Analiza pieței cerealiere
Yüklə 243,83 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- CUPRINSUL STUDIULUI
- Stocurile mondiale de cereale la sfârşitul sezonului 2013 sunt estimate la 505 milioane de tone
- ANALIZA PIEŢII CEREALELOR DIN ROMÂNIA Piaţa de cereale în România
- Tabelul
- Figura .
- SPECI F I C ARE U.M. 2007 2008
- Produsl 2007 2008 2009
Proiectului "Facilitarea comerţului cu produse agro-alimentare în bazinul Mării Negre (FTAP)” Număr proiect: 1.1.1.66031.77 MIS-ETC 185 STUDIU SECTORIAL Cercetarea pieţei regionale cerealiere pentru extinderea oportunităţilor de comerţ transfrontalier: Moldova, România, Ucraina CUPRINSUL STUDIULUILISTA FIGURILOR
Piaţa mondială de cereale se caracterizează în perioada 2002-2012 printr-o creştere cu 3,8% a suprafeţei cultivate şi o creştere cu 22,8% a producţiei. Oferta de cereale la nivel mondial a venit să răspundă unui consum mondial în creştere, datorat mai ales dinamicii consumului uman (surplus de cca. 250-300 mil. tone). Creşterea producţiei de cereale utilizate pentru consumul uman a fost mai ridicată decât cea a populaţiei ceea ce a determinat o producţie pe cap de locuitor de la 152,2 kg/loc în anul 2005, la 154,1 kg/loc în anul 2012. La nivelul UE-27 producţia de cereale a oscilat între minimul de 231 mil. tone (producţie obţinută în anul 2003) şi maximul de 298 mil. tone (producţie obţinută în anul 2008), în timp ce consumul a crescut foarte puţin, cu cca. 2-3% (menţinându-se în jurul valorii de 260 mil. tone), pe fondul în special a creşterii consumului uman şi industrial (23,7% în perioada 2007-2012). Tendinţele pieţei Conform datelor FAO, dacă condiţiile meteorologice se vor păstra în parametrii apropiaţi de normal (spre deosebire de cele din 2012), este de aşteptat ca producţia de grâu la nivel mondial în 2013 să ajungă la 695 milioane de tone, adică cu 5,4 la sută mai mult decât recolta de anul trecut şi doar cu aproximativ 6 milioane de tone mai puţin decât nivelul record obţinut în 2011. De asemenea, în 2013 este de aşteptat ca producţia de orz, ovăz şi sorg să stabilească un nou record istoric de 1 266 milioane de tone – cu 9.3 la sută mai mult decât maximul anterior de 1 167 milioane de tone înregistrat în 2011. Din acest total, producţia de porumb este prognozată a fi de aproximativ 960 de milioane de tone, cu cca. 10 la sută mai mare decât în 2012. Cea mai mare parte a creşterii este de aşteptat din partea Statelor Unite, cel mai mare producător din lume, unde culturile de porumb se îndreaptă spre cel mai ridicat nivel din 1936 încoace. Măsurile de revenire determinate de seceta de anul trecut în principalele ţări producătoare vor contribui, de asemenea, în mod decisiv la producţiile record de anul acesta. În pofida creşterilor de producţie preconizate, utilizarea cerealelor la nivel mondial este de aşteptat să stagneze în 2012/2013, constrânsă de creşterea preţurilor la cereale şi cererea slabă de etanol. Cererea de cereale la nivel mondial este estimată acum la 2 332 milioane de tone, aproximativ neschimbată faţă de nivelul din 2011/12.
O scădere bruscă a comerţului mondial de cereale este de aşteptat în 2012/13 pentru toate cerealele majore. La 304,4 milioane de tone, aceasta ar fi cu aproape 1 milion de tone mai mare decât prognoza din luna anterioară, dar care reprezintă totuşi o scădere de aproximativ 4 procente (13 milioane tone) faţă de 2011/12. Indicele FAO pentru preţul cerealelor a avut o medie de 235 de puncte în aprilie, în scădere cu 10 puncte (4,1 la sută) faţă de martie 2013, dar de aproape 11 puncte (4,9 la sută), faţă de aprilie 2012.
Pe plan naţional, agricultura reprezintă una dintre cele mai importante ramuri ale economiei româneşti. Conform datelor prezentate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ponderea agriculturii, silviculturii şi pisciculturii în PIB, în 2011 a fost de 6,5%, având o creştere de 0,5% în comparaţie cu anul precedent.1 Structura culturilor din România şi, respectiv, a producţiei vegetale este dominată de producţia de cereale. Suprafeţele agricole ocupate de aceste culturi reprezintă circa 66% din suprafaţa cultivată anual. Nonperformanţa producţiei agricole anuale este generată, în primul rând, de dependenţa încă (prea) ridicată de condiţiile meteorologice anuale (meteo dependenţa producţiei agricole), deoarece sistemele de irigaţii sunt, în mare parte, degradate şi nefuncţionale, echiparea precară a fermelor cu instalaţii de irigare şi costul ridicat al apei pentru irigat, dar şi datorită folosirii unor tehnologii agricole învechite, cu consum redus din input-urile care susţin performanta (sămânţă de calitate, îngrăşăminte, substanţe de protecţia culturilor) şi cu echipamente tehnice depăşite din punct de vedere al consumului de energie şi al productivităţii. Seceta, cu frecvenţa din ce în ce mai mare, afectează producţia agricolă, mai cu seamă în Câmpia Română, Dobrogea şi Moldova, zone unde se găsesc şi cele mai întinse sisteme de irigaţii, construite în perioada 1960–1990, dar nefuncţionale sau neutilizate de circa 20 de ani.2 Tabelul . Structura agrară a României Sursa: Eurostat
După cum s-a mai precizat, ca efect al aplicării reformei agrare după anul 1990, fermele familiale comerciale, majoritare în UE, în România au cea mai mica pondere, atât ca suprafața (1,49 mil. ha, 10,2%), cât si numeric (circa 60 000 exploatații, conform recensământului agricol 2011 si a datelor APIA). Într-un cuvânt, tocmai ceea ce în UE s-a promovat, susținut si dezvoltat, ferma privată de familie de tip comercial, în România are cea mai slabă reprezentativitate şi continuă să fie, prin toate politicile agricole aplicate până acum, nesusținută, marginalizată. De ce? Răspunsul este simplu: acest tip de exploatație agricolă, datorită puterii economice limitate a acesteia, nu generează susțineri politice si sponsorizări electorale puternice, iar numeric (ca putere de vot, deci electoral) este nesemnificativ si, în consecința, nu a intrat în vederile niciunui partid politic sau guvern pentru a fi susținut.
Conform datelor procesate din baza de date a Eurostat, evoluţia suprafeţelor cultivate cu cereale (inclusiv orez) în România este prezentată în figura de mai jos: Figura . Suprafaţa de cereale cultivate în România Sursa: Eurostat Conform aceleaşi surse, pentru 2012 suprafaţa cultivată cu cereale (inclusiv orez) a fost de 5394,7 mii hectare, pe când în 2004 erau cultivate aproximativ 6230,3 mii hectare. O altă caracteristică este cantitatea producţiei cerealiere. Evoluţia producţiei agricole (inclusiv cantitatea de orez produsă), conform datelor puse la dispoziţie de Eurostat, este prezentată în figura de mai jos: Figura . Evoluţia producţiei de cereale în România, 2004-2012 Sursa: Eurostat Se observă o tendinţă haotică a evoluţiei cantităţii recoltate de producţie cerealieră. Dacă în 2004, au fost recoltate 24403 mii tone cereale, atunci în 2012 această cifră a ajuns la valoarea de doar 12621,3 mii hectare. Pe categorii de culturi, producţia cerealieră se prezintă în felul următor: Figura . Evoluţia producţiei cerealiere pe categorii Pe categorii de produse cerealiere, situaţia în România se înregistrează în felul următor: Tabelul . Structura producţiei agricole Sursa: Anuarul Statistic al României 2012 Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), în 2011, producţia de cereale a crescut cu peste 24%, până la 20,7 milioane tone, România cultivând cu preponderenţă porumb boabe (49,8%), respectiv grâu (36,8%) din suprafaţa totală cultivată cu cereale pentru boabe. România a obţinut în 2011 o producţie de porumb de 11,6 milioane tone, de pe o suprafaţă de 2,613 milioane hectare, situându-se pe primul loc din Uniunea Europeană (UE), după suprafaţa cultivată şi pe locul doi la producţie, după Franţa, din cauza unui randament inferior. Randamentul la porumb realizat anul trecut în România, de 4.464 kg/ha, a fost însă cel mai mic înregistrat în statele membre. În 2012, situaţia a fost mult mai tragică din cauza secetei, randamentul la porumb înjumătăţindu-se la 2.043 kg/ha, iar producţia totală situându-se la numai 5,473 milioane tone. În ceea ce priveşte recolta de grâu, dacă în 2011 s-au obţinut peste 7,103 milioane de tone, de pe 1,928 milioane hectare cultivate, deşi în piaţă se vorbea de o producţie mult mai mare, dar nedeclarată, anul trecut a atins în jur de 4,99 milioane de tone, sub media ultimilor trei ani, de 5,3 milioane tone. Evoluţia agriculturii româneşti în 2012 a fost comparată cu cea din 2011, an în care România a obţinute recolte-record, mult peste mediile anuale.
Datele statistice arată că seceta de anul trecut a adus economiei pierderi de peste patru miliarde de euro. Rezultatele record din 2011, de peste 19 miliarde de euro, din agricultura locală au contribuit la o creşterea economică de 2,5% în 2011.
Tabelul . Consumul mediu anual, la principalele produse alimentare de origine vegetală, pe locuitor
Sursa: Anuarul Statistic al României 2012 Consumul de cereale a fost în creştere până în 2005, ajungând la un maxim de 19,7 mil. tone. După această dată consumul a început să scadă ajungând în anul 2011 la cca. 13,9 mil. tone (cu 1,9% mai redus decât în anul 2002). Această evoluţie a avut loc pe fondul creşterii consumului de sămânţă (4,7%) şi a consumului industrial (39,4%), dar mai ales a scăderii consumului de furaje pentru animale cu 26,1% în condiţiile restrângerii sectorului animalier.
Conform datelor FAOSTAT, preţurile medii pentru cereale, sunt prezentate în tabelul de mai jos: Tabelul . Preţurile medii la producători, USD/tonă
Sursa: FAOSTAT
Yüklə 243,83 Kb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
