Al bisericii ortodoxe romane
Biserica Ortodoxă Finlandeză
Yüklə 3,94 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Biserica Ortodoxă Maghiară
- Diaspora ortodoxă
- Patriarhia Ecumenică
- PERIOADA A ŞASEA
- Patriarhia Antiohiei
- Biserica Ortodoxă Română
Biserica Ortodoxă Finlandeză: Erkki Piiroinen, The Orthodox Faith in Finland, Kuopio, 1957; V. K. Ihatsu, Organizarea Bisericii Ortodoxe Finlandeze, teză de licenţă, Bucureşti, 1954, exem-ilar dactilografiat; Cezar Vasiliu, Biserica Ortodoxă Finlandeză, în «Studii teolo-lice», XVI (1964), nr. 5—6, p. 367—383; Velicu Dudu, Biserica Ortodoxă din Fin-anda, Călăraşi-Ialomiţa, 1940. Biserica Ortodoxă Maghiară: F. Berki, Biserica Ortodoxă în Ungaria (în limba greacă), Tesalonic, 1964. Raporturi interortodoxe. Diaspora ortodoxă *
Deşi se află împărţită în mai multe Biserici a»tocefale naţionale şi lutonome, Biserica ortodoxă se manifestă în lume ca o unitate harisma-ică divino-umană. Bisericile locale autocefale constituie laolaltă Bise-ica unică a lui Hristos în baza acceptării libere şi a păstrării constante i credinţei creştine originare aşa cum au propovăduit-o Domnul Iisus îristos, Sfinţii Apostoli şi Părinţii Bisericii. C BISERICA IN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA S
3. Pe a "treia treaptă se află Bisericile ortodoxe din. Cehoslovaci) .Polonia şi Finlanda, care au un statut de autocefalie şi autonomie, ăi se află în ţări în care populaţia nu este în majoritate ortodoxă. 4. A patra categorie o formează Bisericile ortodoxe din diasporă.
Biserici ortodoxe locale n-a dus, cum ar fi trebuit, la o mai mare aprc piere a lor. Este adevărat că respiraţia ecumenică a Ortodoxiei a fos deseori îngreuiată de tensiunile politice, naţionale şi economice, care a împiedicat colaborarea lor mai intensă. De aceea ierarhi şi teologi d seamă din sînul Bisericilor ortodoxe şi-au exprimat deseori, prin ser: şi viu grai, dorinţa ca între Bisericile ortodoxe autocefale să se creez un spirit de apropiere şi colaborare mai intens pentru menţinerea unita ţii spirituale şi disciplinar-canonice a întregii Ortodoxii. Este adevărat că în faţa marilor probleme care s-au ivit în curşi perioadei de la 1800 pînă astăzi, Bisericile ortodoxe au acţionat unitai îndeosebi în raporturile lor cu Biserica romano-catolică, cu Biserica an glicană, cu Biserica vechilor-catolici, cu Bisericile vechi-orientale, c Bisericile protestante, precum şi în cadrul mişcării ecumenice, în car au colaborat încă de la înfiinţarea ei, din 1920. Ţările Române îndeosebi au continuat să sprijine Bisericile creştin din Orientul Apropiat şi pe creştinii din Balcani. In secolele XVIII i XIX, mulţi ierarhi ortodocşi din Imperiul otoman şi-au găsit scăpar şi adăpost, de frica turcilor, în Ţara Românească şi Moldova. Spre exern piu, vestitul episcop bulgar Sofronie de Vraţa (f 1813), cel dintîi car a tipărit o carte în limba bulgară, după o păstorie de trei ani la Vidii pentru a scăpa de urgia turcilor şi pentru a-şi găsi liniştea, a trecut, î 1803, în Ţara Românească. El s-a stabilit la Bucureşti pentru restul vie ţii, unde nepoţii săi după soră, Ştefan şi Atanasie Vogoride, învăţau 1 Academia domnească de la «Sfîntul Sava». El mărturiseşte că «la Bucu reşti a fost primit ca un frate» de mitropolitul Dositei Filitti al Ungrc vlahiei (1793—1810). In Bucureşti s-a ocupat cu traducerea de cărţi b: sericeşti în limba bulgară, din care a tipărit unele. în timpul războiului ruso-turc din 1806—1812, episcopul Sofronie desfăşurat o intensă activitate pentru dezrobirea compatrioţilor săi bu gări, fiind membru şi mai apoi preşedinte al Comitetului bulgar de el: berare înfiinţat în Bucureşti. A murit în 1813, fiind înmormîntat 1 rnînăstirea Mărcuţa din Bucureşti. La Bucureşti, s-a tradus şi s-a tipărit pentru prima dată în limb bulgară, în iulie 1828, de către Petre Sapunov din Treavna Bulgarie 302 PERIOADA A ŞASEA • Tot la Bucureşti au trăit şi unii dintre ierarhii şi teologii greci pînă a 1850. Colaborarea interortodoxă s-a menţinut şi prin studenţii teologi care iu fost trimişi la studii în diferite centre ortodoxe : insula Halki, lîngă ^onstantinopol ; Atena, Moscova, Petrograd, Kiev. Astfel, mitropolitul Neofit al Ungrovlahiei (1840—1849) a trimis, n cursul anului 1844, cinci tineri români la Seminarul «Rizarion», ce ;-a deschis la Atena, la 16 mai 1844, prin dania lăsată de G. Rizaris f 1 iunie 1844). Tot mitropolitul Neofit al Ungrovlahiei a trimis, în septembrie 847, şapte tineri să studieze la Seminariile duhovniceşti din Rusia, trei a Moscova şi patru la Petersburg. Schimburile de studenţi teologi dintre ţările ortodoxe au fost re-uate după primul război mondial (1914—1918) şi s-au intensificat după el de al doilea război mondial (1939—1945). După primul şi al doilea ăzboi mondial, colaborarea Bisericilor ortodoxe surori s-a intensificat n cadrul mişcării ecumenice prin participarea delegaţilor tuturor Bise-icilor ortodoxe la diferite conferinţe intercreştine, prin schimbul de irofesori ortodocşi şi, mai ales, prin conferinţele panortodoxe din seco-ul XX, despre care vom vorbi într-un capitol special. Pelerinajele la Locurile Sfinte, făcute de clericii şi credincioşii di-eritelor Biserici ortodoxe, au contribuit de asemenea la cunoaşterea eciprocă. Institutele de cercetări teologice şi istorice create la Constantino-io! şi în Palestina de către Biserica ortodoxă rusă, apoi diferitele bise-ici greceşti rămase în toate capitalele şi oraşele mari comerciale din Salcani şi Rusia, aşezămintele filantropice din Palestina şi cele 20 de aînăstiri mari din Muntele Athos, care au rămas pînă astăzi un centru lanortodox, au contribuit în largă măsură la menţinerea unităţii şi spi-itului ecumenic al Ortodoxiei. Trebuie să recunoaştem însă că s-au ivit şi dificultăţi serioase, crete de războaie, provocate, e drept, mai ales de imperialismul «statelor lari», dar uneori au fost pornite şi din şovinism şi ură politică dintre arile ortodoxe. Aşa, de exemplu, războiul balcanic din 1912—1913 a în-răjbit toate popoarele ortodoxe din aceste părţi, încît în urma lor s-au iveninat şi raporturile interbisericeşti. Conflictul ivit între Patriarhia Ecumenică şi Biserica bulgară, care durat din 1872 pînă la 25 februarie 1945, cînd a fost ridicată schis-ia bulgară, a menţinut în acest timp o atmosferă de încordare, îndeo-ebi între Bisericile slave ortodoxe şi patriarhatele greceşti. Toate conferinţele panortodoxe din secolul XX şi-au pus problema nei mai strînse colaborări între ele pentru refacerea unităţii panorto-oxe. în vederea acestui scop, mulţi ierarhi superiori şi teologi de seamă u propus căutarea unui centru unitar pentru întreaga Biserică ortodoxă, e la Constantinopol, fie la Ierusalim, fie într-lina din mînăstirile Mun- BISERICA IN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA 5( t Pentru ortodocşii din Europa occidentală, Patriarhia Ecumenică creat, din iulie 1966, un centru panortodox la Chambesy, lîngă Gene' care tinde să se ocupe cu problemele întregii Ortodoxii.
înainte şi după primul război mondial (1914—1918), în afară de ţări din Orientul Apropiat, din Africa de nord şi din Europa orientală, B serica ortodoxă s-a răspîndit în ţările Europei centrale şi occident^ în cele două Americi, în Africa, în Asia, Australia şi Noua Zeeland încît se poate spune că Biserica ortodoxă este «universală» şi din pun de vedere geografic. Ceea ce caracterizează Bisericile ortodoxe din diaspora este phr lismul jurisdicţional, deoarece ele constituie un fel de «provincii d ziastice», dependente de una dintre Bisericile mame autocefale-naţi nale din Răsăritul Europei şi din Orientul Apropiat. Patriarhia de Constantinopol are o întinsă diaspora în Europa ce trală şi apuseană, în America de Nord şi de Sud, în Australia, Noua Z elandă şi în Japonia. Astfel, comunităţile greceşti din Europa apuseană şi centrală au organizate în cinci mitropolii şi o arhiepiscopie. Menţionăm că prin acordul încheiat la 8/21 martie 1908 între guV£ nul Greciei şi Patriarhia Ecumenică, la început, Biserica Greciei şi-a tins jurisdicţia asupra tuturor comunităţilor greceşti din străinătate. 1/14 martie 1922, însă, cele două părţi au renunţat la acest acord, patriarhul ecumenic Meletie IV Metaxakis (1921—1923) a impus din l9 jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice asupra comunităţilor greceşti străinătate. a) Patriarhia Ecumenică are în prezent sub jurisdicţia sa următ( rele Biserici din Europa :
 PERIOADA A ŞASEA
î îcioşi, 20 biserici şi 20 de preoţi. t
7. Sub jurisdicţia Patriarhiei de Constantinopol se află şi Arhie- tcopia ortodoxă greacă a Ameridi de Nord şi de Sud, înfiinţată la li i ii 1922, cu sediul la New York, avînd sub jurisdicţia ei pe grecii or- locşi din cele două Americi. Biserica ortodoxă greacă din America ' istă din anul 1767. In decursul timpului ea a trecut prin mai multe n :ercări de organizare, unele venite din partea Arhiepiscopiei greceşti î Atena, altele din partea Patriarhiei Ecumenice, sub jurisdicţia căreia ', află din 1922. Este cea mai înfloritoare arhiepiscopie greacă din strai- "\ tate, numărînd în prezent peste trei milioane de credincioşi, 11 episco- j , 450 de parohii, 520 de preoţi, 12 episcopi, numeroase şcoli şi instituţii îfesionale. ^- \ De Patriarhia de Constantinopol mai depind şi alte Biserici ortodoxe • şreceşti din America, cum sînt : *
c) Biserica ortodoxă albaneză din America, organizată la Boston j 1908, are 62.000 de credincioşi. Ea a fost reorganizată în 1949 de i xiarhia Ecumenică de Constantinopol care a luat-o sub jurisdicţia l avînd sediul la Jamaica Plain, o suburbie a oraşului Boston. (;j 8. Sub jurisdicţia Patriarhiei de Constantinopol se află şi Arhie- "i zopia Australiei şi Noii Zeelande, înfiinţată în 1924 ca episcopie şi j icată la rang de arhiepiscopie în septembrie 1959. Jurisdicţia acestei iepiscopii se întinde asupra Australiei, Noii Zeelande şi insulelor din , avînd peste 200.000 de credincioşi, doi episcopi, 80 de comunităţi, de preoţi şi o mînăstire «Sfîntul Gheorghe» la Springwood, în New ith Vales. - J 9. Din 9 ianuarie 1970, Patriarhia Ecumenică a înfiinţat Arhiepis- ] ia Noii Zeelande, despărţind-o de Arhiepiscopia Australiei, rămînînd jj jurisdicţia ei comunităţile ortodoxe greceşti din Noua Zeelandă, 1 ia, Japonia şi Coreea, cu un număr de peste 15.000 de credincioşi. îj află, în totai, în Australia şi Noua Zeelandă peste 500.000 de or- ■ ;j 3cşi, dintre care peste 360.000 sînt de origine greacă, iar restul apar-
BISERICA IN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA b  . Patriarhia Alexandriei are, de asemenea, o diasporă în ţările
Africii. Un centru ortodox a luat naştere în Uganda, către anul 1930, care apoi a crescut între 1958—1964 ; alt centru a luat fiinţă în Kenya centrală, între 1933 şi 1935, unde, după 1960, se află 30.000 de credin cioşi. Alţi ortodocşi se mai află în Tunisia — 3.000 ; Nubia — 10.000 ; Etiopia — 5.000 ; alţii în Tanganica, Zanzibar şi Africa de Sud — 10.000 In total peste 75.000 de ortodocşi. în prezent, sub jurisdicţia Patriarhiei de Alexandria se află următoarele mitropolii africane :
c. Patriarhia Antiohiei are în America de Nord şi de Sud o impor tantă diasporă. Cea dinţii Biserică ortodoxă siriană-antiohiană de lim bă arabă a fost întemeiată la 21 august 1895 în oraşul New York dii către arhimandritul sirian Raphael Halaweeny, hirotonit în 1905 «epis cop de Brooklyn», cu misiunea de a organiza parohiile ortodoxe sirie ne din Statele Unite într-un exarhat. In 1915, arhiepiscopul sirian Ghermanos Sheddadah a creat, fără autorizaţia Patriarhiei Antiohiei, o eparhie independentă sub jurisdicţia sa, pe care a condus-o pînă în 1934, cînd s-a întors la Beirut, în Liban. în.septembrie 1934, Patriarhia Antiohiei a numit pe Antonie Bashir vicar patriarhal pentru Biserica ortodoxă antiohiană din America de Nord. Antonie Bashir a fost ales la 5 februarie 1936 ca. arhiepiscop, fiind hirotonit la 19 februarie acelaşi an, pentru a conduce Arhiepiscopia ortodoxă siriană a New-York-ului şi întregii Americi de Nord, cu sediul la New York. în aceeaşi zi, însă, la 19 aprilie 1936, contra-candidatul lui Antonie Bashir, arhimandritul Samuel David, a fost hirotonit episcop de către doi episcopi ruşi din Statele Unite pentru eparhia de Toledo, statul Ohio, dar Patriarhia Antiohiei 1-a excomunicat la 31 ianuarie 1938. In 1941, însă, Patriarhia Antiohiei a anulat excomunicarea dată împotriva sa, iar episcopul Samuel David a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop de Teledo şi împrejurimi, păstorind pînă la moartea sa în 1958. Discordia dintre cele două Arhiepiscopii siriene-antiohiene a continuat însă şi după moartea acestuia. La adunarea generală a Arhiepiscopiei siriene-antiohiene de New York, întrunită la 27 iulie 1975 la Louisville, statul Kentucky, s-a realizat un acord între cele două arhiepiscepii, care a fost aprobat de Patriarhia de Antiohia, încît s-a pus capăt separării credincioşilor ortodocşi antiohieni din America de Nord. Cele două arhiepiscopii au peste 102 parohii, 110 preoţi şi peste 125.000 de credincioşi. ;f)6 PERIOADA A ŞASEA P De asemenea, Patriarhia Antiohiei a organizat, din 1939, o episco-)ie siriană cu sediul la Sydney, în Australia. d. Biserica ortodoxă rusă are o mare diasporă în afara fostei Uni-mi Sovietice, fiind împărţită în trei exarhate :
Biserica ortodoxă rusă din America de Nord s-a organizat mai întîi fi Alaska, începînd din 1784, ţară care a fost apoi vîndută Statelor Unite, n 1867, de către Rusia. O dezvoltare mai mare a luat Biserica ortodoxă rusă din America upă 18 mai 1970, cînd locţiitorul de patriarh, mitropolitul Pimen de TUtiţe şi Colomna, a acordat episcopului Filaret din America de Nord 'omos-ul de autocefalie a Bisericii ortodoxe ruse din America, cunos-utâ sub denumirea de Mitropolia Rusă, avînd sediul la New York. !a are peste un milion de credincioşi, 9 eparhii, 9 episcopii, 400 de pa-ohii în America de Nord şi de Sud, o episcopie în Japonia. In 1952 a primit autonomia din partea Patriarhiei de Moscova Bi-erica ortodoxă din China, cu reşedinţa la Shanghai, condusă de piscopul Simeon Du. Ea are două episcopate şi peste 20.000 de ere-mcioşi. La 10 aprilie 1970, locţiitorul de patriarh, Pimen al Moscovei, a estabilit comuniunea canonică şi liturgică cu Biserica ortodoxă din aponia, căreia i-a acordat autonomia. Aceasta are trei eparhii, 50.000 e credincioşi, 70 de biserici, 200 capele, 40 de preoţi. Altă parte din redincioşi se află sub jurisdicţia Mitropoliei Ruse independente din imeriea. Pentru pregătirea clerului funcţionează din 1956 un Seminar aologic la Tokyo. Sînt şi alte Biserici ortodoxe ruse în străinătate, independente de arriarhia de Moscova, ca : Biserica ortodoxă rusă din străinătate, aşa-isa Biserică sinodală de la Karloviţ, care are 500.000 de credincioşi şi 4 eparhii ruse, după cum urmează : patru în Europa Occidentală şi •entrală, şapte în America şi Canada, patru în America de Sud, una în australia, şi Noua Zeelandă, în curs de organizare din 1965, avînd mai mit de un milion de credincioşi.
BISERICA IN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA ă  oxă autocefală bielorusă, care are peste 10.000 de credincioşi veniţi h America după cel de al doilea război mondial (1939—1945).
e. Patriarhia ortodoxă sîrbă are o Biserică în America, întemeiaţi din 1894, cu trei eparhii, trei episcopii şi 74 de parohii. — Biserica ortodoxă macedoneană, care s-a proclamat autocefal fără aprobarea Patriarhiei Sîrbe, şi-a creat a cincea eparhie, la 10 au gust 1969, în America, numită Episcopia Americii, Canadei şi Aus traliei. f. Biserica Ortodoxă Română a înfiinţat pentru românii ortodocş din străinătate două arhiepiscopii :
în America de Sud se află următoarele parohii româneşti : Vene zuela — Caracas ; Argentina — Buenos-Aires ; Brazilia — Rio de Ja r.eiro, Sao-Paolo. Există şi o a doua Episcopie română, cu circa 45 de biserici, dai care nu recunoaşte jurisdicţia Patriarhiei Române. Prin hotărîrea Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reînnoită la 12 decembrie 1974, s-a acordat Bisericii Ortodoxe Române din America autonomia, urmînd ca aceasta să păstreze legături dogmatice ş canonice cu Biserica Ortodoxă mamă din România. Biserica Ortodoxă Română mai are în străinătate următoarele vi cariate şi parohii :
)8 PERIOADA A ŞASEA
Comunităţile ortodoxe româneşti din diaspora au cîte o publicaţie i care consemnează ştiri din viaţa şi activitatea lor, articole şi studii i zidire sufletească, de interes istoric şi naţional. La întîlnirea care a avut loc la Constantinopol între patriarhul ecu-îenic Dimitrios I şi patriarhul Iustin al Bisericii Ortodoxe Române, — j ocazia vizitei canonice efectuate între 14—17 aprilie 1978 la Patriar-ia Ecumenică de către o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române —, s-a otărît ca fiecare Biserică Ortodoxă să poarte grijă de diaspora ei, res-ectîndu-se jurisdicţiile canonice naţionale. g. Biserica ortodoxă bulgară are în America două eparhii. Prima piscopie bulgară s-a înfiinţat în ianuarie 1938, avînd reşedinţa la New ork. In 1969 s-a înfiinţat Arhiepiscopia bulgară a Americii de Nord i de Sud, cu sediul la New York, iar la 20 aprilie 1970, a luat fiinţă î Canada Episcopia de Akron şi Detroit, cu reşedinţa la Detroit." O arohie ortodoxă bulgară a fost înfiinţată la Adelaide în Australia, sub jrisdicţia Arhiepiscopiei bulgare din America. Pentru a scoate Bisericile ortodoxe din America de Nord şi Sud in «insularitatea lor religioasă şi naţională», a avut loc la 16 mărie 1960 Conferinţa permanentă a episcopilor canonici ortodocşi din Ame~ ica> (The Standing Conference of Canonical Orthodox Bishops of the ^.mericas), care a întemeiat, sub conducerea arhiepiscopului grec Iacobos 1 Americii, Asociaţia voluntară a episcopilor ortodocşi din cele două imerici, ca să slujească drept mijloc de centralizare şi conducere a nisiunii. Ea acţionează ca o centrală menită să îndrepte eforturile tu-uror Bisericilor ortodoxe din America asupra scopurilor comune şi sa vite dedublarea serviciilor, agenturilor şi organizaţiilor. Un moment important din istoria relaţiilor Bisericilor ortodoxe din America 1-a constituit prima Conferinţă naţională a episcopilor ortodocşi, ntrunită la 18 octombrie 1978 în Johnstown, sediul Episcopiei ortodoxe arpato-ruse, în statul Pennsylvania, care a făcut eforturi lăudabile spre i stabili o colaborare frăţească mai intensă între ele. Există, evident, în America tendinţa actuală ca toate Bisericile or-odoxe dependente de Bisericile autocefale mame din Orientul Apropiat i din Europa să se unească într-o singură Biserică ortodoxă autocefală, iub denumirea de Biserica ortodoxă din America. Această problemă va i şi ea discutată, odată cu problema dreptului de acordare a autocefaliei, la viitorul Mare Sinod ortodox. In prezent diaspora ortodoxă ajunge la aproape nouă milioane de :redincioşi, răspîndiţi în toate continentele lumii. BISERICA IN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA î BIBLIOGRAFIE Relaţii interortodoxe G. Strinopulos, Die Beziehungen der Orthodoxen Kirchen zu den andei Kirchen, în Col. «Ekklisia», Bd. X, Leipzig, 1939, p. 145 ş. u. ; Diac. Prof. Sih Anuichi, Relaţii bisericeşti româno-sîrbe în secolele al XVII-lea şi al X.VIII-I1 în «Biserica Ortodoxă Română», XCVII (1979), nr. 7—8, p. 869—1056, teză de de torat ; Victor Hin Bunea, Simţul Soironie de la Vraţa, în «Mitropolia Atdealulu XI (1966), nr. 1—3, p. 56—67; P. Constantinescu-Iaşi, Studii istorice romăno-bi gare, Bucureşti, 1961 ; Idem, Din relaţiile artistice romăno-bulgare, Chişinău, 192 Arhim. Epifanie Norocel, Relaţiile bisericeşti şi culturale dintre Bisericile Ortodo Română şi Bulgară în secolul al XlX-lea, în «Biserica Ortodoxă Română», LXX> (1967), nr. 9—10, p. 1004—1016; I. Karmiris, Biserica Ortodoxă şi relaţiile ei celelalte Biserici' şi cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor, în limba greacă, Atei 1949; Pr. Prof. I. Rămureanu, Legăturile Mitropoliei Ungrovlahiei" cu Patriarhia Constantinopol şi celelalte Biserici Ortodoxe, de la 1800 pînă la recunoaşterea aut ceialiei Bisericii noastre, în «Biserica Ortodoxă Română», LXXVI (1959), nr. 7—: p. 935—960 ; I. Pulpea (Pr. Prof. I. Rămureanu), Coniiguraţia actuală a creştinism lui, în «Studii teologice», I (1949), nr. 3—4, p. 119—144 > Idem, Bisericile Ortodo ca specială privire asupra Bisericii Ortodoxe Ruse, în «Studii teologice», I (1941 nr. 1—2, p. 69—90; Hieromoine Pierre, Notes d'Ecclesiologie orthodoxe Le P triarche oecumenique et Ies Eglises Orthodoxes Autocephales, în «Irenikon», (1933), no. 5—6, p. 404—406. Yüklə 3,94 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
apitol redactat de Pr. prof. Ioan Rămureanu.
e poate vorbi de patru trepte ale vieţii ortodoxe în lume :
elui Athos, de exemplu Mînăstirea Vatoped. Un astfel de centru trativ şi simbolic al unităţii ortodoxe ar aduce o considerabilă contribiiţ la promovarea relaţiilor interortodoxe.
ci din Austria, Ungaria, Elveţia şi Italia. Ea are peste 40.G00 de cre-
şezămintele bisericeşti de la Ierusalim şi Iordan, în Israel.
mbucurător rămîne totuşi faptul că, în ciuda autocefaiiilor şi a tonomiilor multinaţionale din America mai ales, credincioşii ortodoc de pretutindeni se socotesc ca făcînd parte din Biserica Ortodoxă