Analitica secunda topica respingerile sofistice
Yüklə 3,07 Mb.
|
|
-, altă da , * te atJt ^e la natură să simtă. Ne vom feri aiului spun«nt* w** ^ji-*' r nul animaiu ^ printr-un cuvânt sau printr-o frază cu mai I jj f01™123^ mouvui că termenii cu mai multe sensuri fac vorbirea 130 a 1 aţunci can(j se discută, nu se ştie în care din sensuri este noastră nec *' j,uintat. Or, propriul este formulat tocmai pentru a ^lucrul. Pe lângă aceasta, cine formulează în aşa chip propriul »'să se aştepte la o respingere, fiindcă respondentul va raţiona, indu-se de unul din sensurile deosebite de acelea în discuţie. Dimpotrivă, când este vorba de stabilirea tezei, trebuie să fim atenţi ca nici unul din termeni şi nici vorbirea întreagă să nu aibă mai multe sensuri. în acest caz, vom fi formulat corect propriul în această privinţă. Deoarece, bunăoară, nici termenul de „corp", nici caracterul „ceea ce se mişcă mai repede în sus", nici întregul compus din aceste două expresii nu posedă mai multe înţelesuri, am formulat corect, în această privinţă, propriul focului, adică „ceea ce se mişcă mai repede în sus"498. Mai departe, trebuie să luăm seama, când se respinge teza, dacă subiectul, al cărui propriu este formulat, are mai multe sensuri, fără să etermine însă care din sensurile posibile este formulat aici499. în « caz propriul nu este formulat just. De ce este aşa? Din cele spuse ezultă neîndoielnic motivul, căci trebuie să se producă, cu nece-Şi^neajunsuri. Aşa, de exemplu, termenul „ştiinţa acestui mai multe sensuri (el poate însemna: că acel lucru are m acest lucru, că suntem activi în această ştiinţă), şi «96
^^ echiv°t al propriului fie ca simplu termen, ca Anstotel face '" ^^ CaZ echivocuI se cheamă amfibolie. Pr"eme «teopotrivă în ori' e°Sebirea dintre s«are (4'fic) şi activitate (€V€Py€ia), aspecte Pentru f senzaUe. *^l * apa^jH1^tOtel există «* mişcări naturale: în sus (focul, aerul), în cerceteazâ, du ■ Unk CereŞti formate din a "cincea esen!ă">din -eter")-lvocui Propriului, echivocul subiectului posesor al 413
ARISTOTEL de aceea nu am formulat corect propriul „ştiinţei acestu' 1 am precizat în care din aceste sensuri am formulat pron i Dimpotrivă, când se stabileşte teza, trebuie să 1 lucrul, al cărui propriu îl formulăm, să nu aibă mai multe aibă un sens unic şi simplu. în acest caz, propriul este f0 Z Astfel, ca să dăm un exemplu, deoarece despre om vorbim" "" ^ sens, putem formula corect, în această privinţă, propriul omul ■U"S'1k că omul este un animal blând de la natură. s^' Apoi, când este vorba să respingem teza. trebuie să luă dacă nu cumva în formularea propriului am enunţat acelaşi mai multe ori500. Adeseori, fără să observăm, facem acesta termeni ce exprimă un propriu, ca şi la aceia care exprimă o def Un astfel de propriu nu este formulat corect. Căci repetarea ac I termen încurcă pe cel ce ascultă, face fraza neclară şi pe deasupraa» ca pură vorbărie. Repetarea aceluiaşi cuvânt poate avea loc în4* feluri, o dată, când se repetă acelaşi termen, bunăoară, daci« formulează propriul focului ca fiind corpul cel mai fin dintre cajc (aici s-a pronunţat „corp" de două ori); altă dată, când în locul cuviotdt dăm definiţiile lor, bunăoară, dacă, în loc de propriul pământului,t 130 b definiţia lui: pământul este substanţa care din toate corpurile tindea mai mult în jos, şi apoi, în loc de corpuri spunem: substanţe decie sau cutare feP01. Căci corpuri şi substanţe de cutare sau cutareM* unul şi acelaşi lucru. în cazul de faţă, s-a întrebuinţat temeni! substanţă de două ori. în chipul acesta, nici unul din cei doi prop' a fost formulat corect. La stabilirea tezei, trebuie să fim atenţi ca nu cumva să,xW vreun cuvânt. Căci numai atunci propriul, în această privinţa • formulat corect. Aşa, de exemplu, formulând ca propflu ^ „animal capabil de învăţa", nu întrebuinţăm nici un cu van decât o dată, şi de aceea propriul omului, în această pi formulat corect. vinţă- y-
i* = cuvânt.
501 Adică substanţe materiale. 502 în privinţa tautologiei sau repetării unui cuvânt. 414
_______----- •e respinge teza, trebuie să vedem dacă în-ai departe'.cân du un termen cu aplicaţie universală503, atorul aîn««boinţ ă un lucru de celelalte lucruri nu este de io on termen care niijlocirea propnului subiectul trebuie să fie 2 un fi»10*' deOardefiniţis. în cazul de faţă, propriul nu a fost formulat iatcaşipn" ' formulâm ca propriul ştiinţiei „o concepţie504 ie-Dacă><-7ecătr£ contraargumente, rămânând astfel una", între-1 ştiinţei un cuvânt aplicabil universal, una, şi de aceea ^'hS este formulat corect. vă la stabilirea tezei, trebuie să luăm seama dacă s-a D'mCatribut comun tuturor, ci unul care separă lucrul dat de dalte lucruri. Căci numai atunci propriul va fi formulat corect, "ceasta privinţă. Aşa, bunăoară, spunând că propriul vieţuitoarei este afea un suflet, nu întrebuinţăm un termen comun, şi astfel vom fi lormulat corect, în această privinţă, propriul vieţuitoarei „de a avea «fief. Mai departe, la respingerea tezei, trebuie să luăm seama dacă nu au fost formulate mai multe proprii ale aceluiaşi subiect, fără a atrage atenţia că au fost formulate mai multe. în acest caz, propriul n-a fost lormulat corect. întocmai cum la definiţii nu trebuie să fie adăugat nimic altceva în afară de noţiunea care desemnează esenţa505, tot aşa la proprii im trebuie să fie adăugat nimic altceva în afară de noţiunea care Jesemnează propriul. Căci un asemenea adaos nu este de nici un folos. : exemplu, spunând că propriul focului este de a fi corpul cel mai cel mai uşor, s-au formulat mai mulţi proprii (căci amândouă fi enunţate cu adevărat numai despre foc). De aceea nu ect propriul focului prin două caractere: corpul cel mai 1 *'ce' mai uşor. i SdecN13 Stabilirea tezei> ^buie să fim atenţi ca să formulăm Priu a fost f0a ""iSmgUr proPriul Pentru acelaşi lucru. în acest caz, Ghidului este de f ^^ Aşa'de exemPlu> spunând că propriul un corp care poate lua orice formă", a fost redat »??'• cum sunt „ i de scolastici „transcendentali", adică cu aplicaţie a" a acestei importante reguli a definiţiei, vezi 415
un singur propriu, nu mai multe, şi, în această privinţă corect propriul lichidului. La stabilirea tezei, trebuie să fim atenţi ca să nu recurgem mc. subiectul însuşi, nici la una din speciile lui. în acest caz, propriul a k formulat corect. Bunăoară, spunând că propriul vietăţii este de a fi un a pus din suflet şi corp, nu recurgem nici la subiect, nici la unadinspet sale. Prin aceasta formulăm corect, în această privinţă, propriul vie* în acelaşi fel trebuie să cercetăm, la ceilalţi termeni, dacă ei i sau nu fac mai cunoscut subiectul dat. La respingere, trebuie sâl* seama dacă întrebătorul nu recurge la nimic care să fie opus subiect* sau absolut simultan sau posterior lui. în acest caz, propriulm ^ formulat corect. Se ştie că opuşii sunt de la natură simultani, îarc* este simultan de la natură unui subiect sau îi este posterior nu-cunoscut509. Aşa, de exemplu spunând că propriul binelui es 506 Aristotel citează acest loc comun în două situaţii deosebite. » propriu a subiectului însuşi, un fel de idem per idem ca şi în definiţie. ) F este exprimat printr-o specie a lucrului. ^ 507 Specia este posterioară genului şi de aceea nu este mai cunosc obişnuită în formularea propriului. 508 Sau „substanţa" (oOoia). -(S_ 509 Regula elementară a propriului este de a fi mai cunoscut bjecnjui O**"^ a fi anterior, sub raportul cunoaşterii, subiectului. Ceea ce este opus s ^ opuşi Categorii, 10), posterior (vezi Categorii 12) sau simultan (Categ1 cunoscut sau cel mult tot aşa de cunoscut (simultanul) 416
TOPICA V, 3, 131 a, b _—------—------------------ opusul binelui510 şi de aceea propriul binelui I ^^bilirea tezei, trebuie să fim atenţi să nu între-jn schimb- la ^ opus subiectului, sau de la natură absolut buinţăm nimic care^r ,ui Dacă procedăm aşa, propriul este formulat slmultan. sau P°f e"ând că propriul ştiinţei este concepţia cea mai corect. B»nă05^anu affl recurs njci la un termen opus. nici la un termen convingătoare ^^ subiectului, nici la un termen posterior lui. De 'u'l'stiinţei este formulat corect, în această privinţă. ! i. respingerea tezei, trebuie să observăm dacă De asemenea, ia ">*y t> norul nu a formulat ca propriu ceva care nu urmează totdeauna 'Tecului şi uneori chiar nu-i este propriu512. în acest caz propriul nu Tfost formulat corect. Căci nici subiectul căruia vedem că i se atribuie propriul nu va primi cu necesitate numele potrivit, nici subiectului căruia vedem că nu i se atribuie propriul, nu i se va refuza cu necesitate numele513. în afară de aceasta, nu este sigur că propriul ce i-a fost dat ii aparţine ca atribut, deoarece este posibil ca să-1 piardă. Şi astfel propriul nu va fi evident. De exemplu, dând ca propriul animalului „ceva ce este când în mişcare, când în repaus", am dat un propriu care uneori nu-i aparţine, şi de aceea nu am formulat corect propriul. în schimb, la stabilirea tezei trebuie să avem grijă să formulăm ca iu ceea ce îi aparţine cu necesitate totdeauna, căci atunci propriul xmulat corect, în această privinţă. Bunăoară, formulând ca propriul 131b :eea ce face bun pe cel ce o are", s-a dat ca propriu ceva care •â totdeauna subiectului. De aceea, în această privinţa, s-a forjat corect propriul virtuţii. ' 510 b"lelu'
' SpUnând că este °Pusul răului. formulăm propriu] ^ * subiectului. nvermcuOţlhC0mentatOr'i' fraM eSte greoaie; ea vrea să spună cS 1 ■'absolut. nu tempor 6CtUl CărU'a " aPar'ine' numai dacă propriul aparţine ^te să nu primească ^ ^ exemPlul de mai Jos- Un subiect care primeşte ^ nu Primeşte prOp ^^lacmlui însuşi la care se aplică propriul şi, invers, P°ate să primească numele lucrului la care se aplică 417
ARISTOTEL După aceea, la respingere, trebuie să luăm seama ri a formulat un propriu care aparţine unui lucru num ■ specifica acest fapt514. în acest caz, propriul nu este f Căci, mai întâi, tot ce se întâmplă împotriva obiceiului - \ ca atare, întrucât, de obicei, este desemnat ca propriu, de ^^ ce urmează totdeauna unui subiect; al doilea, nu se «i,« l- ^"^ s-a specificat lămurit, dacă vrem să formulăm ca propriu '^ ceea ce el posedă actual. Aşadar, să nu dăm nici un nreic, | ltl De exemplu, dând ca propriu al unui anumit om faptul că împreună cu altul, dăm un propriu prezent, şi de aceea nu ^ corect propriul, întrucât nu s-a adăugat restricţia. Dimpotrivă, la stabilirea tezei, trebuie să observăm da-propriul actual, s-a precizat că formulăm propriul actual. în a«s s-a formulat corect propriul respectiv. De exemplu, spunând că prmi unui anumit om este, actualmente, de a se plimba, indicaţias-o distincţie, şi de aceea propriul a fost formulat corect515. După aceea, la respingere, trebuie să luăm seama dacăînlrebja a redat ca propriu ceea ce ne este cunoscut numai prin percepţr Atunci propriul nu a fost formulat corect. Căci orice esteperaţi devine nesigur îndată ce este sustras percepţiei. Nu mai ştimatunciit mai aparţine lucrului, întrucât a fost cunoscut numai prinpereeptt Aceasta este adevărat oriunde atributul nu urmează totdeauna. necesitate subiectului. Bunăoară, spunând că propriul soarelui este* fi astrul cel mai strălucitor care se mişcă deasupra pământul;:: adaosul că soarele se mişcă deasupra pământului1 , s-a recurs caracter care este cunoscut prin percepţie, şi de aceea propriu1 514 Atributul care uneori aparţine, alteori nu aparţine unui '""" sigur propriul acelui lucru. Căci propriul trebuie să caracterizeze lotdeau este vorba de atributul ce aparţine „acum" (vw), în clipa de ţaţa. • 513 Acest loc comun nu se limitează la ceea ce nu este totdeauna, numai în prezent, „acum". Precizarea timpului aplică corect locul co 516 perCepţia garantează realitatea obiectului perceput numai c perceptibil. Specificarea în acest sens slăbeşte valabilitatea propriului, exemplul de mai jos. icj: 517 Aristotel acceptă fără discuţie teoria neştiinţific* geocen '^ imobil în centrul lumii, iar soarele se mişcă în jurul lui. Este drept- i ^ mişcare percepţiei, ceea ce este exact, dar nu trage consecinţele c 418
TOHCAV,3, 131b, 132 a o* fi***
Căci după ce soarele apune, nu mai ştim dacă lat corect- ^tului> deoarece el se sustrage percepţiei. f i ă b 00 T^mJscăd^T.tv""tezei trebuie să observăm dacă s-a redat {n schimb, la « ^ ^ constatat pnn percepţie sau un propriu ... propn" un atribut^c ^^ ^ ^ gvident necesitate subiec. £ deşi poate fi F *Vj ^ ^ formu]at COrect, în această privinţă. tutei. în"aCCSt,C!!1id ca propriul unei suprafeţe de a fi „substratul r* exemplu. ;°^a ^^ pfin caracterul „substratul culorii" la ceva priia al culorii >- apartine, în chip evident, totdeauna subiectului, ^nsibil.dar'3 *?* ^ corect, în această privinţă, propriul suprafeţei. p je aceea s-a ^ reSpingere, trebuie să vedem dacă întrebătorul a ^Mtedrept un propriu. Atunci, el nu a formulat corect propriul, ropriul nu trebuie să expliciteze esenţa. Bunăoară, denumind ropriul omului „animal pedestru - cu două picioare" s-a redat ca ,'r'opnu ceea ce explicitează esenţa omului, şi de ceea propriul nu a fost lormulat corect. în schimb, la stabilire, să avem grijă să redăm ca propriu ceea ce *■ poate converti cu subiectul, dar să nu exprime esenţa lui518 Atunci, propnul este formulat corect, în această privinţă. De exemplu, formulând ca propriul omului că el este „un animal blând de la natură", am formulat un propriu care se poate converti cu omul, dar nu exprimă esenţa lui. De jceea propriul omului este formulat corect, în această privinţă. Apoi, la respingere, trebui să luăm seama daca întrebătorul a lormulat propriul fără a-1 aşeza în esenţă519. Căci, la proprii ca şi la rebuie să indicăm mai întâi genul şi după aceea să rdăugăm meni, în aşa fel încât să delimităm un lucru faţă de celelalte. «**• nu i^aic ucti ni dccsi cnip nu esie corect Moară, spunând că propriul animalului este de a avea suflet, mal în esenţa lui, şi de aceea propriul animalului nu "cănH tnerZei'.tre^buie sj> avem grijă de a aşeza în esenţa lui ^pnu îl redăm şi de a adăuga restul. Numai aşa lormulat în această privinţă. Bunăoară, spunând , al cânii fost 51»
'19 -Esen
poate substitui propriu (vezi cartea I, 5), — un atribut valabil numai pentru nu poate fi formulat fără a arăta 132 a
ARISTOTEL că propriul omului este un animal capabil de a învăţ redat prin aşezare în esenţă, şi de aceea propriul onn i ^1- 1/Atomii l*\t in *~i ^-* *> *1 r t M n»MAf1nl^ ^* THot ' formulat, în această privinţă.
Acestea au fost locurile comune după care ştim dac' a fost sau nu a fost corect formulat. Să vedem acum locuri ? potrivit cărora un propriu dat este sau nu este propriu în chip alJp Locurile comune care ne arată în chip absolut că un propriu a foa formulat trebuie să fie aceleaşi ca acele care formulează pur s' propriul. Dacă au fost arătate acestea, vom expune o datăcueks cele dintâi521. în primul rând, la respingere, trebuie să examinăm tic, a subiectului, al cărui propriu a fost formulat de întrebător vedea, bunăoară, dacă propriul nu aparţine nici uneia dinek puţin, dacă nu este valabil pentru ele în ce priveşte subiectul dat.» dacă nu este propriu fiecăreia din ele în ce priveşte subiectul aii propriu a fost dat522. în acest caz, pretinsul propriu nu este celafe Fiindcă, de exemplu, nu este adevărat că geometrul nu se poate te-în vreunul din raţionamentele sale (geometrul se înşalâ cânddesenw-figuri greşite), urmează că nu este propriu omului de ştiinţă o înşela în nici un raţionament al său. ,...
520 Până acum s-au cercetat locurile comune în care propriul poate ^^ este formulat corect. Urmează locurile comune în care propriul este rea -^i fără restricţii si deci fără posibilitate de desemnare incorectă, ca în c I „în anumită privinţă" (Ka-râ toOto). ■ ■tix^'^ 521 Aristotel contopeşte aici două probleme: a) dacă propriul a os sau incorect, în mod absolut; b) dacă propriul a fost formulat pur Ş1 sl dacă a fost formulat pur şi simplu, a fost formulat şi corect. ti 522 Aristotel înşiră trei nuanţe de respingere a propriului abso u ^ nu aparţine nici uneia din speciile subiectului; b) nu este a e ^. subiectului, datorită subiectului; c) nu aparţine fiecăreia din ele, prin raportare la el. 420
TOPICA V, 4,132 a, b vă-1**
tezei, trebuie să fim atenţi dacă propriul i dacă este adevărat sub raportul ce este formulat ca nefiind propriul ă, de exemplu, „a fi un animal capabil om. şi aceasta în măsura în care el 132 b ' lui stă în aceea că el este un animal capabil de a învăţa- 524 pOate fi întrebuinţat, mai întâi, pentru res- [Acest loc c0®cru esţe a(ievarat numele lui, dar nu este adevărată pngere.dacă ^"^ numeie nu este adevărat, dar este adevărată noţiunea k1'S*oile£upoate fi întrebuinţat pentru stabilire, dacă noţiunea mtă despre lucrul de care este enunţat şi numele, cum şi dacă te enunţat despre lucrul de care este enunţată şi noţiunea]. respingere, trebuie să luăm seama dacă noţiunea nu este enunţată despre lucrul de care este enunţat şi numele, şi dacă numele nu sie enunţat despre lucrul de care este enunţată şi noţiunea. în acest caz, pretinsul propriu nu este cel adevărat. Fiindcă, bunăoară, caracterul de a participa la ştiinţă aparţine Zeului, dar omul nu este enunţat ca predicat al Zeului, urmează că nu putem formula ca propriul omului de a fi „o vieţuitoare care participă la ştiinţă"525. La stabilirea tezei trebuie sa ţinem seama dacă se enunţă numele despre ceea ce se enunţă şi noţiunea, cum şi dacă se enunţă noţiunea Jespreceeace se enunţă şi numele. în acest caz, propriul va fi în realitate a ce este formulat ca nefiind propriul. Fiindcă, bunăoară, termenul ' este adevărat despre ceea ce „are suflet", şi fiindcă „a avea ste adevărat despre tot ceea ce este „vieţuitoare", urmează că ave^uflet" este propriul „vieţuitoarei". la respingerea tezei, trebuie să observăm dacă ibiectul ca fiind propriul atributului care aparţine • Atunci pretinsul propriu nu este cel adevărat. că focul este propriul corpului constituit din cele K'pabil de ştii ■ w Subi<*M însuşi nu m 1 reple pare a"un adaos- ^TeXov) este deosebit de „a fi capabil de dwinităfii- al doilea ~ "mului- atributuli l îl îns"Şi nu m 7 Ulv>nităţii, al doilea - omului. fi proPriu' atributului pe care el îl conţine. 421
li ARISTOTEL mai fine părticele, înseamnă a formula subiectul ca nr -~" său, şi, de aceea, focul nu poate fi propriul corpului c ' mai fine părticele. în adevăr, subiectul nu poate fi nr "" conţinut în subiect, fiindcă, în acest caz. aceiaşi subje mai multor lucruri diferite ca specii527. Căci acelaşi Yüklə 3,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||