Am fost medic

parte din ei au căzut în dreptul centurii de pază.
De acolo cadavrele lor au fost aduse cu nişte
cărucioare de mână. Lângă ei zac şi cei executaţi
în curtea crematoriului, după ce eu şi cei trei
258/435

---

colegi ai mei fuseserăm scoşi din rând. După în-
frângerea
răscoalei
în
crematoriul
I,
Sonderkommando-urile din crematoriile II, III şi
IV au fost aduse la noi, pentru a fi asasinaţi şi arşi
aici împreună cu ceilalţi; azi nu arde focul decât
în aceste cuptoare, iar pentru executarea
lucrărilor nu există decât treizeci de oameni,
adunaţi în pripă pentru noul Sonderkommando.
Stau lângă subofiţerul SS, care notează
numerele tatuate pe braţele cadavrelor culcate cu
faţa în sus. Fără a-l întreba, îmi spune că lipsesc
doisprezece din efectiv. Restul, în afară de şapte
inşi, sunt morţi. Dintre aceşti şapte, patru suntem
noi, trei medici şi laborantul de la sala de autop-
sie, iar ceilalţi trei sunt: inginerul care se ocupă
de dinamuri şi de ventilatoare, fochistul principal
şi un Pipei, adică „om la toate”, care răspunde de
hainele, cizmele şi tacâmurile din încartiruirea
SS-iştilor şi deserveşte şi centrala telefonică. Do-
isprezece dintre noi au reuşit să evadeze. Pipei-ul
mi-a relatat amănunţit evenimentele zilei. Nici
vorbă de trădare. După-amiază, la ora unu şi
259/435

---

jumătate, a sosit la crematoriul III un camion cu
şaptezeci de membri ai sectorului politic SS. Co-
mandantul
lor
a
ordonat
alinierea
Sonderkommando-ului. Dar nimeni n-a executat
ordinul. Bănuiau ce urmează. Ofiţerul SS-ist
credea că-şi va atinge mai uşor scopul dacă
încearcă să-i inducă în eroare. SS-iştii sunt
maeştri în ale minciunii. Aşadar, se postă în mij-
locul curţii şi debită, cu primitivitatea şi laconis-
mul caracteristic SS-ului, un discurs:
— Ascultaţi! Ordin de sus! Aţi lucrat destul
aici. Plecaţi în transport într-un lagăr de muncă.
Acolo veţi avea haine bune, mâncare din belşug
şi trai bun. Aşadar fiecare număr strigat să treacă
în rând!
Acestea zise, începe să citească numerele.
Sonderkommando-ul crematoriului III cuprindea
o sută de deportaţi din Ungaria; pe aceştia îi
strigă mai întâi. Fiind cei mai tineri locuitori ai
KZ-ului, se aşezară fără zăbavă în front. Spaima
lor era mai mare decât curajul. Un detaşament SS
260/435

---

îi evacua imediat din curtea crematoriului şi îi
închise în baraca nr. 13 din lagărul D.
Între timp, în curtea crematoriului III con-
tinua citirea numerelor de tatuaj. Veni rândul
deţinuţilor de naţionalitate greacă. Aceştia nu se
aliniară cu aceeaşi promptitudine când ofiţerul SS
le strigă numărul. Urmă grupul celor originari din
Polonia. Din mulţime se auziră murmure şi ex-
clamaţii vehemente. SS-istul strigă un număr. Ni-
meni nu se urni din loc.
În timp ce privi mirat în jurul lui, o sticlă de
apă minerală îi căzu la picioare. Urmă o explozie
puternică. Şapte SS-işti, printre care şi comand-
antul, căzură la pământ morţi sau răniţi. Sticla
fusese plină cu ecrazită. O aruncaseră polonezii.
Detaşamentul
SS-iştilor
declanşa
rafale
ucigătoare asupra răsculaţilor. Aceştia se refugi-
ară în clădirea crematoriului, de unde aruncau
sticlele cu ecrazită asupra celor din curte. SS-iştii
împuşcară, cu pistoalele automate, pe toţi
deţinuţii originari din Grecia, care rămăseseră în
261/435

---

rând. Câţiva dintre ei au încercat să fugă. La
porţile crematoriului au fost doborâţi şi ei.
SS-iştii, trăgând neîncetat, înaintau spre in-
trarea crematoriului. Înaintarea era grea; po-
lonezii opuneau rezistenţă dârză. Pe ferestrele
clădirii sticlele de apă minerală cădeau, una după
alta, în curte, apărând prin explozii puternice
intrările.
Deodată, o explozie mult mai puternică
decât toate cele de până atunci trânti la pământ pe
soldaţii SS, care se apropiau. Acoperişul impoz-
ant al crematoriului se despică şi grinzile masive,
transformate în sute de bucăţi, se înălţară la cer
într-un nor de fum şi flăcări. Explodaseră patru
butoaie de fier, pline cu benzină. Uriaşa clădire
se transformă într-un morman de ruine, în-
gropând sub dărâmături pe Sonder-işti. Câţiva
supravieţuitori au încercat să mai reziste, dar
mitralierele SS-iştilor i-au doborât. Ceilalţi, care
deşi răniţi mai puteau umbla, se apropiară de uşă
cu mâinile ridicate, dar o singură rafală îi răpuse
şi pe ei. Ştiau ce-i aşteaptă, dar întrucât în clădire
262/435

---

izbucnise un incendiu violent şi-au ales o moarte
mai uşoară.
Cei o sută de Sonder-işti originari din
Ungaria, duşi în lagărul D, au fost readuşi şi îm-
puşcaţi până la ultimul om.
Aşadar, revolta a început în crematoriul III.
La crematoriul I activitatea s-a desfăşurat în con-
diţii normale până în momentul când clădirea
crematoriului III a zburat în aer. La auzul ex-
ploziei, enervarea oamenilor, sporită de în-
cordarea aşteptării, ajunse la paroxism. În
primele clipe nimeni nu ştia ce se întâmplase.
Fochiştii, părăsindu-şi cuptoarele, se adunaseră la
un capăt al sălii, încercând să desluşească noua
întorsătură a lucrurilor. Nu discutară decât câteva
clipe, pentru că una dintre santinelele SS a
năvălit între ei şi, cu zbierete răguşite, îl trase la
răspundere pe fochistul şef pentru că oamenii lui
au părăsit cuptoarele şi nu-şi văd de lucru.
Fochistul şef îi dădu un răspuns, dar SS-istul,
nemulţumit de explicaţie, îşi ridică bastonul – toţi
SS-iştii aveau câte un baston cu care îi struneau
263/435

---

pe Sonder-işti – şi, bineînţeles cu minerul, îl izbi
cu toată forţa în obraz. După o asemenea lovitură
alt om ar fi căzut la pământ cu capul spart, dar fo-
chistul şef, cel mai viguros om din Sonderkom-
mando, se clătină doar pe picioare. Cu obrazul
scăldat în sânge, se aplecă, scoase din cizmă un
cuţit lung, bine ascuţit, şi-l înfipse în pieptul sub-
ofiţerului SS. Acesta era pe punctul de a se
prăbuşi, dar doi fochişti, gata de acţiune, îl
susţinură, deschiseră uşa primului cuptor şi, cu
capul înainte, îl aruncară în foc.
Toate acestea se petrecură în câteva clipe.
Totuşi santinela SS din cealaltă extremitate a
sălii, apropiindu-se grăbită să vadă ce se petrece
în înghesuială, zărise cizmele din picioarele ce
intrau în cuptor. În pas alergător se îndreptă spre
primul cuptor şi deschise uşa. Voia să vadă cine a
fost aruncat în flăcări îmbrăcat şi încălţat. Nu
putea fi decât un soldat SS sau un Sonder-ist! Dar
niciodată n-a aflat dacă a fost unul sau altul. Unul
dintre ai noştri îi ieşi în cale şi-l înjunghie în
264/435

---

piept, apoi, ou ajutorul altor doi Sonder-işti, îl ar-
uncară în cuptor, după camaradul său.
Cât ai clipi din ochi apărură pistoalele auto-
mate, grenadele de mână, capsele cu material ex-
plozibil. Din ambele extremităţi ale sălii de incin-
erare răsunară focuri şi detunături neîncetate.
Dintr-un capăt trăgeau SS-iştii, din celălalt atacau
oamenii noştri. O grenadă de mână căzu în
mijlocul SS-iştilor; şapte oameni, morţi sau răn-
iţi, fură scoşi din luptă. În tabăra cealaltă au fost,
de asemenea, morţi şi răniţi. Lupta devenii şi mai
aprigă. Dintre SS-işti mai căzură câţiva, restul –
cam vreo douăzeci – au socotit că e mai cuminte
să se retragă din clădire. Nici nu se opriră până la
poarta crematoriului. Acolo se uniră cu detaşa-
mentul SS adus din afară, gata să intre în acţiune.
Restul îl ştim. Din Sonderkommando-ul
nostru n-au rămas în viaţă decât şapte oameni!
Înainte de miezul nopţii au fost aduşi în
crematoriu şi cei doisprezece evadaţi. Izbutiseră
să treacă Vistula, dar pe celălalt mal au căzut în
mâinile unui grup numeros de SS-işti. Complet
265/435

---

epuizaţi, îşi căutaseră adăpost într-o casă
ţărănească. Dar proprietarul polonez anunţă de-
taşamentul SS aflat într-o incursiune prin partea
locului. Astfel toţi au fost făcuţi prizonieri.
Seara m-am culcat şi am încercat să adorm
după această zi îngrozitoare. Aţipisem, când
deodată mă deşteptă duruitul pistoalelor
automate.
După încetarea focurilor aud pe coridor
paşi grei apropiindu-se. Uşa odăii mele se
deschide violent şi doi SS-işti intră clătinându-se.
Ambii au feţele însângerate. Ajunşi în curtea
crematoriului, cei doisprezece evadaţi şi-au atacat
escorta cu pumnii pentru a le lua armele. Aşa au
fost răniţi la obraz cei doi SS-işti. Bineînţeles,
toţi doisprezece au fost împuşcaţi pe loc.
SS-iştii îmi cer să le fac pansamentele cu-
venite. Execut ordinul.
Moartea celor doisprezece camarazi mă
deprimă cumplit. După ce fuseseră jertfite atâtea
vieţi umane, nu izbutise să scape din acest loc
266/435

---

blestemat nici măcar un sol de-al nostru, care să
vestească lumii cele ce se petrec aici.
Mai târziu am aflat însă că totuşi vestea
răscoalei se răspândise. Deţinuţii din KZ care
lucrau împreună cu muncitorii civili au transmis
ştirea. Chiar şi între SS-işti au fost câţiva care n-
au ştiut să păstreze secretul celor întâmplate.
Într-adevăr, a fost un eveniment unic, ne-
maiîntâlnit în istoria KZ-urilor. Au murit opt sute
cincizeci şi trei de deţinuţi. Au murit şaptezeci de
SS-işti: un Obersturmführer, şaptesprezece