Analele universităŢii din craiova

L’indicatif passé des verbes « penser, croire » prenait facilement une valeur modale dans diverses tournures négative si […]⁶⁷.

III. Paleta largă a structurilor formale implicite de actualizare a IR, susţine ideea conform căreia latina clasică reprezintă epoca de aur din întreaga istorie a acestei limbi. Însă, numărul mare, aproape redundant (în special în cazul exprimării IR /accidental/) al unor astfel de structuri formale poate sublinia totodată persistenţa unei confuzii la nivel semantic (dar şi formal), fapt care poate fi, de asemenea, probat chiar şi de limbile moderne, deoarece a reprezenta lingvistic o noţiune abstactă este o sarcină dificil de realizat, disponibilitatea oricărei limbi naturale spre concretizare fiind o trăsătură inerentă. Iată de ce, şi în latină, se observă pentru toate structurile verbale implicate în exprimarea diferitelor grade de virtual, utilizarea numai a „timpurilor de trecut”, a căror exploatare modalo-aspectuală depinde de context.

Tendinţa de a „concretiza abstractul” este, de asemenea, evidentă în latina clasică şi prin inserţia anumitor opertori lexicali, de tipul: paene, prope, iam, pentru a explicita un enunţ IR /accidental/.

În ceea ce priveşte utilizarea formelor verbale, se observă predispoziţia latinei clasice pentru înlocuirea imperfectului conjunctiv în ocurenţele în care acesta actualizează un IR /accidental/, fie cu mai mult ca perfectul aceluiaşi mod, fie cu diferite structuri realizate cu indicativul – imperfect, perfect sau mai mult ca perfect –, structuri marcate stilistic şi care se întâlnesc în special la scriitorii istorici (dar exemplele de această factură extrase din opera lui Plaut arată faptul că nu sunt necunoscute nici limbii vorbite). Această stare de fapt poate susţine, pe de o parte, originea acestei paradigme verbale (a imperfectului conjunctiv), aceea de exprimare a unui POT /posibil slab/, dar poate indica şi slabele sale aptitudini de exprimare a unui IR /accidental/.

NOTE

¹ Pentru o dimensiune noematică a IR, vezi Popescu, Mihaela, O potenţială definire a irealului, in AUC, Seria Ştiinţe Filologice. Lingvistică, 2005, In memoriam Gheorghe Bolocan.

² Cf. Martin, Robert, Langage et croyance. Les « univers de croyance » dans la théorie sémantique, Paris, Pierre Mardaga, 1987, p. 17 şi, respectiv, Larreya, Paul, L’irréel et le potentiel: formes verbales de l’anglais, Internet – http://www.univpau.fr/ANGLAIS/alaes/modaux.html, ultima modifi­care: 18.01.2003, p. 11.

³ Alfred Ernout, François Thomas, Syntaxe latine, ed. a II-a, Paris, Librairie Klincksieck, 1953, p. 239.

⁴ Ibidem.

⁵ Touratier, Christian, Syntaxe latine, Louvain-la-Neuve, Peeters, 1994, p. 141.

⁶ Ibidem.

⁷ Alfred Ernout, François Thomas, Op. cit., p. 239.

⁸ Touratier, Christian, Op. cit., p. 141.

⁹ Mellet, S., Joffre, M.D., Serbat, G., Grammaire fondamentale du latin. Le signifié du verbe (lucrare pentru care în acest articol se utilizează sigla G.F.L. vb.), Louvain-Paris, Peeters, 1994, p. 236-238.

¹⁰ GFLvb., p. 237.

¹¹ În cazul fiecărui exemplu va fi indicat autorul, opera de provenienţă, dar şi sursa din care a fost preluat exemplul respectiv.

¹² Ibidem.

¹³ Ibidem.

¹⁴ Cf. « fiction ouverte » versus « fiction démentie » la Lavency, Marius, La période conditionnelle du latin, în Les Etudes Classiques, 67/1999, p. 361-390, p. 380-381.

¹⁵ Cf. « moindre actualisation » la Vairel, Hélène, Moindre actualité et moindre actualisation: sur l’emploi modal des formes verbales de passé en anglais, français et latin. Le problème de l’optatif grec, în Revue Roumaine de Linguistique (RRL), XXIV, 6/1979, p. 563-584.

¹⁶ Cf. « moindre actualité », Ibidem.

¹⁷ GFL vb., p. 238-239.

¹⁸ Alfred Ernout, François Thomas, Op. cit., p. 238-239.

¹⁹ GFL vb., p. 238 şi, respectiv, Lavency, Marius, Op. cit., p. 387.

²⁰ Popescu, Mihaela, Structuri implicite de exprimare a potenţialului în limba latină (I-II), în AUC, Seria Ştiinţe Filologice. Lingvistică, 2005, p. 208-214; p. 438-444.

²¹ GFL vb., p. 239-239.

²² Atât Plaut, cât şi Terenţiu par să nu cunoască astfel de utilizări ale conjunctivului mai mult ca per­fect (vezi în acest sens şi Moignet, Gérard, Essai sur le mode subjonctif en latin postclassique et en ancien français, v. I-II, Paris, Presse Universitaire de France, 1959, p. 155).

²³ Touratier, Christian, Op. cit., p. 131.

²⁴ Alfred Ernout, François Thomas, Op. cit., p. 247 şi, respectiv, Touratier, Christian, Op. cit., p. 130.

²⁵ GFL vb., p. 53-54.

²⁶ GFL vb., p. 56-57.

²⁷ GFL vb., p. 74.

²⁸ Ibidem.

²⁹ GFL vb., p. 320, unde se menţionează şi două asocieri ale participiului viitor activ cu verbul videor, statistică efectuată pe un corpus care cuprinde 55 de ocurenţe ale acestei forme verbale (exceptându-se infinitivul viitor activ).

³⁰ GFL vb., p. 323.

³¹ GFL vb., p. 327.

³² GFL vb., p. 69, nota 21, unde se arată că în cartea a XXII-a a lucrării lui Titus-Livius, Ab Urbe condita, din cele şapte ocurenţe ale participiului viitor activ toate sunt asociate unui imperfect al verbului esse; nici o formă de perfect a verbului esse nu este utilizată.

³³ GFL vb., p. 328.

³⁴ GFL vb., p. 71.

³⁵ GFL vb., p. 106.

³⁶ Moignet, Gérard, Op. cit., p. 154.

³⁷ Ibidem.

³⁸ Alfred Ernout, François Thomas, Op. cit., p. 247, unde mai mult ca perfectul este caracterizat astfel: […] c’est un plus-que-parfait donnant par anticipation un résultat comme déjà acquis.

³⁹ GFL vb., p. 118.

⁴⁰ GFL vb., p. 119, nota 17.

⁴¹ Alfred Ernout, François Thomas, Op. cit., p. 247.

⁴² GFL vb., p. 117.

⁴³ GFL vb., p. 118-119.

⁴⁴ Orlandini, Anna, Vers la construction des mondes possibles: la non-actualisation en latin, în Papers on Grammar, Lingua Latina (Proceeding of the Twelfth International Colloquium on Latin Linguistics), IX, 2 (G. Calboli editor), Roma, Herder Ed., 2003, p. 621-629, p. 621.

⁴⁵ GFL vb., p. 89.

⁴⁶ Alfred Ernout, François Thomas, Op. cit., p. 246.

⁴⁷ Orlandini, Anna, Op. cit., p. 626.

⁴⁸ Traina-Bertotti: 1977, II, p. 65 apud Orlandini, Anna, Op. cit., p. 625.

⁴⁹ GFL vb., p. 241.

⁵⁰ Ibidem.

⁵¹ GFL vb., p. 241, nota 52.

⁵² GFL vb., p. 239 menţionează pentru această perioadă doar şapte ocurenţe ale structurii si fuisset…fuisset.

⁵³ GFL vb., p. 342, nota 20.

⁵⁴ Serbat: 1985, p. 20, apud GFL vb., p. 338, nota 22.

⁵⁵ Bolkestein, A.-Machtelt, Problems in the Description of Modal Verbs: an Investigation of Latin, Assen, Van Gorcum, 1980, p. 134-145.

⁵⁶ Alfred Ernout, François Thomas, Op. cit., p. 247.

⁵⁷ GFL vb., p. 407-413.

⁵⁸ Alfred Ernout, François Thomas, Op. cit., p. 248 arată că nu există nici un exemplu construit cu un mai mult ca perfect indicativ cu valoare IR, în opera lui Plaut. Şi la Cicero, formele potueram, debueram, oportuerat sunt foarte rare.

⁵⁹ GFL vb., p. 118, nota 16.

⁶⁰ Touratier, Christian, Op. cit., p. 131-132.

⁶¹ Ibidem.

⁶² Alfred Ernout, François Thomas, Op. cit., p. 248.

⁶³ Ibidem, p. 248-249.

⁶⁴ Orlandini, Anna, Op. cit., p. 625.

⁶⁵ Ibidem.

⁶⁶ Ibidem, p. 624.

⁶⁷ Alfred Ernout, François Thomas, Op. cit., p. 248.