”
4.Dezorganizare în desfăşurarea activităţilor
- atunci când trebuie să îşi facă proiecte, pierd timpul, amână până în ultimul moment şi le este greu să înceapă realizarea activităţii pe care o au de realizat
- în timpul examenelor pierd mai mult de jumătate de timp la primele întrebări, nereuşind să termine celelalte întrebări
deobicei se motivează pentru activitate sub stresul datei limită
Mărturisiri ale părinţilor:
“ Este atât de dezorganizat! E genul de copil
care ar putea să mănânce un baton Mars şi
să se spele pe dinţi în acelaşi timp.”
5.Abordări obsesive
- odată ce o idee le pătrunde în minte, aceşti copii continuă să o abordeze mult timp după perioada în care orice copil normal ar fi renunţat.
Spre exemplu înainte cu un minut de luarea cinei el are următoarele manifestări:
“ Pot sa iau o felie de pâine?”, “ Nu, cina este aproape gata.”, “ Pot să iau un biscuit?”, “Nu!”, “Pot să iau o banană?”etc. până la exasperarea părintelui.
Copilulu cu ADHD continuă să ceară cu insistenţă informaţii de dimineaţa până seara.
Mărturisiri ale părinţilor:
“ Nu-i spun când mergem în excursie. Dacă i-am spune, ar întreba:
<< Mergem miercuri? Cum ajungem acolo? Chiar mergem miercuri? Mergem cu maşina? Deci miercuri plecăm?>>.”
6.Probleme de integrare socială
- copiii cu ADHD îşi doresc să fie plăcuţi de cei din jur, dar ei înţeleg greşit normele sociale acceptate.
- de obicei, au tendinţa de a se impune în mod forţat în cadrul grupului, în timpul jocului nu respectă regulile, sub aspectul impulsivităţii au intervenţii exagerate care-i îndepărtează pe copii.
Mărturisiri ale părinţilor:
“ Este atât de rănit când este respins de colegii de şcoală, deşi şi-o face cu mâna lui.”
“ Mă supăr foarte tare când îl privesc cum se joacă cu prietenii lui. Se poartă ca un idiot fără pereche.”
7. Hipersensibilitate asociată cu stimă de sine scăzută
majoritatea copiiilor cu ADHD au o hipersensibilitate emoţională asociată cu o stimă de sine scăzută determinată de eşecurile din planul realţiilor sociale cu colegii de şcoală, din planul performanţelor şcolare, care le întăreşte un comportament de izolare, de frustrare care refulează prin conduite agresive şi de opoziţie
Mărturisiri ale părinţilor
“El spune că este prost.”
“Spune că este urât.”
“ Acum se dă bătută fără să mai încerce măcar.”
“ Îmi zice că nu are prieteni.”
Boli asociate ADHD-ului/Comorbidităţi
ADHD-ul creşte şansele existenţei unor afecţiuni asociate precum:
1.tulburări de învăţare
2.tulburarea de tip opoziţie-sfidare
3.tulburarea de conduită
4.depresia
5.sindromul Tourette (boala ticurilor)
6.sindromul obsesiv-compulsiv
7.tulburarea bipolară manico-depresivă
Diagnosticarea
Nu există niciun test pentru a diagnostica în termeni de alb sau negru ADHD
Copilul are rezultate proaste la şcoală în ciuda faptului că posedă un intelect normal şi nu are nicio deficienţă de învăţare specifică
Copilul manifestă o serie de comportamente ADHD, care sunt mult mai neplăcute decât ar fi de aşteptat din partea unor copii crescuţi într-un mediu propice, în sânul unei familii echilibrate
2. Excluderea unor boli asemănătoare cu ADHD
Cea mai frecvent citată listă de stări/deficienţe care pot avea manifestări asemănătoare celor din ADHD:
3. Utilizarea unor indicii obiective pentru stabilirea diagnosticului
Chestionarele (Scala Conners, Lista Achenbach a comportamentelor la copii, Scala Edelbrock a clasificării problemelor de atenţie la copii, Scala ADHD a Universităţii din Massachusetts)
Criteriile de diagnosticre ale Asociaţiei Psihiatrice Americane (DSM IV)
Teste psihometrice şi profiluri
EEG cantitativ (QEEG)
Criteriile de diagnosticare a deficitului de atenţie însoţit de tulburarea hiperkinetică (DSM IV)
A.Fie (1) sau (2):
(1) Şase (sau mai multe) din următoarele simptome ale lipsei de atenţie care au persistat timp de cel puţin 6 luni, la un nivel care să indice o adaptare deficitară şi incompatibilă cu nivelul de dezvoltare (...)
(2) Şase (sau mai multe) din următoarele simptome ale hiperactivităţii-impulsivităţii care au persistat timp de cel puţin şase luni, la un nivel de adaptare deficitară şi incompatibilă cu nivelul de dezvoltare (...)
B. Unele simptome ale hiperactivităţii-impulsivităţii sau ale neatenţiei ce au dus la probleme au fost prezente înaintea vârstei de 7 ani
B. Unele simptome ale hiperactivităţii-impulsivităţii sau ale neatenţiei ce au dus la probleme au fost prezente înaintea vârstei de 7 ani
C. Dificultăţile datorare acestor simptome sunt prezente în două sau mai multe împrejurări: la şcoală (sau la locul de muncă) şi acasă
D. Trebuie să existe dovezi clare ale unor deteriorări semnificative în îndeplinirea funcţiilor sociale, academice sau ocupaţionale
E. Simptomele nu apar în cazul unei tulburări pervazive de dezvoltare, a schizofreniei sau a oricărei alte psihoze şi nu pot fi asociate unei alte tulburări mentale (cum ar fi nevroza, anxietatea, disocierea sau o tulburare de personalitate)
Trei mari tipuri
Deficitul de atenţie însoţit de tulburarea hiperkinetică, tipul combinat (ambele criterii A1 şi A2 s-au manifestat în ultimele 6 luni)
Deficitul de atenţie însoţit de tulburarea hiperkinetică, tipul predominant neatent (doar criteriul A1 s-a manifestat în ultimele 6 luni)
Deficitul de atenţie însoţit de tulburarea hiperkinetică, tipul predominant hiperactiv-impulsiv (doar criteriul A2 s-a manifestat în ultimele 6 luni)
! La persoanele care au în prezent simptome care se încadrează doar parţial în criterii (în special adolescenţii şi adulţii) trebuie specificat “în remisie parţială”.
Tulburarea cu hiperactivitate şi deficit de atenţie fără altă specificaţie
Tratamentul medicamentos in ADHD
I. Stimulentele
▪ Ritalin (metilfenidat), tablete de 10mg
▪ Attenta (alt brand de metilfenidat), tablete de 10 mg
▪ Dexamfetamina, tablete de 5 mg
Acţiuni:
◦ Cresc şi normalizeaza funcţiile creierului.
◦ Ajută la concentrarea atenţiei şi ignorarea distragerilor, permiţând copiilor să
gândească înainte de a acţiona.
◦ Îi ajuta pe copii să asculte, să inteleaga şi să înveţe.
◦ Eficiente in peste 80% de cazuri la copii cu ADHD.
◦ Beneficii demonstrate pe termen scurt.
◦ Dependenţa nu reprezintă o problema în ADHD. Stimulentele îl ajută pe
copil să se conecteze la realitate şi să gândească limpede.
Probleme:
Probleme:
◦ Pot aparea reducerea apetitului si probleme de somn, dar sunt corectate cu usurinta.
◦ Pot aparea probleme emotionale, pot fi retrasii si plangaciosi daca doza este prea mare sau daca este folosit preparatul gresit.
◦Comportamentul cunoaste uneori o inrautatire atunci cand medicamentele isi diminueaza efectul.
Stimulentele nu vindeca ADHD.
Aceste medicamente au actiune scurta: ele incep sa-si faca efectul intr-un
sfert de ora si isi diminueaza efectele dupa 3-5 ore de la administrare.
O tableta de Ritalin (10 mg) este aproximativ egala cu o pastila de
dexamfetamina (5 mg).
Multi copii vor raspunde mai bine la un tratament decat la celalalt.
decid daca tratamentul va incepe, va continua sau va fi suspendat.
Alte stimulente utilizate in lumea larga:
Alte stimulente utilizate in lumea larga:
▪ Adderall: O combinatie de saruri de amfetamina. Aparent, nu este superioara altor stimulente, desi are un efect prelungit.
▪ Concerta: Eliberare treptata de metilfenidat cu un ingredient care actioneaza rapid. Are efect de 12 ore. Disponibil in 2 concentratii, de 18 mg si de 36 mg. Posibil sa fie cel mai bun preparat cu metilfenidat de pe piata.
▪ Cylert (pemolin): Un stimulent non-amfetaminic. Ajuta in cazul neatentiei si al comportamentelor ADHD. Un tratament alternativ in America de Nord, aflat in curs de retragere de pe piata.
▪ Pertofran (desipramin): Ajuta in comportamentele tipice ADHD si are un efect asupra neatentiei.
II. Non-stimulentele
II. Non-stimulentele
Non- stimulentele reprezinta a doua serie de medicamente utilizate in
tratarea ADHD, dar acestea sunt luate in considerare doar cand stimulentele au
dat gres. Desi sunt mai riscante decat stimulentele, ele sunt mai usor de
procurat decat cele din urma, care sunt mult mai strict reglementate.
▪ Clonidina- Catapres
Actiuni
◦ Scade impulsivitatea- hiperactivitatea.
◦ Descreste comportamentele agresive si necugetate.
◦ Imbunatateste somnul.
◦ Are efecte minime sau nu are nici un efect asupra atentiei.
◦ Poate combate ticurile.
Probleme:
Probleme:
◦ Starea de sedare apare aproape in toate cazurile.
◦ Exista unele ingrijorarii legate de probleme cardiace care pot duce la deces.
◦ Tratamentul medicamentos trebuie intrerupt treptat.
◦ Supradoza este periculoasa.
◦ De obicei, este administrat impreuna cu Ritalinul sau cu dexamfetamina.
Dozaj:
◦ Tablete de o suta micrograme.
◦ De regula, se administreaza de doua ori pe zi, dimineta si seara, impreuna cu
stimulentul, dar dozajul difera in functie de simptomul care se doreste a fi
▪ Tenex (guanfacin): Similar actiunii clonidinei, este posibil sa aiba ceva mai
multe beneficii si mai putine efecte adverse decat aceasta.
▪ Amitriptyline (Endep/Tryptanol): Ajuta la controlul comportamentelor
specifice ADHD si are un efect asupra neatentiei.
▪ Aurorix ( moclobemid): Reduce agitatia si comportamentul pertubator,
sporind si atentia.
▪ Risperidon ( Rispedal): Ajuta in cazurile severe de ADHD, in prezenta unei
agresivitati serioase.
▪ Bupropion (Zyban): Ajuta in cazul agresivitatii si al hiperactivitatii.
Tratamentul ADHD se bazează pe o abordare multimodală care combină intervenţiile psihologice cu un eventual tratament medical.
Tratamentul ADHD se bazează pe o abordare multimodală care combină intervenţiile psihologice cu un eventual tratament medical.
Interventii asupra copilului:
Terapia comportamental-cognitivă (instruirea pentru autocontrol)
Sprijin psiho-pedagogic
Terapie farmacologică
Intervenții asupra părinţilor:
Suport educaţional
Instruirea părinţilor
Instruirea profesorilor
Tehnici metacognitive
Intervenţii psiho-educative
Intervenţia se va axa pe reducerea
Intervenţia se va axa pe reducerea
simptomelor principale.De exemplu,
lipsa atenţiei, hiperactivitatea
şi impulsivitatea.
Se va acorda atenţie eventualelor tulburări asociate cum ar fi anxietatea, tulburarea provocativ-sfidătoare şi tulburările afective, etc.
Este eficientă în cazul copiilor și adulților cu ADHD, dar numai când aceștia sunt mai întâi ajutați să se concentreze cu ajutorul medicamentelor stimulente.
Fragmentarea unei sarcini complexe în sarcini comportamentale mici uşor de realizat.
optimizăm abordarea exerciţiilor şi structura lecţiei;
reducem comportamentul evaziv prin tutorare şi învăţare prin cooperare.
Terapie ocupațională
Terapie ocupațională
copiii pot prezenta dificultăți motrice precum să prindă o minge, să arunce la țintă,legarea șireturilor, etc.
Terapia prin joc
terapeutul ajută copilul cu ADHD, prin joc,
să-şi rezolve problemele de comportament sau afective.
se poate lucra pe comportamente, precum:
aşteptatul rândului, ascultarea instrucțiunii,
controlul frustrării, etc.
este eficient în cazul copiilor sub 10 ani.
S-au elaborat diferite teorii cu privire la regimul alimentar pe care ar trebui să-l urmeze un copil cu ADHD.
S-au elaborat diferite teorii cu privire la regimul alimentar pe care ar trebui să-l urmeze un copil cu ADHD.
Sunt dovezi puține care să indice că hrana ar putea influența semnificativ atenția, impulsivitatea sau insațiabilitatea.
Abordarea curentă oferă indicii că dieta îi afectează pe unii copii, dar o schimbare a regimului duce la modificări mici in ceea ce privește comportamentele cele mai problematice în ADHD.
Dietele prin excluziune încep prin a exclude toate alimentele potenţial nocive . Dacă dieta e de ajutor, dieteticianul va introduce mai apoi și alte grupuri de alimente, până când cele mai nocive sunt izolate în mod clar.
